T.V.A.

ÎN JURUL LUMII

Autor: Petrache Andreea-Maria

Coordonator: Conf. univ. dr. ec. Dobre-Baron Oana
Universitatea Petroșani

The paper „VAT around the world” presents the history, in short, of the emergence and
adoption by some countries of the VAT. Today we can speak of three main varieties of VAT: the
European model, the New Zealand model, and the Japanese model. Each one of them is discussed
in this paper.

Introducere
Încă de la începutul secolului 20, taxa pe valoare adăugată a fost adoptată în mai mult de 40
de țări și reprezintă aproximativ 20% din veniturile fiscale la nivel mondial.
Originile taxei pe valoare adăugată nu au fost niciodată stabilite precis. Sunt luate în calcul
două surse: afaceristul german Wilhelm Von Siemens, în anul 1918, sau economistul american
Thomas S. Adams, în scrierile sale din anii 1910-1912.
Conceptul propus de Von Siemens a fost considerat o inovare tehnică ce a adus o
îmbunătățire importantă a impozitului pe cifra de afaceri. TVA a permis recuperarea impozitelor pe
circulația mărfurilor și, prin urmare se evită problema impozitării în cascadă. Adams a văzut TVA-
ul ca o alternativă a impozitului pe veniturile din afaceri.
Taxa pe valoare adăugată a fost introdusă pentru prima dată la nivel național în Franța în
1954. Sfera sa de acoperire a fost limitată la început, iar Franța nu a făcut pasul spre introducerea
TVA-ului în sectorul comerțului cu amănuntul până în anul 1968. Prima țară din Uniunea
Europeană care a adoptat acest impozit la nivel general a fost Danemarca în anul 1967.
Adoptarea acestui nou impozit a cuprins două faze majore:
♦ Prima fază a avut loc mai ales pe teritoriul Europei de Vest și a Americii Latine între anii
1960-1970. Progresul taxei pe valoare adăugată în Europa de Vest a fost accelerat de o serie de
directive ale Comunității Economice Europene. În anul 1977, statele membre ale Uniunii Europene,
au ajuns la un acord asupra unei baze comune de calcul a TVA-ului , astfel, se poate afirma că acest
impozit a fost primul în procesul de armonizare a legislației fiscale a Uniunii Europene.
♦ A doua fază a avut loc la sfârșitul aniilor 1980 odată cu introducerea TVA-ului în unele
dintre țările cu profil înalt de industrializare din afara Uniunii Europene, precum Australia, Canada,
Japonia și Elveția. Această fază a inclus de asemenea și extinderea TVA-ului în țări de pe teritoriul
Africii și Asiei cu economii în dezvoltare și traziție.
În 1985, Noua Zeelandă adoptă un tip de TVA bazat pe stilul european, dar care are o bază
de aplicare mult mai mare. Acest nou model, cu mici modificări, a fost adoptat în Republica Sud
Africană, precum și în ate țări.
În 1989 în Japonia se introduce Taxa pe Consum, o adaptare a TVA-ului în stil european, ce
diferă ca mod de calculare a valorii nete și a folosirii acesteia.
La 1 ianuarie 1991 în Canada se introdece Taxa pe Bunuri și Servicii. O astfel de taxă a fost
introdusă și în Australia din 1 iulie 2000.
Statele Unite ale Americii, una dintre cele mai industrializate țări, rămâne singura care nu au
adoptat nici până în ziua de azi un model de TVA.

Uniunea Europeană
Taxa pe valoare adăugată a Uniunii Europene (TVA UE) este o taxă pe valoarea adăugată
pentru bunuri și servicii în cadrul Uniunii Europene (UE). Instituțiile UE nu colectează taxa, însă

