Tema 2.

Rolul comunicării în relaționare

1
 Conținut:
• Relaționare & comunicare. Definire și tangențe.
• Obiectivele comunicării în diferite medii sociale. Stilurile de comunicare.
• Limbajul verbal și nonverbal în relații. Agenda ascunsă sau fereastra lui Johari.
• Comunicarea eficientă. Nivelurile de ascultare și comunicare. Harta mentală a comunicării.
• Conflictul și rolul său în procesul comunicării umane.
• Cauzele de apariție a conflictelor interpersonale.
• Strategiile de soluționare a conflictului.
• Rolul empatiei în comunicare.
• Comunicarea asertivă. Ce este și cum o învățăm?
• Importanța respectării ”granițelor” (hotarelor) personale a fiecăruia în comunicare cu ceilalți.
• Cum punem limite celorlalți și cum cerem respectarea hotarelor personale.

2
 COMUNICARE: identificarea elem. comunicării (brainstorming)
Care dintre cele enumerate sunt prezente în permanență într-un proces de
comunicare ?

• Proces • Blocaj
• Mesaj • Limba (română)
• Interlocutori • Limbaj
• Receptor • Cuvinte
• Bruiaj • Gesturi
• Abilitate • Emoții
• Codificare • Voce
• Canal • Gânduri
• Opinie • Motivație
• Interes
• Barieră
 Modelul schematic al comunicării

Canal
Codificare Decodificare

Emiţător Bruiaj
Bruiaj Receptor
Receptor Emiţător

Decodificare Codificare

Canal
 DEFINIREA conceptului

- Comunicarea reprezintă o relaţie între indivizi.

- Comunicarea implică transmiterea, intenţionată sau nu, de informaţii

destinate să lămurească sau să influenţeze un individ sau un grup de
indivizi receptori.

- Finalitatea procesului de comunicare există în măsura în care mesajul

codificat de emiţător este decodificat şi acceptat de receptor.

- Cunoaşterea codului (scris, verbal, nonverbal) informaţiei obligă la

respectarea semnelor şi simbolurilor folosite.
 Formele comunicării

Comunicarea umană folosește stimuli şi semnale care aparţin urmatoarelor

categorii de limbaj:
Limbajul verbal (7%): respectiv CUVINTELE
Limbajul paraverbal (38%): respectiv stimuli şi semnale transmise prin
tonul, volumul şi ritmul vocii
Limbajul non-verbal (55%): respectiv stimuli şi semnale transmise prin:
FIZIONOMIE, MIMICA, GESTICA, POSTURA

Paralimbajul şi limbajul non-verbal au rolul de a:

•sustine mesajele verbale
•accentuarea mesajelor verbale
•inlocuirea mesajelor verbale
•contrazicerea mesajelor verbale
 Functiile comunicării se raportează la nevoile individului și ale
societății, ele fiind de natura psihosocială.

Prof. Emilian M. Dobrescu (Sociologia comunicării, Bucuresti, 1998) grupează accepţiile ce i se atribuie comunicării
după cum urmează:
✔ proces în care se observă stimuli şi se reacţionează în raport cu aceştia; Oferirea
de
✔ mecanism esenţial în dezvoltarea relaţiilor umane; Convingerea
asigurări
Rezolvarea
✔ totalitatea simbolurilor gândirii şi a mijloacelor prin care altor de
persoane probleme
ele se difuzează şi se conservă;
✔ expresie generală pentru "toate formele de relaţii sociale,
cu participarea conştientă a indivizilor şi a grupurilor". Comunicarea Înlăturarea
Comunicare disconfortului
de emoţii,
sentimente a emoţional

Formarea şi Furnizarea
menţinerea de
relaţiilor informaţii
Formularea,
deciziilor,
ideilor
7
 Stilurile de comunicare – modalitatea prun care îi abordăm pe
ceilalți

•Stilul cooperant (stilul prin care dezvoltăm relații)

