Sondaj efectuat de Salari Anastasia

Studenta anul II, Facultatea Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii,

USEM

Sondaj privind învățarea online și la distanță – Rezultate

Rezultatele sondajului relevă că aproape toți respondenții au adoptat o anumită formă de predare
la distanță de la debutul crizei COVID-19, iar peste 60% consideră că practicile școlare nu vor
mai fi la fel când se vor redeschide școlile, volumul învățării online/la distanță urmând să
crească. Pentru două treimi dintre respondenți, închiderea școlilor a însemnat primul lor contact
cu predarea online, care le-a pus și probleme, dar s-a dovedit și pozitiv.
Având în vedere că pandemia de COVID-19 a condus la închiderea masivă a școlilor din Europa,
multe țări au luat măsuri pentru a limita bulversarea educației, fapt ce a necesitat tranziția
la învățarea online și la distanță, atât în școlile secundare, cât și în cele primare.
Deși învățarea la distanță oferă avantaje certe profesorilor și elevilor (continuitate, flexibilitate și
sprijin reciproc), mulți profesori fac eforturi să se adapteze la predarea online din cauza timpului
scurt avut la dispoziție. În plus, profesorilor le este greu să se asigure că toți elevii, cu precădere
cei defavorizați și mici, vor rămâne motivați și vor continua să participe la orele online.

1. Raportându-vă la școala dumneavoastră sau la o școală pe care o cunoașteți, care enunț

descrie cel mai bine experiența profesorilor în domeniul predării online?

În cazul a 67% din respondenți, a fost prima experiență de predare online. 25% au avut ceva
experiență și doar 6% au avut foarte multă experiență de predare online. În cazul a 3% din
respondenți, școala lor nu a făcut trecerea la învățarea online/la distanță.

2. În calitate de profesor sau din cele auzite la alți profesori, ce anume v-a surprins plăcut
în legătură cu învățarea online/la distanță?

Surpriza cea mai plăcută, menționată de 38% din respondenți, a fost inovarea (adică libertatea de
a experimenta în activitatea de predare). Aceasta a fost urmată de flexibilitate (33%), de o gamă
variată de instrumente de lucru (31%), de accesibilitatea platformelor, materialelor și resurselor
(27%) și de un grad sporit de autonomie și motivație în rândul elevilor (23%).

Un procent mai mic, de 14%, a indicat implicarea și plăcerea elevilor, 11% dintre respondenți au
fost plăcut surprinși de o îmbunătățire a relației cu elevii și doar 10%, de ușurința în utilizare a
învățării online/la distanță.
3. În opinia dumneavoastră, care au fost principalele obstacole în calea tranziției la
învățarea online/la distanță? Selectați până la cinci variante.

Respondenții au fost rugați să aleagă cinci obstacole dintr-o listă de 17. Sub 1% au indicat că nu
se confruntă cu niciun obstacol.

Cea mai frecvent menționată dificultate a fost accesul la tehnologie (computere, software,
conexiune stabilă la Internet etc.), fie în cazul elevilor (obstacol menționat de 49% din
respondenți), fie în cazul profesorilor (34%). Volumul de muncă și nivelul de stres sporite
asociate cu munca de acasă a fost menționat de 43% (18% au considerat gestiunea și organizarea
timpului un obstacol).

În privința sprijinului oferit elevilor, dificultatea cea mai mare a constat în a-i menține pe toți
motivați și implicați (43% din respondenți au ales acest răspuns), urmată de implicarea elevilor
din familii defavorizate (36%), de implicarea elevilor defavorizați (19%) și de susținerea elevilor
cu nevoie speciale sau dizabilități (18%).

Competențe digitală a fost un obstacol atât pentru elevi (24%), cât și pentru profesori (24%). Cea
mai des menționată dificultate legată de conținutul învățat și evaluare a fost transformarea
activităților și conținutului pentru învățare online/la distanță (28%), urmată îndeaproape de
pregătirea conținutului pentru învățarea online și la distanță (27%) și de evaluarea progresului
elevilor (25%).

Problemele de comunicare cu elevii au fost menționate de 19% dintre respondenți, iar

problemele de comunicare cu părinții și tutorii, de 13%. Doar 7% au considerat indicațiile sau
sprijinul redus din partea școlii ca fiind un obstacol.

4. Ce i-ar ajuta cel mai mult pe profesori să susțină învățarea online în perioada cât școlile
sunt închise?

Dintre cele opt variante de răspuns, cel mai frecvent a fost selectat „mai multe resurse și
instrumente de lucru gratuite oferite de companiile din sfera tehnologiilor educaționale” (de către
45% din respondenți). Printre celelalte tipuri de conținut util pentru activitatea de predare și
învățare s-au numărat site-urile cu liste de resurse utile (29%) și emisiunile TV cu tematică
educativă difuzate de instituțiile media naționale (10%).

Cel de-al doilea tip de sprijin menționat, din punct de vedere al frecvenței, au fost îndrumările
clare din partea ministerului educației (41%).

Des menționate au fost și activitățile de dezvoltare profesională, cu precădere cursurile rapide

despre predarea online (37%), seminariile online și reuniunile TeachMeet, în cadrul cărora
profesorii să facă schimb de idei și experiență (22%), videoclipurile/planurile de lecție cu bune
practici video (31%) și contactul ușor cu experții (cu profesori mult mai experimentați în
învățământul online sau cu un expert TIC) (24%).

5. În opinia dumneavoastră, date fiind circumstanțele actuale cauzate de virusul COVID-

19, în momentul în care școlile se vor redeschide complet, se va mai număra predarea
online/la distanță printre practicile școlare?

Potrivit răspunsurilor date de 44% din respondenți, școala va fi puțin diferită, cu un accent mai
mare pe învățarea online decât înainte. Alți 17% au fost de părere că școala va fi diferită:
predarea online va deveni parte integrantă a practicilor școlare. Pe de altă parte, 39% au opinat
că se vor schimba foarte puține, 32% au fost de acord că școala va reveni la practicile inițiale, cu
schimbări minore, iar 7% au presupus că școala va reveni la practicile inițiale.

Concluziile sondajului european

Aspectele care i-au surprins plăcut pe cei mai mulți respondenți au fost inovarea, adică libertatea
de a experimenta în activitatea de predare, flexibilitatea și gama variată de instrumente de lucru.
O surpriză mai puțin plăcută au constituit-o implicarea elevilor și îmbunătățirea relației cu elevii,
deși au fost semnalate și acestea.

Aproape toți respondenții au semnalat dificultăți, cea mai frecventă fiind accesul la tehnologie,
atât în cazul elevilor, cât și al profesorilor, precum și volumul de muncă și nivelul de stres sporite
asociate cu munca de acasă. Au fost identificate mai multe dificultăți legate de sprijinul acordat
elevilor, precum și de nivelul de competență digitală, atât al elevilor, cât și al profesorilor.

Respondenții sunt de părere că un sprijin concretizat sub forma unui număr mai mare resurse
educaționale i-ar ajuta să depășească obstacolele. Utile s-ar dovedi și o serie de îndrumări clare
din partea ministerului educației, precum și activitățile de dezvoltare profesională de genul
cursurilor rapide despre predarea online și al ocaziilor de a face schimb de resurse, idei și soluții
la obstacole.

Aceste constatări oferă factorilor de decizie și directorilor de școli o serie de indicii timpurii că
predarea și învățarea la distanță/online, deși dificile, pot avea efecte pozitive de durată,
deschizând perspective interesante inovării și noilor modalități de muncă, mai ales atunci când
sunt susținute de demersuri de dezvoltare profesională adecvată și oportune.