CRC/C/RO/5

Al cincilea Raport periodic al

României
cu privire la implementarea Convenției privind Drepturile
Copilului înaintat Comitetului ONU pentru Drepturile
Copilului
 CRC/C/RO/5

INTRODUCERE ......................................................................................................................... 3

I. MĂSURI GENERALE DE IMPLEMENTARE ................................................................. 3

(art. 4, 42 and 44, par. 6) .............................................................................................................. 3

II. DEFINIŢIA COPILULUI .................................................................................................... 7

(art. 1) ........................................................................................................................................... 7

III. PRINCIPII GENERALE........................................................................................................ 7

(art. 2, 3, 6 şi 12) .......................................................................................................................... 7

IV. DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI CIVILE .............................................................................. 9

(art. 7, 8, 13-17, 28, par. 2, 37 (a) şi 39) ...................................................................................... 9

V. MEDIUL FAMILIAL ŞI ÎNGRIJIREA ALTERNATIVĂ ............................................... 12

(art. 5, 9-11, 18, par. 1 şi 2), 19-21, 25, 27 (par. 4) şi 39).......................................................... 12

VI DIZABILITATE, SĂNĂTATE ŞI BUNĂSTARE .............................................................. 17

(Art. 6, 18.3, 23, 24, 26, 27.1-3 şi 39) ........................................................................................ 17

VII. EDUCAŢIE, RECREERE ŞI ACTIVITĂŢI CULTURALE ............................................. 21

(art. 28, 29, 30, 31) ..................................................................................................................... 21

VIII. MĂSURI SPECIALE DE PROTECŢIE A COPILULUI................................................. 24

(art. 22, 30, 32-36, 37 (b)-(d), 38, 39 şi 40) ............................................................................... 24

2
 CRC/C/RO/5

INTRODUCERE

1. Acest raport a fost realizat de către Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție
din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (ANPDCA-
MMFPSPV), căruia, în calitate de autoritate centrală în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor
copilului, îi revine obligaţia de a redacta acest document, în conformitate cu atribuţiile ce îi sunt conferite
prin cadrul legislativ naţional.
2. La elaborarea prezentului raport şi-au adus contribuţia toate ministerele, autorităţile şi instituţiile
aparţinând administraţiei publice centrale şi locale, care, prin specificul activităţii pe care o desfăşoară, au
incidenţă asupra problematicii promovării şi respectării drepturilor copilului. De asemenea, prezentul raport
abordează aspectele subliniate de către Comitetul privind Drepturile Copilului în observaţiile sale finale din
luna iunie 2009.
3. Acest raport prezintă iniţiativele şi măsurile implementate de Guvern în perioada 2007-2012, reflectând în
fapt activităţile din domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului desfăşurate la nivel central şi
local, de către autorităţile administraţiei publice, organizații neguvernamentale, în baza parteneriatelor
comune încheiate, care prin specificul lor au vizat domeniul de aplicare al Convenţiei.
4. În vederea elaborării acestui raport au fost organizate mai multe întâlniri de lucru cu reprezentanţi ai
principalelor ministere şi autorităţi, care au transmis contribuţii în acest sens, relative la domeniul specific de
activitate, progresele înregistrate în perioada de raportare, provocările sau aspectele asupra cărora eforturile
acestora vor trebui să continue să fie focalizate şi pe viitor. Conţinutul raportului va fi publicat pe site-ul
oficial al ANPDCA-MMFPSPV şi transmis, în format electronic tuturor autorităţilor şi partenerilor
instituţionali ai ministerului, din administraţia publică centrală sau locală sau din mediul neguvernamental
deopotrivă.

I. MĂSURI GENERALE DE IMPLEMENTARE

(art. 4, 42 and 44, par. 6)

Recomandările anterioare ale Comitetului

5. În ceea ce priveşte revizuirea Codului Familiei din 1954 menţionăm că, prin intrarea în vigoare a Legii nr.
287/2009 privind noul Cod Civil republicat, Legea nr. 4/1953 privind Codul Familiei a fost abrogată în
totalitate. Astfel, referitor la discriminarea existentă între fete şi băieţi cu privire la vârsta minimă de
căsătorie, în raport cu recomandarea făcută de Comitet este de precizat că, prin noul Cod Civil, este instituită
prevederea cu caracter general potrivit căreia, vârsta matrimonială este cea de 18 ani, iar „Pentru motive
temeinice, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz medical, cu
încuviinţarea părinţilor săi sau, după caz, a tutorelui şi cu autorizarea instanţei de tutelă în a cărei
circumscripţie minorul îşi are domiciliul. În cazul în care unul dintre părinţi refuză să încuviinţeze căsătoria,
instanţa de tutelă hotărăşte şi asupra acestei divergenţe, având în vedere interesul superior al copilului”. Se
observă astfel că noile prevederi legale sunt aplicabile, în egală măsură, şi în mod unitar, atât fetelor, cât şi
băieţilor, legiuitorul excluzând orice diferenţieri pe criterii de sex, astfel încât atât fetele, cât şi băieţii
beneficiază de acelaşi regim juridic.

6. În ceea ce priveşte discriminarea copiilor aparţinând minorităţii romă, România a continuat pe linia
eforturilor privind adoptarea unor măsuri de ordin legislativ, administrativ sau instituţional care să faciliteze
o mai bună integrare a copiilor aparţinând acestei comunităţi în societate. Măsurile adoptate de statul parte în
raport cu situaţia copiilor aparţinând acestei minorităţi etnice vor fi regăsite pe larg în cuprinsul Raportului la
paragrafele 205 – 207.

Legislaţie

3
 CRC/C/RO/5

7. În anul 2009, Institutul Naţional al Magistraturii (INM) în baza planului de formare continuă pe 2009,
aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii a organizat 2 seminarii pentru 40 de magistraţi (31 de
judecători şi 9 procurori). Primul seminar de mediatizare şi implementare a Ghidului de audiere a copilului
în procedurile judiciare a fost organizat în cadrul unui proiect implementat de Asociaţia “Alternative
Sociale” în parteneriat cu INM şi finanţat de UNICEF România.

8. În cursul anului 2010, în cadrul Planului de formare continuă al INM, au fost organizate 4 activităţi de
formare în domeniul justiţiei pentru minori. Astfel, în cadrul unei colaborări cu Fundaţia Germană pentru
Cooperare Judiciară (IRZ), a fost organizat în aprilie 2010 la Bucureşti seminarul cu tema „Justiţia pentru
minori” la care au participat 21 de magistraţi (18 judecători și 3 procurori), formatorii fiind experţi germani
în domeniu.

9.În noiembrie 2010, a fost organizat la Bucureşti seminarul cu tema „Justiţia pentru minori”, în
cadrul colaborării cu EJTN, la care au participat 19 magistraţi români (14 judecători, 3 procurori și
2 experţi MJ) şi 4 magistraţi spanioli (2 judecători şi 2 procurori). Subiectele abordate cu ocazia
acestui eveniment au fost: noţiuni introductive privind tratamentul minorilor în materie penală,
inclusiv protecţia minorilor, violenţa domestică; recomandările ONU din 2009 privind drepturile
copilului şi justiţia pentru minori; minorii – victime ale violenţei domestice, audierea minorilor în
cauzele de dreptul familiei; reguli de audiere a minorului în procedurile penale, perspective de
legiferare în domeniul justiţiei pentru minori, zone de interferenţă între dreptul familiei şi dreptul
penal în cauzele cu minori.

10. În anul 2011, obiectivul principal al Programului de formare continuă al INM a constat în pregătirea
magistraţilor în privinţa modificărilor legislative majore din sistemul legal românesc aduse de intrarea în
vigoare a noilor coduri - civil, penal, procedură civilă şi procedură penală. Astfel, INM a conceput un proiect
propriu, cu finanţare integral bugetară, cu titlul „Noul Cod penal. Noul Cod de procedură penală”, realizat în
colaborare cu curţile de apel şi parchetele de pe lângă acestea.

11. Tot în anul 2011, în cadrul Programului „Interesul Superior al Copilului – principiul fundamental în
luarea oricărei decizii în cadrul procedurilor de adopţie” finanţat de către UNICEF şi Oficiul Român pentru
Adopţii (ORA1), la care INM este partener, au fost organizate la Braşov 4 seminarii cu tema „Formarea
continuă a judecătorilor care soluţionează cauze privind adopţiile”, în cadrul cărora au fost formaţi 65 de
judecători. Programul s-a adresat judecătorilor din secţiile şi completele specializate în soluţionarea cauzelor
cu minori şi de familie de la nivelul tribunalelor (competenţe pe fond în domeniul adopţiilor) şi curţilor de
apel (competenţe în recurs). Programul a continuat şi în anul 2012, când s-au organizat 8 seminarii de acest
tip pentru 188 de participanți din cadrul curţilor de apel şi al tribunalelor arondate acestora, parchetelor,
Direcţiei Naţionale Anticorupţie, CSM, MJ, ORA şi INM.

12. În octombrie 2012, a fost organizat la Bucureşti seminarul cu tema „Justiţia pentru minori”, în cadrul
colaborării cu EJTN, la care au fost invitaţi 24 de participanţi.

13. O componentă deosebit de importantă a formării profesionale continue au constituit-o, cele 15 seminarii
dintr-un program realizat în colaborare cu formarea continuă descentralizată INM în cadrul a 15 curţi de
apel, având ca temă noul Cod civil – Aspecte de dreptul familiei. Cele 15 seminarii au avut drept scop
familiarizarea judecătorilor cu noile reglementări de dreptul familiei prevăzute în noul Cod civil şi discutarea
aspectelor care ar putea genera practică neunitară, cu rol în prevenirea acestui fenomen.

