Patologia chirurgicală nesupurativă pleuro-pulmonară

Realizat de Bugneac Iana M1621 USMF

1. CS. Pleura este tapetată cu :
A. Epiteliu alveolar;
B. Epiteliu glandular;
C. Epiteliu celiat;
D. Celule mezoteliale;
E. Epiteliu pavimentos;

2. CM. Care din porțiunile pleurei este bogată în vase limfatice și are mai mult funcție de
resorbție:
A. Partea diafragmatică a pleurei parietale;
B. Partea costo-vertebrală a pleurei parietale;
C. Partea mediastinală a pleurei parietale;
D. Pleura pulmonară (viscerală);
E. Partea cervicală a pleurei parietale.

3. CS. Care din porțiunile pleurei este bogată în vase sangvine și are mai mult funcție secretorie:
A. Partea diafragmatică a pleurei parietale;
B. Partea costo-vertebralăa pleurei parietale;
C. Partea mediastinală a pleurei parietale;
D. Pleura pulmonară (viscerală);
E. Partea cervicalăa pleurei parietale.

4. CM. Factorul etiologic al revărsatului pleural nesupurativ este, exceptând:

A. Traumatismul canalului limfatic toracic (chilotoraxul);
B. Traumatismul toracelui cu lezarea pleurei, arterelor intercostale, parenchimului pulmonar
(hemotoraxul);
C. Pancreatita acută (revărsatul enzimatic);
D. Ruptura abcesului pulmonar în cavitatea pleurală;
E. Traumatismul toracelui cu ruptura de esofag.

5. CM. Care sunt metodele imagistice cele mai utile în diagnosticarea revărsatului pleural,
exceptând:
A. Ultrasonografia;
B. Radiografia standard;
C. Tomografia simplă stratificată;
D. Tomografia computerizată;
E. Investigații cu radionuclizi.

6. CM. Care sunt metodele de elecție de investigații pentru stabilirea aspectuluirevărsatului

pleural:
A. Toracoscopia cu recoltarea lichidului pleural și biopsia pleurală pentru efectuarea
examenului biologic, histologic și citologic;
B. Investigațiile radiologice;
C. Ultrosonografia;
D. Puncția pleurală cu recoltarea lichidului pleural pentru efectuarea examenului biologic și
citologic;
E. Investigații cu radionuclizi.

7. CM. Care din afirmațiile enumerate sunt caracteristice pentru pneumotoraxul primitiv
(idiopatic) spontan:
A. Este o urgența medico-chirurgicală;
 B. Survine pe leziuni preexistente;
C. Apare brusc și pe neașteptate;
D. De regulă, fără o cauză cunoscută anterior;
E. Se depistează ocazional.

8. CM. Cate sunt factorii etiologici ale pneumotoraxului spontan primitiv:

A. Rupera veziculelor aeriene sub pleurale;
B. Ruptura țesutuluipulmonar în zonele aderenților;
C. Tuberculoza cavernoasă;
D. Unele distrofii a țesutului conjunctiv sau a bolii de colagen;
E. Ruptura chistului hidatic pulmonar în cavitatea pleurală.

9. CM. Factorul etiologic al pneumotoraxului spontan secundar este:

A. Sarcoidoza;
B. Tuberculoza cavernoasă;
C. Endometrioza;
D. Abcesul pulmonar cu eruperea în cavitatea pleurală;
E. Bule emfizematoaseeruperpte în cavitatea pleurală.

10. CM. Perturbările respiratorii și cardiovasculare sunt produse primordial de :

A. Forma anatomo-morfilogică a pneumotoraxul spontan (pneumotorax închis, deschis sau
compresiv);
B. Boli concomitente;
C. Volumul pungii de aer;
D. Vârsta bolnavului;
E. Vechimea pneumotoraxului spontan.

