Tema a IV-a

Managementu
l comunicării
Munteanu Cristina, Timu Irina Elena, Neacă Valentina Delia, Budacea
Maria Luisa, Nistor Alina-Mihaela, Franțiuc Alexandru, Urîtu Estera,
Pandelea Ana Maria, Vaman Ramona Domnica
RO-EN
Luni 18-20- săptămână pară
MUNTEANU CRISTINA RO-EN

Procesul de comunicare
Mesaje
nonverbale

Stare de echilibru Stare de dezechilibru

C
O
D Cod sau mesaj
A
R „Mi-e foame”
E
Mesajul codat Ce simte elevul

„De ce trebuie să învățăm toate astea despre Emoții înainte de examen

Constituție și Drepturile Omului?”

„Trebuie să mă duc astăzi la ora de sport?” Frica de a nu fi ales în echipa de baschet

„Este prea greu-pur și simplu nu înțeleg Copleșit de volumul de teme pentru acasă
lecția.”
„Carrie e o snoabă.” Respingere sau antipatie din partea altcuiva

„Urăsc arta-este pentru fraieri.” Dezamăgire față de rezultatele unui proiect

pentru ora de artă
Emițător D Receptor
C E
O C
D COD SAU MESAJ O
Anxietate A D „Este
R A îngrijorat.”
„O să avem un test în
E R
curând?”
E

Feedback

„Esti îngrijorat că vom avea un test în curând.”

Timu Irina Elena

COMUNICAREA VERICALĂ ȘI ORIZONTALĂ

Comunicarea laterală se referă la mesaje transmise de la egal la egal care facilitează

împărtășirea înțelegerii unor fenomene, metode și probleme, dezvoltă satisfacția angajaților în legătură
cu locul lor de muncă. Pe de altă parte, un avantaj al comunicării laterale- in contrast cu cea verticală
se referă la faptul că motivația membrilor de a-și împărtăși informația și ideile tinde să fie naturală și
puternică, deoarece nici o autoritate a răspunsului nu este așteptată să apară imediat.

Comunicarea serială se referă la mesajele trimise de-a lungul unor șiruri de oameni.
Problemele comunicării seriale sunt cele ale apariției zvonurilor, conform lui Gordeon Alleport și Leo
Postman, acestea se referă la reducerea numărului de detalii prin retrimiterea mesajului.
 Kapferer, 1993 sprijină apariția zvonurilor si de aceea managmentul trebuie să țină cont de toate
aceste aspecte:
o zvonul desemnează, de obicei, un fapt îngrijorător pentru angajaţi. Aceştia nu au primit suficiente
date prin comunicarea verticală de la management şi încearcă să reconstituie puzzle-ul
informaţional . Astfel, zvonurile odată lansate vor sta ulterior la baza miturilor organizaţionale
(un proaspăt manager general şi deciziile de schimbare pe care acesta le va determina în firmă
presupun o astfel de perspectivă);

o uneori zvonurile se pot baza pe " confidentele" pe care top managementul le face în discuţii
private unora dintre angajati ; afirmarea prin comunicare orizontală a celor aflate devine o cale
pentru a dobândi prestigiu în ochii celorlalţi pentru cel în cauză;

o existenta unei " mărturii" poate oferi legitimitate zvonului. Dacă zvonul are un cât de mic
sâmbure de adevăr, poate fi exploatat implicit pentru a confirma întregul zvon.

o informaţia transmisă este o ştire, în sensul că are înlăuntrul ei anumite aspecte care sunt sub
arealul senzaţionalului.
 Comunicare interpersonală

Comunicarea intrapersonală se referă la gânduri, la sentimente şi la modul în care ne vedem pe

noi înşine ; suntem - în această perspectivă - simultan emiţători şi receptori ai comunicării ;
comunicarea intrapersonală se referă la gândirea şi activităţile de procesarea informaţiilor care nu sunt
observabile extern, cu toate că persoanele interesate pot să aibă acces la date despre acest proces.

