Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INDUSTRIALE
A luat ființă în baza unei legi promulgate de Regele Carol I prin Decretul Regal nr.
2978/6 aprilie 1913, publicat în Monitorul Oficial al României din 13 aprilie 1913, fiind
prima instituție de învățământ superior economic din România. Se deosebește de instituțiile
similare europene prin faptul că la baza creării sale a stat o „decizie politică”, a ministrului
Industriei și Comerțului, Nicolae D. Xenopol și nu o inițiativă privată. Până în 1926 nu a avut
un local propriu, funcționând într-o clădire din apropierea Fundației „Carol I”, demolată în
1939, pentru sistematizarea cerută de Carol al II-lea. Actuala denumire, Academia de Studii
Economice, datează din anul 1967.
Legea prin care se dorea înfiinţarea Academiei Comerciale, propusă de o comisie ce
reunea profesori, directori de bănci şi de universităţi, secretari de stat, a fost promulgată prin
Decretul Regal 2978 de către M. S. Regele Carol I, pe 6 aprilie 1913. Se înfiinţa, aşadar,
Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (AISCI), prima instituţie de învaţământ
economic superior din România.
După Primul Război Mondial, odată cu Marea Unire din 1918, Universitatea Clujeană,
asemenea universităţilor din Strasbourg şi Bratislava, a fost preluată de autorităţile statului,
devenind o instituţie a României Mari. La 12 mai 1919 se constituie Universitatea Daciei
Superioare din Cluj, ale cărei cursuri le inaugurează, istoricul Vasile Pârvan, cu prelegerea
“Datoria vieţii noastre” în 3 noiembrie 1919.
Astfel, atât Universitatea, cât și alte instituții făcea parte dintr-un proiect amplu de țară
de a pune bazele unei culturi și educaţii de calitate pentru toți cetățenii României Mari. Aceste
idei vor aduce la Cluj elite intelectuale de prim rang academic din tot Regatul României, dar
și personalități de talie mondială.
Realităţile politice, economice şi teritoriale de după Primul Război Mondial au
contribuit la intensificarea eforturilor şi pentru înfiinţarea unei instituţii superioare de
învăţământ economic românesti la Cluj. Perioada era favorabilă şi datorită preocupărilor,
româneşti şi europene, pentru o nouă viziune şi organizare a învăţământului economic, în
consonanţă cu cerinţele prezentului şi viitorului economic.
Unii din aceştia şi-au făcut studiile în mari centre universitare europene, au stabilit
contacte cu mediile academice şi de afaceri din ţară şi străinătate, au fost implicaţi în diverse
proiecte şi activităţi economice, au contribuit la formarea a numeroase generaţii de
economişti.
Prima decadă din viaţa Academiei Comerciale din Cluj a stat sub semnul efortului de
construire a unei comunităţi didactice şi ştiinţifice performante, care a ţinut în mod constant
seama de contextul transilvănean. Până în 1930, principiile de funcţionare ale corpului
academic şi ale autorităţilor universitare au fost uşor diferite de cele puse în practică la
Academia din Bucureşti, Clujul bucurându-se de o oarecare autonomie şi flexibilitate legat de
ceea ce a însemnat programa educațională, cât și viața academică având la bază modelul
german de organizare universitară ca urmare a aprateneței până în anul 1918 la Imperiul
Austr-Ungar .
Sigur că tot acest efort de organizare a vieții academice din anii 1920 la Cluj a fost
răsplatit în 1929, la expoziția mondială a universitățiilor din Spania, la care au participat sute
de universități care și-au prezentat realizările științifice și oferta de cursuri pe care o aveau.
Universitatea Regele Ferdinand din Cluj a câștigat marele premiu și medalia de aur a
expoziției. Acestă reușită se datorează corpului academic de excepție care s-a implicat cu
dăruire în construirea unui învațămant superior de calitate la stadardele vremii la Cluj.
Toate aceste idei si dezbateri au fost oprite în anul 1940, când partea de nord a
Transilvaniei, care includea şi oraşul Cluj, a fost cedată statului maghiar, în urma Arbitrajului
de la Viena.