Coordonare

1
Începând cu 2014 atribuţiile ORA au fost preluate de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi
Adopţie
4
 CRC/C/RO/5

14. În vederea eficientizării activităţii instituţiilor centrale cu atribuţii în domeniul protecţiei şi promovării
drepturilor copilului, în cursul anului 2010, a avut loc preluarea de către Ministerul Muncii, Familiei,
Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) a atribuţiilor şi competenţelor exercitate anterior de
către fosta Autoritate Naţională pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului. Reorganizarea ANPFDC
şi transformarea ei iniţial în Direcţia Generală Protecţia Copilului şi ulterior în Direcţia Protecţia Copilului,
s-a realizat prin preluarea integrală a specialiştilor, avându-se în vedere cu prioritate necesitatea menţinerii şi
folosirii în integralitate a expertizei acumulate, astfel încât activităţile aflate în derulare să poată continua în
aceiaşi parametri, cu posibilitatea de a fi îmbunătăţite.

15. Prin Ordonanța de Urgență nr. 11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul
administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative s-a decis
reînființarea Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), prin
preluarea activității din domeniul protecției copilului de la MMFPSPV și din domeniul adopțiilor de la
Oficiul Român pentru Adopții, care, prin această măsură, s-a desființat. Scopul acestei măsuri vizează
asigurarea unei viziuni unitare a domeniului protecţiei drepturilor copilului, în general şi cel al adopţiei în
special. ANPDCA a fost reînființată ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu
personalitate juridică, în subordinea MMFPSPV.

16. În perioada 2011 - 2013, DPC-MMFPSPV în parteneriat cu SERA România a implementat proiectul
„Îmbunătăţirea eficacităţii organizaţionale a sistemului de protecţie a copilului în România”.

17. Principalele rezultate ale proiectului au fost:

- 4 studii - studiu conclusiv, bazat pe evaluarea la nivel naţional a DGASPC, serviciilor publice de asistență
socială (SPAS) şi a altor instituţii şi organizaţii implicate în sistemul de protecţie a copilului în România;
- 7 proiecte de acte normative;
- 11 proiecte de standarde de calitate în domeniul serviciilor de protecție a copilului;
- 127 de cursuri organizate pentru 3.673 de funcționari publici și personal contractual din cadrul DGASPC,
SPAS, al Comisiilor pentru Protecţia Copilului, precum și din cadrul structurilor deconcentrate ale
ministerelor sau altor instituţii ori autorităţi publice centrale cu atribuţii în domeniul protecţiei copilului;
- 8 conferințe regionale, la care au participat 110 de decidenți în domeniul protecției copilului.

Planul naţional de acţiune

18. România continuă să depună eforturi semnificative în ceea ce priveşte aderarea la instrumentele
internaţionale în domeniul drepturilor omului, ajustarea legislaţiei naţionale la standardele internaţionale în
domeniul drepturilor omului, perfecţionarea mecanismelor naţionale de apărare a drepturilor omului sau
asigurarea apărării eficiente a drepturilor politice, civile, economice, sociale şi culturale. Convenţia ONU
privind Drepturile Copilului (CDC) continuă să reprezinte principalul reper avut în vedere de către
autorităţile naţionale în tot ceea ce înseamnă elaborare sau implementare a politicilor şi strategiilor din acest
domeniu.

19. Strategia naţională pentru 2008-2013 a jucat un rol esenţial în evidenţierea unor domenii de interes, în
care principiile respectării drepturilor copilului jucau un rol esenţial. Cu toate acestea, de subliniat opinia
generală potrivit căreia implementarea drepturilor copilului rămâne un proces continuu, în cadrul căruia toţi
actorii implicaţi, la nivel central sau local, trebuie să aplice aceleaşi seturi de principii comune. În lumina
acestei preocupări constante, Guvernul a dorit să garanteze dezvoltarea deplină şi armonioasă a fiecărui copil
în spiritul valorilor culturale şi spirituale ale poporului român.

Monitorizare independentă

20. Referitor la existenţa unui organism independent care să asigure apărarea drepturilor omului din
domeniul promovării şi protecţiei drepturilor copilului, în România atribuţiile referitoare la acest aspect

5
 CRC/C/RO/5

continuă să fie exercitate de către Avocatul Poporului. Astfel, unul dintre adjuncţii acestuia este special
desemnat cu coordonarea domeniului drepturilor copilului, familiei, tinerilor, pensionarilor şi persoanelor cu
handicap. În anul 2009, instituţia Avocatul Poporului a devenit membru al Reţelei Ombudsmanilor pentru
Copii din Europa de Sud-Est – CRONSEE care urmăreşte protecţia şi promovarea drepturilor copiilor la
nivel naţional şi internaţional, prin facilitarea schimbului de experienţă şi răspândirea informaţiilor între
membri, prin colaborare şi prin adoptarea şi publicarea unor declaraţii comune referitoare la drepturile
copiilor.

Alocarea resurselor

21. Pentru a crea mecanismul recomandat şi pentru a fundamenta cadrul financiar necesar asigurării unui
răspuns consecvent şi sistematic în sprijinul copiilor aflaţi în sistemul de protecţie specială, precum şi pentru
a elimina disparităţile în ceea ce priveşte finanţarea sistemului de protecţie specială, a fost adoptată Hotărârea
de Guvern nr. 23/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru serviciile sociale, care a stabilit
mecanismele financiare ale furnizării de servicii sociale publice destinate protecţiei şi promovării drepturilor
copiilor (ca de altfel şi celorlalte servicii sociale publice).

22. Tot în perioada de referinţă a fost reglementat un mecanism transparent de alocare bugetară a fondurilor
destinate unităţilor şcolare.

23. Prin H.G. nr. 1.274/2011, a fost aprobată metodologia de calcul pentru determinarea costului standard pe
elev/ preşcolar/ an şi finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, finanţate din bugetele locale,
pe baza standardelor de cost pe elev/ preşcolar pentru anul 2012, prin bugetele locale ale unităţilor
administrativ teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ, din sume defalcate din taxa pe valoarea
adăugată, pentru finanţarea cheltuielilor cu salariile, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente
acestora, finanţarea cheltuielilor cu formarea continuă şi evaluarea personalului, a cheltuielilor cu evaluarea
periodică internă a elevilor, a cheltuielilor materiale şi pentru servicii precum şi a cheltuielilor cu întreţinerea
curentă, din învăţământul preuniversitar de stat.

Colectarea datelor

24. Pornind de la aceste recomandări în perioada 2011- 2012, DPC-MMFPSPV a implementat Proiectul
„Întărirea capacităţii Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice de a asigura
coordonarea procesului de implementare a Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului în România”,
co-finanţat prin Fondul Social European în cadrul Programului Operaţional Dezvoltarea Capacităţii
Administrative, cu un buget de 1.598.944,27 lei.

25. La nivelul DPC-MMFPSPV s-a considerat absolut necesară colectarea de date utilizând un set unitar de
indicatori pentru fundamentarea unor politici coerente şi eficiente. În plus, existenţa unui set de indicatori era
imperios necesară şi pentru adoptarea unei abordări din perspectiva drepturilor copilului în elaborarea
bugetului de stat, prin implementarea unui sistem de urmărire a alocărilor şi a folosirii resurselor pentru copii
la nivelul bugetului, oferind astfel vizibilitate în ceea ce priveşte investiţiile făcute în folosul copiilor.

26. Urmare examinării celui de-al treilea şi al patrulea raport periodic al României Comitetul ONU pentru
drepturile copilului, a notat faptul că Sistemul Informaţional Centralizat de Monitorizare (CMTIS) continuă
să întâmpine o serie de dificultăţi. În acest context este de menţionat faptul că unul din obiectivele
proiectului descris la paragrafele 17-18 era dezvoltarea orizontală şi eficientizarea CMTIS. Din rațiuni
independente de beneficiarul proiectului (DPC-MMFPSPV), această componentă a proiectului nu a mai
putut fi realizată..

Diseminarea Convenţiei şi formare

27. România a continuat eforturile derulate la nivel naţional în ceea ce priveşte diseminarea pe scară largă a
prevederilor Convenţiei. Astfel, Consideraţiile asupra raportului consolidat al României ce reuneşte al treilea
6
 CRC/C/RO/5

şi al patrulea raport periodic depus în baza art. 44 al Convenţiei ONU, precum şi Convenţia ONU cu privire
la drepturile copilului au fost tipărite cu sprijinul Reprezentanţei UNICEF în România, încă din anul 2009,
într-un tiraj de 10.000 exemplare. Lucrarea a fost distribuită tuturor instituţiilor centrale şi locale cu atribuţii
în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului.

28. De asemenea, atât lucrarea menţionată, cât şi Raportul Copiilor privind respectarea drepturilor copilului
în România, redactat de către Consiliul Copiilor SPUNE!, precum şi raportul consolidat au fost postate pe
site-ul ANPDCA – www. copii.ro.

Cooperarea cu societatea civilă.

29. În contextul recomandărilor făcute de către Comitet cu privire la colaborarea cu societatea civilă,
România a continuat abordarea unei politici transparente orientată spre implicarea directă a reprezentanţilor
acesteia în procesul de elaborare şi dezbatere a proiectelor de acte normative, precum şi încheierea unor
parteneriate prin care autorităţile administraţiei publice centrale sau locale au iniţiat şi implementat alături de
ONG-uri proiecte destinate domeniului protecţiei copilului.

30. Reprezentanţii ONG-urilor au fost astfel implicaţi în procesul de consultare aferent elaborării unor acte
normative deosebit de importante pentru domeniul protecţiei drepturilor copilului sau de modificare a unor
acte normative deja existente.

31. În ceea ce priveşte îngrijorarea comitetului faţă de „faptul că o serie de ONG-uri cu realizări importante
în activitatea lor trebuie să se lupte acum pentru resurse cu DGASPC şi, având în vedere că acestea din urmă
răspund şi de monitorizarea şi de alocarea resurselor acestor servicii, acest lucru a dus în unele cazuri la o
scădere a calităţii serviciilor furnizate”, precizăm că activitatea DGASPC-urilor şi cea a ONG-urilor din
domeniu sunt finanţate din surse diferite între ele neexistând o concurenţă în acest sens.

32. Prin noua Lege a asistenţei sociale nr. 292/2011, este reglementat cadrul general al contractării serviciilor
sociale, inclusiv a celor destinate prevenirii separării copilului de familie sau celor destinate protecţiei
speciale a copilului separat temporar sau definitiv de familia sa. În acest sens, a fost introdusă o secţiune
destinată contractării serviciilor sociale.

