TEST INTEGRATIV

Modul 15: Nursing general 2

1. Administrarea medicamentelor pe cale orala.

Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari

responsabilităţi ale asistentului medical. Pentru a asigura
pacientului o terapie medicamentoasă eficientă şi corectă,
asistentul medical trebuie să fie familiarizat cu indicaţiile,
dozările şi efectele medicamentului prescris.

Scop
-prevenirea îmbolnăvirilor (vaccinările);
-ameliorarea bolilor (antialgice, simptomatice);
-vindecarea bolilor (antibiotice, chimioterapice, antinicotice).

Obiectivele administrării medicamentelor

Acțiune locală – medicamentele trebuie aplicate cu ajutorul unor
substanțe care să acționeze timp cât mai îndelungat asupra
locului unde au fost aplicate.
Acțiune generală (sistemică) – presupune ca medicamentele
(substanța) să se absoarbă și să intre în circulație.
Prevenirea erorilor în administrarea medicamentelor

Înaintea administrării oricărei medicaţii aceasta trebuie

comparată cu medicaţia prescrisă de medic din foaia de
observaţie. Se va verifica mental regula celor cinci “P”:

pacientul potrivit;
medicamentul potrivit – este verificat înainte de administrare:
sub aspect cantitativ (gr., ml., nr. buc.);
sub aspect calitativ:
culoare;
formă de prezentare:
solidă (tablete, comprimate, granule, drajeuri, capsule, pulberi);
lichidă (tincturi, ceaiuri, fiole, flacoane);
semisolidă (unguente, creme);
concentrație;
termen de garanție.
doza potrivită – asistentul medical trebuie să cunoască diferența
dintre:
doza terapeutică – la care se obține efectul așteptat și nu apar
reacții toxice asupra organismului;
doza maximă – cea mai mare cantitate de medicament suportată
de organism;
doza toxică – cantitatea care provoacă reacții toxice;
doza letală – care ucide.
calea de administrare potrivită:
enterală;
parenterală;
locală.
timpul (ora) de administare potrivit.

Căi de administrare a medicamentelor

Prin cale de administrare a medicamentelor se înțelege
modalitatea prin care anumite substanțe medicamentoase sunt
introduse în organism. Calea de administrare este aleasă de
medic în funcție de:

scopul urmărit:
-capacitatea de absorbție a căii respective;
-acțiunea medicamentelor asupra mucoaselor;
-necesitatea unei acțiuni mai lente sau mai rapide;
-toleranța organismului față de medicamente și de
particularitățile anatomice și fiziologice ale organismului.

antiinflamatoare, antivomitive ş.a.). Fluxul sangvin rectal este

drenat prin vena hemoroidală inferioară şi medie în vena cavă
inferioară şi nu în sistemul portal. Astfel se face că
medicamentele administrate pe această cale ocolesc bariera
hepatică. În scopul obţinerii efectului local se utilizează
antihemoroidale, antiseptice, purgative.
calea intrapleurală – se folosește limitat și este destinată
tratamentului local;
calea intrapericardiacă – se folosește limitat și este destinată
tratamentului local;
calea intraarticulară – pentru tratamente locale la nivelul
articulaţiilor.;
calea intrarahidiană – substanţele medicamentoase se injectează
în lichidul cefalorahidian introducând acul printre vertebrele
lombare L2-L5. Intratecal se administrează anestezice locale în
vederea obţinerii anesteziei spinale; substanţe de contrast pentru
diagnostic; citotoxice în caz de leucemie cu implicarea
sistemului nervos central; morfina în dureri acute şi cronice.

Pregătirea pacientului pentru administrarea

medicamentelor

Pentru administrarea medicamentelor pacientul

trebuie informat, întrebat (asupra eventualelor
substanțe medicamentoase la care face alergie) după
care el trebuie să coopereze în vederea administrării
medicamentelor.

Pregătirea psihică
pacientul este informat asupra necesității
administrării medicamentelor;
i se explică efectul acestuia (pe înțelesul bolnavului);
se lămurește asupra importanței respectării
tratamentului (doze, orar, ritm de administrare);
se informează asupra căii de administrare și este
rugat să colaboreze în timpul administrării;
se solicită consimțământul pacientului pentru
administrarea medicamentului prescris.
Pregătirea fizică
pacientul este informat că tegumentele trebuie
menținute curate (la nevoie se va face toaleta
parțială);
se va asigura poziția necesară căii de administrare:
decubit dorsal sau lateral cu capul ușor ridicat,
semișezând, șezând pentru administrarea
medicamentelor pe cale digestivă și respiratorie;
decubit dorsal lateral ventral pentru administrarea
locală, pe suprafața tegumentelor și mucoaselor;
decubit dorsal ( I.V., I.D., S.C. ), ventral ( I.M. ),
lateral (I.M., I.V., S.C.).
Reacții care pot apărea în urma administrării
durere: în special la administrarea parenterală,
aplicarea unor substanțe pe suprafața tegumentelor și
mucoaselor cu leziuni;
căldură (preparatele din Ca administrat intravenos;
local în cazul iritării țesutului);
modificarea gustului: tincturile (administrate sub
formă de picături pe zahăr);
senzație de disconfort, amețeală și chiar lipotimie
(administrare parenterală – I.V.).

Pentru administrarea unui medicament în condiții de

siguranță deplină, pe lângă cunoașterea procedurii,
asistentul medical trebuie să fie în măsură să
recunoască și identifice efectele adverse, reacţiile
toxice şi alergiile medicamentoase. Unele efecte
adverse sunt trecătoare şi de intensitate redusă,
pacientul dezvoltând o toleranţă faţă de medicament.
Altele necesită o schimbare a terapiei
medicamentoase.