Şocul anafilactic.

Nursing specific

Şocul anafilactic este un simtomocomplex ce se caracterizează prin apariţia acută a semnelor

grave de reacţii alergice de tip imediat ce se dezvoltă la pătrunderea repetată a alergenului în
organism, eliberării masive și rapide a mastocitelor tisulare și bazofileleor sângelui periferic,
manifestă printr–un debut de exitabilitate şi inhibiţie treptată a sistemului nervos central, prin
bponhospazm, creșterea permiabilității vasculare şi prăbușirea bruscă a TA.

Etiologia :
1. acţiunea preparatelor medicamentoase ( antibioticele mai ales din grupa penicilinelor și
cefalosporinele, miorelaxante, substituenți plazmatici, hormonale, vitamine, anesteticele injectabile
( lidocaina, novocaina), substanțele de contrast, alergeni proteici complecși – vaccinuri, hormoni
( insulina, tiriotropina); serurile străine, extracte ale polenului diverselor plante, etc) ;
2. acţiunea produselor alimentare ( ouă, citrusuri, căpşună, ciocolată, lactate, etc. );
3. muşcătura de insecte, de albine, şarpe;
4. Produce chimice industriale – latexul și produsele din cauciuc
5. Înțepături de insecte, șarpe.

6. predispoziţia eredo – colaterală.

Patogenia :
Dezvoltarea şocului anafilactic se petrece în trei etape ( stadii patofiziologice ) : stadia imunologică;
stadia biochimică; stadia patofiziologică.
În prima perioadă: imunologică; se petrece sensibilizarea organismului care mai brusc apare după
pătrunderea alergenului pe cale parenterală. Această perioadă de sensibilizare durează de la câteva luni
până la ani. La pătrunderea repetată în organism al acestui tip de alergen; contactul cu alegenul poate
avea loc pe neobservate formându–se complexul Ag – Ac; care la rândul său se fixează în diverse
organe, ţesuturi şi celule.
A doua perioadă : în stadia biochimică se petrece activarea şi eliberarea din celule a substanţelor
biologic active în mari cantităţi ca histamina, bradichinina, serotonina şi altele.
A treia perioadă : în stadia patofiziologică substanţele biologic active eliberate din stadia a doua au
acţiune asupra diferitor organe interne: provoacă dereglarea permiabilităţii vasculare; spasmul
musculaturii netede ale bronhiilor, intestinului; inflamaţii alergice cutanate etc.
La pacienţii deja sensibilizaţi doza şi modul de pătrundere a alergenului nu are importanţă.
 Clinica şocului anafilactic : şocul esete o reacţie severă care afectează mai multe zone ale corpului, se
dezvoltă peste câteva secunde sau minute după pătrunderea alergenului în organismul deja sensibilizat.
Severitatea reacției variază de la o persoană la alta.
La o parte din pacienţi se dezvoltă acut ( timp de câteva secunde) şi bolnavii brusc îşi pierd cunoştinţa,
la alții apare peste 15-30 minute sau chiar o oră.
La majoritatea din pacienţi şocul se dezvoltă în două faze : faza de excitaţie ( erectilă ) şi faza de
inhibiţie
( torpidă ).
I fază : erectilă durează câteva minute. Primele simptome apar adesea la nivelul pielii şi
anume înroşirea feţii, prurit cutanat, urticarie, acufene. Pacientul este conştient, speriat, agitat, cere
ajutor.
Acuză slăbiciune, senzaţie de presiune în piept, cefalee, ameţeli, acufene, palpitaţii, senzaţie de
căldură în tot corpul, dureri în abdomen şi în regiunea cordului, senzație de presiune toracală, dispnee
din cauza bronhospasmului. Mai pot fi aşa simptome ca rinoreea, strănut, umflarea buzelor, urechilor,
limbii.
Bolnavii sunt excitaţi, logoreici – vorbesc mult, în felul următor atrag atenţia tuturor.
Apare greaţa şi voma, dureri abdominale, diaree, dificultăți de deglutiție, weezing, are excitaţii motorii (
sare, fuge ).