•Stilul rezolutiv (stilul prin care se incearca rezolvarea unor probleme)
•Stilul bazat pe negociere (folosit preponderent în afaceri, in tranzactii)
•Stilul directiv (specific șefilor, managerilor)
•Stilul pasiv (defensiv și noncooperant)
•Stilul agresiv (de atac)
•Stilul pasiv-agresiv (Exemplu: Voi cunoașteti ce presupune comunicarea pasiv-agresivă? Nu??
Dar ar trebui ! – interlocutorul se simte jenat, rușinat sau înfrînt)
•Stilul asertiv (abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără a afecta şi ataca drepturile
celorlalţi, fără a fi agresiv sau pasiv).
Poziția de viață & Stilurile de comunicare

9
10
How do you personally respond when
faced with tough situations?
12
 Ce urmărim prin comunicare?

Ori de câte ori comunicăm, avem în vedere câteva

obiective majore:
- să fim auziți/recepţionaţi;
- să fim înţeleşi;
- să fim acceptaţi;
- să provocăm o reacţie, constând într-o schimbare de
comportament sau de atitudine.
 Fisa de lucru: autoanaliza priorităților în
comunicare (seminar)
Faceți lista Voastră cu funcțiile comunicării (în ordine descrescândă, de
la cele mai importante la mai puțin importante:

______Convingerea altor persoane

______Oferirea de asigurări
______Rezolvarea de probleme
______Înlăturarea disconfortului emotional
______Comunicarea de emoţii, sentimente
______Furnizarea de informaţii
______Formularea, deciziilor, ideilor
______Formarea şi menţinerea relaţiilor
……………………………………………..
 Elemente de interpretare a mimicii și pantomimicii

- Încruntarea sprîncenelor – inacceptare, dar dacă aceasta se face din cînd în cînd –
pierderea controlului asupra celor spuse.
- Încordarea maxilarelor – duritate, fermitate, ostilitate, agresivitate.
- Buzele dezlipite – frică, uimire, admiraţie.
- Buzele strînse şi nasul încordat – inacceptarea opiniei: “Respir acelaşi aer şi mă aflu
lîngă Dvs., dar nu accept aceea ce-mi spuneţi”.
- Atingerea nasului, părului sau a urechilor – persoana se gîndește cum să formuleze
răspunsul la o întrebare care-l influențează nemijlocit.
- Zîmbetul exprimă o atitudine prietenoasă, dar zâmbetul exagerat – necesitatea de
aprobare, acceptare.
- Zîmbetul forţat – nelinişte şi regrete.
- Zîmbetul, de rând cu ridicarea sprîncenelor – tendința de supunere, cu strîngerea lor
– de superioritate (Евсикова, 1999).
 Elemente de interpretare a mimicii şi pantomimicii

- De regulă, persoana va privi în ochii partenerului mai mult cînd

ascultă, şi mai puţin – când vorbeşte;
- Privirea directă este frecvent un mod de a transmite dreptul la
replică;
- Comunicarea dintre amici menţine un contact vizual mai intens;
-Femeile mai frecvent decît bărbaţii privesc în ochii interlocutorului.

Regula de aur în interpretarea mimicii și pantomimicii:

Putem interpreta aceste semne ca valide doar cînd observăm că persoana
le manifestă de mai multe ori în cadrul discuției sau întrevederii.
 Comunicarea eficientă

• Comunicarea eficientă presupune procesul de transmitere

a unui mesaj astfel încât sensul mesajului recepţionat să
fie cât mai apropiat posibil de sensul mesajului emis.