II. DEFINIŢIA COPILULUI

(art. 1)

33. Conform datelor existente la nivelul Institutului Naţional de Statistică, la data de 1 ianuarie 2012, doar
puţin peste 18 % din populaţie, aproximativ 3,9 milioane de persoane, sunt cu vârsta sub 18 ani. Din aceştia
aproape 2 milioane sunt băieţi şi 1,9 milioane fete.

III. PRINCIPII GENERALE

(art. 2, 3, 6 şi 12)

a) Nediscriminarea (art. 2)

34. În vederea consolidării acţiunilor de sensibilizare împotriva discriminării Consiliul Naţional al

Audiovizualului (C.N.A.), Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) şi Biroul de
Informare al Consiliului Europei la Bucureşti (B.I.C.E.) au promovat în colaborare cu MAI şi MEN
promovarea în România a Campaniei Consiliului Europei „Spuneţi NU discriminării, în perioada 31 martie –
31 iulie 2010.

35. Anual se alocă de la bugetul de stat, beneficiari fiind elevi romi, aproximativ 3.000 de locuri speciale la
admiterea în învăţământul liceal şi aproximativ 500 de locuri speciale la admiterea în învăţământul
universitar.

7
 CRC/C/RO/5

36. Segregarea şcolară reprezintă o formă de discriminare ce are drept consecinţă accesul inegal la o educaţie
de calitate. În acest sens MEN a emis, în anul 2007, Ordinul nr. 1540 privind interzicerea segregării şcolare a
copiilor romi şi aprobarea Metodologiei pentru prevenirea şi eliminarea segregării şcolare.

b) Principiul interesului superior al copilului (art. 3)

37. Intrarea în vigoare a noului Cod Civil evidenţiază preocuparea statului pentru această recomandare şi o
aliniere a prevederilor acestuia la principiile Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, reflectate în
integralitatea lor în cuprinsul legii speciale naţionale, respectiv Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi
promovarea drepturilor copilului.

38. Pentru înţelegerea deplină a principiului interesului superior al copilului şi pentru a veni în sprijinul
tuturor profesioniştilor care lucrează cu copiii, prin intermediul Legii nr. 257/2013 pentru modificarea și
completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, sunt introduse o serie
de elemente care să stea la baza luării deciziilor cu privire la copil de către toţi profesioniştii.

c) Dreptul la viaţă, la supravieţuire şi la dezvoltare (art. 6)

39. În anul 2010 România şi-a asumat două obiective :

- reducerea cu 40%, între anii 2002 şi 2015, a mortalităţii infantile;
înjumătăţirea, în perioada 2002-2015, a ratei mortalităţii copiilor cu vârsta cuprinsă între 1 şi 4 ani.
Obiectivele au fost deja îndeplinite de către România, dar dacă apreciem însă această valoare în context
european constatăm că acest nivel este cu mult mai ridicat decât cele înregistrate în ţările Uniunii Europene,
inclusiv faţă de ţări din Europa Centrală şi de Est. Media calculată de către Organizația Mondială a Sănătății
(OMS) pentru ţările europene este de 7,7 decese la 1.000 născuţi vii ,,pentru ţările membre ale UE anterior
anului 2004 - 3,93‰ şi pentru ţările UE 27 - 4,28‰. (2009)

40. Frecvenţa deceselor sub 1 an este cu peste cinci puncte procentuale mai mare în mediul rural (14‰) faţă
de urban (8,5‰). Această diferenţă creşte şi mai mult dacă ne referim la segmentul copiilor care decedează
după vârsta de o lună, 6,6‰ în rural faţă de 3,3‰ în urban (date din 2010).

41. Pentru acest motiv, la iniţiativa UNICEF, a fost iniţiat Programul Naţional de Educaţie Parentală în
Învăţământul Preşcolar, bazat pe modelul „Educaţi aşa”, preluat şi replicat în întreaga ţară de către MEN.

42. Un alt program susţinut de UNICEF este şi cel intitulat „Cum să devenim părinţi mai buni” adresat
familiilor cu copii în vârstă de 0-3 ani, dar şi părinţilor cu copii de ciclu primar şi gimnazial, pe care îi ajută
să se pregătească pentru a face faţă provocărilor ridicate de creşterea unui copil.

43. Şcoala Naţională de Sănătate Publică Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar (SNSPMPDS) în
parteneriat cu Universitatea de Vest, Timişoara, Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică Timişoara, Centrul
Regional de Sănătate Publică Timişoara, Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică Mureş și Centrul Regional
de Sănătate Publică Mureş, în perioada 2009–2012 a implementat proiectul „Promovarea incluziunii sociale
prin dezvoltarea resurselor umane şi instituţionale din asistenţa medicală comunitară”, finanţat de Uniunea
Europeană - Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor
Umane 2007-2013.

44. Obiectivul principal al proiectului a fost reglementarea activităţii de Asistenţă Medicală Comunitară
(AMC) atât la nivelul organizării din punct de vedere al identităţii juridice a specializării (dezvoltarea
standardului ocupaţional), dar şi la nivelul structurării şi uniformizării practicii de asistenţă medicală
comunitară.

8
 CRC/C/RO/5

45. Ghidul de practică este organizat în 7 părţi şi conţine 111 instrumente individuale de lucru ce pot fi
utilizate ca atare sau adaptate la nevoile locale.

d) Respectarea opiniilor copilului

46. În ceea ce priveşte implicarea copiilor în aspecte ce ţin de administrarea şcolii şi de educaţie, MEN a
introdus o serie de prevederi în actele normative ce reglementează domeniul educaţiei, prevederi menite să
garanteze respectarea dreptului copilului la opinie.

47. Astfel, în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare au fost introduse
reglementări ce vizează consultarea copiilor.

48. Este de menţionat şi Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional al Elevilor

(C.N.E.) aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4.247/21.06.2010.
CNE reprezintă structura consultativă a elevilor din învăţământul preuniversitar privat şi de stat, partener al
MEN, a cărui activitate urmăreşte realizarea şi derularea unui parteneriat viabil şi funcţional, în sistemul
educaţional românesc, în care elevii să îşi exprime liber interesele şi să participe activ la procesul decizional.
Această structură este formată din 45 de membri, după cum urmează: 41 de preşedinţi ai Consiliilor Judeţene
ale Elevilor, preşedintele şi 3 vicepreşedinţi ai Consiliului Municipal al Elevilor. Membrii C.N.E. sunt aleşi
prin vot democratic la nivelul fiecărui judeţ și al Municipiului Bucureşti (în fiecare unitate de învăţământ
funcţionează Consiliul şcolar al elevilor), iar organismele de conducere ale acestuia sunt Adunarea Generală
şi Biroul Executiv.

49. C.N.E. este o structură care reprezintă în prezent peste 3.200.000 de elevi din România, fiind un factor
important al democratizării şcolii şi încurajării relaţiei de parteneriat profesor-elev.

50. Anul şcolar 2010-2011 a reprezentat un moment cheie în istoria C.N.E.-ului, începând de atunci,
alegerile pentru reprezentanţii elevilor făcându-se într-un mod centralizat, în aceeaşi perioadă şi după acelaşi
regulament, în toate unităţile de învăţământ din ţară.

51. Potrivit prevederilor noului Cod Civil intrat în vigoare în cursul anului 2011, art. 491 care reglementează
Religia copilului prevede că „părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii,
în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate ale acestuia, fără a-l putea obliga
să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios”.

52. În ceea ce priveşte remarca Comitetului potrivit căreia „nu există prevederi speciale în codul penal şi cel
de procedură penală legate de audierea copiilor victime ale infracţiunilor….”, este de menţionat faptul că în
noul Cod de procedură penală (Legea nr. 135 din 1 iulie 2010) sunt introduse dispoziţii ce vizează protecţia
persoanei vătămate şi a părţii civile (art. 113), aplicându-se măsuri de protecţie atunci când sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute de lege.

IV. DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI CIVILE

(art. 7, 8, 13-17, 28, par. 2, 37 (a) şi 39)

(a) Înregistrarea naşterii, numele şi naţionalitatea (7)

53. Ţinând cont de recomandările Comitetului, pentru informarea tuturor profesioniştilor din sistemul sanitar
cu privire la atribuţiile ce le revin în ceea ce priveşte înregistrarea naşterii copilului a fost elaborat şi aprobat
Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 359/2012 privind criteriile de înregistrare şi declarare a nou-născutului.

54. De asemenea, în perioada 2009 – 2012, Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă i-au fost
aduse o serie de modificări şi completări succesive care au vizat inclusiv problematica înregistrării naşterii
copilului, fiind reglementată asigurarea acestui drept, în funcţie de situaţia acestuia.

9
 CRC/C/RO/5

55. În ceea ce priveşte reglementarea asigurării acestui drept pentru copilul părăsit sau găsit, prevederile
legale introduse prin Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi Legea nr.
119/1996 cu privire la actele de stare civilă, cu modificările şi completările ulterioare, nu au suferit
modificări.

56. Prevederi noi au fost introduse în cuprinsul Legii nr. 119/1996 în ceea ce priveşte asigurarea demnităţii
copilului, astfel încât, potrivit noilor dispoziţii legale, „Ofiţerul de stare civilă are obligaţia de a refuza
motivat, comunicând în scris declarantului, înregistrarea prenumelor formate din cuvinte indecente, ridicole
ori altele asemenea, de natură a afecta ordinea publică şi bunele moravuri sau interesele copilului, după caz”.
(art. 15 alin. (2))

Protejarea intimităţii

57., Prin Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual sunt introduse
prevederi exprese care vizează asigurarea unei protecţii adecvate a copiilor. Ca element de noutate este
introdusă obligativitatea furnizorilor de servicii media audiovizuale de a respecta „principiul interesului
superior al minorului”. Potrivit prevederilor art. 3 al aceleiaşi decizii „minorul are dreptul la protejarea
imaginii şi a vieţii sale intime, private şi familiale”, iar „condiţiile de participare a minorului la un program
audiovizual trebuie să ţină seama de sensibilitatea şi vulnerabilitatea specifice vârstei, în general, şi de
personalitatea minorului, în particular”.

