Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ELEMENTE DE
PSIHOLOGIA
DEZVOLT RII
PREFA
Cristian Vasile
2
CUPRINS
CAPITOLUL V: TINERE EA 74
5.1. Aspecte generale privind perioada tinere ii 74
5.2. Probleme legate de întemeierea propriei familii 75
5.3. Activitatea profesional 76
Teoriile dezvolt rii au ap rut datorit faptului c cercet torii sau simplii
observatori ai perioadei copil riei au fost intriga i de diferen ele dintre
comportamentul adul ilor i cel al copiilor, diferen e care reflect deosebiri
între cele dou categorii de vârst la nivel cognitiv i emo ional.
Ce este o teorie?
Este dezvoltarea cantitativ sau calitativ ? Transform rile prin care trece o
persoana pe parcursul dezvolt rii sunt definitive sau reversibile? De unde
putem porni în în elegerea dezvolt rii în general i a psihologiei dezvolt rii în
mod specific? Orice proces de dezvoltare are la baz schimbarea, îns trebuie
studiat natura specific a schimb rilor din cadrul procesului. În cadrul
psihologiei dezvolt rii (sau psihologia vârstelor) se discut despre mai multe
tipuri de schimb ri la nivel psihologic, majoritatea legate de modific rile de
tip biologic care apar odat cu trecerea timpului.
6
Abord rile moderne ale dezvolt rii fac referire de cele mai multe ori la
dou tipuri fundamentale de schimb ri: de transformare (transformative) i de
varia ie (varia ionale) (Lerner, Easterbrooks, Mistry, 2003).
Psihologia dezvolt rii studiaz diferitele etape i cicluri din via a unei
persoane, acoperind întreaga ontogenez . În mod obi nuit, sunt urm rite
modific rile specifice diferitelor etape de vârst , începând înc din perioada
intrauterin (perioada prenatal ) i continuând, bineîn eles, cu perioada
postnatal .
Abordarea copil riei ca o etap distinct a dezvolt rii umane este relativ
nou (din sec. XX). Pentru o în elegere integrat a evolu iei teoriilor
dezvolt rii sunt necesare câteva puncte de reper.
Karl Ernst von Baer (1792–1876), considerat a fi unul dintre cei mai
importan i i originali biologi ai secolului al XIX-lea, odat cu descoperirile
sale din domeniul biologiei, enun i principiile generale ale naturii
fundamentale din schimbarea ontogenetic : el arat c dezvoltarea str bate
stadii succesive, de la general c tre specific, de la st ri relativ omogene, la
structuri ierarhice diferen iate i organizate. De i ideile lui von Baer erau
9
revolu ionare pentru perioada respectiv , nu li s-a acordat o prea mare aten ie
în zona tiin elor biologice.
Ca domeniu tiin ific, studiul psihologiei copilului are o istorie foarte
scurt : originile sale se plaseaz la începutul secolului XX, dezvoltându-se pe
deplin dup al doilea r zboi mondial. În secolele precedente perioadei
men ionate, copil riei nu i se acorda un loc special, fiind considerat o etap
pu in important a vie ii individului. Se considera c , datorit faptului c un
adult nu- i aminte te nimic din perioada copil riei mici (amnezia infantil ) i
poate reactualiza pu ine informa ii din copil rie, în general aceast etap a
vie ii este lipsit de importan . Pân la Sigmund Freud dealtfel, în lumea
tiin ific nu se lua în calcul zona incon tient a psihismului i doar
elementele con tiente sau care puteau fi con tientizate erau luate în
considerare.
Începând cu 1905, Sigmund Freud (1856 – 1939) acord o importan
crescut copil riei, considerând c cercet torii vremii care considerau mai
important ereditatea (practic istoria str mo ilor individului) nu se aflau pe
drumul cel mai potrivit. Atras de faptul ca un individ nu are amintiri din
perioada copil riei mici, Freud începe s studieze mai atent aceast perioad
i, în mod special, primii ani de dup na tere, pentru a încerca s în eleag
procesele psihice care se aflau la orginea anumitor comportamente.
Cercet rile freudiene duc astfel la o schimbare a centrului de greutate în
studiul psihismului infantil: amnezia infantil devine un element extrem de
important i de atractiv în studiile psihanalitice.