Se realizează prin
implicarea activă a
tuturor membri ai
procesului de comunicare.
 Comunicarea eficientă presupune
răspuns la urm. întrebări:

CINE ? oferă informaţia;

CE ? gen de informaţie se dicută;
CUI ? audientul;
UNDE ? sala special amenajată;
CÎND ?;
CUM ? = stilul de interviu;
CU CE EFECTE ? = rezultate.
 Un mesaj bun este acela care:

✔ Atrage atenţia
✔ Este clar enunţat
✔ Comunică un beneficiu
✔ Este repetat constant
✔ Influenţează emoţional cît şi raţional
✔ Crează încredere
✔ Îndeamnă la acţiune

19
Nivelurile de ascultare a informației

Ascultare activă 90-100%

Ascultare atentă
60-90%

Asculare selectivă 30-50&

Pretindere
10-30%

Ignorare
 Erori în ascultarea activă

• Pretinde că ascultă , priveşte vorbitorul, aprobă sau dezaprobă , iar în

realitate se gâ ndeşte la alte lucruri
• Pretind să fie ascultate, dar la râ ndul lor nu au niciodată timp să
asculte, monopolizează discuţia
• Ascultă selectiv doar unele porţiuni din discurs ce corespund
intereselor particulare, restul e ignorat
• Ascultă doar pentru ca vorbitorul să facă o greşeală şi pentru a putea
ataca discursul
• Nu doreşte să abordeze problema respectivă sau nu depune efort
pentru descifrarea conţinutului mesajului.
 Important:

este acela care:

!!! 1. Aprecierea mesajului ca bun și asigurara
unui nivel de ascultare activă
se datorează
hărții noastre mentale a comunicării !

DAR:
!!! Harta nu e teritoriu !
 Harta mentală a comunicării

✔ Ce doreşti să îmi comunici? 100%-85%

✔ Ce îmi spui de fapt?

✔ Ce înţeleg eu?
✔ Ce reţin eu?
✔ Ce accept eu?
✔ Ce am înţeles eu ca doreai să îmi comunici?

!!! Cu cât sunt implicate mai multe persoane în procesul de comunicare, sau într-o anumită
tranzacţie verbală, cu atât probabilitatea ca informaţiile să fie distorsionate este mai mare.
!!! Exemplu de comunicare distorsionată Cometa Halley
 Recepţia şi înţelegerea mesajului de către receptor este influenţată de:

• - conţinutul mesajului;
• - atitudinea lui faţă de obiectul de referinţă, caz în care există trei situaţii:
- informaţia întă reşte atitudinea anterioară , situaţie în care ea va fi încorporată firesc, ceea ce duce la
menţinerea echilibrului;
- informaţia pune în pericol fondul de informaţii preexistent, situaţie în care informaţia fie este
respinsă , fie este încorporată ;
- informaţia nu are nici un raport cu informaţiile anterioare, situaţie în care încorporarea depinde în
mare mă sură de structura şi expresivitatea mesajului.
• - atitudinea receptorului faţă de emiţător: (trei situaţii):
- emiţă torul este considerat demn de încredere, situaţie în care informaţia va fi încorporată şi cu
preţul schimbă rii atitudinii anterioare;
- emiţă torul nu este considerat un informator demn de informaţia pe care o transmite, situaţie în care
informaţia va fi respinsă ;
- emiţă torul este greu de apreciat, situaţie în care informaţia va fi verificată pe alte că i sau va fi
integrată /respinsă tacit, în timp, şi în funcţie de alte informaţii receptate ulterior.
 Condițiile pentru realizarea unei comunicări
eficiente:
! Credibilitatea comunicatorului. Cel mai important factor ce influenţează
schimbarea atitudinii este, de departe, credibilitatea persoanei ce transmite
mesajul. Atunci câ nd comunicatorul are un anumit statut, prestanţă (de ex. un
prof univ), e mai probabil ca persoanele ce ascultă mesajul să fie convinse.
! Experienţa. Cei percepuţi drept persoane cu experienţă în domeniu au mai
multă influenţă asupra atitudinilor persoanelor decâ t cei despre care se
presupune a avea mai puţină experienţă .
! Atractivitatea. În general comunicatorii cu un aspect plă cut transmit mai
eficient mesajul decâ t persoanele cu un aspect mai neîngrijit.
! Agreabilitatea. Semnalele verbale şi nonverbale, manierismele şi stilul
prezentă rii şi al transmiterii mesajului exercită o influenţă pozitivă asupra
auditoriului.
! Similaritatea. Cu câ t este mai apropiat comunicatorul de auditoriu ca vâ rstă ,
sex, origine etnică , valori, cu atâ t mai mare este impactul.
 Caracteristicile de personalitate necesare unei bune comunicări
(pentru seminar, fiecare student se gîndește la un mesaj și îl va transmite intelocutorului,
respectînd aceste caracteristici, iar interlocutorul va ”trece” mesajul prin ”harta sa
mentală” )
- Claritatea în exprimarea ideilor;
- Acurateţea exprimării (expresiile şi cuvintele trebuie sa exprime
exact ceea ce se doreşte a fi transmis);
- Empatia (capacitatea de a intui reacţiile interlocutorului);
- Sinceritatea (a fi firesc şi a acorda încredere interlocutorului);
- Stil relaxant în discuţie;
- Calităţi vocale (înălţimea, volumul, intensitatea, accentul, viteza şi
ritmul vorbirii).
- Capacitatea de a intui clar problema și de a o descrie în termeni
expliciţi.
 Dificultățile și bariere în comunicare se datorează
nerespectării condițiilor discutate anterior