Dacă Alba Iulia, după 1918, devine din punct de vedere politic un fel de Reims al
tuturor românilor. Clujul a fost văzut tot timpul ca o cetate a culturii în Transilvania înglobând
între zidurile ei multiculturalitatea specifică zonei unde s-au întrepătruns secole de-a rândul
cultura germană, maghiară și românească, fiind astăzi recunoscută la nivelul învățământului
superior drept un etalon în domeniul educației în România dar și în Europa.
Art. II. -Acest document poate avea modificări ulterioare. Cumpărați documentul în
formă actualizată sau alegeți un abonament Lege5 care permite accesul la orice formă
actualizată.
De la data de mai sus Academia de Înalte studii comerciale și industriale din Cluj, se
va organiza și administra după legea promulgată prin decretul regal Nr. 2978 din 6 Aprilie
1913, cu modificările aduse prin legea promulgată prin decretul regal Nr. 3595 bis din 19
August 1921 și regulamentul pentru organizarea și administrarea Academiei de înalte studii
comerciale și industriale din București din 17 Noemvrie 1927, cu modificarea din 19 Iunie
1928, precum și regulamentul pentru anul preparator din 7 Noiembrie 1929.
Art. IV. - Toate legile, regulamentele și ordonanțele contrare legii de față sunt și
rămân abrogate.
AUREL CIORTEA s-a născut în anul 1872 în Cojocna, județul Cluj. A fost un deputat
în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor
românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind
Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.
Aurel Ciortea a fost fiul unui preot ortodox și a urmat studiile liceale și universitare la
Bistrița și la Cluj, devenind profesor de matematică și fizică. La Berlin a efectuat studii de
fizică experimentală. A participat la Expoziția universală de la Paris din 1900. A activat în
școlile brașovene până în anul 1920. Din toamna anului 1920 a fost profesor la Academia
Comercială din Cluj, ca titular al catedrei de matematici financiare, iar apoi ca rector al
acestei instituții până în anul 1929, când a încetat din viață.
A înființat laboratorul de fizică al Liceului Andrei Șaguna și a elaborat mai multe
manuale și lucrări de specialitate în domeniul științelor exacte. Din martie 1920 a primit de la
Consiliul Dirigent postul de director al învățământului profesional, pînă în anul 1923 lucrând
la reorganizarea școlilor profesionale. Încă din anii studenției sale la Cluj, Aurel Ciortea a
urmărit cu atenție desfășurarea acțiunilor întreprinse de mișcarea memorandistă și mai ales a
procesului politic intentat patrioților români.
Publicații sale
ION LAPEDATU s-a născut la data de 14 septembrie 1876, în Cernatu Săcelelor, județul
Brașov. A jucat un rol major în înființarea Băncii de Asigurare din Sibiu, prima instituție de
acest fel a românilor din Ardeal.
După terminarea studiilor, neavând posibilitatea exercitării profesiei deoarece toate
catedrele de la singura școală comercială superioară din Transilvania, cea de la Brașov erau
ocupate, a îndeplinit funcția de secretar II al Astrei (Sibiu). În noiembrie 1905 a fost numit
secretar la Banca Ardeleana din Orăștie și, după o perioadă de șase luni de practică la bănci
mari din Sibiu, Cluj, Budapesta și Viena, în anul 1906 a fost ales director al băncii Ardeleana,
pe care a condus-o în această calitate timp de cinci ani. De la această bancă, Ion I. Lapedatu a
trecut apoi la conducerea Băncii Generale de Asigurări din Sibiu. De asemenea, a activat ca
secretar al Uniunii băncilor românești din Ardeal – Solidaritatea.
Operele sale:
EVIAN ION
Ion Evian a publicat numeroase studii și articole în diverse periodice, a scris cursuri și
cărți publicate. Dintre cursurile pe care le-a scris pentru studenții Academiei, menționăm:
- Comerț exterior și legislație vamală‖, 1924
- ,, Studiul practic al întreprinderilor comerciale și industriale‖ [Practical study of the
întreprinderi comerciale și industriale], 1927
- ,, Economia întreprinderilor‖ [Economy of enterprise], 1939
În anul 1920 a fost înfiinţată Academia Comercială din Cluj, după modelul celei din
Bucureşti, iar disciplina de economia întreprinderilor a fost predată de la început pentru mai
bine de două decenii de către I.N. Evian, care avea studii comerciale şi economice în
Germania,
finalizate cu un doctorat în 1914.