1
statele membre ale UE trebuie să adopte o taxă pe valoarea adăugată care să respecte codul TVA al
UE.
TVA-ul UE (cunoscut ca „TVA-ul la ieșire”, adică TVA-ul livrărilor sale) este perceput de o
întreprindere și plătit de clienții săi. TVA plătită de o întreprindere altor întreprinderi pentru
livrările pe care le primește este cunoscută sub denumirea de „TVA-ul aferent intrărilor”. O
întreprindere este, în general, capabilă să recupereze TVA-ul aferent intrărilor, în măsura în care
TVA-ul aferent intrărilor este imputabil. TVA-ul de intrare este recuperat prin compensarea
acestuia față de TVA-ul de ieșire pentru care este obligată întreprinderea să-l contabilizeze
guvernului său, dacă există un excedent, solicitând o rambursare din partea guvernului.
Consumatorul final nu primește un credit pentru TVA plătită. Efectul net al acestui lucru este că
fiecare furnizor din lanț impune taxa asupra valorii adăugate și, în cele din urmă, taxa este plătită de
consumatorul final.
Scopul directivei UE privind TVA (Directiva 2006/112 / CE a Consiliului din 28 noiembrie
2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată) este de a armoniza TVA-ul în zona
TVA a UE și precizează că ratele TVA trebuie să se încadreze într-un anumit interval.
Sistemul TVA al UE este reglementat de o serie de directive ale Uniunii Europene:
♦ În 1977, Consiliul Comunităților Europene a căutat să armonizeze sistemele naționale de
TVA ale statelor sale membre prin emiterea celei de a Șasea Directive pentru a oferi o bază
uniformă de evaluare și pentru a înlocui a doua directivă promulgată în 1967. A Șasea Directivă a
definit o operațiune impozabilă în cadrul sistemului TVA al UE ca o operațiune care implică
furnizarea de bunuri, furnizarea de servicii și importul de bunuri.
♦ În 2006, Consiliul a încercat să îmbunătățească a Șasea Directivă prin reformare acesteia.
Reforma celei de-a Șasea Directive a menținut toate dispozițiile legale din Directiva inițială, dar a
inclus și dispozițiile privind TVA formulate în alte directive, rearanjând ordinea textului pentru a o
face mai ușor de citit. În plus, Directiva reformată a codificat anumite alte instrumente, inclusiv o
decizie a Comisiei din 2000 referitoare la finanțarea bugetului UE, cu un procent din sumele TVA
colectate de fiecare stat membru.
Cotele standard și reduse practicate la nivelul fiecărei țări membre a Uniunii Europene sunt
prezentate în tabelul nr. 1.

Nr. Țară Cotă (%) Nr. Țară Cotă (%)

crt. Standar Redusă crt. Standar Redusă
d d
1. Austria 20 10 ; 13 15. Lituania 21 5;9
2. Belgia 21 6 ; 12 16. Luxemburg 17 3 ; 8 ; 14
3. Bulgaria 20 9 17. Malta 18 5;7
4. Cipru 19 5;9 18. Marea Britanie 20 0;5
5. Croația 25 5 ; 13 19. Olanda 21 9
6. Danemarca 25 20. Polonia 23 5;8
7. Estonia 20 9 21. Portugalia 23 6 ; 13
8. Finlanda 24 10 ; 14 22. România 19 5;9
9. Franța 20 5 ; 10 23. Republica Cehă 21 10 ; 15
10. Germania 19 7 24. Slovacia 20 10
11. Grecia 24 6 ; 13 25. Slovenia 22 9.5
12. Italia 22 4 ; 5 ; 10 26. Spania
13. Irlanda 23 4.8 ; 13.5 27. Suedia 25 6 ; 12
14. Letonia 21 12 28. Ungaria 27 5 ; 18

Tabelul nr. 1. Cotele de TVA aplicate la nivelul Uniunii Europene

2
 (sursa: https://www.vatglobal.com/eu-vat-table)
Noua Zeelandă
Taxa pe Bunuri și Servicii (TBS) a fost adoptată pe 3 Decembrie 1985 și a intrat în viguare
începând cu 1 Octombrie 1986. Această taxă are 4 caracteristici care o disting de TVA-ul în stil
European:
♦ TBS are o bază fiscală mai amplă, cu mai puține categorii de bunuri se servicii scutite de
impozit (de exemplu chiriile pentru proprietăți rezidențiale, donații, metale prețioase și servicii
financiare)
♦ TBS se impune unei categorii largi de servicii prestate de unitățile guvernamentale
♦ TBS se aplică tuturor tipurilor de asigurări, cu excepția asigurărilor de viață
♦ Competența de a impozita se bazează pe reședința furnizorului, nu pe locul furnizării.
Datorită faptului că TBS are o bază fiscală atât de largă, în Noua Zeelandă 31,4% din
veniturile fiscale sunt reprezentate de TBS, ceea ce face ca Noua Zeelandă să fie țara cu cea mai
mare impozitare din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică în ceea ce privește
impozitul pe vânzări ca procent din PIB1.
Organizațiile înregistrate și persoanele fizice plătesc TBS numai pe baza diferenței dintre ce
vând și ce cumpără: venituri minus cheltuieli. Acest lucru se realizează prin reconcilierea TBS
primite (prin vânzări) și TBS plătite (prin achiziții) la perioade regulate (de regulă la fiecare două
luni, cu unele companii care se califică pentru perioade de o lună sau șase luni), apoi fie plătesc
diferența, în cazul în care TBS colectat la vânzări este mai mare sau primind o rambursare dacă
TBS plătită pentru achiziții este mai mare.Întreprinderile care exportă bunuri și servicii din Noua
Zeelandă sunt scutite de TBS.