58. În acelaşi timp, potrivit prevederilor art. 4 al aceleiași Decizii „este interzisă difuzarea oricăror indicii
care ar putea duce la identificarea minorului în vârstă de până la 14 ani, în situaţia în care acesta este victimă
a unui abuz sexual sau este acuzat de comiterea unor infracţiuni ori a fost martor la săvârşirea acestora. În
acelaşi sens, în vederea asigurării dreptului la imagine, aceeaşi decizie menţionează că „în situaţia în care
minorul în vârstă de până la 14 ani este victimă a unor infracţiuni (…) sau a fost supus unor abuzuri fizice ori
psihice, difuzarea de imagini sau declaraţii este posibilă numai cu acceptul minorului, precum şi cu acordul
scris al părinţilor, al altui reprezentant legal ori, după caz, al persoanei în grija căreia se află minorul.”

59. Tot în domeniul asigurării respectării drepturilor copilului, CNA a realizat în anul 2010 studiul
Reprezentarea violenţei televizuale şi protecţia copilului. Acesta a fost coordonat de către directorul
Centrului de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare al Universităţii Bucureşti, cu sprijinul UNICEF
– România.

Acces la informaţii adecvate

60. În baza dotării realizate, prin noua lege a educaţiei, MEN a introdus disciplina Tehnologia informaţiei şi
comunicării ca disciplină opţională pentru elevii din clasele I – IV şi disciplină obligatorie în învăţământul
gimnazial şi liceal (art. 68 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale).

61. În zona educaţiei non-formale, facilitarea accesului la informaţii al copiilor se realizează atât prin
intermediul cercurilor de informatică organizate în cadrul palatelor şi cluburilor copiilor şi a concursurilor
naţionale extraşcolare organizate la nivel naţional, regional, judeţean, cât şi prin proiecte parteneriale
derulate la nivel naţional – menite să asigure utilizarea în siguranţă a calculatorului şi a internetului de către
copii (de ex. Magic desktop - 2010, Wild Web Woods – 2010, Techschool - 2012).

62. În România, combaterea pornografiei infantile prin sisteme informatice revine structurilor de combatere a
criminalităţii informatice şi este tratată în legislaţia română în principal în două acte normative:
- Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor
publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei,
- Legea nr. 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei menţionează în mod expres că: „Se
interzic realizarea şi administrarea site-urilor având caracter pedofil, zoofil sau necrofil”.
De asemenea, trebuie menţionată Legea nr. 64/2004 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei
privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta în noiembrie 2001.
10
 CRC/C/RO/5

63. Din punct de vedere legislativ, serviciile pe internet se încadrează în categoria serviciilor societăţii
informaţionale reglementate în principal de Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic (completată prin
Legea nr. 121/2006).

64. Furnizorii de Internet sunt incluşi în categoria celor care fac doar simpla transmitere a informaţiei şi sunt
exoneraţi de răspundere cu privire la conţinutul trimis, dacă îndeplinesc cumulativ câteva obligaţii minimale.
Art. 12 din Legea nr. 365/2002 precizează aceste condiţii.

65. În cadrul unui proiect guvernamental, dezvoltat de către Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR)
în parteneriat cu Microsoft, România a iniţiat şi derulat Campania „Siguranţa copiilor depinde mai ales de
tine”. În cadrul parteneriatului, activitatea prioritară a fost implementarea de către Poliţia Română a aplicaţiei
CETS (aplicaţie dezvoltată împreună cu Microsoft, gestionare cazuri şi baze de date) pe linia pornografiei
infantile prin Internet. În parteneriat cu specialiştii Microsoft se derulează în prezent implementarea
aplicaţiei CETS la nivelul tuturor structurilor teritoriale de combatere a criminalităţii organizate şi crearea
site-ului de prezentare a Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Informatice. România este singura ţară din
zona de sud-est a Europei care implementează acest proiect.

66. Proiectul Sigur.Info, a sprijinit copiii şi părinţii lor în prevenirea riscurilor legate de utilizarea
internetului. Un alt obiectiv al proiectului Sigur.Info îl constituie combaterea conţinutului ilegal şi dăunător
al site-urilor (pornografie, rasism, xenofobie, consum de droguri etc.) şi încurajarea utilizării responsabile a
Internet-ului şi a noilor tehnologii de comunicare.

67. Semnarea de către România a Protocolului Opţional la Convenţia cu privire la drepturile copilului, prin
care se instituie o procedură de prezentare a comunicărilor reprezintă, în fapt, o reflectare suplimentară a
importanţei pe care ţara noastră în calitate de stat semnatar al Convenţiei ONU privind drepturile copilului o
acordă dreptului copilului la participare, fiind astfel posibilă instituirea unor mecanisme suplimentare, mai
transparente, care să faciliteze exercitarea dreptului oricărui copil de a se prevala de noi căi de atac ce vor fi
disponibile pentru semnalarea unor potenţiale încălcări ale drepturilor sale, astfel cum sunt ele prevăzute de
Convenţie.

68. Ca urmare a necesităţii îndeplinirii de către România a obligaţiilor asumate prin Legea nr. 109/2009
pentru ratificarea Protocolului opţional, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, la Convenţia împotriva
torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10
decembrie 1984, MJ a elaborat un proiect de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 35/1997
privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului.

69. Proiect de lege îşi propune înfiinţarea, în cadrul instituţiei Avocatul Poporului, a unui Mecanism Naţional
de Prevenire a Torturii în Locurile de Detenţie, în scopul consolidării protecţiei persoanelor private de
libertate, prin efectuarea unor vizite sistematice, planificate sau inopinate, în locurile de detenţie.
Mecanismul Naţional de Prevenire a Torturii va fi coordonat de un nou adjunct al Avocatului Poporului
specializat în domeniul prevenirii torturii în locurile de detenţie.

Recomandări în baza studiului ONU privind violenţa asupra copiilor.

70. Legea nr. 257/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 include prevederi referitoare la
abordarea tuturor formelor de violenţă asupra copilului. Astfel, devine obligatorie sesizarea tuturor formelor
de violenţă, nu numai a celor de abuz şi neglijare, şi drept urmare luarea măsurilor care derivă din sesizare şi
sunt deja prevăzute în lege: decizia unei măsuri de protecţie atunci când din evaluarea situaţiei rezultă acest
lucru, oferirea de servicii specializate, îndeplinirea condiţiilor de pregătire a copilului pentru instanţă,
aplicarea sancţiunilor etc.

11
 CRC/C/RO/5

71. În vederea consolidării acţiunilor la nivel naţional şi local, la începutul anului 2011, Guvernul a aprobat
două metodologii cu incidenţă în domeniu prin H.G. nr. 49/2011: Metodologia-cadru privind prevenirea şi
intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în
familie (anexa 1) și Metodologia de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii
exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane,
precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state (anexa 2).
72. Aprobarea Metodologiei-cadru a contribuit la îndeplinirea unora dintre obiectivele cuprinse în Strategia
Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013, aprobată prin H.G. nr.
860/2008, respectiv asigurarea respectării dreptului copilului la protecţie, prin intervenţie multidisciplinară şi
interinstituţională, împotriva abuzului, neglijării şi exploatării şi crearea şi dezvoltarea unui sistem unitar,
coerent şi comprehensiv de prevenire, semnalare/ sesizare şi intervenţie în cazurile de abuz, neglijare şi
exploatare a copilului, inclusiv exploatare sexuală în scop comercial, exploatare prin muncă, trafic de copii,
migraţie ilegală, violenţă în familie şi alte forme de violenţă asupra copilului.

73. În ceea ce priveşte întărirea sprijinului acordat victimelor violenţei, abuzului, neglijării şi relelor
tratamente în familie pentru a evita revictimizarea acestora în timpul proceselor şi oferirea unui acces cât mai
larg la servicii adecvate de recuperare, consiliere şi alte forme de reintegrare pe întreg teritoriul ţării, în luna
noiembrie 2012 a fost aprobată de către Guvernul României Strategia naţională pentru prevenirea şi
combaterea violenţei în familie pentru perioada 2013-2017 (HG nr. 1.156/2012).

74. În afara campaniei de sensibilizare pe tema violenţei în familie derulată la nivel naţional de către DPC-
MMFPSPV în cadrul Programului pentru victimele violenţei în familie, acţiuni de prevenire au fost realizate
în cadrul proiectului Sigur.info (vezi paragraf 68) în care ANPDCA este partener În perioada 2008-2013, au
fost implicaţi 650 de voluntari, informaţi 43.000 de părinţi şi profesori, informaţi 68.000 de copii şi tineri şi
au fost înregistrate peste 1.000.000 de vizite pe www.sigur.info.

75. În vederea promovării valorilor non-violenţei, MMFPSPV a derulat, până în februarie 2013, Programul
pentru victimele violenţei în familie, în baza Acordului de Împrumut nr. 4825 RO dintre România şi Banca
Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, ratificat prin Legea nr. 40/2006. Proiectul a avut drept
scop principal îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi a incluziunii sociale a victimelor violenţei în familie. Unul
dintre obiectivele principale ale programului a fost întreprinderea de activităţi de conştientizare şi informare
a opiniei publice. În perioada noiembrie 2012 – ianuarie 2013 s-a derulat „Campania de conştientizare şi
sensibilizare a opiniei publice privind combaterea şi prevenirea violenţei în familiei”.
76. DPC-MMFPSPV a derulat în perioada 2010-2012, Programul de interes naţional 2 (PIN 2) „Intervenţie
în Situaţii de Violenţă în Familie” aprobat prin H.G. nr. 1007/2010. În cadrul acestui program, au fost
aprobate 2 proiecte implementate de DGASPC din judeţele Vaslui şi Alba prin care s-au înfiinţat servicii
specializate şi s-au derulat campanii de informare.

V. MEDIUL FAMILIAL ŞI ÎNGRIJIREA ALTERNATIVĂ

(art. 5, 9-11, 18, par. 1 şi 2), 19-21, 25, 27 (par. 4) şi 39)

Mediul familial

77. În acest sens, MMFPSPV a continuat implementarea Proiectului „Servicii comunitare de prevenire a
separării copilului de familia sa şi instruirea personalului aferent”. Proiectul este finanţat în baza unui acord
încheiat între Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE) şi Guvernului României. Valoarea
împrumutului este de 10 milioane de EUR iar contribuţia Guvernului României, a autorităţilor locale şi a
altor donatori este de 4,3 milioane de EUR. Ratificarea acordului de împrumut a fost realizată prin Hotărârea
nr. 928/ 05.09.2007.