Literatura contabilă a reţinut ca moment important polemica declanşată de Evian
privind
statutul ştiinţific al contabilităţii prin publicarea lucrării precum:
Pentru o perioadă relativ scurtă din anul 1943, când Evian a devenit titularul cursului
de contabilitate la Academia Comercială din Bucureşti - prin pensionarea profesorului
Iacobescu, care iniţiase o şcoală de contabilitate patrimonialistă, şi până la epurarea sa din
învăţământul superior în anul 1948, Evian şi-a adâncit preocupările privind contabilitatea în
partidă dublă (1946) şi calculaţia costurilor (1947), ca instrumente ale gestiunii afacerilor, în
optica şcolii germane de economia întreprinderii. În felul acesta, Evian a instituit abordarea
economică a contabilităţii - după optica autorilor germani şi, în special, după concepţia lui
Nicklish, chiar în cadrul acestei discipline universitare. La începutul anilor 1940, abordarea
economică a contabilităţii a devenit mai vizibilă în literatura contabilă românească. Acest fapt
l-a determinat pe Evian să afirme că „în istoria dogmatică a contabilităţii din România,
concepţia juridică (patrimonialistă) a acestei discipline este pe calesă apună – cu excepţia unui
mic numărde adepţi” .
La Braşov, destinele Academiei clujene au fost conduse de şapte rectori unul dintre
aceșstia fiind:
- Iosif Gârbacea (1940), profesor de contabilitate industrială. A urmat Şcoala
Comercială Superioară din Braşov apoi AISCI din Bucureşti, unde devine şi primul doctor în
economie al aceleiaşi instituţii;
Lucrări
După ce s-a reîntors în ţară şi a efectuat stagiul militar, s-a angajat ca economist la
societatea petrolieră Creditul Minier din Bucureşti (1927). Cu toate că a avansat rapid în
ierarhia societăţii, a preferat să se îndrepte către activitatea ştiinţifică. S-a înscris şi a câştigat
concursul pentru un post de profesor la Academia de Înalte studii comerciale şi industriale din
Cluj, în ciuda faptului că urma să fie retribuit cu abia un sfert din cât câştiga în activitatea
privată. În 1935 a fost titularizat la catedra de economie politică a universităţii şi a ţinut
cursuri precum „Introducere în economia politică”, „Istoria doctrinelor economice” şi
„Metodologia cercetării economice”. A fost şi preşedinte al Uniunii de Cooperative
„Ardealul” din Cluj.
După cedarea Ardealului de Nord s-a refugiat, împreună cu Academia din Cluj la
Braşov şi a preluat postul de rector al instituţiei (1942 - 1945). A încercat să asigure o
instrucţie de calitate chiar şi în condiţiile grele ale războiului. A funcţionat în învăţământ până
în 1947, când a fost înlăturat pe criterii politice, cum au fost înlăturaţi marea parte a
profesorilor de elită din centrele universitare. Mai mult, între 1949 - 1963 a fost întemniţat în
închisorile comuniste, a fost pus la muncile de jos, trimis pe şantierul de la Canalul Dunăre-
Marea Neagră.
Abia în anul 1963, cursul vieţii sale a revenit oarecum la normal. A fost angajat de
Institutul de cercetări economice al Academiei Române şi a putu să-şi reia activitatea
ştiinţifică. A decedat la 1 iulie 1990.
Activitatea ştiinţifică
Între 1963 - 1974 fost cercetător ştiinţific la Institutul de cercetări economice din
Bucureşti. Este autorul unor studii pe probleme economice, demografice şi etnice ale
Transilvaniei. Pentru cartea sa Probleme fundamentale ale Transilvaniei (Braşov, 1945), a
primit premiul Academiei Române. A cercetat probleme legate de cooperaţie, de monedă.
Activitatea publicistică
Încă din perioada studenţiei, Victor Jinga s-a implicat în activitatea publicistică,
colaborând la ziarele italiene „Corriere della Serra” şi „Gazetta di Venezia”. În ţară a
colaborat la numeroase publicaţii, printre care: „Gând Românesc”, „Transilvania”,
„Observatorul social-economic”, „Viaţa Românească”, „Revista Fundaţiilor”, „Curierul
cooperaţiei”, „Cooperatorul”, „Ţara Bârsei”, „Plaiuri Săcelene”, „Gazeta Transilvaniei”,
„Dreptatea”, „Patria”, „România”, etc.