10
tiin ele evolu ioniste i debutul studiului tiin ific al dezvolt rii
psihologice a copilului
Apari ia celebrei lucr ri a lui Charles Darwin (1809 – 1882) la jum tatea
secolului al XIX-lea, “Originea speciilor” (1859) reprezint un moment de
scruce în tiin a vremii, datorit elabor rii unei noi teorii privitoare la
apari ia i dezvoltarea vie ii pe Terra: teoria evolu iei. Teoria darwinist
prezint i analizeaz dou principii fundamentale: selec ia natural i
supravie uirea celui care este mai bine adaptat la condi iile de mediu. De-a
lungul timpului psihologia va valorifica aceste principii i va reu i explicarea
majorit ii ac iunilor umane prin principiul adapt rii. Darwin însu i sus ine
mai târziu valoarea unor caracteristici comportamentale pentru supravie uire.
Cum comportamentul uman este declan at de cogni ii i emo ii, este evident
importan a fundamental a psihicului uman în procesul supravie uirii i
dezvolt rii speciei.
Principiile darwiniene au influen at puternic întreaga tiin de la începutul
secolului XX, ele putând fi întâlnite în multe dintre teoriile psihologice
moderne. Una dintre ideile majore în teoria psihanalitic afirm c dezvoltarea
psihoafectiv a unui individ culmineaz cu tr irea vie ii de familie i a
comportamentului heterosexual matur, asigurând prin aceasta supravie uirea
speciei prin na terea unei noi genera ii. Iat , deci, c ideile lui Darwin sunt
aplicate de Freud în psihologie i, la fel ca ideile darwiniene, provoac un
moment de cotitur în psihologia tiin ific .
Un alt om de tiin marcant al vremii, Stanley Hall (1844-1924), psiholog
i pedagog american, în urma studiului dezvolt rii psihologice a copilului
11
Perspectiva normativ
Stanley Hall (1844- 1924) realizeaz studii normative asupra dezvolt rii
copilului, focalizându-se pe cuantificarea comportamentului acestuia i
cartografierea obiectiv a dezvolt rii. El încearc s afle care sunt tr turile
psihologice ale copilului, reflectate la nivel de regul , lege sau norm . Astfel
Hall încearc s elaboreze instrumente care s m soare aceste tr turi
psihologice i studiaz diferite etape i sisteme rela ionale umane (copil rie,
adolescen , educa ie, familie, rela ia cu religia etc.). Pentru a- i atinge scopul
psihologul american realizeaz studii exhaustive, aplicând foarte multe
chestionare copiilor de diferite vârste i încercând s surprind în acestea
interesele copiilor, direc ii de ac iune, dorin e etc.
Perspectiva psihometric
1
Piaget a expus sistemul stadiilor dezvolt rii cognitive în mai multe reprize : 1930, 1937, 1947, 1948, 1950,
1952 i 1955.
18
Metacogni ia
Flavell (l979) define te metacogni ia astfel: cunoa terea func ionalit ii
propriei activit i cognitive i a capacit ii de control al unui anumit aspect al
activit ii cognitive. Altfel spus, metacogni ia este un instrument cognitiv de
control si gestionare a unei activit i cognitive.
20
- Medierea
Subiectul î i construie te cu ajutorul altei persoane instrumentele cognitive
pe care apoi i le însu te pentru beneficiul propriu. Mediatorul joac , deci,
un rol deosebit de important, intercalându-se între subiect i ceea ce se înva
pentru a facilita interiorizarea i asimilarea nu doar a instrumentelor gândirii
dar i dezvoltarea func iilor psihice.
- Procesele de internalizare
Copilul internalizeaz activit ile externe, formându- i astfel propriile
structuri mintale i înva astfel s gândeasc . Procesul de internalizare are loc
în trei etape:
1) Asisten a în realizarea activit ii este furnizat de c tre cei mai
capabili (de exemplu, profesor, coleg mai abil).
2) Asisten a este furnizat de copilul însu i, care vorbe te cu voce
tare pentru a rezolva problemele.
3) Conceptul sau activitatea se internalizeaz (devine reprezentare la
nivelul min ii).