78. Obiectivul general al proiectului îl constituie dezvoltarea unor reţele de servicii comunitare la nivelul
municipiilor, oraşelor, comunelor şi Municipiului Bucureşti în vederea prevenirii separării copilului de

12
 CRC/C/RO/5

familia sa. Unul dintre obiectivele specifice ale proiectului este acela de a crea aproximativ 200 de servicii
comunitare de prevenire a separării copilului de familia sa. Un alt obiectiv specific este acela de a instrui un
număr de aproximativ 4.300 de angajaţi (din cadrul serviciilor nou create şi din cadrul SPAS) în domeniul
organizării şi acordării de servicii pentru depăşirea situaţiilor care ar putea determina separarea copilului de
familia sa.

79. De asemenea, în scopul întăririi capacităţii serviciilor publice de asistenţă socială, în perioada 2010 -
2011 DPC-MMFPSPV a implementat proiectul „Creşterea capacităţii autorităţilor publice locale din
România în vederea sprijinirii copiilor cu dizabilităţi în cadrul propriilor familii”, finanţat prin Mecanismul
financiar al Spaţiului Economic European, cu un buget de 2.919.052 EUR. Proiectul s-a adresat atât copiilor
cu dizabilităţi şi familiilor lor, cât şi profesioniştilor care interacţionează direct cu aceştia, iar rezultatele
activităţilor ce au fost derulate în cadrul proiectului au vizat cu prioritate două componente majore:
- crearea unui număr de 20 de echipe mobile pluridisciplinare care să ofere sprijin copiilor cu
dizabilităţi, părinţilor acestora şi specialiştilor din comunitatea în care se află copii.
- formarea unor categorii de personal, care prin natura profesiei interacţionează permanent cu copiii cu
dizabilităţi. Astfel în cadrul proiectului au fost organizate un număr de 114 sesiuni de formare
destinate categoriilor profesionale mai sus menţionate, în cadrul cărora au fost formaţi 2.750
profesionişti.

Mediul familial şi îndrumarea părinţilor în acord cu gradul de dezvoltare a copilului (art. 5);

80. Prin noul Cod civil au fost introduse o serie de prevederi ce vizează îndrumarea părinţilor în acord cu
gradul de dezvoltare a copilului. Astfel, părinţii sunt cei care au, în primul rând, îndatorirea de creştere şi
educare a copiilor lor minori. (art. 261) Totodată, părinţii au îndatorirea de a creşte copilul în condiţii care să
asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială în mod armonios. (art. 491).

Responsabilitatea comună a părinţilor, sprijinirea părinţilor şi furnizarea de servicii de îngrijire a

copiilor (art. 18);

81. În noul Cod civil, legiuitorul reglementează (art. 503) principiul împărţirii egale, între părinţi, a
responsabilităţii creşterii copiilor, ca reflectare a principiului egalităţii în drepturi între bărbat şi femeie.

82. Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat
persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul
său de maturitate.

83. DPC-MMFPSPV a fost partener în proiectul „Femei pentru femei – program național de calificare și
acreditare a femeilor în ocupația de baby-sitter” implementat de Fundația Romanian Angel Appeal, în
perioada octombrie 2010 – septembrie 2013, având următoarele rezultate: 64 de sesiuni organizate pentru
pregătirea a 160 de formatori și 1.276 de femei baby-sitter (certificat de calificare); 325.300 de femei şomere
sau fără ocupație, au fost informate despre cursurile de calificare, alături de alte 2.000.000 de persoane care
au aflat despre Școala Bonelor ca urmare a campaniilor de promovare organizate în cadrul proiectului; 100
de specialiști din instituții publice au fost formaţi ca supervizori, pentru a monitoriza activitatea bonelor
calificate care vor lucra în sistemul public de îngrijire a copiilor la domiciliu.

84. În perioada decembrie 2010 – decembrie 2013, MMFPSPV a implementat proiectul „Echilibru - o nouă
abordare a vieţii familiale cu cea profesională”, având următoarele rezultate: înființarea a 3 centre de
excelență - Centrul social multifuncţional „Neghiniţă” (Creşa 13)/ DGASPC sector 6 pentru copii cu vârsta
cuprinsă între 1 și 4 ani, Centrul Happy/ Primăria Brașov pentru copii cu vârsta cuprinsă între naștere și 4 ani
și Centrul Prâslea / Consiliul Local al sectorului 3 pentru copii cu vârsta cuprinsă între 3 și 6 ani; 2 studii –
Facilități de îngrijire a copiilor și Oportunități și obstacole.

(e) Recuperarea pensiei de întreţinere pentru copil (art. 27 paragraful 4)

13
 CRC/C/RO/5

85. România a depus eforturi în vedere îmbunătăţirii cadrului legislativ naţional referitor la asigurarea
recuperării pensiei de întreţinere pentru copil, ca şi componentă fundamentală a dreptului acestuia de a se
bucura de un nivel de trai corespunzător. Astfel, prin Legea nr. 36/2012 au fost adoptate măsurile necesare
transpunerii în legislaţia românească a măsurilor necesare pentru aplicarea unor regulamente şi decizii ale
Consiliului Uniunii Europene, precum şi instrumente de drept internaţional privat în domeniul obligaţiilor de
întreţinere. Prevederile acesteia vizează modalităţile concrete prin care se poate obţine pensia de întreţinere
în statele membre ale Uniunii Europene, atribuţiile instanţelor judecătoreşti, obţinerea pensiei de întreţinere
în statele terţe contractante la Convenţia de la Haga din 2007 şi obţinerea pensiei de întreţinere în România.

Familiile afectate de migraţie

86. România a continuat eforturile privind reglementarea situaţiei copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi la
muncă în străinătate. Astfel, prin Legea nr. 257/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 a
fost prevăzut un capitol special dedicat acestei problematici, al cărei scop va fi introducerea unor norme
obligatorii care să vizeze responsabilizarea părinţilor în ceea ce priveşte desemnarea persoanei care se va
ocupa de creşterea copilului pe perioada absenţei acestora dar şi obligaţiile ce revin autorităţilor locale în
ceea ce priveşte monitorizarea situaţiei acestor copii şi adoptarea măsurilor care se impun în vederea
respectării interesului lor superior.

87. Cu toate acestea, trebuie menţionat că Autorităţile române îşi manifestă îngrijorarea faţă de numărul mare
de minori români pentru care statul român a solicitat repatrierea, dar care nu au revenit în ţara de origine,
urmare refuzului autorităţilor străine de a permite repatrierea, în ciuda faptului că aceştia erau cetăţeni
români, iar statul român dispunea de capacitatea deplină de a asigura o protecţie reală a acestora pe teritoriul
naţional.

88. Astfel, în ciuda prevederilor Convenţiei privind dreptul copilului de a creşte alături de părinţii săi sau
într-un mediu familial există încă numeroase cazuri în care soluţiile în acest sens oferite de autorităţile
române au fost refuzate, copiii români fiind menţinuţi în structuri de tip rezidenţial pe teritoriul altui stat, sau
cazuri în care mai mulţi fraţi au fost despărţiţi pe teritoriul străin fiind plasaţi în instituţii diferite, fapt ce
contravine, de asemenea, prevederilor Convenţiei.

89. În ceea ce priveşte oportunitatea semnării unor acorduri bilaterale cu alte state europene pe al căror
teritoriu sunt identificaţi minori neînsoţiţi, este de subliniat faptul că România a manifestat permanent
deplină disponibilitate faţă de încheierea unor astfel de acorduri. Scopul principal al acestui demers a fost
întotdeauna justificat de dorinţa părţii române de a stabili un set comun de reguli şi proceduri care să asigure
returnarea în ţara de origine a copiilor români, evitându-se reţinerea lor nejustificată pe un teritoriu străin.

90. În acest sens, după anul 2006, odată cu încheierea termenului de valabilitate al primului Acord dintre
Guvernul României şi Guvernul Republicii Franceze privind cooperarea în vederea protecţiei minorilor
români neînsoţiţi pe teritoriul Republicii Franceze şi a întoarcerii acestora în ţara de origine, precum şi în
vederea luptei împotriva reţelelor de exploatare a minorilor (aprobat de partea română prin H.G. nr.
1.295/2002), cooperarea bilaterală pentru protecţia şi repatrierea minorilor neînsoţiţi a continuat, în baza
înţelegerii tacite a părţilor, până în anul 2010, când Consiliul Constituţional Francez a declarat ca fiind
contrar prevederilor Constituţiei franceze cel de-al doilea acord pe această temă semnat de părţi la 1 februarie
2007, pe care România îl semnase şi îl şi ratificase deja prin H.G. nr. 1.237/2007.

91. Un alt acord de cooperare semnat de România în domeniul protecţiei minorilor neînsoţiţi a fost cel
semnat cu republica Italiană în anul 2008. Ulterior intrării în vigoare a acestuia, partea română a procedat
chiar la schimbarea propriilor proceduri de lucru, pentru a răspunde astfel solicitărilor partenerilor italieni, în
vederea armonizării datelor ce urmau a fi transmise în Italia cu propriul model administrativ aplicat la nivelul
instituţiilor acestei ţări, însărcinate cu aplicarea acordului. Cu toate acestea, transmiterea cererilor de
repatriere şi a documentaţiei aferente direct către Organismul Central de Legătură (OCL) pentru Minorii
Comunitari Neînsoţiţi, din cadrul Ministerului de Interne Italian, al cărei rol era acela de a coordona la nivel

14
 CRC/C/RO/5

naţional întreaga activitate de returnare a minorilor români neînsoţiţi, nu s-a soldat cu rezultate
spectaculoase.