Comunicarea intrapersonală este într-adevăr influenţată de mediul comunicaţional extern, dar

relaţia este bilaterală şi adaptativă, în sensul că, simultan, transformările la nivelul comunicării
intrapersonale oferă surse de schimbare pentru mediul comunicaţional însuşi (este vorba despre
viziunea sistemică) şi chiar pentru criteriile adaptative - despre care pomeneam mai devreme – ca
atare.
 Comunicarea intrapersonală trebuie să se bazeze pe o atitudine pozitivă fată de propria persoană ; într-
adevăr, aşa cum observa şi Joseph DeVito ( 1 988), comunicarea intra-personală se află în relaţie directă cu cea
interpersonală. Persoanele care au o părere negativă fată de sine comunică în mod inevitabil aceste sentimente spre
ceilalţi şi este probabil ca aceştia să dezvolte sentimente negative similare. Astfel, o posibilitate de manifestare şi
dezvoltare a comunicării intrapersonale este intitulată astăzi gândire pozitivă. Ralph J. Cordiner, preşedintele
comitetului de conducere al Companiei General Electric, sintetiza în următorul mod întreaga importanţă a gândirii
pozitive în succesul personal şi social : "Cerem fiecărui om ce aspiră la succes - pentru el şi pentru compania sa
hotărârea de a pune în practică un program personal de autoperfecţionare. Nimeni nu îi va ordona cuiva să devină
mai bun. . . Fie că cineva rămâne în urmă, fie că înaintează în domeniul său, totul se leagă de sârguinţa personală.
Neacă Delia Valentina

Paralimbajul

● Paralimbajul este modul prin care mesajul este transmis și este situat la granița
comunicării verbale și a celei nonverbale.
● Caracteristici:
-viteza cu care vorbim;
-ridicarea sau scăderea tonului;
-volumul;
-folosirea pauzelor;
-calitatea vorbirii.
• Problema asimilării întâmpinată în viteza comunicării constă în
tendița de a uni cuvinte în timpul comunicării, ceea ce face dificilă
înțelegerea.

• Stările și sentimentele prin care trecem le exprimăm adesea în

comunicare prin durata sunetelor sau ale cuvintelor: când suntem
supărați tonuri de durată scurtă și prelungim tonurile când
exprimăm iubirea.

• Volumul: ridicarea și scăderea volumului au rolul de a sublinia

anumite părți ale mesajului transmis.
 Metacomunicarea
● Metacomunicarea constă în apariția unor implicații ale mesajului care nu pot fi direct
atribuite înțelesului cuvintelor sau modului cum au fost spuse ele. Aceasta este un joc
manipulativ de care sunt responsabili ambii participanți.
● Metacomunicarea se distinge pe trei paliere: ceea ce a fost spus, cum a fost spus și de
ce.
● Se întâmplă atunci când înțelesul apare în spatele cuvintelor, iar apariția
metacomunicării este indentificabilă pe trei niveluri:
1. Ce a spus vorbitorul.
2. Ce a intenționat vorbitorul să spună.
3. Ce crede ascultătorul că a spus vorbitorul.
 Te sun eu poate însemna Nu mă suna tu sau
Sincer îți spun poate însemnaTe mint.

Dezavantajul metacomunicării este dat de deteriorarea relației de comunicare dintre cei doi
participanți, acest lucru se petrece în patru etape:

(1) cei doi protagonişti stabilesc un contract care conţine o parte

Implicităm;
(2) comiterea erorii;
(3) dubla devalorizare;
(4) beneficiul negativ.
Budacea Maria-Luisa, anul III, specializarea: română-engleză

Comunicarea nonverbală
Aceasta constă în mișcările corpului, în gesturi, mimică, postură, dar și intonația vocii
și ritmul vorbirii.
 În raport cu tipul de comunicare verbală, aceasta a fost definită ca fiind un mod prin
care cineva poate stimula mesaje în mintea celorlalți, prin intermediul mesajelor care nu
sunt lingvistice.
Comunicarea nonverbală exprimă personalitatea în totalitatea ei și are ponderea cea
mai mare în cadrul comunicării.

