MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL

Subiectul 2. Provenienţa şi evoluţia monedei

1
1
GLOSAR

AES. Termen generic folosit pentru aramă sau bronz. Este folosit în numismatică pentru
monedele din metale nenobile, cu notaţia AE.
AS. Unitate ponderală şi monedă romană. A fost monetizat cam prin secolul I, înaintea erei
noastre. Sub Augustus, asul era o piesă de aramă de aproximativ 11 grame. A avut ca multipli
sestertius = 4 aşi şi dupondius = 2 aşi. Ca unitate ponderală, asul era împărţit în 2 semis, 3
triens, 4 quadrans, 6 sextans şi 12 uncii. Multiplii erau dupondius - 2, tressis - 3, quincussis - 5
sau decussis - 10 aşi.
ASIGNAȚIE. Bancnotă, bilet de bancă, hârtie-monedă.
BANCNOTĂ. a) Bilet de bancă, b) Hârtie-monedă emisă de o bancă şi folosită ca mijloc de
plată, c) Hârtie de valoare cu acoperire în aur, emisă de către stat şi folosită ca mijloc de plată.
BANCNOTA: formă de exprimare a monedei unei ţări, pusă în circulaţie de banca centrală şi
care este utilizată în efectuarea de plăţi şi încasări între agenţii economici.
BANI DE CREDIT. Denumire a banilor care au la origine instrumente de plată de transfer de
credit - bancnote, cecuri, cambii etc.
BANI SCRIPTURALI: nu au o existenţă materială şi reprezintă disponibilităţile aflate în
conturi la bănci, care circulă prin transfer sau virament între conturi (se mai numesc şi bani de
cont).
BANI, ÎN SENS LARG: exprimă acea parte a masei monetare aflată în circulaţie formată
din componentele “banilor în sens restrâns” la care se adaugă depozitele de economii ce se
pot transforma în lichidităţi la cerere, depozitele pe termen scurt care contra unei penalizări
pot fi rambursate la cerere în anumite limite, acordurile de răscumpărare peste noapte (mai
poartă şi denumirea de agregat monetar M 2).
BANI, ÎN SENS RESTRÂNS: desemnează componente monetare aflate într-o mare stare
de lichiditate şi care cuprind: moneda propriu-zisă, cecurile de călătorie, depozitele aflate în
băncile comerciale (se mai numesc şi agregat monetar M 1).
BANI: denumire generică pentru toate felurile de monede şi semne ale valorii. Au apărut din
necesitatea de a facilita schimburile de mărfuri. La început, rolul de bani l–au îndeplinit diverse
obiecte, urmând ca ulterior această funcţie să fie îndeplinită de metalele preţioase, în special de
aur. Ulterior, a fost necesară înlocuirea banilor confecţionaţi din metale preţioase cu banii
realizaţi dintr-unmaterial comun, respectiv – banii de hârtie şi cei metalici. În sfera banilor intră
şi banii de cont sau moneda scripturală, care au un rol foarte important în derularea plăţilor
între partenerii de afaceri.
BARTER: desemnează o operaţiune comercială bazată pe o compensare globală (ce se
realizează la nivelul unor firme, dar şi la nivelul unor state), care are la bază convenţii în ceea
ce priveşte în exclusivitate schimbul de mărfuri.
BATEREA DE MONEDĂ. Operaţiune de confecţionare dintr-un metal de piese omonime din
punct de vedere al cantităţii şi calităţii acelui metal, piese având de regulă forme şi/sau
denumiri diferite de la un loc la altul şi/sau de la o perioadă la alta.
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
BILET LA ORDIN. Efect comercial, înscris prin care o persoană numită emitent sau
subscriitor (debitor) care îşi asumă obligaţia personală şi necondiţionată să plătească pentru
biletul la ordin unei alte persoane numite beneficiar (creditor) o anumită sumă de bani, la o dată
2
fixă numită scadenţă, şi într- un loc bine determinat, 2
BILON. a) Monedă divizionară, cu valoare intrinsecă inferioară valorii sale nominale, b) Aliaj
monetar în compoziţia căruia, în cea mai mare parte sau exclusiv, intră metale comune.
CAPITAL. Valoare sub formă de bani destinat activităţii economice.
CONSUM. a) Folosire a produselor naturale sau industriale, b) Cantitate de materiale,
alimente, materii prime, energie etc. consumate în procesul de satisfacere a necesităţilor umane
sau economice.