11. CM. Care sunt semnele fizice ale pneumotoraxului spontan:

A. Vibrații vocale abolite;
B. Suflu pleuretic;
C. Hipersonoritate (timpanism);
D. Frecături pleurale;
E. Sulfu amforie.

12. CM. Prin care semne clinice se caracterizează pneumotoraxul spontan cu supapă:
A. Dureri violente toracice;
B. Dispnee pronunțată;
C. Turgistentă venelor gâtului și cianoză;
D. Tuse convulsive;
E. Bombarea semnitoracelui și mărirea spațiilor intercostale.

13. CS. Metoda cea mai simplă și frecvent utilizata în diagnosticul pneumotoraxului spontan este:
A. Ultrasonografia;
B. Radiografia standard;
C. Tomografia computerizată;
D. Angiopulmonografia;
E. Rezonanța magnetică nucleară.

14. CM. Ce metode de investigații se vor utiliza în diagnosticul diferențial între bulele gigante
pulmonare și herniile diafragmale:
A. Ultrasonografia;
B. Tomografia computerizată;
C. Examenul baritat al tubului digestiv;
D. Toracoscopia;
 E. Scintigrafia plămânului.

15. CS. Semnele radiologice caracteristice pentru pneumotoraxul spontan cu supapă sunt
următoarele, cu excepțiea:
A. Hipertransparența hemitoracelui;
B. Deplasarea pronunțată a mediastinului;
C. Colabarea totală a plămânului;
D. Deplasarea hemidiafragmului corespunzător spre cavitatea peritoneală;
E. Balansarea mediastinului.

16. CM. Care complicații nemijlocite pot surveni în pneumotoraxul spontan primitiv:
A. Șocul cardiopulmonar;
B. Hemoragia intrapleurală;
C. Empiemul pleural;
D. Piopneumotoraxul;
E. Mediastenita nespecifică.

17. CM. Factorul etiologic primordial al pneumotoraxului spontan recidivant este:

A. Plămânul bulos;
B. Tuberculoza cavernoasă;
C. Chistul hidatic pulmonar;
D. Abcesul pulmonar;
E. Emfizemul bulospulmonar.

18. CS. Tratamentul conservator în pneumotoraxul spontan este indicat în următoarele situații:
A. În piepneumotoraxul;
B. În pneumotoraxul deschis;
C. În pneumotoraxul spontan primitiv închis de volum mic (15-20%);
D. În hemopneumotorax;
E. În pneumotoraxul cronic.

19. CS. Ce procedeu terapeutic de urgență majoră se va folosiîn pneumotoraxul spontan cu supapă:
A. Respirație controlată;
B. Administrarea oxigenului;
C. Administrarea analepticilor;
D. Puncția cavității pleurale;
E. Transferarea pneumotoraxului cu supapă în pneumotorax deschis.

20. CM. Care sunt procedeele chirurgicale minore în tratamentul pneumotoraxului spontan:
A. Pleurotomie minimă și drenaj cu torace deschis;
B. Drenaj prin sifonaj Biulau;
C. Drenaj prin aspirație (sau valvular);
D. Pleurotomie largă cu decorticare pulmonară;
E. Rezecția bulelor aeriene și suturarea fistulelor bronhice.

21. CS. Tratamentul chirurgical major al pneumotoraxului spontan include următoarele procedee,
exceptând:
A. Pleurotomie largă cu rezecție pulmonară;
B. Pleurotomie cu rezecții de coaste, excizia bulelor aeriene și suturarea fistulelor bronhice;
C. Pleurotomie largă cu decorticarea pleuro-pulmonară;
D. Drenajul pleural valvular cu obturarea bronhoscopică a bronhiilor purtătoare de fistulă;
E. Chirurgia vidioasistată prin toracoscopie rezecția marginală de parenchim pulmonar, excizia și
cauterizarea blebsulilor și bulelor enfizematoase
22. CM. Ce procedee terapeutice enumerate sunt utilizate pentru prevenirea pneumotoraxului spontan
recidivant:
A. Pleuroectomie parietală totală;
B. Rezecție pulmonară în plămânii buloși;
C. Pleurectomie parietală parțială;
D. Simfizarea cavității pleurale prin coagularea și scarificarea pleurei parietale;
E. Simfizarea cavității pleurale prin insuflarea unor remedii farmaciutice cu efect de iritanți
(alcool, clorură de Ca 10%, antibiotice).