Comunicarea nonverbală

este într-o interacțiune continuă

comunicarea verbală comunicarea paraverbală

 Funcțiile comunicării nonverbale

●Argyle a precizat 4 funcții ale comunicării nonverbale:

a)Exprimarea emoțiilor
b)Transmiterea atitudinilor interpersonale
c)Autoprezentarea
d)Acompanierea vorbirii ca feedback pentru a atrage atenția

●Ekman a identificat cinci funcții:

a)Repetarea
b)Substituirea
c)Completarea
d)Accentuarea sau moderarea
e)Contrazicerea
 Rolul comunicării nonverbale în clasă

● poate fi folosită în învățarea cognitivă

● poate întări relația emoțională dintre profesor și elev
● creează o anumită atmosferă cu un rol important în managementul clasei

Influența comunicării nonverbale a elevilor

Indicii nonverbali care influențează profesorii, includ comportamente ce sugerează atenția, proxemica
și cronemica.
 Proxemica studiază aspectele culturale, comportamentale și sociologice ale distanței spațiale
dintre persoane.

 Atenția este un factor ce ajută profesorul în evaluarea elevilor.

 Cronemica arată faptul că elevii care întrerup profesorul într-un moment nepotrivit, sunt
percepuți negativ de acesta.
 Bariere în comunicare

Barierele de comunicare sunt de mai multe tipuri:

● Bariere ce țin de sistem – se identifică la nivelul agenților comunicaționali (emițător,

receptor) sau la nivelul canalului de comunicare.

● Bariere ce țin de proces – acustica sălii în care are loc activitatea didactică, deficiențe
temporare pe care le are comunicatorul.

● Necesitatea clarificării și detalierii informaționale dusă până la exces

● Blocaje emoționale

● Ratarea înțelesului se divizează în două forme: una dată de utilizarea de cuvinte diferite,
dar cu același înțeles, iar a doua dată de aceleași cuvinte, dar cu înțelesuri diferite.
● „Scurtăturile mentale” produc bariere în comunicare precum
disponibilitatea euristică. Aceasta dezvoltă tendința de a aprecia un
eveniment pe baza primelor impresii.
● Reprezentativitatea euristică – oamenii judecă de cele mai multe ori un
fenomen în funcție de o categorie pe care o posedă deja, astfel că apar
stereotipurile.
Baron și Byrne precizează mai multe surse ce pot sta la baza construirii
stereotipurilor:

Surse ce pot sta la baza

construirii stereotipurilor

Ignorarea Prejudecata
situației Efectul actor- autoservită
observator
● Steers oferă o altă clasificare a problemelor ce pot duce la blocaje în comunicare:

a)Problema lipsei încrederii;

b)Problema dezvoltării interdependenței persoanelor;

c)Problema distribuirii corecte și echitabile a recompenselor;

d)Problema înțelegerii și acordului tuturor membrilor la structura grupului ca

atare.
NISTOR ALINA-MIHAELA

Cum poate interveni profesorul atunci când

elevul are probleme?
Cum îi poate ajuta profesorul pe elevi în
situații problemă?

Profesorul posedă un limbaj de acceptare

sau de neacceptare?

Ce poate face profesorul pentru a nu

inhiba, încetini și chiar opri procesul de
comunicare?
Un exemplu de situație
problemă
Un elev are o sarcină de lucru la materia pe care o predați. Sarcina presupune
documentare, sintetizare și prezentare. Timpul de lucru oferit este de câteva
săptamâni, iar elevul respectiv mai are la dispoziție doar câteva zile pentru a termina
proiectul. Îl observați că în timpul pauzelor nu interacționează și mai mult decât atât,
este trist și dezorientat, iar în timpul orei este distras.