COPEICĂ. Cuvântul copeică este un împrumut (din rusă KoneuKa), citit [kapeika]. Acesta
derivă din cuvântul Kon.be (pronunţat [kapîo], în română „suliţă”. Primele monede cu valoarea
unei sutimi de rublă, care au fost bătute de Cnezatul Moscovei, după cucerirea Novgorodului în
1478, aveau gravate pe o faţă stema moscovită, „Sfântul Gheorghe ucigând balaurul cu o
suliţă”. Copeicile ruseşti din zilele noastre folosesc şi ele această simbolistică.
CREIȚAR. 1) Monedă mică de argint, mai târziu de aramă, care a circulat în sudul Germaniei,
în Austro-Ungaria, în Transilvania şi în Bucovina până la sfârşitul secolului al XlX-lea,
valorând a suta parte dintr-un fiorin; 2) p. gener. ban, gologan (de valoare neînsemnată).
CUPIURĂ: bilet de hârtie, emis ca bancnotă, bani de hârtie şi hârtii de valoare (acţiuni,
obligaţiuni), care are înscris pe el o anumită valoare nominală.
CVASIMONEDELE (CVASIBANII): reprezintă active care posedă caractristici apropiate de
cele ale monedei; au lichiditate mare, pot fi uşor transformate în bani fără o pierdere
(substanţială) de valoare.
DENAR. a) Monedă romană, de obicei, de argint, în greutate de circa patru grame, b) Unitate
monetară în unele ţări europene în Evul Mediu, c) Unitate monetară curentă în Algeria,
Bahrein, Iordania, Iraq, Serbia, Kuweit, Libia, Tunisia, Yemen. [Variante: dinar].
DENEJKA. Monedă rusească valorând jumătate de copeică, bătută între 1849 şi 1867.
DENGA. a) Bani. b) Veche monedă rusească valorând jumătate de copeică.
DEPRECIERE MONETARĂ. Diminuarea valorii monedei, proces în cursul căruia banii
pierd din puterea de cumpărare, exteriorizându-se prin creşterea preţurilor.
DIHRAM. Monedă arăbească de argint, bătută începând din secolul al VH-lea, iniţial cântărind
3,9 grame şi valorând o zecime de dinar de aur. Numele monedei vine de la drahma grecească.
Au bătut dirhami şi tătarii Hoardei de Aur (secolul al Xlll-lea), precum şi cei din Crimeea
(cărora moldovenii le ziceau tătari crâmleni). Azi, dirhamul este monedă divizionară în multe
ţări arabe. [Variante: Dirhem].
DOLEA. (rus. donH - parte, fracţiune) cea mai mică unitate veche de măsurare a greutăţii din
Rusia egală cu 1/96 din zolotnic sau 44,35 mg (0,0444 g). Era unitatea de bază a sistemului de
măsurare a greutăţii, fiind egală cu greutatea unui bob de alac. (Alacul (triticum spelta) - una
din cerealele cele mai vechi. Era cultivat în Egipt, în Grecia şi în imperiul roman. E mai puţin
productiv decât alte specii de grâu, dar e mai rezistent contra diverşilor paraziţi şi e mai rustic,
din care cauză se cultivă, în mod obişnuit, în regiunile muntoase.)
DRAHMĂ. a) Unitate monetară antică şi modernă, b) Monedă de argint romană (republicană,
apoi imperială) unde şi apare pentru prima dată în circulaţia monetară, c) Veche unitate de
măsură pentru greutăţi (1 drahmă = 3,8880 g).
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
DUCAT. a) Provincie, teritoriu, stat aflat sub stăpânirea unui duce sau unei ducese. b) Monedă
de aur sau de argint (la origine, italiană), care a circulat în mai multe ţări din Europa, printre
care şi în ţările româneşti, c) Monedă de aur sau de argint cu circulaţie în unele ţări vest-
3
europene. 3
DUPONDIUS. Monedă romană din bronz din perioada imperială, care reprezenta dublul unui
as şi cântarea aproximativ 13,65 grame.
ECHIVALENT. a) Mărimi, număr care caracterizează egalitatea sau echivalenţa, dintr-un
punct de vedere, a două efecte sau a două acţiuni, b) Marfă, care serveşte la exprimarea valorii
altei mărfi.
EFIGIE. Imaginea reprodusă a unei persoane pe o monedă, un tablou sau o sculptură.
EMINAMENTE. La gradul cel mai înalt, prin excelenţă, cu deosebire.
EMISIUNE BĂNEASCĂ: operaţiune prin care autoritatea monetară a statului creează şi pune
în circulaţie semne băneşti.
EMISIUNE MONETARĂ: operaţiune prin care autoritatea monetară a unui stat bate monezi
metalice cu scopul de a le pune în circulaţie.
EMITENT: persoana fizică sau juridică care emite titluri sau bancnote prin care devine
debitorul unei operaţii de plată faţă de o altă persoană.