Spre deosebire de teoria lui Piaget, la Vîgotski conceptul de internalizare
prime te o dimensiune sociocultural . Aceasta decurge din contextul în care
are loc înv area. Astfel cultura este transmis de la o genera ie la alta prin
intermediul educa iei copiilor. Aceasta înseamn c , la nivel individual, un
copil devine el insu i prin al ii.
În literatur sunt propuse mai multe criterii dup care se poate analiza
dezvoltarea psihic , îns noi prezent m în aceast lucrare trei dimensiuni,
pornind de la precizarea unor repere psihogenetice ( chiopu, Verza, 1995):
• Tipul fundamental de activitate: joc, înv are, munc - exprim
direc ionarea i structurarea energiei psihice. „Tipul fundamental de activitate,
autoservire, joc, înv are, munc are o latur expresiv prin proiec ia psihic
ce o cuprinde i un rol formativ prin disponibilit ile psihice pe care le
antreneaz — ca s se r spund la varia iile de solicit ri i situa ii din mediu
(principiul activismului i postulatul privind rolul formativ al muncii în
formarea omului). Din acest motiv, tipul fundamental de activitate exprim
direc ionarea i structurarea for ei energetice psihice prin organizarea
aten iei, intereselor, inteligen ei, sensibilit ii afective, percep iei etc.”
chiopu, Verza, 1995).
• Tipul de rela ii obiectuale i sociale - exprim direc ionarea i
structurarea evolutiv prin prisma adapt rii i integr rii sociale. “Rela iile mai
frecvente sînt obiectuale (J. Piaget) i de comunicare (sociale). În cadrul
acestora din urm se pot observa atitudini de protejare, simpatie, empatie,
dependen , devo iune, fuziune de genera ie, domina ie, respingere, aversiune,
frustra îe etc. Ele pot fi Intime, oficiale (ierarhice), publice
38
Perioada sarcinii este relativ lung la om (280 zile), în acest timp cre terea
embrionului i apoi a f tului fiind accelerat i, uneori, exploziv . În primele
39
Scorul maxim i optim este de zece puncte – se acord câte dou puncte
pentru fiecare parametru, fiind considerat ca satisf tor un scor de minim
apte puncte.
Noul-n scut aduce cu el, pe plan biologic, un set de structuri
comportamentale care sunt activate sub ac iunea stimulilor externi. Ele
reprezint r spunsuri involuntare, biologice la stimulii din mediu i sunt
cunoscute ca reflexe ale nou-n scutului; în primele 6 luni de via devin din ce
în ce mai pu in evidente, pentru ca apoi s dispar .
42
În primele ase luni de via c ile senzoriale deja dezvoltate dep esc
dezvoltarea motorie. O prim sincronizare a dezvolt rii perceptive cu cea
motorie apare în jurul vârstei de 7 luni, iar la aprox. 1 an si jum tate
sincronizarea i adecvarea dintre percep ii i motricitate pot fi considerate
satisf toare.
Acuitatea vizuala a nou-n scutului este de cca. 30 de ori mai sc zut decât
la adult. În perioada 6 luni - 1 an acuitatea vizual ajunge între limite
apropiate de cele normale.
Nou-n scutul este atras mai ales de figuri, de obiectele aflate în mi care i
de culorile contrastante. Privirea este un mod de comunicare precoce între
mam i copil. Dup 3 luni copilul intr în etapa explor rii vizuale, iar
interesul acestuia pentru figura uman cre te, fiind recunoscute deja figurile
rin ilor.
Schimb rile evolutive amintite sugereaz formarea unor reprezent ri sau
scheme vizuale incipiente, care permit recunoa terea obiectelor familiare i
manifestarea de preferin e pentru acestea.
În privin a analizatorului auditiv, asist m, de asemenea, la transform ri
eviden iate de reac iile copilului: nou-n scutul tresare la un sunet puternic i
va încerca s i pozi ioneze capul în direc ia unui sunet de intensitate
moderat (reflexul de orientare). Studiile arat c fonemele sunt discriminate
foarte timpuriu (de exemplu, vocalele “a” i “i” sunt discriminate din a doua zi
de via ). La 2-3 luni copilul discrimineaz complexe de sunete con inând
consoane (ba, pa, ma) i este capabil sa recunoasc identitatea unor foneme
chiar daca ele sunt pronun ate de persoane diferite.