92. Unul dintre cele mai sensibile puncte de pe agenda bilaterală a celor două state vizează practica
instanţelor italiene de a dispune deschiderea stării de adoptabilitate pentru minorii români identificaţi
neînsoţiţi sau în dificultate pe teritoriul propriu, cu ignorarea sau respingerea solicitărilor părţii române
privind repatrierea acestora în ţara de origine.

93. În perioada de referinţă a continuat aplicarea prevederilor Acordului privind cooperarea în domeniul
protecţiei minorilor români neînsoţiţi în Spania, repatrierea lor şi lupta împotriva exploatării minorilor,
semnat la 15.12.2005 între Guvernul României şi cel al Spaniei. Acordul se referă în ansamblul său la
„soluţionarea problemei minorilor români neînsoţiţi localizaţi pe teritoriul Spaniei, expuşi riscului de a fi
abuzaţi, exploataţi sau puşi în situaţia de a comite acte de delincvenţă, precum şi pentru prevenirea acestui fel
de situaţii”, în cuprinsul acestuia nefiind cuprinsă nicio referire la categoriile de copii, care pot fi consideraţi
neînsoţiţi de către autorităţile ambelor state.

Copiii privaţi de un mediu familial

94. Asistenţa maternală a continuat să fie forma de îngrijire alternativă pentru plasarea copilului separat
temporar sau definitiv de familia sa. Astfel, dacă la sfârşitul anului 2009, 29,8% dintre copiii aflaţi în
îngrijirea statului se aflau la asistenţi maternali, la 31.12.2012 procentul era de 30.2%.

95. Conform prevederilor legislaţiei în vigoare, respectiv Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a fi
ascultat, de a cere şi de a primi orice informaţie pertinentă, de a fi consultat, de a-şi exprima opinia şi de a fi
informat asupra consecinţelor pe care le poate avea opinia sa, dacă este respectată, precum şi asupra
consecinţelor oricărei decizii care îl priveşte. În toate cazurile prevăzute, opiniile copilului ascultat vor fi
luate în considerare şi li se va acorda importanţa cuvenită, în raport cu vârsta şi cu gradul de maturitate a
copilului. Pentru a asigura o cunoaştere cât mai bună a acestor prevederi, ANPDC a implementat în perioada
2008-iunie 2009 proiectul de Twinning Light „Crearea unui sistem de formare pentru asistenţii maternali
profesionişti din România”.

96. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 272/2004, plasamentul copiilor cu vârsta până la 2 ani într-un
serviciu de tip rezidențial a fost interzisă (art. 64 alin. (1) din legea republicată). România a aderat la
campania iniţiată de UNICEF şi OHCHR în anul 2011 la Parlamentul European referitoare la interzicerea
plasării copiilor sub 3 ani în instituții. Prin noua Strategie națională pentru protecția și promovarea
drepturilor copilului 2014-2020, se are în vedere creșterea vârstei minime de instituționalizare de la 2 la 3
ani.

Adopţia, naţională şi internaţională (art. 21);

97. În perioada care a urmat prezentării ultimului raport periodic al României, legislaţia română în domeniul
adopţiei a fost modificată şi completată atât ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod Civil la data de
01.10.2011, cât şi prin Legea nr. 233/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind
regimul juridic al adopţiei, intrată în vigoare la data de 01.04.2012.

98. Conform ultimelor modificări legislative, adopţia în România este considerată o instituţie de drept civil şi
nu o măsură de protecţie, întrucât are un caracter definitiv şi creează efecte juridice ireversibile (o nouă
filiaţie).

99. Legea nr. 233 din 05 decembrie 2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind
regimul juridic al adopţiei a fost adoptată de Parlamentul României şi a intrat în vigoare în luna aprilie 2012,
când au fost aprobate şi normele metodologice de aplicare.

15
 CRC/C/RO/5

100. A fost instituită o procedură şi evitată prelungirea perioadei de declarare a adoptabilităţii copilului a
cărui reintegrare sau integrare în familia proprie nu este posibilă, existând totodată garanţiile că au fost
realizate demersuri pentru reintegrarea la părinţii fireşti ai copilului, precum şi pentru integrarea sa în familia
extinsă.

101. Un alt element de noutate adus de noile prevederi legale este instituirea obligaţiei ca părintele minor
care a împlinit 14 ani să îşi poată exprima consimţământul la adopţia copilului, asistat de către reprezentatul
său legal. Copilul ai cărui părinţi fireşti nu au împlinit 14 ani nu poate fi adoptat.

102. În cazul adopţiei de către soţia tatălui a copilului născut în afara căsătoriei, cu scopul de a stopa
încercările de eludare a procedurii adopţiei prin recunoaşterea paternităţii unor copii din afara căsătoriei şi
adopţia lor ulterioară de către soţii, a fost reglementată confirmarea filiaţiei copilului faţă de tată cu rezultatul
expertizei realizată prin metoda serologică ADN.

103. În vederea parcurgerii procedurii de adopţie internaţională, persoana sau familia selectată are obligaţia
de a se deplasa în România şi de a locui efectiv pe teritoriul ţării pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile
consecutive, în scopul relaţionării cu copilul. Ulterior încuviinţării adopţiei, ORA are obligaţia să urmărească
evoluţia copilului şi a relaţiilor lui cu părintele sau cu părinţii săi adoptivi în vederea integrării depline a
copilului în familia adoptatoare şi identificării precoce a eventualelor dificultăţi ce pot să apară în această
perioadă. Monitorizarea post-adopţie se realizează cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei, prin
intermediul autorităţii centrale competente sau al organizaţiei acreditate ori autorizate din statul primitor.

104. În contextul prevederilor Convenţiei Europene în materia adopţiei de copii (revizuită) de la Strasbourg,
ratificată de România în anul 2011, coroborat cu prevederile art. 7 al Convenţiei ONU cu privire la drepturile
copilului, statul român promovează dreptul persoanei adoptate de a-şi cunoaşte identitatea şi originile

ABUZ ŞI NEGLIJARE (Rec. 57)

105. În conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniu prin violenţă împotriva
copilului se poate înţelege diversele forme de abuz fizic, verbal, emoţional, sexual, neglijare, exploatare
economică/ exploatare prin muncă, exploatare sexuală, răpire şi/sau dispariţie, migraţie în situaţii de risc,
trafic, violenţă prin internet ş.a, raportându-se la toate mediile cu care copilul se află în relaţie: familie,
instituţii de învăţământ, medicale, de protecţie, medii de cercetare a infracţiunilor şi de reabilitare/ detenţie,
internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate.

106. Ţinând cont de recomandările Comitetului, DPC-MMFPSPV a considerat necesară elaborarea şi

aprobarea H.G. nr. 49/2011 prin care au fost aprobate două metodologii de lucru comune: Metodologie-
cadru pentru prevenirea şi intervenţia în echipa multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra
copilului şi de violenţă în familie şi Metodologie de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind
copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane,
precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state.

107. Aprobarea Metodologiei-cadru a contribuit la îndeplinirea unora dintre obiectivele cuprinse în Strategia
Naţională în domeniul protecţiei şi promovării drepturilor copilului 2008-2013, aprobată prin H.G. nr.
860/2008, respectiv: respectarea dreptului copilului la protecţie, prin intervenţie multidisciplinară şi
interinstituţională, împotriva abuzului, neglijării şi exploatării şi crearea şi dezvoltarea unui sistem unitar,
coerent şi comprehensiv de prevenire, semnalare/sesizare şi intervenţie în cazurile de abuz, neglijare şi
exploatare a copilului, inclusiv exploatare sexuală în scop comercial, exploatare prin muncă, trafic de copii,
migraţie ilegală, violenţă în familie şi alte forme de violenţă asupra copilului.

108. Cazurile de violenţă asupra copilului pot fi semnalate şi la Asociaţia Telefonul Copilului, care deţine
licenţa pentru implementarea numărului unic european de asistenţă pentru copii (116.111). În baza
protocoalelor încheiate, Asociaţia Telefonul Copilului semnalează cazurile de violenţă asupra copilului

16
 CRC/C/RO/5

autorităţilor abilitate. Cazurile de copii dispăruţi se semnalează la numărul de telefon 116.000 (numărul unic
european pentru dispariţii de copii).

109. În perioada de raportare, DGASPC-urile au derulat propriile campanii de sensibilizare asupra

fenomenelor de violență asupra copilului și violența în familie.

Pedeapsa corporală

110. În perioada 16 octombrie – 10 decembrie 2008 s-a desfăşurat în România campania de sensibilizare
împotriva pedepsei corporale aplicate copiilor: „Mâinile tale ar trebui să ocrotească nu să pedepsească.
Ridică mâna împotriva bătăii!”, campanie iniţiată de Consiliul Europei şi lansată la nivel european la 15
iunie 2008. Campania de sensibilizare privind eliminarea pedepsei corporale aplicată copiilor a urmărit să
transmită un mesaj clar: copiii au dreptul să fie protejaţi faţă de toate formele de violenţă şi să beneficieze de
protecţie egală în faţa legii, să sprijine prin noi măsuri politicile existente, să asigure o mai bună aplicare a
lor şi o mai bună informare pentru cei care lucrează cu copiii şi familiile şi totodată să informeze publicul
larg asupra drepturilor copiilor şi să schimbe atitudini şi comportamente.

111. Totodată, au fost organizate întâlniri tematice, cu sprijinul formatorului local din Campania de educaţie
privind drepturile copilului, ocazie cu care au fost distribuite 7.500 de exemplare ale manualului Consiliului
Europei „Abolirea pedepsei corporale aplicate copiilor – întrebări şi răspunsuri”, care a stat la baza
dezbaterilor care au avut loc cu profesorii, copiii şi părinţii. Pentru a schimba atitudini şi comportamente
informaţiile şi materialele Campaniei de sensibilizare au transmis mesajul clar: „copiii au dreptul să fie
protejaţi faţă de toate formele de violenţă şi să beneficieze de protecţie egală în faţa legii” prin intermediul
spotului TV, a posterelor (31.000 exemplare) şi a cărţilor poştale (260.000 exemplare).