ETALON. Mărime, greutate etc. acceptată oficial în ştiinţă, în tehnică sau în relaţiile
economice şi care serveşte ca unitate de bază într-un sistem de măsurare.
FIORIN. Nume dat mai multor monede de aur şi de argint, bătute în diverse ţări, care au
circulat şi în spaţiul românesc până la mijlocul secolului al XlX-lea; florin.
FLORIN. Denumire a unor monede de aur şi de argint care au circulat şi în Ţările Române
până în secolul al XlX-lea; fiorin.
FOLLIS. Monedă romană făcută dintr-un aliaj de bronz cu argint, introdusă de reforma
monetară făcută de Diocleţian, în anul 294, î. Hr. A avut greutăţi şi compoziţii variabile în
timp. Se emite până la reforma lui Anastasius din anul 498.
GREUTATE. a) Valoare proprie a unui lucru, b) Piesă de metal etalonată, care serveşte drept
unitate de măsură la cântărit.
GROȘ. a) Veche monedă care valora, la început, 1/48 dintr-o marcă de argint. A fost bătută în
Moldova la sfârşitul secolul al XlV-lea. b) Monedă măruntă de argint care a circulat, în Evul
Mediu, în unele ţări europene (Italia, Franţa, Polonia etc.). c) Monedă rusească (egală, la
început, cu două copeici, mai târziu egală cu o jumătate de copeică), d) Monedă divizionară
care a circulat în Polonia şi Austria.
GUINEE. Monedă englezească de aur, valorând 21 de şilingi pe la anul 1700. Emisă prima
dată în anul 1662, pentru baterea acestor piese s-a folosit aur adus din Guineea, de unde şi
numele monedei.
INSTRUMENT DE PLATĂ. Document cu formă specială, exprimat într-o anumită monedă,
utilizat la efectuarea operaţiunilor de plăţi prin intermediul băncilor. în această categorie, se
includ: numerarul, cecul, cambia, biletul la ordin, cartea de credit/debit.
IONIEINI. Persoane originare din Ionia, oraş în Grecia antică.
LINGOU. Bloc de metal sau de aliaj, obţinut prin turnare în lingotieră, care urmează să fie
prelucrat ulterior.
LIVRĂ. a) Unitate de măsură pentru greutăţi folosită în ţările anglo-saxone. În sistemul troy,
folosit pentru cântărirea produselor farmaceutice, medicamentelor şi metalelor preţioase, 1 livră
= 12 uncii = 96 drahme = 373,242 g (1 uncie = 31,1035 g; 1 drahm = 3,8880 g). În sistemul
avoir-du-pois, utilizat pentru cântărirea mărfurilor obişnuite, 1 livră = 16 uncii = 453,584 g (1
uncie = 28,349 g). b) Veche monedă franceză (fr. livre).
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
LOT. (rus. LOT - parte, bucată) - unitate veche de măsură a greutăţii. În Rusia, se utiliza de la
sfârşitul secolului al XVIII-lea până la începutul secolului al XX-lea, era egală cu 1/32 din
livră, 3 zolotnici, 288 dole, 12,79725 g.
4
MARCARE. Imprimare pe un obiect de metal preţios, semnul oficial care îi garantează 4
calitatea şi autenticitatea.
MARFĂ. Produs al muncii destinat schimbului prin intermediul vânzării-cumpărării.
METAL NOBIL. Metal care se oxidează greu, foarte rezistent din punct de vedere chimic (ex.
aurul, argintul, metalele din familia platinei).
METALE PREȚIOSE. Aurul, argintul, platina, osmiul, ruteniul, rodiul, iridiul şi paladiul,
care au un conţinut de cel puţin 96% de metal preţios fin.
MILIARENSE. Monedă romană imperială târzie, de argint, egală cu o miime din livra de aur
(un solidus făcea 14 miliarense); monedă bizantină de argint valorând două silicve. [Variante:
Miliaresion].
MONEDA DE CONT: un grup de instrumente de decontări, transferuri şi evidenţe contabile
(cec, cambii, viramente, treceri în cont etc.) cu menţiuni şi referinţe permanente la adevărata
monedă.
MONEDA DE REFERINŢĂ: moneda straină, cu mare putere de circulaţie, care este utilizată
pentru stabilirea valorii paritare a monedei naţionale (de–a lungul timpului, diferite monede au
îndeplinit acest rol: dolarul american, francul francez, lira sterlină, marca germană, euro, DST).