45
Comunicarea
În perioada men ionat comunicarea nonverbal precede comunicarea
verbal . Reac iile nonverbale sunt foarte importante, deoarece ele reprezint
singurul canal de comunicare între copil i p rin i, iar mimica, gestica,
postura si paralimbajul sunt deosebit de active.
Imediat dup na tere plânsul este prima reac ie de comunicare a copilului
cu lumea, fiind un semnal important ca lucrurile s-au finalizat cu bine (vezi i
scorul Apgar). Ulterior plânsul poate reprezenta un semnal de alarm pentru o
necesitate care nu a fost satisf cut : foame, frig, durere,
plictiseal /nervozitate, oboseal , lipsa companiei (p rin ii) etc.
Studiile sugereaz c acei bebelu i care sunt înconjura i cu tandre e înc
din primele zile i sunt repede consola i atunci când plâng, vor fi mult mai
calmi i autonomi în cursul dezvolt rii (Marhan, 2006). Cu cât copilul este
sat sa plâng mai pu in în primele luni, cu atât mai repede va înv a c exist
alte mijloace de comunicare pe care poate sa le utilizeze (privirea, mimica).
Alte mijloace de comunicare ale copilului în aceast perioad sunt
zâmbetul i gânguritul. Interesant este c , în timpul al pt rii de c tre mama sa,
copilul se opre te uneori din supt i îi zâmbe te acesteia. Pe de alt parte
gânguritul reprezint atât încerc ri ale copilului de a imita sunetele emise de
adul i, dar i încercarea de a comunica cu ace tia. Aceast activitate este, de
fapt, o form incipient a vorbirii. Copilul emite mai întâi sunete neclare, apoi
46
vocale clare, pentru ca dup 4 luni s amit sunete articulate din vocale i
consoane (este perioada în care p rin ii urm resc cu spirit competi ional s
aud pe care dintre ei îi nume te prima dat copilul: mama sau tata).
Între 1 i 3 ani (perioada antepre colara) copilul trece prin schimb ri atât
varia ionale cât i transformative i exprimenteaz multe lucruri noi
Copilul este tot mai integrat în interrrelatiile grupului familial i începe sa
sesizeze regulile, interdic iile, orarul i stilul de via al familiei, modul de
organizare i func ionalitatea ei. În acela i timp, se consolideaz autonomia, se
perfec ioneaz deplasarea i se nuan eaz comunicarea verbala, stimulând
astfel dezvoltarea întregii activit i psihice.
Caracteristici generale
În perioada de la unu la trei ani copilul este relativ adaptat la mediul sau de
via , dar are dificult i când este vorba de mediul social. Progrese importante
apar prin socializarea trebuin elor, a inten iilor, a atitudinilor i a conduitelor
de baza. Din aceasta
perspectiva, unii autori considera ca pân la 3 ani omul achizi ioneaz
60% din experienta fundamentala de via (Verza, 2000). Având în vedere
întreaga dezvoltare a primei copil rii, se pot desprinde 3 subperioade.
• Prima perioada (12-18 luni): are loc consolidarea mersului i
concomitent o mai buna percepere a mediului înconjur tor. Copilul este
nestatornic i instabil: este atras de tot ceea ce vede i este stimulat de
cerin ele externe, fapt ce îl determina sa investigheze toate colturile casei.
47
preponderent pentru satisfacerea tendin elor, dorin elor, inten iilor, rela iilor
etc.
Între 18 i 24 de luni semiotica de tip verbal ajunge în prim plan (gândire
simbolic preconceptual ) deoarece copilului i se solicit din ce în ce mai mult
în eleag ce i se spune i exist cerin e atât din mediul extern, cât i din
mediul intern (nivelul motiva ional-adaptativ) pentru a comunica astfel încât
fie în eles.
Jocul i socializarea
Jocul este o activitate experimental f de care dezvoltarea copilului nu
ar fi eficient . El începe înc din perioada primului an de via când sugarul se
joaca/experimenteaz pip ind patul, hainele, observându- i mâinile, f când
vocalize etc. Încurajarea lui de c tre mama este o recompensa care stimuleaz
continuarea jocului. Jocul reprezint o form de manifestare i testare a
poten ialului psihic al copilului. Acesta începe s în eleag c dorin ele i
voin a lui sunt cele care dau direc ie jocului i ac iunilor i c el este subiect al
activit ii i poate efectua o multitudine de ac iuni.
