OSMOZA

Osmoza este fenomenul fizic de amestecare a două soluţii, cu concentraţii

diferite, separate printr-o membrană semipermeabilă, care permite trecerea
solventului, dar se opune traversării substanţelor dizolvate.
Fenomenul de osmoza se produce cand doua solutii apoase de concentratii
diferite sunt situate in doua celule despartite printr-o membrana semi-permeabila.
In mod natural apa pura difuzeaza prin membrana semi-permeabila din celula
cu concentratie mai mica in celula cu concentratie mai mare, avand tendinta de
egalizare a concentratiilor in ambele celule si deci, de stabilire a echilibrului.
Pe principiul fenomenului invers celui prezentat anterior, adica prin osmoza
inversa, apa pura va trece prin membrana semi-permeabila din solutia concentrata in
cea diluata, in final obtinandu-se apa pura.
Acest lucru se va realiza prin aplicarea unei forte asupra coloanei cu solutie
concentrata care va invinge presiunea osmotica si va determina trecerea apei in
celula cu solutie diluata.
Dacă punem în contact, printr-o membrană semipermeabilă într-un vas, o
soluţie (zahăr în apă) şi solventul pur (apă), se constată un fenomen de difuzie în
care particulele substanţei dizolvate se distribuie uniform în toată masa solventului.
Apa trece prin membrana semipermeabilă în soluţie şi, după trecerea unui interval de
timp, nivelul acesteia se ridică la înălţimea h. Aceasta dovedeşte că, în
compartimentul din dreapta, există o presiune, numită presiune osmotică, egală cu
presiunea hidrostatică a coloanei de lichid.
Fenomenul prezentat este cunoscut şi ca osmoză directă. Există şi osmoza
inversă care apare atunci când membrana semipermeabilă separă două soluţii de
concentraţii diferite şi asupra soluţiei mai concentrate se exercită din exterior o
presiune foarte mare ceea ce determină trecerea moleculelor de solvent prin
membrană, de la soluţia mai concentrată la cea mai diluată.
Osmoza ilustrează tendinţa naturală a tuturor sistemelor de a-şi mări entropia
(starea de dezordine).

Osmoza este un proces foarte important in medicina.Acest concept devine

important atunci cand administram solutii hipertonice sau hipotonice.
•Daca ar fi sa administram la orice bolnav deshidratat apasterila intravenos
atunci celule s-ar umfla si asta ar determina ruperea lor.De exemplu hematiile se
umfla si nu mai pot transporta oxigen.
•Daca o celula are o concentratie mare de solutie(sare)aceasta va atrage
lichidul spre ea,facand asta incontinuu celula se va rupe.

Exemple ale osmozei in medicina

Exemplul 1:
•Daca intr-un container este plasata o celula iar in container este o solutie
izotona vom observa ca celula tinde spre solutie si nu sper lichid asta cauzand
ruperea ei.
Exemplul 2:
•Daca o celula este plasata intr-un container cu o solutie hipertonica vom
observa ca celula va pierde lichid deoarece se va difuza spre o zona cu
o concentratie mai mare,acest proces face ca celula sa se micsoreze.