MONEDA INTERNAŢIONALĂ: moneda naţională a unei ţări, care, datorită puterii sale de
cumparare ridicată şi stabilităţii şi siguranţei acesteia, se utilizează ca mijloc de plată şi de
rezervă pe plan internaţional (în decursul timpului, diverse monede au avut acest statut:
napoleonul francez, lira sterlină, lira otomană, ducatul austriac, dolarul american, marca
germană, yenul japonez, euro).
MONEDA METALICĂ: mijloc monetar, emis ca subdiviziune sau multiplu al unităţii
monetare. (Este confecţionată din metal, are o anumită greutate şi se utilizează ca mijloc de
plată şi de circulaţie).
MONEDA SCRIPTURALĂ: moneda de cont utilizată în decontările fără numerar, care este
formată din disponibilităţi în conturi, cecuri, cambii, etc.
MONEDA: este o piesă metalică, de o anumită formă, dimensiune, greutate, confecţionată
dintr-unanumit aliaj, cu puritate prestabilită (cu un anumit titlu), cu însemne specifice, care
circulă ca bani într-unareal dat, pe baza unui acord de voinţă sau impusă, fiind emisă (bătută)
de către o autoritate monetară.
MONETĂRIE. a) Atelier de confecţionare a pieselor din metale şi aliaje folosite în funcţie de
bani. b) întreprindere de stat prevăzută cu instalaţiile necesare pentru fabricarea monedelor.
NAPOLEON FRANCEZ. Veche monedă franceză de aur în valoare de 20 de franci, cu efigia
lui Napoleon I şi, mai târziu, cu cea a lui Napoleon al III-lea, care a circulat şi în spaţiul
românesc.
NOMISMA. Monedă bizantină de aur, emisă din secolul al VlII-lea până în secolul al XlI-lea.
A moştenit vechiul solidus introdus de împăratul Constantin cel Mare şi, după scăderea titlului
(în secolul al Xl-lea) la 8 carate, a fost înlocuită de hyperper.
OBOL. a) Veche monedă grecească, egală cu a şasea parte dintr-o drahmă cu circulaţie şi în
Moldova medievală, b) Bani mărunţi.
OBOR. Loc unde se ţine un târg de vite, de fân, de lemne; târg de vite; piaţă.
ORICALE. Aliaj cupru-zinc folosit în Antichitate pentru monede. Sub Augustus, asul
şidupondius erau aproape egale ca dimensiune şi masă, dar asul era de aramă, iar dupondius din
oricalc (metal mai scump).
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
PALEO. Element de compunere, care înseamnă „vechi”.
PARA. a) Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească
de argint care a circulat şi în ţările româneşti; (astăzi) ban de valoare mică. b) Monedă măruntă
5
egală cu a suta parte dintr-un leu; c) Monedă turcească de argint care a circulat şi în Ţara 5
Moldovei, d) Monedă divizionară la iugoslavii de sud egală cu a suta parte dintr-un dinar, e)
Ban de valoare neînsemnată.
PENI. a) Monedă divizionară engleză, care valorează a douăsprezecea parte dintr-un şiling sau
a suta parte dintr-o liră. b) Monedă divizionară engleză, egală cu a suta parte dintr-o liră
sterlină.
PERPER. a) Monedă bizantină de aur (bătută cu stemă proprie), care a circulat şi în ţările
române, în secolele XIV-XV. b) Numele unui impozit pe vii şi pe vin care se plătea în perperi;
perperit. c) Monedă bizantină, valorând 18 aspri în secolul al XV-lea. d) Contribuţie
suplimentară la aşa-numitul gărdurărit, reprezentând 12 bani pentru butea de. vin.
PONTIC. Din regiunea Mării Negre (Pontul Euxin), care aparţine Mării Negre, privitor la
Marea Neagră.
PROCES ECONOMIC. Reprezintă un ansamblu de fapte şi activităţi specific vieţii
economice: procese de producţie, de distribuire, de consum, de muncă, de investiţii.
PRODUCȚIE. Procesul creării bunurilor necesare existenţei şi dezvoltării societăţii, în cursul
căruia oamenii transformă sau modifică obiectele din natură potrivit trebuinţelor lor.
SCADENȚĂ. Termen de plată, soroc; expirare a datei la care trebuie onorată o datorie, o
obligaţie.
SCHIMB. a) Faptul de a ceda un lucru, un bun, pentru a lua altul în locul lui; procesul
circulaţiei mărfurilor ca formă de repartizare a bunurilor produse de societate. b) reprezintă
mişcarea mărfurilor de la un producător la altul, în direcţia opusă, contra altei mărfi.
SCRIPTE. Condici, registre de evidenţă, de contabilitate, acte; însemnări cuprinse în aceste
condici, registre etc.