Opere
- Cooperaţia româneasca în judeţul Braşov, Braşov, 1932
- Viaţa economică a României în timpul guvernării liberale: (1933-1937), Cluj, 1937
- Actualitatea doctrinei solidariste, Cluj, 1937
- Gândire economică românească în secolul al XIX-lea. Consideraţiuni sumare,
Cluj, 1938
- Migraţiunile demografice şi problema colonizărilor în România, Braşov, 1941
- Dinamica economiei cooperatiste, Braşov, 1941
- Germanii în economia transilvană, Sibiu, 1942
- Printre românii de dincolo de Nistru, 1942 (reeditat 1992 sub numele „Românii de
dincolo de Nistru”)
- Probleme fundamentale ale Transilvaniei, Astra, Braşov, 1945
- Principii şi orientări ale comerţului exterior al României (1859-1916), Editura
Dacia, Cluj-Napoca, 1975
- Moneda şi problemele ei fundamentale (2. vol), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981
- Studii de istorie economică şi istoria gândirii economice (în colaborare)
Opere principale
OLIMPIU BOITOȘ a fost un istoric literar și publicist. Studiile medii le face la Sibiu,
apoi urmează Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj (1925) şi Şcoala
Română din Paris (1930). Îşi ia doctoratul în filosofie în 1932.
Din 1930 lucrează ca secretar şi bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din
Cluj
şi la Institutul de Istorie Naţională din Cluj. În 1943 este numit profesor de română la
Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Braşov. A fost membru în comitetul
director al Teatrului Naţional din Cluj şi unul dintre colaboratorii Institutului de Lingvistică şi
Istorie Literară al Academiei Române, filiala Cluj.
Operele principale
Activitatea lui Slavici la „Tribuna” din Sibiu. - Cluj: Editura revistei „Societatea de
Mâine”, 1927.
Paul Bataillard et la Révolution roumaine de 1848. - Paris: [s.n.], 1930.
Biografiile româneşti ale lui Ubicini. - Cluj: Tipografia „Fraternitas”, 1932.
Contribuţii la istoria misiunii lui A. Panu în apus (1864) : extras. - Cluj: Tipografia
„Cartea Românească”, 1935.
Teatrul lui Cehov. - Oradea: [s.n.], 1937.
O chestiune personală : „Ce se petrece la Teatrul Naţional din Cluj”. - Cluj: Institutul
de Literatură şi Tipografie „Minerva”, 1937.
Periodicele ardelene în răstimp de o sută de ani. - Cluj: Editura „Gazeta Ilustrată”,
1938.
Victor Papilian - nuvelist. - Oradea: [s.n.], 1940.
Raporturile românilor cu Ledru-Rollin şi radicalii francezi în epoca revoluţiei de la
1848. - Bucureşti: Cartea Românească, 1940.
Slavici şi Italia : extras. - Bucureşti: Monitorul Oficial, Imprimeria Naţională, 1941.
Din laboratorul literar al lui O. Goga : Cazul poeziei „În tren”. - Sibiu: Tiparul
Institutului de Arte Grafice „Dacia Traiană”, 1942.
Progresul cultural al Transilvaniei după Unire. - Sibiu: Tipografia „Cartea
Românească din Cluj”, 1942.
Memoriile lui George Bariţiu. - Sibiu: Tipografia „Cartea Românească din Cluj”,
1942.
Poezia lui Andrei Mureşanu : consideraţiuni preliminare : [extras]. - Braşov:
Tipografia „Astra”, 1943.
Die Ungarische Presse in Rumänien. - Bucureşti, 1943.
Le Progrès culturel en Transylvanie de 1918 à 1940. - Bucureşti: Monitorul Oficial,
Imprimeria Naţională, 1943.
De la istoria literaturii la istoria culturii româneşti. - Braşov: Dacia Traiană, 1944.
O teorie a romanului datorită lui Ion Ghica. - Sibiu: Tipografia „Cartea Românească
din Cluj”, 1944.
Lupta lui G. Bariţiu, în 1847, pentru introducerea căilor ferate în Transilvania. -
Braşov: Tipografia „Astra”, 1945.
Întâiele călătorii în Apus ale lui George Bariţiu. – Sighişoara: Editura „Miron Neagu”,
1947.
Delimitări între graiuri şi limba literară. – Sighişoara: Editura „Miron Neagu”, 1947.