PROGRAME DE REMEDIERE ŞCOLARĂ

 
Pentru a realiza acest lucru se propun următoarele ţinte : 
-                           ÎMBUNĂTĂŢIREA RATEI SUCCESULUI ŞCOLAR PRIN INCLUDEREA DE PROGRAME
EDUCAŢIONALE SPECIFICE (EDUCAŢIE REMEDIALĂ, ÎNVĂŢĂMÂNT INCLUSIV) 
-                           LĂRGIREA OFERTEI CURRICULARE ÎN PERSPECTIVA EGALIZĂRII DE ŞANSE ŞI
PROMOVAREA UNOR METODE DIDACTICE MODERNE; 
-                           DEZVOLTAREA UNUI PROGRAM / PLAN DE ACTIVITĂŢI EXTRACURRICULARE (EXTRA-
ŞCOALĂ, EXTRA-CLASA) ŞI ÎNFIINTAREA UNUI CLUB COMUNITAR ÎN VEDEREA IMPLICARII ELEVILOR ÎN
ACTIVITĂŢI CARE SĂ LE DEZVOLTE ŞI SĂ LE VALORIFICE LA POTENTIAL MAXIM ABILITATILE,
TALENTELE, DEPRINDERILE; 
-                           ŞCOALĂ – MEMBRU ACTIV AL VIEŢII LOCALE / CONSOLIDAREA PARTENERIATELOR; 
De ce au nevoieelevii şcolii noastre de activităţi remediale? 
-nivel socio economoc scăzut;
-acces redus la surse de informare;
-lipsa de educaţie a părinţilor care nu sunt în măsură să-i ajute şi manifestă expectanţe scăzute faţă
de reuşita copiilor;
- lipsa părinţilor, plecaţi în alte ţări, copiii fiind lăsaţi în grija unor bunici, mătuşi sau alte rude care
manifestă dezinteres pentru rezultate şi performanţe şcolare;
- risc mare de eşec şcolar. 
Scopul organizarii activităţilor remediale este acela de a stimula finalizarea învatamântului şi
îmbunatatirea ratei succesului scolar pentru copiii din grupurile dezavantajate. Prin implementarea
activităţilor proiectului vizam o schimbare de atitudine a cadrelor didactice, a parintilor, a elevilor şi
a reprezentantilor institutiilor publice locale şi judetene, fata de grupurile dezavantajate. Din cauza
frecvenţei scăzute la cursuri şi a celorlalte dificultăţi, elevii întâmpină greutăţi în atingerea
obiectivelor-cadru la disciplinele matematică sau limba română la toate clasele. Copiii au imaginatie
saraca şi o memorie mecanica,devin pasivi şi asteapta să fie solicitati,au exprimarea greoaie şi uneori
se integreaza greu în colectiv. Din cauza conditiilor vitrege de acasa sunt irascibili, nu se pot
concentra pe o durata mai lunga de timp, inclinand spre fuga de la ore sau gasirea altor preocupari.
Pornind de la cunoaşterea realităţii socio-economice individuale şi evaluării nivelului de performanţe
cognitive ale elevilor, cadrele didactice au hotărât componenţa grupelor de remediere .
 
 Studierea fiselor de observatie psiho-pedagogica a fiecarui elev;
 Intocmirea pentru fiecare elev a unei fise de interventie remediala care să cuprinda nivelul
educational la data respectiva (competente deja achizitionate considerate puncte tari şi cele ce
trebuiesc achizitionate şi care fac obiectul interventiei);
 Intocmirea programului de remediere lunar pe grupe de remediere;
 Monitorizarea progresului scolar în urma testelor de evaluare
Organizarea unui program de remediere are un impact semnificativ în viaţa şcolii, având ca
obiectiv schimbarea atitudinii faţă de fiecare elev care poate avea la un moment dat dificultăţi de
învăţare. Parteneriatul dintre cadrele didactice este premisa succesului în beneficiul copiluluiÎn
aceste ore, elevii sunt sprijiniţi în efectuarea asistată a temelor, în activităţi de recuperare şcolară şi
ameliorare a dificultăţilor în învăţare, precum şi în activităţi de educaţie civica sau jocuri distractive,
cu scop educativ indirect.