Dezvoltarea intelectual
Evolu ia sistemului cognitiv prin schimb rile de tip transformativ i/sau
varia ional conduce la structurarea unor noi forme ale activit ii psihice.
Imagina ia începe s func ioneze din ce în ce mai mult sub forma tr irilor
fantastice i anticipative. Înc rc tura afectiv a experien elor noi prin care
trece copilul alimenteaz imagina ia, iar comportamentul se diversific în
raport cu noile experien e ancorate în realitatea înconjur toare.
Un factor important în evolu ia intelectual este constituit de
transformarea percep iei simple în observa ie perceptiv împlicat în toate
formele de înv are. Copilul exploreaz în aceast perioad , este preocupat de
cunoa terea interiorului i exteriorului locuin ei i al gr dini ei, de
identificarea spa ial i localizarea diverselor obiecte. Memoria iconic se
dezvolt din ce în ce mai mult, astfel încât copilul poate indica unde se afl
diferite obiecte pe care adul ii nu mai tiu unde le-au pus.
La sfâr itul celui de-al treilea an de via copilul poate utiliza aproximativ
1000 de cuvinte; la sfâr itul celui de-al patrulea an, utilizeaz 2000 de cuvinte;
51
Jocul
În aceasta perioad jocul ocup cea mai mare parte a timpului copilului,
permi ând stimularea capacit ilor intelectuale i motrice. În joc copilul înva a
i focalizeze aten ia asupra unei activit i i sa se concentreze asupra ei din
ce în ce mai mult. Totodat jocul are un rol de socializare, facilitând exersarea
de rela ii diverse, care se nuan eaz i se diversifica în contextul particip rii în
colective de copii, permi ând o diferen iere a conduitelor fata de diferite
persoane. Acum se eviden iaz apari ia unor diferen e între fete i b ie i.
Principala sarcin de realizat (în mod incon tient) de adolescent este aceea
de a î i crea o identitate stabil i de a deveni un adult matur, complet i
productiv (Perkins, 2001). Pe m sur ce î i dezvolt o con tiin de sine clar ,
2
experimenteaz diferite roluri i se adapteaz la schimb rile pe care le
tr ie te, adolescentul realizeaz o serie de pa i în direc ia creerii identit ii
proprii, pa i care reprezint ei în i sarcini importante ale dezvolt rii. Aceste
„sarcini ale dezvolt rii” sunt circumscrise conceptului de normalitate în
2
Ralph Linton (1936) define te doi termeni fundamentali în psihosociologia personalit ii: status i rol. El
acord termenului de „status“ în elesul de „loc al individului în societate“, definitorie fiind „colec ia de
drepturi i datorii“, care este asociat pozi iei sociale a individului. Rolul, în concep ia autorului, reprezint
aspectul dinamic al status-ului.
57
Solicit rile la care este supus organismul datorit modific rilor somatice i
fiziologice din perioada pubert ii, precum i schimb rile de rol i caut rile
adolescen ilor duc la apari ia facil a unei oboseli de tip cronic la ambele
nivele intraindividuale: fizic i psihic. Modific rile corporale influen eaz
sistemul cognitiv (adolescen ii uit , par cu mintea împr tiat ), sistemul
afectiv (uneori sunt melancolici, apatici, alteori expansivi, exuberan i), precum
i sistemul motiva ional (interesele se schimb , par superficiali în îndeplinirea
sarcinilor etc.).
Modific rile hormonale din aceast perioad pot duce la efecte corporale
percepute negativ de adolescent: esut adipos la fete, acnee juvenil la ambele
sexe, uneori membrele superioare i cele inferioare sunt percepute ca fiind
prea lungi de c tre b ie i etc. Aceasta poate avea ca rezultat apari ia unor
sentimente de inferioritate la adolescentul puber.
Odat cu observarea diferen elor interindividuale în dezvoltarea
adolescen ilor (la unii dezvoltarea este accelerat , la al ii încetinit sau
întârziat ) au fost elaborate diverse teorii sau moduri de abordare a acestei
perioade de vârst , majoritatea abord rilor având îns puncte comune.