• Credibilitatea comunicatorului.
• Experienţa.
• Atractivitatea.
• Agreabilitatea.
• Similaritatea.
• Lipsa de beneficu
• Nu insuflă încredere
• E neclar
• Lipsa interesului
• Nu e repetat suficiente ori
• Barieră lingvistică, culturală, de gen, de etnie, de religie, de vârstă, de preferințe, opinii, viziuni,
dorințe, interese, scop final etc
 Comunicarea noneficientă. Conflictul.

• Comunicarea perturbată, lacunară sau bruiată - sursă a conflictului !

Noi nu întotdeauna transmitem ceea ce vrem sau credem că transmitem. La
râ ndul lui, receptorul are marja lui de subiectivitate, care face ca informaţia ajunsă
la el şi cu care operează să fie „altă informaţie”, marcată de o sumedenie de factori
subiectivi informaţionali, cognitivi, afectivi, atitudinali, contextuali ş.a.m.d.
Ascultă torul are întotdeauna un rol activ, întrucâ t el preia informaţia şi o
integrează în sistemul cognitiv propriu, plecâ nd de la elemente semnificative
(pentru el) selecţionate din percepţie, ceea ce îi alcă tuește harta lui comunicativă.
Informaţiile sunt selectate în funcţie de aşteptă rile noastre, nevoi, credinţe,
interese, atitudini, experienţe şi cunoştinţe. Dealtfel, avem tendinţa să auzim ceea
ce vrem să auzim şi să vedem ceea ce vrem să vedem.
 Comportamente care inhibă, perturbă sau
blochează comunicarea
• Exprimarea categorică
• Întreruperea actului de ascultare
• Stereotipurile
• Sfaturi necerute
• Ignoranţa (absolută sau relativă faţă de problema aflată în discuţie)
• „Dialogul surzilor”
• Comunicarea nonverbală contradictorie
• Monologul egocentric (pur şi simplu urmă rim propriul „scenariu intern”)
• Transferul. Abordă m interlocutorul cu o anumită prejudecată, convingere (proiectăm), privind intenţiile
sale ostile, negative faţă de noi şi, în consecinţă , celă lalt va intra în rezonanţă şi ne va confirma premisa.
• Ameninţarea sau şantajul
• Lauda în scopul obţinerii unor beneficii
• Refuzul de a accepta problema
• Lipsa de respect, de simpatie, Neatenţia, Indiferenţa
• Refuzul explicit de a continua comunicarea
• În exces: Critica, insulta, ironia, interogarea sau diagnosticarea
 Comunicarea pentru prevenirea conflictului