1
 Exemplu 3:
•Daca un pacient se ineaca in apa sarata,apa hipertonica din plamani va
produce mai mult lichid pentru a scoate apa din arterele pulmonare si din
alveole.Acest lucru va duce mai des la edem pulmonar decat un pacient care sa
inecat in apa dulce.
Exemplul 4:
•Daca administram intravenos o solutie salina(ser fiziologic) unui pacient
(solutia avand aceasi cantitate de substante ca sangele) vom observa ca nu se va
produce nici o schimbare pentru ca gradientul de osmoza este acelasi.
Compoziţia osmolară şi ionică a fluidelor biologice este aceeaşi. Dacă o
soluţie urmeaza a fi injectată, ea trebuie să aibă aceeaşi presiune osmotică ca a
plasmei sanguine - soluţie izotonică (izoosmotică). În caz contrar apar două
posibilităţi.
O hematie introdusă într-o soluţie hipertonică îşi va micşora volumul, în timp
ce o hematie introdusă într-o soluţie hipotonică îşi va mări volumul
- soluţie hipertonică (hiperosmotică) πsoluţie > πplasmă: apa părăseşte hematiile, acestea
micşorându-şi volumul;
- soluţie hipotonică (hipoosmotică) πsoluţie < πplasmă: se produce hemoliză, hematiile îşi
măresc volumul datorită influxului masiv de apă şi se sparg.
Izotonicitatea lichidelor biologice se face prin schimburi de apă şi electroliţi, la
nivel tisular. Când introducem cantităţi mari de lichid în sânge trebuie să ne asigurăm
că soluţia introdusă este izotonică (soluţii izotonice: serul fiziologic 9 o/oo şi glucoza de
5%).
Fenomenele de osmoză şi de ultrafiltrare asigură schimburile de apă între
celule şi mediul extracelular şi, împreună cu unele substanţe dizolvate, între
compartimentul vascular şi interstiţial.

DIALIZA. TIPURI DE DIALIZA

Dializa reprezintă metoda de epurare a sângelui cu ajutorul unui rinichi

artificial,fiind utilizată în anumite cazuri de intoxicaţie gravă, dar este mai ales
tratamentul insuficienţelor renale acute şi cronice
Dializa îndeplineşte următoarele funcţii: elimină toxinele, sărurile şi apa în
exces pentru a preveni acumularea acestora în organism, menţine unele substanţe
chimice (potasiu, sodiu şi bicarbonat) la un nivel lipsit de riscuri şi contribuie la
controlarea tensiunii arteriale.
Aşadar, dializa permite detoxifierea sângelui de deşeurile care sunt eliminate
în mod normal prin urină, corectarea unui eventual dezechilibru electrolitic şi
reechilibrarea pH-ului sanguin în cazul acidozei.
Dializa este necesară când apare incapacitatea rinichilor de a funcţiona la
parametri normali, această metodă fiind folosită la eliminarea reziduurilor, toxinelor şi
excesului de apă din sânge şi restabileşte echilibrul hidroelectrolitic. Aceste funcţii
sunt în mod normal îndeplinite de rinichi.
Dializa este un procedeu care inlocuieste functia rinichilor sanatosi, atunci
cand este diagnosticata insuficienta renala. Dializa filtreaza deseurile, elimina
lichidele suplimentare si restabileste echilibrul corect al substantelor chimice din
sange.

Există mai multe tipuri de dializă:

2
  hemodializa,
 dializa peritoneală,

 hemofiltrarea,

 plasmafereza,

 dializa hepatică.

Exista doua tipuri principale de dializa: hemodializa si dializa peritoneala.

