Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cursul 4
Cursul 4
PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRII
Curs nr. 4
1. Dezvoltarea fizică
2. Dezvoltarea psihică
1
UNIVERSITATE DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE DIN CRAIOVA 2011
Facultatea de Medicină, secţia Asistenţă Medicală –an 3
Psihologia dezvoltării
Gândirea
2
UNIVERSITATE DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE DIN CRAIOVA 2011
Facultatea de Medicină, secţia Asistenţă Medicală –an 3
Psihologia dezvoltării
Este egocentrică fiind centrată pe sine, pe emoţiile, trebuinţele şi experienţele proprii, fără
a putea schimba unghiurile de vedere, perspectiva asupra existenţei.
Magică este pentru că procesează şi asimilează experienţa după legile psihicului bazal, a
motivaţiei şi afectivităţii bazale şi nu după cele ale realităţii, rezultând o viziune asupra
lumii în care totul este posibil.
Derivând din aspectele egocentrice şi magice, gândirea este în acelaşi timp animistă,
însufleţind toate obiectele, investindu-le cu proprietăţi şi capacităţi de a vorbi, de a acţiona
aşa cum copilul însuşi se manifestă.
De asemenea, după expresia lui Piaget (1965), gândirea copilului de 3 ani are caracter
precauzal, neputând evidenţia cauzalitatea în ciuda avalanşei de informaţii primite ca
răspuns la frecventele întrebări ale copilului.
Perioada „Ce”-urilor (în jur de 2 ani) şi a „De ce”-urilor (în jur de 3 ani)
nu duce încă la formarea capacităţilor de înţelegere a relaţiilor cauzale (chiar
a celor simple), chiar dacă apare aspectul de permanentizare a obiectului
încă înainte de 2 ani, atâta timp cât încă nu se poate realiza ceea ce numim
conservarea materiei şi constanţa perceptivă.
În această perioadă dezvoltarea limbajului urmează trei etape care sunt într-o oarecare
măsură distincte dar care, în acelaşi timp se întrepătrund (Verza, 1993):
1) Limbajul mic “primitiv”, cu circulaţie restrânsă, în familie, onomatopeic, holofrazic,
circumstanţial.
2) Limbajul situativ, folosind cuvinte concrete, cu structură gramaticală, dar puternic
colorat şi încărcat gestual, emoţional.
3) Limbajul contextual, vorbirea desfăşurându-se cu text şi context discret, formă care va
domina treptat limbajul situativ.
3
UNIVERSITATE DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE DIN CRAIOVA 2011
Facultatea de Medicină, secţia Asistenţă Medicală –an 3
Psihologia dezvoltării
formelor gramaticale” (Piaget ,1965). Această evoluţie este condiţionată de existenţa modelelor
de imitat şi, în aceaşi timp, de existenţa unui climat afectogen şi de stimulare aşa-încât acest
proces să se realizeze, în condiţiile unui anumit echilibru, ritmic şi constant. La sfârşitul acestei
perioade limbajul mijloceşte exprimarea achiziţiilor şi stărilor copilului ca şi comunicarea lui cu
ceilalţi, uşurându-i şi eficientizându-i cunoaşterea prin eliberarea de acţiunea directă cu
obiectele.
Afectivitatea
Bowlby (1973) a fost primul care a prezentat un model coerent al acestei legături speciale
dintre mamă şi copil, conturând o teorie a ataşamentului afectiv şi a stilurilor de ataşare afectivă.
Această legătură ce se dezvoltă între mamă (şi într-o anumită măsură tată, fraţi şi copil) şi copil
este o relaţie coordonată, intimă, cu multiple modalităţi de comunicare verbală şi non-verbală,
relaţie în contextul căreia orice semnal de alarmă sau frică venit de la copil este preluat de mamă,
aceasta oferindu-i protecţie, confort, suport afectiv şi sentimente de siguranţă. Acest suport este
absolut necesar pentru a da posibilitatea copilului să exploreze fără teamă şi reţinere mediul
înconjurător, încurajundu-l să cunoască, să-şi formeze mecanisme diverse şi eficiente de
adaptare. Acest tip de relaţie şi de experienţă este internalizată de către copil devenind proproiul
lui model de relaţionare cu ceilalţi, de rezolvare a situaţiilor sociale, model de reguli nescrise de
a face faţă situaţiilor negative. Mai târziu Ainsworth (1978) a dezvoltat un sistem ce permite
identificarea şi descrierea diferenţelor individuale în ceea ce priveşte modul de ataşare. Criteriul
de bază în apreciere este modul în care copilul suportă (face faţă) stresul atunci când este lăsat
singur, în condiţii noi, necunoscute.
4
UNIVERSITATE DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE DIN CRAIOVA 2011
Facultatea de Medicină, secţia Asistenţă Medicală –an 3
Psihologia dezvoltării
5
UNIVERSITATE DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE DIN CRAIOVA 2011
Facultatea de Medicină, secţia Asistenţă Medicală –an 3
Psihologia dezvoltării
6
UNIVERSITATE DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE DIN CRAIOVA 2011
Facultatea de Medicină, secţia Asistenţă Medicală –an 3
Psihologia dezvoltării
se realizează continuu în timp, la niveluri tot mai ridicate de integrare pe măsura acumulării
experienţei.
Acest ultim aspect, al achiziţiei de informaţie constituie după părerea lui Rose Vincent
(1972) “marea identificare” şi cuprinde, de fapt, o serie de aspecte ce s-au acumulat şi format în
timp şi anume:
- EU-ul corporal, fizic, schema corporală, cunoaşterea
propriului corp cu părţile lui componente şi diferenţierea de alte
corpuri sau de alte obiecte;
- EU-ul psihic, sistemul de informaţii, reprezentări şi
păreri despre sine, motivaţii proprii, abilităţi şi tendinţe
adaptative specifice;
- EU-ul social, constituit pe fondul relaţiei de admiraţie
faţă de adult (părinte, frate, etc.) pe care îl investeşte cu puteri şi
calităţi deosebite, pe fondul tendinţei manifeste şi puternice de a-l imita pe adult, de a dobândi
atributele şi calităţile acestuia (tendinţă numită adultrism), copilul ajungând acum să înceapă să
înţeleagă locul şi rolul lui în cadrul familiei şi chiar al grupului social mai larg, să înţeleagă şi să
trăiască sentimentul propriei utilităţi.
Toate aceste aspecte amintite, toate aceste achiziţii ale perioadei se formează în mare
parte prin şi în cadrul activităţii ludice, jocul ocupând acum 90% din timpul de veghe al copilului
în virtutea unor legi intime dar şi comune ale psihicului copilului şi ale activităţii ludice. Fie că
este joc de manipulare a obiectelor sau joc de mişcare, răspunzând trebuinţei interne de acţiune,
fie că este joc verbal sau de imitaţie, fie că easte joc didactic sau joc colectiv cu roluri şi reguli
(joc ce debutează către sfârşitul acestei perioade), activitatea ludică este automotivată, creează şi
recreează condiţiile de obţinere a plăcerii, mobilizând puternic pe linia ascendentă a dezvoltării.