VI DIZABILITATE, SĂNĂTATE ŞI BUNĂSTARE

(Art. 6, 18.3, 23, 24, 26, 27.1-3 şi 39)

Copiii cu dizabilităţi (rec. 60)

112. Faţă de aceste comentarii şi recomandări precizăm că, Prin Legea nr. 221/2010, România a ratificat
Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, angajându-se să adopte toate măsurile
adecvate legislative, administrative şi de altă natură pentru implementarea drepturilor recunoscute prin
această Convenţie. MMFPSPV este autoritatea centrală de coordonare privind implementarea Convenţiei
ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a
Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, şi semnată de România la 26 septembrie 2007.

113. În ceea ce priveşte recomandarea referitoare la organizarea unor cursuri de formare dedicate
specialiştilor care lucrează cu copiii cu dizabilităţi, este de amintit faptul că eforturile autorităţilor de la nivel
central şi local au vizat permanent acest sector, având în vedere necesitatea asigurării unei îngrijiri de calitate
a acestor copii.

114. Faţă de recomandarea privind evaluarea atentă şi comprehensivă a persoanelor cu dizabilităţi, este de
menţionat că MMFPSPV, prin Direcția Protecția Persoanelor cu Dizabilități, implementează începând cu
anul 2012, pe o perioadă de doi ani, „Grantul de asistenţă tehnică şi dezvoltare pentru sprijinirea persoanelor cu
dizabilităţi”, oferit de guvernul Japoniei prin Fondul de Politici de Dezvoltare a Resurselor Umane (PHRD),
administrat de Banca Mondială.

115. Proiectul vizează îmbunătăţirea procesului de proiectare al politicilor şi a cadrului instituţional pentru
persoanele cu dizabilităţi şi este considerat extrem de important pentru societatea românească.

116. Ca urmare a iniţiativei şi colaborării dintre DPC-MMFPSPV şi Asociaţia RENINCO România, cu

asistenţa Reprezentanţei UNICEF, a fost tradusă și validată în perioada 2011-2012 Clasificarea
17
 CRC/C/RO/5

Internaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii, versiunea pentru copii şi tineri (CIF - CT), adoptată
de OMS în anul 2007. Grupul de lucru a fost constituit din reprezentanţi ai MMFPSPV, MS, MEN,
universităţi, organizaţii neguvernamentale şi experţi independenţi.

117. În perioada 1 octombrie 2010 – 30 septembrie 2013, DPC-MMFPSPV a fost partener în proiectul „Și ei
trebuie să aibă o șansă! - Program de sprijin pentru integrarea socială și profesională a persoanelor cu
tulburari de spectru autist” implementat de Fundația Romanian Angel Appeal, având următoarele rezultate:
40 de centre de consiliere și asistență pentru persoane cu tulburare de spectru autist deschise în 35 de județe
ale țării și în municipiul București, pentru a oferi servicii gratuite; 1.487 persoane cu autism (în principal
copii și tineri) au beneficiat de servicii în cadrul centrelor; 624 de profesioniști au fost instruiți în intervenții
terapeutice pentru persoane cu autism (psihologi și psihopedagogi); 1.233 de medici de familie și pediatri
înscriși la cursurile online de depistare precoce; a fost elaborat un proiect de Strategie națională privind
integrarea socială și profesională a persoanelor cu autism în colaborare cu autorităţile abilitate şi cu
partenerii din mediul neguvernamental; au fost derulate doua campanii naționale de informare și sensibilizare
realizate, care au atins 8.154.000 indivizi unici, din publicul general, respectiv 35.715 aparținători ai
persoanelor cu autism.

SĂNĂTATE ŞI SERVICII MEDICALE

118. Ministerul Sănătăţii a acordat o atenţie specială reducerii mortalităţii şi a decesului prematur, asigurarea
unui acces echitabil la servicii de sănătate şi îmbunătăţirea eficienţei sectorului sanitar, inclusiv în domeniul
asistenţei mamei şi copilului. În acest sens, a implementat proiectul Reforma sistemului sanitar – faza a II-a,
finanţat de către Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) şi Banca Europeană de
Investiţii (BEI), care a avut în vedere asigurarea de servicii mai accesibile, de calitate îmbunătăţită şi cu
rezultate medicale îmbunătăţite în domeniul asistenţei maternă şi neonatală.

119. Proiectul a avut ca obiectiv reabilitarea maternităţilor şi a unităţilor de asistenţă medicală neonatală,
asigurarea de echipamente medicale şi asistenţă tehnică, precum şi pregătirea personalului în vederea
asigurării de servicii moderne de obstetrică, ginecologie şi neonatologie.

120. În perioada de referinţă, Federația ONGurilor pentru Copil (FONPC) a derulat proiectul „Acompanierea
nașterii” cu finanțare din partea Ambasadei Franţei şi a Ambasadei Olandei în România. Proiectul a avut
drept scop analiza respectǎrii drepturilor copilului şi mamei în perioada perinatalǎ, prin promovarea sǎnǎtǎţii
mamei şi copilului, evidenţierea nevoilor de acompaniere a pǎrinţilor înainte, în timpul şi dupǎ naşterea
copilului, precum şi susţinerea părinţilor în noul rol şi prevenirea abandonului (părăsirea copilului) şi a
tulburărilor de ataşament. În cadrul acestui proiect au avut loc trei conferinţe naţionale, un grup de lucru
naţional și s-a realizat primul studiu naţional privind acompanierea nașterii din România.

121. În anul 2010, în vederea realizarii unei strategii (de lobby si advocay) de servicii medico-psiho-sociale
integrate a FONPC pentru ameliorarea politicilor și practicilor de acompaniere perinatală, s-a constituit un
grup de lucru la Secretariatul General al Guvernului (SGG), pentru a introduce termenul de „acompaniere a
nașterii” pe agenda publică.

122. Acompanierea nașterii a fost definită ca susținere psihologică, socială și medicală pentru mamă, tată și
copil pe toata perioada perinatală (pre, intra și post-natală).

123. România a continuat eforturile pentru ameliorarea stării de sănătate a sugarilor şi copiilor mici. Măsurile
concrete întreprinse în acest sens sunt prezentate la paragrafele 132 -134.

SĂNĂTATEA MINTALĂ

124. Începând cu anul 2009, în subordinea MS, funcţionează Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă
Antidrog (CNSMLA), instituţie publică de specialitate, cu personalitate juridică, care are rolul de a asigura
coordonarea, implementarea şi evaluarea la nivel naţional a politicilor de sănătate mintală. Misiunea

18
 CRC/C/RO/5

CNSMLA este de a contribui la crearea unui sistem de sănătate mintală în care fiecare cetăţean să aibă acces
la îngrijiri medicale de calitate în funcţie de nevoile specifice.

125. Principalele domenii de activitate ale CNSMLA vizează: elaborarea politicilor şi a legislaţiei din
domeniul sănătăţii mintale, instruirea şi educaţia medicală continuă pentru personalul mediu şi superior în
sănătate mintală, precum şi sprijinirea proiectelor de dezvoltare a serviciilor de sănătate mintală. La nivel
național funcționează 29 de Centre de Sănătate Mintală pentru copii și 51 pentru adulți (cifre valabile la 1
iunie 2014).

126. În anul 2011, a elaborat un proiect de dezvoltare a unei politici naţionale de sănătate mintală a copilului
şi adolescentului ca urmare a procesului de reformă a sistemului de sănătate mintală în curs de desfăşurare şi
a necesităţii apariţiei unei politici coerente care să integreze serviciile de sănătate mintală în sistemul de
sănătate, educaţie şi social.

127. Proiectul a fost dezvoltat la nivelul Secretariatului General al Guvernului, în coordonarea

reprezentanţilor compartimentului Înaltul Reprezentant pentru Protecţia şi Îngrijirea Copilului (structură care
funcţionează în prezent în subordinea Cancelariei Primului Ministru). Pentru elaborarea Strategiei Naţionale
pentru sănătatea mintală a copilului şi adolescentului s-a constituit un grup de lucru interministerial format
din specialişti din specialitatea psihiatrie pediatrică, din cadrul catedrei de psihiatrie pediatrică a Universității
de Medicină și Farmacie Bucureşti, reprezentanţi ai MS, MEN, DPC-MMFPSPV, MJ, precum și
reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale, organizaţiilor neguvernamentale, asociaţiilor de părinţi și UNICEF.

128. Strategia Naţională pentru sănătate mintală a copilului şi adolescentului vizează 3 arii: promovare,
prevenţie şi intervenţii specializate (medicale, psihologice, educaţionale şi sociale) identificate de către
CNSMLA în parteneriat cu instituţiile responsabile din domeniul sănătăţii mintale, ca prioritate şi acţiunile
specifice a fi implementate în acord cu aceste priorităţi. Scopul strategiei este asigurarea stării de bine a
copilului şi familiei în special, şi a populaţiei din România, în general, oferind direcţia, resursele şi
mobilizarea necesară implementării. În subsidiar, strategia urmăreşte reducerea incidenţei problemelor şi
tulburărilor de sănătate mintală a copilului şi adolescentului.

129. În domeniul educaţiei, există documente de politici care abordează această problemă, iar
sănătatea mintală este inclusă în curriculum şcolar de educaţie pentru sănătate, care face însă parte
din disciplinele opţionale; este necesară evaluarea amplitudinii acestui fenomen şi dezvoltarea de
politici intersectoriale.
Sănătatea adolescenţilor (Rec. 69)

130. Faţă de aceste afirmaţii este de precizat că, În ceea ce priveşte rata sinuciderilor în populaţia generală,
România se situează în anul 2009 puţin peste media UE-27 (10,47 la 100.000 locuitori, respectiv 9,44).
Sinuciderea este principala cauză de deces de cauze externe la bărbaţi şi a doua mare cauză de deces la
femei. În grupa de vârstă 10-14 ani se înregistrează o scădere a sinuciderilor şi automutilării intenţionate de
la 27 de cazuri în 2004 la 13 cazuri în 2009, iar în grupa de vârstă 15-19 ani numărul cazurilor de sinucidere
a rămas relativ constant (68 cazuri în 2004, 62 de cazuri în 2009).