Conform unor studii realizate de Jones i Bayley prin chestionarea unor
loturi de adul i, b ie ii care se maturizeaz mai repede fizic se dezvolt mai
repede i din punct de vedere psihic i social. Ace tia ob in în grupurile din
care fac parte o pozi ie social mai bun , de multe ori ocupând o pozi ie de
lider. Adul ii chestiona i afirm , pe de alt parte, c b ie ii la care schimb rile
puberale apar mai târziu sunt percepu i ca fiind mai imaturi psihic i social i
mai pu in integra i. Dup cum se poate observa, studiile efectuate de cei doi
cercet tori urm resc percep ia social a schimb rilor din perioada adolescen ei
timpurii.
62
Tabelul 3. Aspecte generale ale dezvolt rii în adolescen (preluare Marhan, 2007)
1. concep ia despre sine care cuprinde p rerile despre calit ile i defectele
pe care le are - sau crede c le are (de ex. un adolescent se poate considera fiu
ascult tor, elev bun, prieten fidel, talentat în domeniul IT etc.).
2. stima de sine (modul în care se autoapreciaz ). Dac adolescentul crede
are mai multe calit i decât defecte atunci se vede într-un mod favorabil, i
cap mai mult încredere în el, ca i mai multe anse de reu it . Dac îns
este pus accentul pe defecte, pe aspectele negative, vor ap rea sentimente de
inferioritate, vor fi abordate problemele cu mai mult anxietate i ansele de
succes se vor reduce.
O component a con tiin ei de sine i a sentimentului identit ii este
imaginea mintal a propriului corp. În aceast etap se observ o
intensificare a interesului fa de corpul propriu, manifestat i prin faptul c
adolescen ii se privesc frecvent în oglind , acordând o mare importan
aspectului extern.
Formarea sentimentului identit ii este un proces îndelungat i destul de
dificil. Cei mai mul i adolescen i trec printr-o perioad de “criz de identitate”
în cursul c reia î i pun foarte multe întreb ri de tipul: cine sunt eu, cum ar
trebui s m comport în anumite situa ii. Aceast criz are mai multe cauze.
Una dintre ele este aceea c adolescentul trebuie s ia multe decizii
importante privind viitorul s u (spre deosebire de secolele anterioare când
ie ii de regul continuau profesiunea tat lui, iar fetele se c toreau cu cel
pe care îl alegeau în multe cazuri p rin ii). El vrea s g seasc cele mai bune
solu ii, dar c utarea acestora este înso it de nesiguran i anxietate.
O alt cauz este legat de faptul c adolescentul se integreaz în grupuri
sociale în care trebuie s interpreteze variate roluri (s se supun în rela iile cu
rin ii sau profesorii, s colaboreze cu prietenii, s organizeze activitatea sau
71
CAPITOLUL V: TINERE EA
În centrul teoriei lui Levinson se afl conceptul de structur a vie ii, cea
care organizeaz via a individului în orice moment. Pentru fiecare dintre
indivizi, aceast structur a vie ii este definit de mediul social i fizic i
implic , în primul rând, familia i mediul profesional, de i alte variabile
precum religia, rasa, statusul economic etc. au o importan care nu poate fi
neglijat . Levinson arat c , de obicei, doar dou - mai rar trei - componente
ocup un loc central în structur . Cel mai adesea este vorba despre torie-
familie i ocupa ie, care reprezint componentele centrale ale vie ii unei
persoane, de i exist varia ii importante din punctul de vedere al importan ei
relative al acestora, precum i al importan ei altor componente. Deci, pentru a
82
în elege structura vie ii unui adult, este absolut necesar s analiz m rela iile pe
care acesta sau aceasta le stabile te cu alte persoane semnificative (care
conteaz ), precum i modul în care aceste rela ii se schimb de-a lungul
timpului.
Fiecare ciclu al vie ii const dintr-o secven de perioade sau sezoane ale
dezvolt rii. Fiecare dintre acestea are propriile caracteristici psihologice i
sociale, fiecare perioad este v zut ca un ciclu în sine care aduce o
contribu ie distinct la ansamblu. Cele patru cicluri sezonale descrise de
Levinson includ: vârsta pre-adult , vârsta adult timpurie, vârsta adult
mijlocie, vârsta adult târzie.