Iniţierea dialogului
• Alegeţi ca temă situaţia dată, în care vă aflaţi amândoi.
• Puneți în evidență efortul cealalte persoană.
• Vorbiţi despre cum vă simțiți dvs și cum vă influențează situația dată .
• Autodezvăluirea (furnizarea de informaţii despre propria persoană).
Autodezvă luirea fiind un proces simetric, vom ară ta interes pentru celă lalt,
punâ ndu-i întrebă ri. Vom lega apoi ră spunsurile lui de propria noastră persoană .
• Aplicați regula primelor 10 secunde.
 Desfăşurarea dialogului

• Folosirea predilectă a întrebărilor deschise, dar nu vagi

• Încurajări mărunte
• „Podurile şi punţile”
• Menţinerea unei duble perspective
• Folosirea posesivului „al meu” .
• Înclinarea capului și utilizarea comportamentului nonverbal de
confirmare.
 La critică răspundem în felurile următoare:

1. Nu-l vom contrazice pe loc şi nu ne supă ră m. Folosim tehnica -

10 secunde pentru respirație).
2. Dacă ne dă m seama că are dreptate, recunoaştem acest lucru.
3. Dacă nu are dreptate sau nu vrem să procedă m cum ne cere el,
facem două lucruri:
a) îi recunoaştem dreptul la altă opinie, preferinţă , stil de lucru etc.
decâ t ale noastre şi
b) continuă m să ne menţinem punctul de vedere şi îi dă m de
înţeles că vom face tot cum vrem noi.
 Sugestii pentru întreţinerea unui dialog reuşit:

• Evitaţi întrebarea „De ce nu ?”, întrucâ t îl determină pe interlocutor să caute

inconştient motive împotriva a ceea ce afirmă vorbitorul.
• Propoziţiile să fie scurte şi cu o anumită pauză între ele, pentru a-i permite
ascultă torului să le asimileze şi/sau să intervină , dacă doreşte.
• Pauzele scurte sunt bine venite pentru a sublinia ideea precedentă .
• Folosiţi jargonul (limbaj utilizat de o categorie socială şi/sau profesională ), că ci
acesta vă conferă prestanţă şi credibilitate, dar aveţi grijă să vă înţeleagă
interlocutorul.
• Nu vorbiţi; tă ios, cu voce inexpresivă , uniformă şi plicticoasă ; prea repede sau
prea lent; prea tare sau şoptit.
• Folosiți ascularea activă. (puneți întrebări, arătați interes pentru poziția
interlocutorului etc )

Realizat: dr. psihologie CERNIȚANU MARIANA

 Reguli specifice utilizării ascultării active în scopul
diminuării tensiunii emoţionale a celuilalt:

- Nu intraţi în defensivă, nici în ofensivă, nu transferaţi responsabilitatea

(nu vă apăraţi, nu contraatacaţi, nu învinuiţi pe altcineva) - îl iritaţi şi
mai mult pe vorbitor.
- Înţelegeţi care este punctul lui de vedere, percepţia lui asupra conflictului.
- Exploraţi împreună cu el, blând şi delicat, pentru a vedea ce se află în
spatele emoţiilor.
- Reformulaţi punctul lui de vedere, cât mai clar cu putinţă, până se
calmează.
- Explicaţi poziţia dvs., fără a o nega pe a lui.
- Intrebaţi-l ce s-ar mai putea face acum pentru a remedia lucrurile.
 Diminuarea efectelor emoţionale negative ale
conflictului

• Recurgerea la efortul fizic, muscular, prin:

