In poezia „Sara pe deal” de Mihai Eminescu sunt ilustrate doua dintre temele

fundamentale eminesciene , acestea fiind iubirea si natura . Astfel inca din

prima strofa se creeaza un tablou in care elementele terestre (dealul,apele) si
cele cosmice (stelele) par a se intersecta datorita imaginii vizuale cu turmele ce
urca dealul. In centrul tabloului se afla imaginea iubitei , surprinsa in ipostaza
asteptarii clipei intalnirii , evocarea fiind realizata de eul liric , prezent in text
prin forme pronominale de persoana 1 singular („m-”, „pe mine ”), acesta
adresanduse iubitei prin vocativul „draga” si formele verbale si pronominale de
persoana a 2 a singular („tu”, „astepti”)