 Îl veți ajuta chiar dacă nu sunteți dirigintele acestuia? Dacă da, atunci în ce
mod procedați?
prezece obstacole din calea comuni
A
comand A
A te a avertiz
retrage
a
Gordon și Noel Burch)
A A
întreba predica

Neacceptare
A imaturitate
A da
consola sfaturi
frustrare

A folosi
A lăuda
logica

A A
analiza A critica
porecli
 Limbajul acceptării

 ascultarea pasivă (a asculta= a fi acolo);

 răspunsuri de acceptare (indici de recepție);
 deschizători de drumuri (încurajări suplimentare= întrebări cu final deschis);
 este îndeplinită nevoia de asculatare activă.
 Frantiuc Alexandru
An III – RO-EN

Ce înseamnă
ASCULTAREA ACTIVĂ ?
 2

Sunteți întotdeauna ascultați?

sau

Ascultați activ mereu?

 3

Cât de important este

pentru elevi
ca tu, ca profesor, să-i
asculți activ?
 Tehnici: - 4

-
-

Sfaturi: -
Motive: - -
- -
-
Urîtu Diana Estera

Multiple utilizări ale ascultării active

Thomas Gordon

Ascultarea activă implică interacțiunea tuturor participanților la

conversație, nu numai a vorbitorului, ci și a ascultătorului.
● Scopul principal al ascultării
active:

 oportunitatea de a obține cât mai multe informații

cuprinzătoare posibil;
 permite interlocutorilor să rezolve conflictul sau să-l
prevină prematur, să restabilească ordinea în relație;
 contribuie la stabilirea unor contacte mai profunde între
membrii familiei sau echipei;
 O conversație cu adevărat productivă necesită nu numai capacitatea
de a-ți exprima gândurile, ci și abilități de ascultare;
 Dacă o persoană este cu adevărat interesată de procesul conversației
și de eficacitatea acesteia, atunci încearcă să asculte cât mai atent
posibil pentru a obține toate informațiile necesare;
Principii obligatorii ale ascultării active

 Atitudine nejudecată (menține o poziție neutră-pozitivă și recunoști

dreptul celuilalt de a fi diferit de tine și de a avea propria părere. Nu cauți
să fii de acord cu el sau să-l convingi. Îi respecți personalitatea și
părerile);
 Amabilitate și politețe(rămâi calm și eviți afirmațiile categorice; stabiliți
contact și priviți în ochii interlocutorului cu atenție și participare, și nu
testând;încurajează-l să vorbească, dar nu pune prea multe întrebări sau
întrerupe, chiar dacă vorbește foarte emoțional și pentru o perioadă lungă
de timp, nu-l grăbi și nu căuta să completezi pauzele dacă tăce;
 Sinceritate (trebuie să vrei cu
adevărat să asculți și să-ți înțelegi
interlocutorul. Dacă nu ești interesat
și folosești tehnica de ascultare
activă doar de dragul ei, ar fi mai
bine să nu o folosești deloc)
 Cercetările arată că ascultarea studenților este esențială pentru
relația elev / profesor .
 Știind că profesorul lor este interesat de ceea ce spun, îi face pe
elevi să se simtă îngrijiți și conectați emoțional la școala lor,
deoarece cercetările arată că sentimentul de legătură este necesar
pentru motivația elevilor de a învăța.
 Arătarea că profesorii ascultă este importantă nu numai ca o
chestiune de bunătate, ci și ca o strategie motivațională.
 ● Cum să folosești ascultarea activă pentru a face față rezistenței elevului

La un moment dat fiecare profesor se poate confrunta cu o atitudine de rezistență venită

din partea unor elevi(inactivitatea pasivă la refuzul deschis de a coopera).
 Deseori rezistența la învățat a unui elev este un indiciu despre o
problemă cu care acesta se confruntă în viața sa, iar datoria
profesorului este de a-l ajuta pe elev să revină cât mai repede la o
stare optimă de receptare a învățăturii.
 Atunci când apare un moment în care trebuie să îi ajutăm pe
cei din jurul nostru să își rezolve problemele, ascultarea activă
este o aptitudine valoroasă.