-mişcare: sport energic, alergare, dans;
-masaj, în special al gâ tului, omoplaţilor şi antebraţelor;
-menaj, treburi mai dificile în gospodă rie şi gră dină rit;
-mişcă ri puternice, violente: spargerea / aruncarea / distrugerea unui obiect;
• Strigăte, la adă post de urechile altora
• Confesiune sau discutie cu o persoană apropiată
• Plânsul, dar nu în exces, pentru că se produce cercul vicios între actul ca atare şi emoţia
care l-a produs, ele alimentâ ndu-se reciproc („Nu plâ ngi pentru că eşti trist, ci eşti trist
pentru că plâ ngi”).
• Schimbarea mediului
• Consumul de dulciuri
• Plimbări la aer liber
 Alte practici: Diminuarea efectelor emoţionale
negative ale conflictului

• schimbarea decorului (individul pleacă sau iese afară „pentru a lua aer”);
• ameliorarea imaginii de sine (merge la coafor, un salon de cosmetică );
• satisfacerea unei plă ceri prin cumpă rarea unui obiect râvnit mai demult;
• scrierea unei reclamaţii / scrisori în stil acuzator (urmată imediat de
distrugerea ei şi aruncarea la coşul de gunoi);
• completarea jurnalului intim;
• multe persoane menţionează sexul, iar altele rugă ciunea,
• „distrugerea„ simbolică a persoanei care ne-a provocat suferinţa, prin baterea cu
pumnul în sacul de box etc..
 Metode de reducere a tensiunii

Factori ce sporesc
tensiunea in relații

37
 Consecinţe negative ale conflictelor:

- Produc emoţii şi sentimente negative: furie, anxietate, teamă , suferinţă şi agresiune;

resentimente, tristeţe, stres; singură tate.
- Produc confuzie afectivă şi cognitivă .
- Produc îmbolnăviri psihice şi organice (cardiace, gastrice etc.).
- Pot distruge coeziunea şi identitatea grupului.
- Distrug relaţiile, produc duşmani.
- Determină risipă de timp, de energie.
- Conflictele nerezolvate limitează autoanaliza critică şi împiedică dezvoltarea
personală .
- Duc la activită ţi neterminate, traume; la neîndeplinirea îndatoririlor;
obstrucţionează rezolvarea problemelor.
- Produc uneori pagube materiale.
- Pot conduce la privarea de libertate.
- Se pot solda cu pierderi de vieţi omeneşti.
 Efectul potenţial pozitiv ale conflictelor:

- Combat stagnarea şi sunt surse ale schimbă rii, dezvoltă rii, dinamismului şi vitalită ţii unei relaţii sau
organizaţii.
- Contribuie la dobâ ndirea experienţei.
- Contribuie la dezvoltarea personală - îl incită pe individ, încurajează reflecţia autocritică . Prin
conflict persoana înţelege care îi sînt abilită ţile tehnice şi interpersonale şi care sunt punctele
deficitare, asupra că rora mai are de lucrat. De asemenea, oamenii devin mai puţin egocentrici după
ce conflictul îi face să cunoască şi să accepte şi perspectivele celorlalţi.
- Consolidează încrederea în sine şi stima de sine.
- Stimulează interesul şi curiozitatea.
- Pot încuraja intercunoaşterea; explorarea şi conştientizarea sentimentelor, nevoilor şi opiniilor
altora.
- Pot promova coeziunea şi identitatea de grup. Discutarea conflictelor dintre membrii grupului sau
organizaţiei, discutarea frustraţiei resimţite de parteneri îi face pe aceştia mai conştienţi de
problemele interne şi mai motivaţi în a le rezolva.
- Poate stabiliza şi integra relaţiile, ajutâ nd la scă derea tensiunilor interpersonale. Pă rţile care tocmai
au depă şit un conflict pot realiza că relaţiile dintre ele sunt destul de puternice, din moment ce au
trecut testul conflictului.
- Eficientizează activitatea, încurajează examinarea problemelor şi motivarea rezolvă rii acestora.
 Cum iniţiem refacerea relaţiei?