23. CM. Care din formațiunile patologice menționate sunt chisturi pulmonare adevărate:
A. Chisturi congenitale bronșice;
B. Chisturi congenitale alveolare;
C. Cavități restante consecutive abceselor buluminare;
D. Chisturi dobândite aeriene subpleurale;
E. Cavității aeriene consecutive unor procese destructive.

24. CS. Care investigație poate oferi date convingătoare privitor diagnosticarea
chisturilor pulmonare:
A. Radiografia standard;
B. Tomografia stratificată;
C. Ultrasonografia;
D. Tomografia computerizată cu contrast;
E. Angiopulmonografia selectivă.

25. CM. Complicațiile cele mai frecvente ale chisturilor pulmonare adevărate sunt:
A. Eruperea în cavitatea pleurală și instalarea pneumotoraxului;
B. Supurația chisturilor;
C. Hemoragii;
D. Malignizarea chisturilor;
E. Tuberculoza.

26. CM. Ce procedee chirurgicale de elecție se voraplica în chisturile pulmonare solitare

subpleurale:
A. Toracotomie cu excizia chistului;
B. Chirurgia videoasistată prin toracoscopie cu excizia bulelor;
C. Chirurgia videoasistată prin toracoscopie cu cauterizarea bulelor;
D. Lobectomia;
E. Pulmonectomie.

27. CM. Ce procedee chirurgicale se vor utiliza în hipoplazia chisticăpulmonară în dependență de

răspândirea patologiei:
A. Rezecția segmentară tradițională;
B. Lobectomie;
C. Pulmonectomie
D. Chirurgia videoasistată cu excizia chisturilor;
E. Chirurgia videoasistată cu cauterizarea chisturilor.

28. CS. Chistul hidatic pulmonar este o boală parazitară provocată de:
A. Trichinela spiralis;
B. Paragonimus Westermani;
C. Helmint din clasa cestodelor (taenia);
D. Thominix aerophilus;
E. Toxcara canis.
29. CM. Care este numărul de proglote, care alcătuiesc corpul vermelui Taenia Echinococcus
Granulosus:
A. Două proglote;
B. Trei proglote;
C. Patru proglote;
D. Șase proglote;
E. Numarul proglotitelor in toate cazurile este diferit.

30. CS. Care proglotă a vermelui Taenia echinococcus granulosus conține cele 400-600 ouă
(oncosfere):
A. Proglota 1;
B. Proglota 3;
C. Proglota 4;
D. Proglota 2;
E. Proglota terminală.

31. CM. Gazda primitivă a viermelui adult Tania Echinococcus Granulosus este:
A. Câninele;
B. Omul;
C. Porcinele;
D. Felinele;
E. Bovinele.

32. CM. Care este gazda intermediară (starea larvară) a viermelui Taenia echinococcus granulosus
A. Rozătoarele;
B. Cânele;
C. Porcinele;
D. Vulpea;
E. Omul.

33. CS. Calea principală de infectare cu hidatidoza pulmonară este:

A. Calea respiratorie;
B. Calea digestivă;
C. Calea directă prin mușcătură;
D. Calea directă prin mucoasă bronhiilor;
E. Calea directă prin tegumente.

34. CS. În caz de infestare cu oncosfera Taenia echinococus granulosus plămânu se afectează în
următoarele proporții;
A. În proporție de10%;
B. În proporție de 15-20%;
C. În proporție de 25-30%;
D. În proporție de 35-50%;
E. În proporție de 60-80%.

35. CM. Care sunt elementele strictural proprii ale chistului hidatic pulmonar:
A. Membrana chitinoasă;
B. Adventiția;
C. Membrana prolegeră;
D. Lichidul hidatic;
E. Școlecși, chisturi fiice.