Apoi survine pierderea cunoştinţei.

II fază : torpidă ( are loc frânarea motorică şi psihică ).
Tegumentele palide, dar mai des se determină o hiperemie la care repede se asociază cianoza; acoperite
cu transpiraţii abundente reci, lipicioase, repede se răcesc membrele. Pupilele sunt dilatate. Apare
spuma albicioasă din gura bolnavului, edem al feţii, laringelui. Pe piele se văd erupţii urticariene difuze,
răspândite pe tot corpul.
Pulsul tahicardic, filiform, des aritmic. TA scăzută 80/40mmHg, uneori nu se poate aprecia, zgomotele
cardiace atenuate. Apare oligo sau anuria, convulsii, defecaţie involuntară.
 În hemogramă se poate determina o leucocitoză cu bazofilie, şi scăderea timpului de coagulare a
sângelui.
 În urină hematurie, proteinurie.
 În analiza biochimică creşte IgE, Ig M, scade Ig G.
 După eşirea din şoc se determină trombocitopenie şi anemie.
La unii bolnavi moartea survine în decurs de câteva minute, în unele cazuri pacienţii decedează peste 1
– 2 zile ca consecinţă a afectării organelor interne ( cordul - ICacută; tromboza vasculară în rinichi,
creier, ficat; asfixia (edem laringian)).
Conduita de urgenţă :
1. Pacientul este culcat orizontal fără pernă (nici într-un caz nu se aşează o pernă sub capul
bolnavului alergic, în cazul când are probleme de respiraţie, pentru a evita blocarea căilor respiratorii)
cu ridicarea picoarelor la 45 grade, se realizează extenzia și întoarcerea laterală a capului ( pentru
profilaxia aspiraţiei maselor vomitante în căile respiratorii ), se fixează limba, se susţine mandibula.
2. Se scot protezele dentare.
3. Se cheamă urgent medicul .
4. Se scot hainele care îl stingheresc pe bolnav, se deschid geamurile, aflux de aer curat
5. Aplicarea termoforului (50-60 0 C) la picioarele pacientului.
6. La necesitate aspirarea mucusului din căile respiratorii superioare;
7. Monitorizare permanentă a indicilor vitali la fiecare 2-5 minute și stării pacientului.
8. Scopul iniţial şi premordial este de a determina alergenul, calea de pătrundere, şi al elimina
cât mai repede din organism.

9. depinde de calea de pătrundere a alergenului în organism :

9.1 Dacă şocul s – a dezvoltat în urma injectării i/d, s/c sau i/m; atunci mai sus de locul injectării
după posibilitate se aplică garoul ( pentru a opri răspândirea alergenului ), iar în locul dat se efectuează
blocada cu adrenalină, epinefrină ( se injectează local sol. de epinefrină 0, 1% 0,25 – 0,5ml cu 4-5 ml
sol fiz. şi apoi se aplică în acest loc punga cu gheaţă ( pentru o mai mică reabsorbţie a alergenului în
organism). Este efectiv întroducerea i/m, i/v, și s/c, în mai multe puncte a câte 0,2-0,5 sol 0,1% de
epinefrină (adrenalină) ( doza maximă -2ml) peste fiecare 10-15 minute şi paralel se administrează i/m
sol de prednizolon 40 – 60- 90 mg sau sol de hidrocortizon 90 – 120mg, dexametazon 12-16mg.
9.2 Dacă şocul a apărut în urma introducerii substanţei medicamentoase pe cale i/v în jet sau în
perfuzie, în acest caz se întrerupe administrarea, acul nici într-un caz nu se extrage din venă şi la acest
ac se uneşte sistema pentru perfuzie compusă din 1-2ml sol. 0,2% noradrenalină; 120mg prednizolon
dizolvată în 200ml. sol. fiziologică ( sau 400ml. sol. poliglicină, hemodez) .
 9.3 Intravenos în perfuzii se administrează noradrenalina (norepinefrina), mezatona, dopamina
10. Paralel i/m se administrează preparate antihistaminice : 2% sol. Suprastină.
11. Dacă şocul anafilactic a apărut în urma muşcăturii de şarpe:
11.1 Se aspiră din rană otrava cu ajutorul unui borcănaş sau cu gura ( persoana care acordă urgenţa nu
trebuie să aibă carie dentară sau alte afecţiuni inflamatorii ). Se scoate acul înn caz de înțepătură de
insecte.
11.2 Mai sus de muşcătură la posibilitate se aplica garoul
11.3 Locul muşcăturii se prelucrează cu sol. 3% permanganat de K
11.4 Se aplică pansament steril.
11.5 Apoi se efectuează aceleaşi proceduri ( vezi mai sus ).
12. Dacă alergenul a pătruns pe cale per orală se efectuează spălătura gastrică, clizme evecuatorii,
cărbune activat şi toate măsurile sus numite.