Pentru crearea unui climat incluziv şi evitarea unei dazasimilări a grupei de remediere, unele
activităţi se organizează cu întreg colectivul clasei, asigurându-se interferenţe de sarcini şi finalităţi
comune. Adaptarea curriculară pentru elevii cu dificultăţi de învăţare constă în întocmirea unei
intervenţii individualizate pentru fiecare elev în parte. Această interventie individualizată va trebui să
presupuna:
-                    identificarea punctelor slabe şi a celor forte ale elevului;
-                    stabilirea prioritatilor de învăţare;
-                    alegerea celor mai adecvate metode şi strategii;
-                    inregistrarea progreselor elevului;
-                    evaluarea interventiei. Inainte de a planifica curriculum adaptat este necesar să
identificam punctele slabe şi punctele forte ale elevilor. Punctele slabe identificate la majoritatea
elevilor sunt urmatoarele: motivatia pentru învăţare este foarte redusa. Imaginea de sine este slaba;
copiii sunt nesiguri, şi chiar şi atunci cand au performante acceptabile intr-un domeniu, nu sunt
constienti şi convinsi de reusita lor; au dificultati în a fi cinstiti şi corecti cu ceilalti şi de cele mai multe
ori sunt agresivi cand relationeaza cu altii. Au o experienta personala saraca datorită mediului din
care provin. Traiesc în familii dezorganizate şi sarace, nu sunt supravegheati şi ajutati în rezolvarea
sarcinilor şcolare. Adaptarea curriculară trebuie să tina seama de nevoile educative ale fiecarui copil,
anume: formarea unei imagini de sine pozitive, organizarea activitatii, implicarea eficienta în toate
activitatile în care sunt implicati toti ceilalti copii, structura şi organizare şi sprijin personalizat. Aceste
prioritati pot fi planificate pentru un timp lung, un an scolar, esalonate în secvente mici de învăţare (o
saptamana) care pot fi evaluate pentru a se adapta şi reorganiza periodic curricullum-ul în favoarea
dezvoltarii optime a copilului.
Pentru acesti elevi metodele şi strategiile trebuie să tina seama de placerea de a comunica,
de aceea ele trebuie să fie bazate pe joc, miscare, interactiune cu ceilalti colegi şi discutii care par
libere, dar care să fie corect indrumate de profesor pentru a-si atinge obiectivul în acea activitate.
Pentru a se obţine rezultate cât mai bune este necesar ca noi, cadrele didactice, să diversificam
strategiile de predare în funcţie de stilul individual de învăţare al elevului şi să folosim material
didactic adecvat:
a)                 Planse cu imagini pentru a se dezvolta limbajul. Imaginile trebuie să fie punct de plecare
pentru discutii frontale, care să dezvolte atentia şi creativitatea. De la imagini se poate folosi jocul
pentru a se incerca să se scrie cuvinte; se pot da nume personajelor.
b)                Material distributiv pentru fiecare copil, pentru a se incuraja munca individuala. Elevii
pot alcatui mici texte, oral sau scris. Materialul se poate folosi şi pentru munca în echipe, grupuri mici
care favorizeaza interactiunea elevului cu colegii sai.
c)                 Calculatorul îi ajuta pe elevi să vada ceea ce nu pot vedea în mediul lor obisnuit de viata
(prezentari Power Point), jocurile pot fi folosite în oricare secventa a lectiei: pentru fixarea
cunostintelor, pentru reactualizarea lor, pentru predare.
d)                folosirea situatiilor de joc în învăţare, jocurile de rol, dramatizarea, folosirea povestirilor
cu nume de elevi din clasa sau cu situatii prin care au trecut elevii. Jocul stimuleaza functiile
intelectuale, modeleaza procesele afectiv- motivationale. Prin joc elevul transfigureaza obiectele şi
fenomenele, relatiile, isi asuma roluri. Functia de comunicare a limbajului este cultivata în mod
deosebit. Prin intermediul jocului elevul se simte responsabil de rezolvarea problemei impuse de joc.