36. CS. Metoda imagistică cea mai eficace în diagnosticarea chistului hidatic pulmonar este:
 A. Radiografia standard;
B. Tomografia stratificată (simplă);
C. Tomografia computerizată;
D. Ultrasonografia;
E. Angiopulmonografia.

37. CM. În caz de diagnostic diferențial cu alte formațiuni lichidiene pulmonare care metode
suplimentare asigură diagnosticul de hidatidoză pulmonară:
A. Euzinofilia sanguină;
B. Reacția Cassoni;
C. Testul Mantu;
D. Testele imunologice (imunoelectroforeza, reacția de deviere a complimentului RL ISA);
E. Determinarea scolecșilor în spută.

38. CS. Complicația cea mai gravă a chistului hidatic pulmonar care necesită măsuri de urgența
medicală majoră este:
A. Supurația chistului hidatic;
B. Ruptura în cavitatea pleurală;
C. Ruptura în arborele bronhial cu obstrucția traheei cu fragmente a membranei chitinoase;
D. Stenozarea bronhiei principale;
E. Sindromul venei cave superioare.

39. CS. Care din procedee chirurgicale în tratamentul hidatidozei pulmonare necomplicate este mai
frecvent utilizat:
A. Chistotomia cu drenarea cavității restante;
B. Chistotomia cu perichistectomie;
C. Chistotomia cu desființarea cavității restante;
D. Echinococectomia videoasistată;
E. Aplatizarea cavității restante.

40. CM. Care sunt indicațiile pentru rezecția pulmonară în hidatidoză pulmonară:
A. Afectarea integră a unui lob;
B. Chisturi multiple a unui segment;
C. Stenoza bronhiei principale lobare;
D. Infestarea larvară difuză a ambilor plămâni;
E. Supurația chistului hidatic.

41. CS. În care situații ale chistului hidatic pulmonar este indicat tratamentul cu derivațiile
Benzilmedazolulu:
A. Ca metoda de profilaxie a recidivei în perioada postoperatorie;
B. Pentru pregătirea preoperatorie;
C. În hidatidoza pulmonară cu sediul centralale ale chistului;
D. În hidatidoza difuză bilaterală
E. Când diagnosticul de hidatidoză pulmonară provocă dubii

Patologia chirurgicală pleuro-pulmonară nesupurativă

1. Un bolnav de 32 ani este internat pentru o trauma a hemitoracelui drept la 1,5 ore după un accident
rutier. Starea generală este de gravitate medie. Prezint[ dispnee, dureri violente la efort fizic în
hemitoraceul drept. La examenul fizic semne de revărsat pleural, crepitaţie osoasă în proiecţia
coastelor 3-4 pe linia axilară anterioară, TA 90/60 mm coloanei de mercur, pulsul 110/min.
Radiografia standard a toracelui – revărsat pleural până la coasta 3. Fractura coastelor 3-4 cu
deplasarea fragmentelor.

1. Formulati diagnosticul prezumtiv.

Traumatism toracic inchis. Soc Traumatic(indicele algower = 1,2). Fractura coastelor 3-4, cu
deplasare de fragmente, pe linia axilara anterioara. Hemotorax pe dreapta.
2. De argumentat diagnosticul prezumtiv in raport cu datele prezentate in cazul examenat.
 Trauma hemitoracelui drept in accident rutier
 Dispnee, dureri violente la efort
 Crepitatie osoassa a coastelor 3-4 pe linia axilara anterioara
 La radiografie – revarsat pleural pana la coasta 3, fractura coastelor cu deplasare de fragmente
3. Efectuaţi diagnosticul diferenţial.
 Efuzie pleurala
 Chilotorace
 Pneumotorace
 Hidrotorace
 Tamponada cardiaca
 Empiem pleural
 Mezoteliom pleural malign

4. Ce semne clinice permit de a concretiza diagnosticul in cazul analizat.

Crepitatia osoasa si semnele radiografice prezinta fracturi costale.
Prezenţa fracturilor costale ridică suspiciunea de hemotorax.