Hemodializa foloseste o membrana semipermeabila numita dializor, pentru a

curata sangele. Bolnavul va fi conectat la dializor prin intermediul unor tuburi care vor
fi atasate la vasele de sange. Inainte de a incepe tratamentul prin hemodializa,
medicul va permite sangelui sa intre si sa iasa afara din corp prin introducerea unui
cateter in vasele de sange din antebrat, fie la nivelul gatului, toracelui superior sau in
zona inghinala.
Hemodializa poate fi si ea de doua tipuri : hemodializa intermitenta si
hemodializa continua.
In hemodializa intermitenta, sangele pacientului este pompat intr-un aparat de
dializa (dializor) unde este filtrat si pompat inapoi in corp. Aparatul de dializa se
comporta ca si rinichii, ulrafiltrand si echilibrand componentele sangelui. Pentru a
prelua si a reintroduce dupa filtrare sangele din corp (proces de circulatia
extracorporeala) este nevoie de un acces vascular. Acesta se poate efecetua fie
prin cateter venos central, utilizand vena jugulara interna dreapta, fie prin fistula
arteriovenoasa creata chirugical la brat(anostomozarea unei artere cu o vena).
Dializa peritoneala foloseste o membrana peritoneala ca filtru pentru
deseurile clare si fluidelor suplimentare din organism pentru ca nivelurile de electroliti
sa revina la normal. Dializa peritoneala poate fi realizata de mai multe ori pe timp de
noapte in timpul somnului, inclusiv la domiciliu. Inainte de a se initia procedeul se va
introduce un cateter in abdomen. Dializa peritoneala este mai putin agresiva decat
hemodializa, nu necesita acces vascular, accesul fiind prin peretele abdominal si
putad fi realizata chiar la domiciiul pacientului. Dializa peritoneala reprezinta un mod
continua de dializa, dureaza mai mult dar are aceeasi eficienta ca hemodializa.
Aparatul de dializă preia sângele din organism printr-o cale de acces vascular
şi după epurare, returnează organismului sângele printr-o altă cale. Aparatul de
dializă este alcătuit dintr-o membrană semipermeabilă, artificială pentru hemodializă
şi naturală (peritoneul) pentru dializa peritoneală. Aceasta membrană acţioneaza ca
un filtru între sângele pacientului şi soluţia a cărei concentraţie este adaptată fiecărui
bolnav, după gradul de epurare care se doreşte a fi obţinut, şi al cărei rol este de a
antrena substanţele toxice acumulate în sange. Schimburile între dializat, preparat
dinainte şi sânge se produc printr-o membrană, după două mecanisme: difuzia şi
ultrafiltrarea.

Argumente pro si contra pentru cele doua tipuri de dializa:

Hemodializa - Pro
- Este cel mai des efectuata de catre specialisti care pot evalua orice problema
aparuta.

3
- Poate fi folosita inclusiv de bolnavii care au probleme abdominale, cum ar fi hernie
sau alte tipuri de afectiuni, boli inflamatorii intestinale acute (boala Crohn, colita
ulceroasa).
- Permite contactul cu alte persoane, in timpul dializei, care pot furniza sprijin
emotional.
Dializa peritoneala - Pro
- Ofera o libertate mai mare de miscare. Poate avea loc la domiciliu sau in orice alt
loc curat. Ar putea fi realizata inclusiv in timpul somnului si fara vreun alt tip de ajutor.
Nu necesita atat de multe restrictii alimentare si de fluide ca hemodializa si nu
foloseste ace.
- Este o optiune mai buna daca bolnavul sufera de probleme de coagulare sau
urmeaza tratament cu medicamente care interfera cu, coagularea sangelui.
Hemodializa - Contra
- Procedeul, de obicei trebuie sa se faca intr-un spital sau centru de dializa si
presupune un program destul de strict se face trei zile pe saptamana si dureaza de la
trei pana la cinci ore pe zi.
- In urma acestui procedeu se va instala oboseala in ziua tratamentului.
- Poate cauza diverse probleme inclusiv scaderea tensiunii arteriale, formarea de
cheaguri de sange la introducerea cateterului in abomen.
- Presupune un risc crescut de infectii ale sangelui.
Dializa peritoneala - Contra
- Se poate face in fiecare zi a saptamanii.
- Poate fi dificil de controlat, din cauza aspectelor tehnice ale procedurii.
- Creste riscul infectiei mucoasei abdominale numita peritonita.
Deciziile legate de alegerea hemodializei sau dializei peritoneale vor se vor
lua nu doar in functie de starea de sanatate a bolnavului ci si de preferintele sale.
Argumente pentru a alege hemodializa
- Presupune un grad mai mare de confort si exista permanent profesionisti implicati
in procedura
- Hemodializa nu se face in fiecare zi a saptamanii
- Daca exista conditii sau probleme abdominale nu poate fi aleasa dializa
peritoneala.
Argumente pentru a alege dializa peritoneala
- Bolnavul locuieste departe sau ii este dificil sa ajunga la un centru de dializa
- Nu implica atat de multe restrictii alimentare si legate de consumul de fluide asa
cum presupune hemodializa
- Persoana in cauza are probleme cu coagularea sangelui sau utilizeaza
medicamente care interfera cu, coagularea sangelui.