În cadrul fiec rei perioade au loc schimb ri importante, iar trecerea de la o
etap la urm toarea nu are loc foarte rapid, ci traversând perioade de tranzi ie
care uneori pot dura mai mul i ani. Levinson a stabilit cele patru cicluri majore
pe baza informa iilor din interviuri intensive, repetate la interval de câ iva ani,
care ini ial au fost realizate cu un grup de b rba i (1978) i, ulterior, cu grupuri
de femei de vârste apropiate (1987).
În urma acestor studii s-a observat c b rbatul intr în etapa adult
timpurie atunci când î i începe cariera profesional i î i întemeiaz o familie.
Dup un proces de autoevaluare care are loc în jurul vârstei de 30 de ani,
rba ii „se a eaz la casa lor” i se concentreaz asupra carierei profesionale.
Apoi, o alt tranzi ie important apare în jurul vârstei de 40 de ani: pe m sur
ce b rba ii realizeaz c , eventual, ambi iile lor nu se pot realiza.
83
copii, so (so ie) i p rin ii care sunt în vârst i de multe ori au nevoie de
îngrijire (datorit pozi iei pe care adul ii o ocup între copiii i p rin ii lor, este
uneori folosit expresia “genera ia sandwich”). Din aceste motive mul i adul i
sunt tensiona i i au senza ia lipsei de timp.
Cea mai important schimbare în via a de familie se produce atunci când
copiii p sesc familia. De i la început plecarea copiilor produce o stare
afectiv nepl cut , mai târziu în multe familii se observ o îmbun ire a
rela iilor dintre so i. În acela i timp scade responsabilitatea p rin ilor fa de
copii, se m re te timpul liber în care se pot ocupa de pasiunile lor. Chiar i
dup plecarea copiilor în multe familii rela iile dintre p rin i i copii r mân
strânse. Spre sfâr itul etapei adulte în general apar i nepo ii. Mul i bunici au
un rol important în îngrijirea acestora.
rele, pot induce stres i, prin urmare, impun o ajustare psihologic . Uneori
evenimentele de via serioase sunt urmate de probleme de s tate, boli fizice
sau psihice. Este adesea foarte dificil s determin m direc ia cauzalit ii, mai
ales c exist diferen e individuale importante în ceea ce prive te semnifica ia
acordat aceluia i eveniment. Impactul unui eveniment de via asupra
persoanei nu este determinat pur i simplu de apari ia real a evenimentului, ci
de modul în care persoana percepe evenimentul în cauz .
Ca urmare pentru o persoan un eveniment poate avea o conota ie
negativ , în timp ce pentru alta, acela i eveniment are o conota ie pozitiv .
Astfel poate ap rea un dintre cele dou forme de stres, sau tensiune intern :
distres (stresul negativ) sau eustres (stresul pozitiv).
În studiul psihologic al vârstelor se iau în considerare, în general,
schimb rile fizice i culturale, ca i cele psihologice. Trebuie îns s inem
seama i de componente antropologice cum ar fi cea biologic dar i
influen ele genetice i influen ele mediului asupra omului. În mod particular
trebuie subliniat faptul c , asupra modului în care se petrece evolu ia în
vârst , o influen fundamental o are psihismul unei persoane, modul în care
un individ se vede pe sine, modul în care vede lumea i modul în care sunt
percepute ac iunile mediului (fie el social sau fizic) asupra propriului
organism. Din acest punct de vedere o persoan î i poate „programa” într-o
sur important cum anume s fie la o anumit vârst , sau într-o anume
perioad din propria via , prin identificarea cu anumite modele culturale
preluate în special în perioada copil riei i cea a adolescen ei i grefarea
acestora pe propriul sistem al personalit ii. În aceast viziune tulbur rile de
stres joac un rol substan ial prin faptul c ele influen eaz puternic modul în
care un individ se percepe pe sine i percepe lumea înconjuratoare, ca i
101
No iunea de stres a fost utilizat pentru prima dat în 1936 de c tre Hans
Selye pentru a desemna starea în care se gase te un organism amenin at de
dezechilibru sub ac iunea unor agen i sau condi ii care pun în pericol
mecanismele sale homeostatice (de men inere a echilibrului intern). Printre
factorii susceptibili de a distruge acest echilibru se afl în special cei
psihologici. Selye a descris chiar o patogenez a stresului. El a ar tat c stresul
fizic i cel emo ional pun organismul în fa a unei cerin e de adaptare la
stresori neobi nui i. Acesta este momentul în care intra în joc sindromul de
adaptare, o reac ie nespecific ce cuprinde trei faze:
1. stadiul reac iei de alarm ;
2. stadiul rezisten ei;
3. stadiul epuiz rii.