13. Indiferent de calea de pătrundere a alergenului şi de forme ale şocului se recomandă tuturor
pacienţilor administrarea oxigenului umezit.
14. În caz de semne ale edemului pulmonar în aparatul Bobrov se adaugă despumeficante ca: alcool
etilic 75% sau antifomsilan 10%.
15. În caz de asfixie cu semne de bronhospazm se administrează preparate bronholitice: 10ml sol.
2,4% eufilină i/v ; 1ml. sol. 5% efedrină s/c, sau folosirea inhalatoarelor ca : alupent, asmopent,
salbutamol.
16. În caz de convulsii se administreazăi/m 2-4ml seduxen.
17. În caz de semne de insuficienţă cardiacă: i/v se administrează glicozizi cardiaci :
0,05% 1ml. sol. strofantină în 20ml. de sol. 40% glucoză i/v în jet foarte lent !
0,06% 1ml. sol. corglicon în 20 ml. sol. 40% glucoză i/v în jet lent ! cu onitoriyarea frecvenţei
pulsului la mîna opusă.
18. Dacă sunt dereglări grave ale respiraţiei se introduce i/v 1ml. 1% sol. lobelină, cititonă.
19. În caz de stop cardiac – i/v în jet 0,5ml sol epinefrină de 0,1% și 100ml 4% hidrocarbonat de
Na; intracardiac ( spațiul IV intracardiac cu 2 cm lateral de marginea stângă a sternului) se întroduce
0,5ml de epinefrină.

20. Îar în caz de agravare a asfixiei ( în edem laringian ) se efectuiază traheostomia urgentă.
21. În cazul șocului anafilactic dezvoltat în urma întroducerei penicilinei se administrează i/v
1 mlnUI Penicilinază dizolvată în 2 ml de sol. Fiziologică.
22. Transportarea pacientului care este posibilă numai după cuplarea semnelor principale ale şocului
şi normalizarea TA.
23. Este necesar de spitalizat aceşti pacienţi deoarece la ei se păstrează semne reziduale din partea
organelor interne.

NB! În timpul transportării pacienţilor în salvare trebuie să fie tot necesarul, inclusiv seringi jetabile,
individuale ce nu conţine alergeni ( preparat medicamentos ) ,deoarece la introducerea repetată a lui
chiar cu o mică cantitate este posibil recidiva.
Toţi pacienţii ce au suportat şoc anafilactic trebuie de preîntîmpinat despre pericolul contactului repetat
cu alergenul.
La pacienţii cu suspecţie la alergie medicamentoasă necesită de efectuat proba sublinguală provocată cu
o pătrime din doza unică a preparatului medicamentos. În caz de lipsă a reacţiei alergice ( edem al
buzelor, limbii, pririt cutanat, erupţii urticariene ) în decurs de 30min. ne permite de exclus posibilitatea
reacţiei anafilactice.
Toţi pacienţii ce au suportat şoc anafilactic sunt supuşi evidenţei dispanserice la medicul alergolog.
Actual este o metodă nouă de a depista anafilaxia – depistarea beta- triptazei care este o protează
neutră ce are proprietatea de a se depozita în granulele secreretorii ale bazofilelor tisulare. În normă
această substanţă nu se determină.