ARGUMENTAREA APARTENENŢEI LA SPECIE

A UNUI BASM POPULAR

Basmul este o naraţiune populară în proză, de mare întindere şi cu multe personaje care au cel mai
adesea forţe supranaturale. Unele personaje reprezintă binele, altele răul. Finalul basmului aduce
întotdeauna victoria binelui.
Alte caracteristici ale acestei specii literare sunt: prezenţa formulelor specifice – de început
(iniţiale), prin care se anunţă intrarea în lumea ficţiunii, de mijloc (mediane), prin care este semnalată
continuarea acţiunii şi de încheiere (finale), prin care se indică ieşirea din lumea ficţiunii –, apariţia unor
cifre magice (trei sau multipli de trei, şapte). Basmele sunt construite pe o schemă asemănătoare, în centrul
căreia se află căutarea binelui şi a dreptăţii de către erou. Eroul principal al basmului este întotdeauna supus
unor grele încercări pentru a se dovedi vrednic de răsplata din final.
„Prâslea cel voinic şi merele de aur” este o operă populară, prezentând trăsăturile textelor
folclorice, deci are caracter oral, anonim, colectiv, fiind transmisă prin viu grai, având autor necunoscut şi
fiind rezultatul contribuţiei mai multor creatori anonimi. Acţiunile eroului principal, ale lui Prâslea, au rolul
de a învinge răul abătut peste împărăţia tatălui său sub forma unor hoţi care furau an de an rodul mărului de
aur din grădina palatului. Prâslea are doi fraţi mai mari decât el, care în zadar încearcă să împiedice furtul
merelor. Dar el, deşi la început nu este lăsat de tatăl lui, reuşeşte prin inteligenţă să rămână treaz, înfigând
două ţepuşe în pământ pentru a alunga somnul ori de câte ori l-ar deranja şi astfel răneşte hoţul. Plecând pe
urma lăsată ajunge pe tărâmul celălalt, unde îşi arată calităţile de erou exemplar, prin faptul că se luptă cu
trei zmei pentru a salva trei fete de împărat, scapă nişte pui de zgripsor din gura unui balaur şi câştigă
astfel încrederea mamei lor, care îl ajută să revină pe tărâmul de unde plecase împreună cu fraţii săi.
Vicleşugul fraţilor care vruseră să-l omoare dându-i drumul înapoi în prăpastia dintre tărâmuri este dat
la iveală la sfârşit prin justiţie divină: Prâslea, ale cărui daruri sunt recunoscute de fata cea mică salvată de
el, este chemat la palat şi îndemnat să îşi mărturisească identitatea, după ce se angajase ajutor la un
argintar; întrebat cum să fie pedepsiţi fraţii, el spune să se arunce suliţele spre cer şi aşa să se facă dreptate,
suliţa lui fiind singura care cade bine.
Se observă prezenţa în text a cifrei magice, a încercărilor la care este supus eroul, existenţa a două
tărâmuri care se conduc după legi diferite precum şi a spaţiului de trecere de pe un tărâm pe altul,
reprezentat de prăpastie.
Aceste trăsături ale operei sunt completate de existenţa unor formule specifice. Prin formula
iniţială se conturează acel timp imemorial („A fost odată ca niciodată etc.) în care sunt plasate acţiunile
basmului. La final, povestitorul îşi asigură ascultătorii că el însuşi a fost martor la nunta cea împărătească a
lui Prâslea, de unde a luat „O bucată de batoc / Ş-un picior de iepure şchiop” şi de unde a venit să le spună
şi lor totul: „şi încălecai pe-o şa şi v-o spusei dumneavoastră aşa.” – formula finală a textului.
Aceste acţiuni extraordinare, încărcate de intervenţii miraculoase, sunt înfăptuite de eroi cu puteri
supranaturale: Prâslea, cei trei zmei, zgripsoroaica. Există şi obiecte ajutătoare, cum este biciul cu care, la
îndemnul fetelor, Prâslea pocneşte înspre cele patru zări şi transformă cele trei palate în câte un măr: de
aramă, de argint şi de aur, precum erau palatele.
Personajele slujesc binele sau răul şi se confruntă între ele. Prâslea şi celelalte personaje care îl
ajută reprezintă forţele binelui, cei trei zmei, fratele mare şi cel mijlociu ai lui Prâslea sunt personaje
influenţate de rău. Pentru o vreme şi pentru eroul principal este greu, atunci când nu ştie cum va trece pe
tărâmul de unde venise, dar sufletul lui bun îl ajută pentru că binele făcut puilor de zgripsor i se întoarce şi
el este ajutat de mama lor.
Fiind o naraţiune de mare întindere, prezentând fapte care duc la victoria binelui, având personaje
cu puteri suprafireşti, textul „Prâslea ce l voinic şi merele de aur” este un basm popular în care sunt
prezente toate trăsăturile acestei specii epice în proză , inclusiv formulele specifice şi cifrele magice.