- Dacă sunteţi total sau parţial răspunzător de conflict, renunţaţi la

mândrie şi treceţi la abordarea directă. Cereţi-vă scuze, spuneţi că vă pare
ră u şi rostiţi: „Aş vrea ca relaţia noastră să fie tot aşa de bună cum era înainte,
câ t de curâ nd posibil. Tu şi relaţia dintre noi contaţi pentru mine şi intenţionez
să fiu mai atent în viitor”.
- Dacă celălalt este răspunzător de conflict, daţi-i prilejul de a vă aborda
pentru a restabili relaţia. Fiţi accesibil şi cu mintea deschisă . Dacă partenerul
nu vă abordează în limite rezonabile de timp, luaţi dvs. înşivă iniţiativa. Nu
uitaţi că dvs. aţi putea avea de suferit mai mult sau cel puţin tot atâ t câ t şi
persoana vinovată . De ce să ajungeţi victimă ? Aţi putea să -i spuneţi:
„Incidentul de să ptă mâ na trecută m-a afectat serios, V.., şi vreau să -l discută m,
în speranţa că nu se va mai repeta. Dacă nu ne dă m tot interesul sa fim
prieteni, avem de pierdut amâ ndoi”.
 Cum iniţiem refacerea relaţiei?

Câ nd nimeni nu este evident vinovat, iniţiaţi o discuţie reciproc

avantajoasă , în care să fie trecute în revistă avantajele fiecă ruia
de pe urma bunei înţelegeri. Numai câ nd avantajele sunt
oarecum egale se poate că dea de acord.
Nu uitaţi: instrumentul cel mai adecvat pentru repararea unei
relaţii este comunicarea, singura atitudine recomandabilă este
renunţarea la orgoliu, iar primul pas va revine dvs., indiferent
dacă vă simţiţi vinovat sau nu.

Tu, Vrei să ai dreptate ori să fii fericit?

 De reținut:
- Comunicarea reprezintă o relaţie între indivizi.
• Ori de câ te ori comunică m, avem în vedere câ teva obiective majore: - să fim
auziți/recepţionaţi; - să fim înţeleşi; - să fim acceptaţi; - să provocă m o reacţie, constâ nd
într-o schimbare de comportament sau de atitudine.
- Finalitatea și eficiența procesului de comunicare există în mă sura în care mesajul
codificat de emiţă tor este decodificat şi acceptat de receptor.
• Cu câ t sunt implicate mai multe persoane în procesul de comunicare, cu atâ t
probabilitatea ca informaţiile să fie distorsionate este mai mare.
• Comunicarea eficientă presupune răspuns la urm. întrebări:CINE ? oferă informaţia;
• CE ? gen de informaţie se dicută ; CUI ? audientul; UNDE ? sala special amenajată ; CÎND?;
CUM ? = stilul de interviu; CU CE EFECTE ? = rezultate.
• Condițiile pentru realizarea unei comunică ri eficiente: Credibilitatea comunicatorului;
Experienţa; Atractivitatea; Agreabilitatea; Similaritatea.

42
 Cum poți vorbi despre limitele (granițele ) tale?

● Poți spune simplu cum te simți și ce îți dorești folosind afirmații care încep sau se axează în jurul lui
Eu sau Mie: ”Nu îmi place asta”; ”Nu vreau asta” etc. sau poți vorbi despre cum un anumit
comportament te face să te simți. De ex:” De fiecare dată când faci X (poți aduce și exemple) mă
simt în următorul fel_________” sau ”Situația aceasta mă face să mă simt___________”
- Conform principiilor comunicării nonviolente, este important să îți împărtășești sentimentele și să ți le
asumi fără să învinuiești cealaltă persoană.