Elevul isi asuma roluri luate, fie din viata cotidiana, fie din carti. ”Jurnalul dublu” ajuta elevul să
stabileasca legaturi intre textul citit şi experienta personala, contribuie la stabilirea analogiilor,
evaluarea unor fapte, gesturi, intamplari. Profesorul cere elevilor să selecteze un fragment din textul
citit şi alaturi să comenteze textul, dand diferite interpretari textului. Cadrul didactic faciliteaza şi
modereaza discutiile atunci cand elevii isi prezinta interpretarile în fata clasei.
e)                  interdisciplinaritatea: descoperirea unei maniere originale de a aborda un subiect
comun pentru a crea conexiuni posibile şi necesare în vederea atingerii scopului propus;
f)                  lucrul în grup ofera o gama larga de inte-relatii care sprijina învăţarea şi evidentiaza rolul
social al acesteia;
g)                folosirea metodelor interactive: brainstorming, jurnalul cu dubla intrare, ciorchinele,
cubul, eseul de cinci minute( se poate cere elevilor să alcatuiasca un text de 4-5 propozitii prin care
să-şi convinga prietenul să citeasca un anumit text).
h)                rezolvarea creativa a conflictelor din clasa;
i)                 colaborarea cu familia – am mentionat mai sus ca mama sprijina interventia. Strategii
pentru cresterea stimei de sine şi a increderii în propria eficienta sunt:·       profesorul furnizeaza
elevilor un feed-back pozitiv asupra reusitelor lor si-i obisnuiesc să faca atribuiri interne ale
succeselor.
 
Elevii pot fi invatati să-şi aprecieze succesele ca rezultat al efortului propriu sau al propriilor capacitati
şi să evite să puna succesele lor pe seama norocului, a intamplarii ori facilitatii situatiei.
·        elevii să fie invatati să atribuie esecul unor cauze externe şi stabile (dificultatea sarcinii) sau a
unor cauze interne şi instabile (efort insuficient).
·        profesorul trebuie sa-i invete pe elevi să gandeasca pozitiv atunci cand se afla în fata unei
activitati dificile (“Este greu, dar sunt capabil să reusesc!”).
·        elevul trebuie să fie invatat să nu se judece prea sever şi să nu se culpabilizeze atunci cand
greseste.
·        in anumite situatii, se poate cere elevului să verbalizeze operatiile pe care le executa, astfel va
putea lua la cunostinta procedurile care sunt bine executate şi pe cele care mai trebuie exersate.
·       profesorul trebuie să-şi exprime increderea în capacitatea lui de a reusi, să îi acorde aceeasi
atentie ca şi elevilor buni, să evite creearea de situatii competitive în care el nu poate decat să piarda,
să nu i se faca observatii în fata colegilor sai evitandu-se, astfel, ironizarea lui de catre colegii sai.
Aceste strategii vor antrena interactiv şi diferentiat toti elevii clasei pentru că planul de interventie
personalizat nu este în detrimentul celorlalti elevi. Aceasta interventie nu se poate realiza daca
profesorul nu foloseste un ton bland, daca nu incurajeaza permanent copilul. Profesorul trebuie să îi
dea şansă să obtina succese mici , să prezinte progresele sale familiei, elevului insusi şi tuturor acelor
persoane care intra în clasa, să il asculte cand vrea să vorbeasca, să il antreneze în strategii care să
ofere succesul unor activitati la care copilul are probleme. Profesorul trebuie să stabileasca un climat
de incredere şi să nu uite ca toti copiii, nu numai cei cu dificultati de învăţare, au nevoie de caldura
sufleteasca. Inregistrarea progreselor elevului va folosi pentru a adapta predarea-învăţarea.
Progresele inregistrate vor fi cunoscute de catre elev într-o maniera care să îi sprijine actiunile
viitoare şi de catre familie.