SCRIPTIC. Care a fost înscris, înregistrat în scripte; care se realizează pe baza sau cu ajutorul
scriptelor.
SCRIPTURĂ. Însemnare, consemnare, relatare scrisă; text.
SCRISOARE DE SCHIMB. Un angajament al celui ce o emite de a plăti la o anumită dată o
anumită sumă.
SEMINȚIE. a) Neam, naţionalitate, popor, gen uman. b) Totalitatea urmaşilor care au acelaşi
străbun; familie; trib, descendenţă.
SESTREȚ. a) Monedă romană de argint, mai târziu de bronz, subdiviziune a dinarului, b)
Monedă (de argint) la romani, de aproximativ un sfert de dinar.
ȘILING. a) Monedă divizionară englezească, valorând a 20-a parte dintr-o liră sterlină. b)
Unitate monetară a statului austriac (până în anul 2002). c) Unitatea monetară a unor ţări
africane (Kenya, Tanzania, Uganda).
SOLIDUS. Monedă romană şi apoi bizantină de aur.
SPOI. A acoperi un obiect din metal cu un strat subţire din metal protector.
STIRPE. Neam, familie, origine.
TALER. Monedă medievală de argint, de dimensiune mare. Când a apărut primul taler, în
1484, avea valoarea unui gulden de aur, adică 60 de creiţari. în Moldova taleri a bătut numai
Despot Heraclid, la anul 1562.
MONEDĂ ŞI CREDIT GÎRLEA MIHAIL
TALER-LEU. Taler olandez (în olandeză leeuwendaalder, germană - lowentaler); monedă de
argint cu titru de aproximativ 75%, cântărind cam 27 de grame, bătută în partea olandeză a
Ţărilor de Jos începând din secolul al XVI-lea. Primii taler-leu au apărut în anul 1575, în timpul
6
revoltei împotriva spaniolilor. Aceşti taleri purtau imaginea unui leu rampant, stema 6
Provinciilor Unite ale Ţărilor de Jos. Monedele, care au împrumutat numele animalului şi au
dat denumirea monedei actuale a României, au fost bătute în multe provincii şi oraşe olandeze,
printre care Dordrecht, Deventer, Kampen, Utrecht şiZwolle şi au fost foarte mult folosite în
comerţul cu Levantul. De la acest taler, vin denumirile monedelor bulgăreşti - leva, posibil şi a
celor albaneze - leka.
TRATĂ COMERCIALĂ. Un angajament al celui ce o emite de a plăti la o anumită dată o
anumită sumă.
TROC. a) Schimb în natură, constituind forma cea mai simplă a comerţului, b) Formă simplă
de comerţ, constând din schimbul în natură, caracteristică economiei primitive.
TROC: schimb direct al unui bun contra unui alt bun fără intervenţia banilor. Bunurile care fac
obiectul trocului au utilităţi diverse, răspund unor nevoi diferite de a căror satisfacere sunt interesaţi
reciproc deţinătorii celor două bunuri.
VALOARE DE ÎNTREBUINȚARE. a) Proprietate a unui lucru de a satisface o anumită
necesitate a omului sau a societăţii. b) capacitatea unui produs de a satisface necesităţile unui
individ.
VALOARE DE SCHIMB: capacitatea de schimb a unei mărfi pe altele, în anumite proporţii
sau compararea cantitativă a mărfurilor.
VALOARE INTRINSECĂ. Valoare pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuşi.
VALOARE. a) Consumul de factori de producţie necesar pentru obţinerea de bunuri
economice şi servicii. b) munca socialmente necesară pentru producerea mărfurilor.
VIRAMENT. Operaţie contabilă prin care o sumă de bani se trece dintr-un cont în altul, fără
nevoie ca suma să fie vărsată în numerar; plată fără numerar, prin trecerea la bancă a unei sume
de bani din contul celui care face plata în contul beneficiarului; document prin care se
dispune efectuarea unei astfel de operaţii sau plăţi.
ZLATNIK. a) Prima monedă veche rusă din aur, bătută în Kiev la sfârşitul secolului alX- lea,
începutul secolului al Xl-lea, cu diametrul de 19-24 mm şi 4,0-4,4 gr. b) Veche unitate de
masă rusească, echivalentă cu 96 dolea, 0,333 lot, 4,266 g.
ZLOȚI. a) Unitatea monetară a Poloniei, b)Monedă de aur care a circulat în Europa centrală şi
răsăriteană, c) Monedă de argint care, la începutul secolului al XlX-lea, valora 30 de parale, d)
Nume dat odinioară în Transilvania unei monede austriece; monedă de argint de două coroane,
e) fiorin.