5. Ce metode de investigare veţi realiza pentru stabilirea diagnosticului.

 La examenul clinic se pot găsi semnele fracturii costale (dureri în punct fix, deformări ale cutiei
toracice, cracmente/ crepitatii osoase),
 Percutie - matitate de dimensiuni variabile
 Auscultare- absenţa sau diminuarea murmurului vezicular în hemicampul pulmonar drept.
 Radiografia toracică evidenţiază revărsatele pleurale şi fracturile costale, ar putea fi deplasarea
mediastinului şi atelectazia posttraumatică
 Tomografia computerizată - revărsatul sangvin poate fi bine identificat. Hemotoraxul este
detectabil clinic şi radiologie dacă depăşeşte 300 ml.
 Ecografie – pentru detectarea lichidului intrapleural
 FAST, anemie, soc traumatic
6. Prin ce metoda (manevra diagnostica) in cazul analizat poate fi stabilit diagnosticul defenitiv.
 Radiografie, TC
 Puncția pleurală permite extragerea sângelui din pleură, ajutând la diagnostic şi obligând la
pleurostomie
7. Ce complicaţii severe pot surveni.
 În lipsa tratamentului adecvat evoluţia este nefavorabilă şi merge spre infectare cu apariţia
empiemului pleural , organizarea fibroasă a acestuia cu fibrotorax şi insuficienţă respirator
restrictivă.
 cercul vicios Coumand (respiraţia superficială şi insuficienţa mecanismelor de evacuare a
secreţiilor bronşice > atelectazia> creste hipoxia şi hipercarbia > vasodilataţie în teritoriul
pulmonar cu hipersecreţie alveolară şi agravarea în continuare a insuficienţei respiratorii)

8. In ce consta progrmul curativ. Argumentati indicaţii catre tratamentul chirurgical

 Efectuarea de urgenţă a unei pleurostomii de evacuare care se adaptează la un drenaj

închis sub apă, evitându-se infecţia .( Aceasta permite reexpansionarea pulmonului şi supravegherea
sângerării intrapleurale care poate continua.)
  Toracotomia de urgenţă cu rezolvarea leziunilor se execută atunci când se constată hemotorax
masiv (peste 1000 ml sânge sau persistenţa hemoragiei pe tubul de pleurostomie cu un debit de
peste 150-200 ml/oră, timp de 2-3 ore
O fractura costala retine aproximativ 150 ml de sange – in cazul de mai sus, avem 2 coaste
fracturate, la 1.5 ore de la impact – cred ca putem efectua dintai pleurostomia cu drenarea
adecvata, apoi urmarim evolutia.
 Pentru durere - antialgice neopioide şi prin infiltraţii intercostale (in special când există
multiple focare de fractură).
 bupivacaina 0,5- 1%, 2 ml (alternativa lidocaina 1% 5-6 ml) - infiltrează spaţiile supra- şi
subiacente fracturii, paravertebral (ţine cont de anatomia nervilor intercostali şi în special de
originea ramurilor acestora)

10. Ce prognostic va fi in cazul analizat.

Evoluţia spre vindecare prin formare de calus se face în interval de 20-25 de zile.

2. Insecţie de chirurgie toracică este internat pacientul de 67 ani cu acuzele de slabicuni, dispnee,
dureri neinsemnate in hemitoracele drept, preponderent la inspir. Din anamnestic se constată ca
pacientul este crescător de animale domestice (cresterea oilor). Pacientul a menţionat ca starea se
agrava lent in decurs de 2- 3 ani. La radiografia toracica se detestă o formatiune de volum lob inferior,
pulmon drept, circulară, bine delimitată, cu parenchim pulmonar adiacent relativ intact.