- După ce ai spus despre cum te simți sau ce îți dorești în acea situație, poți adauga și o cerere: ” Te rog
să nu mai faci X”; sau ”Te rog, data viitoare să faci Y”/” Mi-ar plăcea să faci Y”; ” Am nevoie
să________________”

Sursa:
https://drumul-catre-sine.ro/2020/12/07/granitelepersonale01/

43
 Ce numim granițe personale și cum le respectă m

GRANIȚE PERSONALE - sunt anumite reguli sau limite pe care o persoană le creează pentru a defini modalități
rezonabile, sigure și permise altor persoane în raport cu sinele și în legătură cu modul în care aceasta răspunde
atunci când cineva va trece aceste limite.
- Ele sunt construite dintr-un amestec de concluzii, credințe, opinii, atitudini, experiențe din trecut și învățare
socială.

- Granițele (Limitele) personale sunt acea voce care spune ”Mergi până aici, dar nu mai departe”. Când sunt
utilizate corect, ele ne ajută să ne modificăm comportamentul sau relațiile, astfel încât să ne simțim sau să ne
considerăm în siguranță. Iar noi trebuie să ne luăm obiceiul de a avea grijă de noi înșine înainte de a putea
construi relații sănătoase cu ceilalți.

- Când îți încalci propriile limite sau lași pe altcineva să ți le încalce, integritatea ta fizică și psihologică riscă să se
destrame.

- Când limitele ne sunt încălcate simțim un disconfort, uneori chiar și durere.

44
 RESPECTAREA GRANIȚELOR
”A îndrăzni să punem limite este despre a avea
curajul să ne iubim pe noi înșine, chiar dacă riscăm
să-i dezamăgim pe ceilalți.” BRENE BROWN

CÂND granițele noastre sunt suficient de complexe încât să putem aprecia, dar să nu fim depășiți de
diferențele dintre noi înșine și ceilalți, înțelegem că sentimentele și dorințele noastre nu trebuie să se
potrivească cu ale lor pentru a ne păstra coerența interioară.

În mod ideal, limitele/granițele personale sunt flexibile. Limitele flexibile sunt cele în care persoana are suficient control
asupra a ceea ce lasă să intre sau să țină afară, este rezistentă la contagiunea emoțională, manipularea psihologică și este
dificil de exploatat.
În relațiile în care sunt prezente granițele sănătoase, ambele părți se acceptă și se respectă una pe cealaltă.
Acestea sunt caracterizate și printr-o atitudine de cooperare și altruism.

45
 Ce facem în cazurile în care persoana continuă să ne încalce limitele și/ sau nu se poate

ajunge la un compromis satisfăcător?

PASUL 1: TEHNICA DISCULUI STRICAT

PASUL 2: Facem o ultimă cerere, urmată de enunțarea consecințelor care vor veni odată cu nerespectarea
limitelor: ”Aș vrea să îmi primesc banii înapoi pentru acest produs stricat. În caz contrar, mă voi adresa
protecției consumatorului”; ” Aș vrea să încetezi să îmi spui ce să fac. În caz contrar voi fi nevoit/ă să rup
legătura cu tine”.

Sursa:
https://drumul-catre-sine.ro/2020/12/07/granitelepersonale01/

46
 Repere bibliografice

1. Albu G. Comunicarea interpersonală: Aspecte formative şi valenţe psihologice. Iaşi: Editura

Institutului European, 2008.
2. Baylon Ch., Mignot X. Comunicarea. Iaşi: Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 2000.
3. Cabin Ph., Dortier J.-F. (coord.) Comunicarea: Perspective actuale, Iaşi: Editura Polirom,
2010.
4. http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/PERSONALITATEA-CONSTRUCTIE-SI-7541
3.php
5. https://www.andyszekely.ro/5-moduri-de-rezolvare-conflictelor-loc-sa-le-eviti/?
cn-reloaded=1
6. https://www.umfcv.ro/ro/despre-noi/ccop/ccop-optimizare-personala/conflictul/
ccop-rezolvarea-conflictelor-prin-colaborare
7. https://www.youtube.com/watch?v=LreIRKm-wdQ

47