Ipotezele lui Selye au fost verificate prin experimente pe animale i, în
acest fel, s-au pus în eviden schimb rile morfologice i umorale, în special
în aria glandelor suprarenale, în toate stadiile anterior men ionate. S-a
demonstrat c dup stadiul rezisten ei urmeaz colapsul mecanismelor
reglatoare înso it de modific ri somatice ireversibile (Selye, 1957, 1973).
102
tip de agen i nocivi, chiar dac este utilizat denumirea generic de stres. În
cazul distresului sunt eliberate în sânge catecolamine (în special noradrenalina
i adrenalina) – care pot favoriza bolile cardio-vasculare – i cortizolul, care
scade rezisten a organismului fa de infec ii i fa de cancer.
BIBLIOGRAFIE
1. Adler, A., Cunoa terea omului, Ed. IRI, Bucure ti, 1996.
2. Allport, G.W., Structura i dezvoltarea personalit ii, Editura Didactic
i Pedagogic , Bucure ti, 1996.
3. American Psychological Association, Developing Adolescents: A
Reference for Professionals. Washington, DC, 2002.
4. Banciu, D., R dulescu, S.M., Voicu, M., Adolescen ii i
familia.Bucure ti, Ed. tiin ific i Enciclopedic , 1987.
5. ban, A. (coord.), Consiliere educa ional , Cluj-Napoca, 2003.
6. ban, A. (coord.), Personalitatea copilului i adolescentului, Ed. Presa
Universitar , Cluj- Napoca, 2001.
7. Berk, L., Child Development, 4th Ed. A Viacom Company, 1997.
8. Birch, A., Psihologia dezvolt rii, Bucure ti, Ed. Tehnic , 2000.
9. Campbell, R., Copiii no tri i drogurile, Bucure ti, Ed. Curtea Veche,
2001.
10. Dafinoiu, I., Personalitatea. Metode de abordare clinic , Ed. Polirom,
Ia i, 2002.
11. Damon, W., Lerner R. M. (eds.), Handbook of child psychology - 6th
ed., New Jersey, John Wiley & Sons, Inc., 2006.
12. Dinc , M., Adolescen ii într-o societate în schimbare, Ed. Paideea,
Bucure ti, 2004.
13. En chescu, C., Neuropsihologie, Ed. Victor, Bucure ti, 1996.
14. Erikson, E. H., Identity: Youth and crisis. New York, W. W. Norton,
1968
15. Eysenk, H., Eysenk, M., Descifrarea comportamentului uman,
Bucure ti, Teora, 1995.
16. Eysenk, M., Psychology: an international perspective, Psychology
Press, 2004.
17. Flavell, J. H., Metacognition and cognitive monitoring: A new area of
cognitive-developmental inquiry, American Psychologist, 34, 906-911,
1979.
18. Freud, A., Eul i mecanismele de ap rare, Bucure ti, Ed. Funda iei
Genera ia, 2002.
108
34. Roth, J., & Brooks-Gunn, J., What do adolescents need for health
development? Implications for youth policy. Social Policy Report, XIV,
3-19, 2000.
35. Seamon, J.G., Kenrick, D., Psychology, Prentice Hall, 1992.
36. Selye, H., The stress of life, Longman, Green, 1957.
37. Selye, H., The evolution of the stress concept, American Scientist, 1973.
38. Smith, P. K., Hart, C. H., Blackwell handbook of childhood social
development, Blackwell Publishers Ltd., 2002.
39. chiopu, U., Criza de identitate la adolescen i. Bucure ti, EDP, 1979.
40. chiopu U., Verza E., Psihologia vârstelor, Ed. Didactic i
Pedagogic , Bucure ti, 1995.
41. chiopu, U., Verza, E., Adolescen a. Personalitate i limbaj, Bucure ti,
Ed. Albatros, 1998.
42. Warr, P.B., Work, unemployment, and mental health. Oxford:
Clarendon Press, 1987.