1. Formulati diagnosticul prezumtiv.

Chist hidatic pulmonar solitar necomplicat al pulmonului drept. Faza II

2. De argumentat diagnosticul prezumtiv in raport cu datele prezentate in cazul examenat.

Din datele anamnestice, pledează pentru acest diagnostic factorul de risc lucru cu animale domestice.
Acuzele pacientului cu slăbiciuni, dispnee, dureri în hemitorace la inspir, evoluția lentă pe parcursul a
ani de zile de asemenea sunt caracteristice pentru chist hidatic.

Examenul radiologic ce relevă o formațiune de volum circular, bine delimitată indică pentru chist
hidatic pulmonar în faza II.

3. Efectuați diagnosticul diferențial.

Tuberculoză pulmonară – noduli solitari sau multipli, cavernă decelată radiologic cu calcificări.

Tumori bronhopulmonare – noduli solitari sau multipli, calcifieri intratumoral, afectarea ganglionilor
locali sau metastaze la distanță.

Anevrisme – formațiune pulsatilă.

Malformații congenitale – chisturi aeriene, Sechele pulmonare închistate, semn patognomonic prezența
arterei anormale din aortă.

Pleurezii închistate – fenomene toxico-infecțioase (febră, frisoane, leucocitoză, VSH)

 4. Ce semne clinice permit de a concretiza diagnosticul in cazul analizat.

Examenul clinic poate releva:

Inspecție – afectarea carsului respirator a hemitoracelui afectat în caz de chist hidatic de volum
(gigant). Elasticitatea redusă.
Palpare – vibrații vocale accentuat.
Percuție – matitate/ submatitate net delimitată.
Auscultație – Murmur vezicular diminuat.

Alte manifestări clinic depistate ce pot sugera acest sindrom sunt:

Vomica – brutală, rapidă, cu lichid clar, amară.

Hemoptizia – semnal de alarmă.
Urticaria – reacție alergică indusă de chistul hidatic.

5. Ce metode de investigare veți realiza pentru stabilirea diagnosticului.

Specific pentru infecțiile parazitare este creșterea numărului de euzinofile în singe. Respectiv:

- Hemoleucograma – euzinofilie 5%

- Teste dinamice: euzinofilia după testul de stress ,,Intradermoreacția Casoni,, sau Reacția
Weinberg-Pîrvu.

- Examinarea sputei – cu identificarea microscopică a agentului.

- ELISA pentru identificarea anticorpilor specifici.

- Radiologic: Radiografie de profil și AP, CT (metoda de elecție), RMN.

6. Prin ce metoda (manevra diagnostica, teste imunologice) in cazul analizat poate fi stabilit
diagnosticul defenitiv.

De elecție pentru precizarea diagnosticului de chist hidatic este:

CT – permite decelarea noduluilui ,,pseudo-tuberculos echinococcic,, și servește ca metodă de

diagnostic diferențial cu patologiile menționate mai sus.

7. Ce complicații ale maladiei pot surveni.

Ruperea chistului este cea mai de temut complicație.

8. In ce consta progrmul curativ. Argumentati indicații catre tratamentul chirurgical.

Tratamentul patologiei date este strict chirurgical. Timpul efectuării este planic/ programat dar cît mai
curînd pentru a nu ajunge in faza complicației ,,ruperea chistului,,.
Calea de acces toracotomie cu extragerea intactă a chistului și implicarea/ menajarea lojei după metoda
Coman. După stabilirea căii de acces sub presiune hidrică aplicată în lojă posterior chistului acesta este
expus/ exteriorizat din lojă după care se prelucrează loja.

%%% Vîrsta pacientului 67 ani => poate tratament toracoscopic?

 9 Prescrieti receta papaverina.
Rp:Sol.Papaverina 30mg
D.t.d N10
S.I/v

10Ce prognostic va fi in cazul analizat.

Va fi următit pacientul pentru complicațiile postoperatorii ce pot urma: empiemul pleural, recidiva
lojei, supurația lojei, hemoragia secundară sau echinococoza secundară.