Republica Sud Africană

Replublica Sud Africană a folosit TBS din Noua Zeelanda ca modelul de TVA, așadar a
adoptat abordarea de a impozita multe servicii guvernamentale. Dacă o autoritate locală impune
taxe pentru electricitate, gaz, apă, canalizare și altele, taxele sunt supuse TVA-ului.
Republica Sud Africană și-a extins baza de aplicare a TVA-ului dincolo de baza largă a
modelului din Noua Zeelandă, prin impozitarea multor servicii financiare. Republica Sud Africană
impozitează toate serviciile finaciare pe bază de taxe. Serviciile de intermediere financiară pentru
care nu există taxe specifice sunt în continuare scutite de impozit. În colaborare cu industria
bancară, Serviciul de Venituri din Republica Sud Africană a elaborat o listă a tuturor serviciilor
bancare și le-a clasificat în scopuri de TVA ca impozabile, scutite sau cu scadență zero. Acest
sistem experimental pare să funcționeze bine. Namibia și Botswana, țări vecine, au adoptat acest
model prin care se aplică taxe pe bază de servicii financiare.

Japonia
În Decembrie 1988 un model de TVA a fost adoptat - Taxa de consum (TC) – ce a intrat în
viguare la data de 1 Aprilie 1989.
Cota stabilită inițial a fost de 3%, cea mai mică cotă aplicată până atunci de vreo țără ce a
adoptat TVA-ul. Aceasta a fost mărită o singură dată, în anul 1997, ajungând la cota actuală de 5%.
Spre deosebire de alte țări, Japonia a adoptat un model cu o cotă unică de TVA. Principalul avantaj
al acestui model este tocmai simplicitatea lui.
TC din Japonia este diferită de multe alte TVA-uri, deoarece are o bază largă, cu câteva
excepții materiale. TC se percepe pe următoarele două categorii de tranzacții: bunurile transferate
sau serviciile efectuate în Japonia și bunurile importate în Japonia. TC nu se aplică:
♦ cumpărării, transferului sau închirierii de terenuri
♦ tranzacțiile financiare efectuate în Japonia
1
Ministerul Finanțelor și Trezoreria Noii Zeelande, Raport privind taxa pe bunuri și servicii, Februarie 2018.
(https://taxworkinggroup.govt.nz/sites/default/files/2018-05/GST.PDF )
3
 ♦ serviciile medicale
♦ serviciile de învățământ
♦ serviciile prestate în context internațional, inclusiv transferurile de bani prin poștă,
comunicațiile și tranzacții în valută străină
♦ exportul de bunuri
În conformitate cu legislația fiscală din Japonia, o entitate impozabilă nu este obligată să
furnizeze o factură fiscală cumpărătorilor de bunuri impozabile. Acest lucru este unic, în special în
comparație cu sistemele tradiționale de facturare de TVA pe bază de facturi de credit comune în
Europa. În loc să fie obligați să creeze înregistrări financiare separate, contribuabilii nu trebuie
decât să producă documente care de obicei sunt păstrate în scopuri contabile (facturi, chitanțe etc.)
pentru a-și susține poziția de plătitori de TC. Un potențial dezavantaj este dificultatea de a face
distincția între tranzacțiile impozabile și cele neimpozabile; cu toate acestea, baza largă a TC-ului,
scutirile limitate și rata unică reduc semnificativ amploarea problemei.
Un sistem simplificat de calculare a valorii TC-ului de plată este disponibil pentru micile
întreprinderi. Pentru acei contribuabili, valoare TC-ului este calculat ca procent din TC-ul plătibil
din taxele totale. Procentul aplicabil poate varia de la 50 la 90%, în funcție de statutul
contribuabilului.