Ca modalitati de dezvoltare a capacitatii de autoevaluare, profesorul poate folosi
autocorectarea sau corectarea reciproca, autonotarea controlata, iar ca instrumente de autoevaluare
se pot folosi chestionare (cu raspunsuri deschise la intrebari) şi scari de clasificare. Dintre toate
obiectivele specifice interventiei remediale, dezvoltarea capacitatii de autoevaluare este cel mai greu
de atins, pentru că presupune atat constiinta a ceea ce trebuie să fie cunoscut, cat şi a ceea ce se
cunoaste. A sti ce trebuie să fie cunoscut inseamna în mod logic dobandirea unui nivel de cunostinte
sau abilitati care inseamna iesirea din sfera de interventie remediala. Evaluarea sumativa a
progresului duce la o reflectare asupra prioritatilor initiale, scopurilor şi obiectivelor fixate. Daca
evaluarea este clara se pot primi informatii şi asupra relatiei profesor-elev, despre ariile curriculare
care trebuie schimbate.În ce priveşte strategiile abordate pentru construirea unei relaţii profesor-
elev cât mai apropiate, dar şi eficiente în acelaşi timp, se va tine cont de următorii parametri:
·               Prioritate pentru sporirea capacităţii de socializare;
·              Crearea motivaţiei şi menţinerea fluxului motivaţional prin cerinţe didactice adaptate cu
evaluare şi autoevaluare obiectivă şi imediată;
·               Mesaj personalizat şi atitudine empatică pentru o comunicare reală;
·               Flexibilitate în designul activităţilor de învăţare;
·             Invăţarea centrată pe elev (acceptarea unor dorinţe şi propuneri, încurajarea iniţiativei
personale, descoperirea şi dezvoltarea unor aptitudini·              
Pentru a dezvolta motivaţia învăţării şi a evita rutina şi oboseala se vor concepe activităţi care
se pliaza pe tipurile de inteligenta predominanta (centre de interes tip STEP BY STEP)
·               Pe parcursul fiecărei activităţi se va insista pe încurajarea permanentă a progresului,
acordarea de recompense simbolice, responsabilizarea tuturor elevilor.
Cum se măreste eficienţa activităţilor de remediere? 
 Diversitatea, accesibilitatea şi estetica materialului didactic prezentat;
 Cadrul ambiental personalizat cu lucrările elevilor sau schimbarea locaţiei de lucru;
 Aplicarea unor strategii de învăţare prin cooperare ca metode de promovare a armoniei
sociale;
 o Percepţia şi feed-back-ul părinţilor pe parcursul desfăşurării activităţilor de
remediere;
o Implicarea tuturor cadrelor didactice în buna desfăşurare a activităţii de educaţie
remedială;
o În urma repetatelor intalniri cu parintii elevilor implicati în activitatea de remediere,
acestia vor intelege ca rolul lor este să fie educatorii copilului lor, vor invata unde şi
cand se termina rolul de educator al parintilor, vor sti ca uneori şi ei au de invatat de
la copilul lor, dar şi ca scoala le este mereu aproape şi sprijin în formarea şi educarea
copilului lor.           
  Elevii trebuie sa demonstreze ca sunt capabili să deruleze mici actiuni comunitare şi ei au
devenit constienti de faptul că, pentru marea majoritate a problemelor cu care se confruntă o
comunitate, există solutii locale, realizabile de catre membrii comunitatii fără nici o interventie din
afară. Mai mult decât atât, acestia pot provoca şi atrage interventii externe. Ceea ce este necesar
pentru că un asemenea plan să mearga este multa rabdare, timp şi bunavointa, eforturile sunt la
indemana oricui; costurile nu sunt prea mari, dar castigurile sigur vor fi peste asteptari. 
Ce vom realiza prin activităţile de remediere?
·     Elevul se va transforma din obiect în subiect al învăţării;
·               Elevul va deveni coparticipant la propria formare;
·               Elevii vor deveni mai încrezători în forţele proprii.