Ascultarea activă promovează independența, dezvoltarea,

încrederea în alții și în forțele proprii.

Ea este un element esențial în transformarea clasei într-un

loc sigur și care favorizează dezvoltarea.
Pandelea Ana-Maria
Română-Engleză
Ce pot face
profesorii atunci
când elevii le
creează probleme?
Există trei variabile cu care lucrezi atunci când
încerci să modifici comportamentul
inacceptabil:
 elevul
 mediul
 tu însuți

Cu alte cuvinte, îți poți direcționa atenția către

următoarele:
1. Modificarea comportamentului elevului
2. Modificarea mediului
3. Modificarea comportamentului personal
 Mesaje
Confruntare
soluție

Modificarea
comportamentului
elevului se face prin:

Mesaje Mesaje de
indirecte dominare
Mesaje soluție Mesaje de dominare Mesaje indirecte

Care comandă, care Judecăți, critici, „Crezi că poți să îți ții

direcționează dezacorduri, învinovățiri telefonul închis până se
termină ora?”

De avertizare, de Interpretări, analize, „Ne oprim puțin să îl lăsăm

amenințare diagnostice pe artistul nostru să își
termine numărul?”
Moralizatoare, Folosirea de injurii, „Ai ajuns cumva directorul
predicatoare ridiculizări, stereotipizări școlii și nu știu eu?”

Logice, aducătoare de Laude, încuviințări, „Sper să te faci profesor și

dovezi și fapte evaluări pozitive să ai parte de o sută de
elevi exact ca tine.”

Sfătuitoare, care oferă Confirmări, consolări,

soluții ori sugestii mesaje de îmbărbătare
Întrebări, sondări,
interogații, chestionări
Vaman Ramona-Domnica
română-engleză

Mesajele la
persoana I
Eficacitatea mesajelor la persoana I
Ex.: „Atunci când intri în clasă în timpul orei, mă întrerupi și îmi pierd
ideile.”
„Mesajele de asumare a responsabilității” au consecințe pozitive
asupra elevilor deoarece:

1. Profesorul își dezvăluie propriile sentimente și își asumă responsabilitatea pentru

ele.
2. Aceste mesaje îi conferă elevului responsabilitatea pentru comportamentul său.
Cum ar trebui să formulăm un
mesaj la persoana I?
1. „Atunci când te zbenguiești prin clasă nu faci altceva decât să
întreci măsura.”
2. „Când sunteți dezordonați și faceți mizerie e un haos total.”
3. „Atunci când este mult zgomot în clasă nu îmi pot ține ora așa
cum trebuie.”
Credeți că profesorul
poate să își creeze
singur probleme (prin
intermediul acestor
mesaje)?
 • deschiderea prea mare în fața elevilor;
• asumarea responsabilității;
• modificarea propriilor comportamente
sau trăsăturilor.

 Pot fi acestea avantaje sau

riscuri?
 Bibliografie

•Gordon Thomas, Burch Noel, Prefesorul eficient,

Traducere din engleză de Ioan Sava, Editura Trei, București,
2011.
•Boncu Ştefan, Ceobanu Ciprian (coord.), Psihosociologie
şcolară, Polirom, Iași, 2013.
•Pânisoară Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, ediţia a III-a,
revăzută şi adăugită, Polirom, Iași, 2006.
Mulțumim
pentru
atenție!
CREDITS: This presentation template was created by
Slidesgo, including icons by Flaticon and infographics
& images by Freepik