Canada
Taxa pe bunuri și servicii este o taxă pe mai multe niveluri, adoptată în Canada la 1 Ianuarie
1991. Cota acesteia este de 5% începând cu 1 Ianuarie 2008.
TBS este percepută pentru livrările de bunuri și servicii achiziționate în Canada. Se aplică
scutiri următoarelor elemente:
♦ alimente
♦ chirie rezidențială
♦ servicii medicale
♦ servicii financiare
♦ exportul de mărfuri
De asemenea, întreprinderile care achiziționează bunuri și servicii care sunt consumate,
utilizate sau furnizate în cadrul activitățiilor comerciale beneficiază de deduceri.
Notorietate TBS-ului din Canada este motivul unei dispoziții constituționale unice în lume.
Alte țări cu legislație privind taxa pe valoare adăugată afișează prețurile în care este inclusă și taxa;
Canada nu poate face acest lucru, deoarece jurisdicția asupra majorității publicității și a postării de
preț este în domeniul provinciilor în conformitate cu Legea Constituției din 1867. Prin urmare,
practic toate prețurile (cu excepția prețurilor carburanțiilor, a taxiurilor și a câtorva alte lucruri) sunt
afișate "pre-TBS", taxa (sau taxele) fiind enumerate separat.

Australia
Taxa pe bunuri și servicii a fost introdusă începând cu 1 iulie 2000, înlocuind sistemul
federal anterior de impozitare a vânzărilor, scopul acesteia fiind eliminare unor impozite și taxe
guvernamentale, cum ar fi taxele bancare și taxele de timbru.
Toate companiile australiene a căror cifră de afaceri depășește pragul minim (în prezent,
75.000 de dolari pe an) trebuie să se înregistreze pentru GST. Întreprinderile a căror cifră de afaceri
este mai mică decât pragul se pot înregistra, dacă doresc.
În Australia, sunt scutite de TBS ( cotă 0%) următoarele elemente:
♦ alimentele prospete neprelucrate
♦ servicii medicale
♦ învățământul
♦ cursuri de îngrijire a copiilor
♦ exporturi
4
 ♦ proprietăși imobiliare ( excepție cele noi)
Cota TBS aplicată în prezent este de 10%.

Statele Unite ale Americii

Statul Michigan a folosit o formă de TVA, cunoscut sub numele de „impozit unic pentru
afaceri”, ca formă de impozitare generală a afacerilor. Este singurul stat din SUA care a folosit o
formă de TVA. Când a fost adoptată în 1975, ea a înlocuit șapte taxe de afaceri, inclusiv impozitul
pe profit. La 9 august 2006, Legislativul din Michigan a aprobat legislația inițiată de alegători
pentru a abroga impozitul unic pentru afaceri, care a fost înlocuit cu taxa de afaceri Michigan la 1
Ianuarie 2008.
În prezent, în SUA, nu există un impozit federal pe valoarea adăugată (TVA) pe bunuri sau
servicii. În schimb, în majoritatea statelor americane este folosit un impozit pe vânzări și utilizări.
Fiecare stat își alege propria politică fiscal, astfel există 50 de politici diferite de taxare. Acest tip de
autonomie la nivel de stat permite o mare diversitate a cotelor taxelor. Unele state aplică cote foarte
mici, altele foarte mari, iar puține dintre ele aplică cota de 0% (Delaware, Montana, New
Hampshire și Oregon). Mai mult, unele state aplică taxe locale pe lângă taxele statale. În figura nr.
1. sunt prezentate cotele aplicate în SUA începând cu 1 Ianuarie 2018.

5
 Figura nr. 1. Cotele impozitului pe vânzări și utilizări în USA
(sursa: https://taxfoundation.org/state-and-local-sales-tax-rates-2018/ )
Concluzii
Taxa pe valoare adăugată s-a răspândit în întraga lume mai repede decât orice altă taxă nouă
din istoria lumii. Sijbren Cnossen a scris „Introducerea aproape universală a taxei pe valoarea
adăugată ar trebui considerată cel mai important eveniment din evoluția structurii fiscale din ultima
jumătate a secolului al XX-lea.” 2

BIBLIOGRAFIE

1) Alan Schenk, Oliver Oldman, Value Added Tax A Comparative Approach,

Cambridge, 2007
2) Sijbren Cnossen, Global Trends and Issues in Value Added Taxation 5, International
Tax and Public Finance, 1998
3) THE VAT READER, What a Federal Comsumption Tax Would Mean For America,
Tax Analysts, 2011
4) https://www.avalara.com/
5) https://www.vatglobal.com/
6) https://taxfoundation.org/
7) https://taxworkinggroup.govt.nz/
8) https://en.wikipedia.org/

2
Sijbren Cnossen, Global Trends and Issues in Value Added Taxation 5, International Tax and Public Finance, 1998,
pg. 399
6