131. MS şi Institutul Naţional de Sănătate Publică Bucureşti, prin Centrul Regional de Sănătate Publică
Sibiu, au implementat, în perioada aprilie 2009 – aprilie 2011, proiectul „Creşterea accesului la servicii de
prevenţie medicală primară pentru copiii şi adolescenţii din România. Alimentaţia sănătoasă şi activitatea
fizică în rândul copiilor şi adolescenţilor din România”, în conformitate cu Oferta de Grant KnRin/-
2008/108643/20.02.2009 şi cu Ordinul ministrului sănătăţii nr. 630/2009, cu modificările şi completările
ulterioare. Proiectul s-a derulat la nivel naţional şi a avut drept obiectiv stoparea şi inversarea, până în anul
2020, a tendinţei de creştere a cazurilor de supraponderabilitate şi obezitate în rândul copiilor şi
adolescenţilor din România, prin adoptarea unui stil de viaţă sănătos.

132. Campania a vizat 501 şcoli şi grădiniţe în toată ţara, care implementează pe perioada 2011-2013 micro-
proiecte vizând adoptarea celor 4 comportamente sănătoase (868 profesori şi educatori formaţi în timpul
19
 CRC/C/RO/5

proiectului, un manual de intervenţie definit cu planuri de lecţii pentru formarea comportamentelor dorite la
nivel de şcoli şi grădiniţe, seturi de materiale sportive au fost distribuite în timpul proiectului către cele 501
şcoli şi grădiniţe), cu un număr estimat de 50.000 beneficiari copii şi 10.000 beneficiari părinţi. De asemenea
au fost organizate grupuri de lucru intersectoriale la nivel judeţean, au fost semnate peste 400 de parteneriate
între instituţii publice, ONG şi mass-media de la nivel judeţean, peste 100 decidenţi de la nivel judeţean
formaţi pentru definirea şi implementarea de planuri de acţiune judeţene pentru un stil de viaţă sănătos.
Materialele folosite şi distribuite în cadrul campaniei sunt: 4 radio spoturi, 3 videospoturi, un Centru Resursă
on-line-www.comunitate-sanatoasa.ms.ro, 65.600 postere, 125.000 broşuri, 125.000 semne de carte, 500.000
stickere, 125.000 cărţi poştale, 504 steaguri.

Consumul de droguri, tutun, alcool şi alte substanţe

133. Strategia naţională antidrog, a cărei perioadă de implementare a acoperit intervalul 2005-2012, a vizat
în excelenţă crearea unui sistem integrat de instituţii şi servicii publice care să asigure reducerea incidenţei şi
prevalenţei consumului de droguri în rândul populaţiei generale, asistenţa medicală, psihologică şi socială a
consumatorilor de droguri.

134. Pentru punerea în aplicare a măsurilor a fost elaborat Planul de Acţiune pentru implementarea Strategiei
Naţionale Antidrog în perioada 2010 - 2012, aprobat prin H.G. nr. 1369 din 23 decembrie 2010, în care sunt
menţionate activităţile necesare concretizării fiecărui obiectiv specific din cadrul Strategiei Naţionale
Antidrog, instituţiile responsabile cu îndeplinirea acestora, precum şi termenele de evaluare şi realizare a lor.

135. În anul 2009, la nivel naţional a fost implementat şi monitorizat proiectul „MESAJUL MEU
ANTIDROG” ediţia a VI-a, desfăşurat pe 6 secţiuni (eseu literar, pagină web, proiecte ecologice, sport,
film scurtmetraj, fotografie digitală și spot) având ca scop menţinerea la un nivel scăzut a consumului de
droguri şi de reducere a cazurilor de noi consumatori în rândul populaţiei din învăţământul preuniversitar
(gimnazial şi liceal) şi universitar.

136. În anul 2010, a avut loc cea de-a VII-a ediţie a Proiectului naţional „MESAJUL MEU ANTIDROG.
Organizat pe secţiuni dedicate eseului literar, pagină web, arte vizuale (grafică, desen, poster, film
scurtmetraj, spot, fotografie digitală) și sport (la nivel judeţean), activităţile au fost planificate, organizate
şi coordonate la nivelul fiecărui judeţ de către Centrele de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog.
Numărul total al elevilor implicaţi în activităţile acestui proiect a fost de 180.000, 68 dintre aceştia fiind
distinşi cu premii şi menţiuni.

137. Anul 2011 a însemnat continuarea proiectului „NECENZURAT”, care s-a adresat unui număr de
aproximativ 800 de elevi, cu vârsta cuprinsă între 12-13 ani, din 29 clase din Sectorul 4 al municipiului
Bucureşti.

138. Un alt proiect a fost cel intitulat „Fred goes net - intervenţii timpurii pentru consumatorii de droguri care
au fost identificaţi/ depistaţi pentru prima oară”. Acest proiect a fost derulat şi evaluat cu succes în Germania
între anii 2000-2002, cu transfer în anii 2003-2004. Principalul obiectiv al proiectului a fost acela de a realiza
intervenţia timpurii asupra tinerilor care au fost notificaţi pentru prima oară în legătură cu consumul de
droguri (în special de poliţie, dar şi de şcoală şi/sau angajatori/ serviciu) cu scopul de a reduce riscul de a
deveni dependenţi de droguri. În anul 2011, CPECA a implementat 129 de sesiuni FRED, care au avut 1.045
de participanţi.

139. Totodată, în anul 2011, în baza unor Protocoale de colaborare încheiate între ANA, Institutul pentru
Ocrotirea Mamei şi Copilului (IOMC) şi Asociaţia de Neonatologie din România, a fost elaborată o
Metodologie de colectare a datelor privind mamele consumatoare de droguri, care este aplicată la nivelul
tuturor secţiilor de neonatologie şi obstetrică-ginecologie de nivel 2 şi 3 în cadrul unui studiu naţional
intitulat „Părinţi consumatori de droguri”, începând cu anul 2012.

20
 CRC/C/RO/5

140. MS a continuat implementarea subprogramului de supraveghere şi control al infecţiei HIV, prin

intermediul căruia a realizat următoarele activităţi :
- Achiziţionarea, de către MS, a testelor de diagnostic HIV (numai în anul 2011 au fost achiziţionate
125.000 teste rapide HIV și 250.000 teste HIV ELISA).
- consilierea în vederea testării şi realizarea testării voluntare, gratuite a populaţiei la risc;
- asigurarea sistemului informaţional referitor la infecţia HIV/SIDA.
- monitorizarea clinică, imunologică, virusologică a pacienţilor seropozitivi HIV din teritoriul arondat,
diagnosticul şi terapia infecţiilor oportuniste/ asociate.

141. De asemenea, a continuat implementarea de către MS a programului naţional de supraveghere şi control

al bolilor transmisibile, care a avut ca obiectiv depistarea precoce şi asigurarea diagnosticului etiologic al
bolilor transmisibile în vederea implementării măsurilor de implementare a răspândirii acestora la nivel
naţional şi internaţional. Unul din subprograme a fost acela de supraveghere şi control al infecțiile cu
transmitere sexuală.

Nivelul de trai

142. În anul 2010, a fost aprobată Legea nr. 277/2010 privind alocaţia pentru susţinerea familiei, care abrogă
prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 105/2003 privind alocaţia familială complementară şi
alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală. Noua lege prevede, în principal, stabilirea limitei maxime
de venituri până la care se acordă alocaţia la 370 lei/ persoană, diferenţierea acordării alocaţiilor familiale în
funcţie de veniturile familiilor şi numărul de copii din familie, cu sprijinul mai focalizat al familiilor cu
venituri mai mici, evaluarea veniturilor familiei ca şi în cazul acordării ajutorului social, acordarea alocaţiei
bazându-se şi pe testarea mijloacelor/ bunurilor.

143. Evoluţia demografică, schimbările în structura familiei, dinamica negativă a pieţei muncii, precum şi
presiunile legate de reducerea cheltuielilor publice şi lipsa personalului de specialitate din sistemul de
asistenţă socială au condus la necesitatea revizuirii sistemului de asistenţă socială, prin aprobarea în anul
2011 a noii Legi a asistenţei sociale – Legea nr. 292.

144. Prin Legea Asistenţei Sociale, se introduce activitatea de audit social ca instrument la dispoziţia
furnizorilor privaţi de servicii sociale, autorităţilor contractante, precum şi altor persoane fizice sau juridice
care finanţează servicii sociale pentru evaluarea impactului social al activităţii finanţate. Totodată, prin noua
lege a asistenţei sociale se defineşte economia socială ca sector al economiei al cărui principal scop este
producerea de bunuri şi servicii cu şi pentru categoriile defavorizate.

145. În cazul cetăţenilor aparţinând minorităţii rome, abordarea politicilor publice a fost focalizată pe măsuri
în domeniul social: educaţie, ocupare, sănătate, locuire şi mica infrastructură, domenii însoţite de măsuri
pentru combaterea discriminării, combaterea sărăciei şi promovarea egalităţii de şanse. Principalele
documente programatice în domeniu sunt: Strategia Guvernului României de îmbunătăţire a situaţiei romilor,
adoptată în 2001 şi Deceniul de Incluziune a Romilor 2005 -2015, care conţine un angajament politic al
Guvernului României în plan internaţional.

VII. EDUCAŢIE, RECREERE ŞI ACTIVITĂŢI CULTURALE

(art. 28, 29, 30, 31)

Educaţia, inclusiv formarea şi orientarea profesională

146. Faţă de aceste recomandări MEN a acţionat, la nivel legislativ, în vederea creşterii participării şcolare a
copiilor, introducând în noua Lege a educaţiei naţionale nr. 1/2011, o serie de prevederi menite să stimuleze
finalizarea educaţiei obligatorii de către toţi copiii, precum şi creşterea calităţii educaţiei. O prevedere
semnificativă în acest sens este cea referitoare la frecventarea obligatorie de către toţi copiii cu vârsta de 6
ani a cursurilor clasei pregătitoare – parte a ciclului primar, organizate în şcoli.

21
 CRC/C/RO/5

147. În acest sens, în perioada de referinţă a raportului, au fost iniţiate şi derulate o serie de programe
specifice educaţiei timpurii. Semnificative în acest sens sunt: Programul de Educaţie Timpurie Incluzivă
(PETI – început în 2007) – care urmăreşte dezvoltarea conceptului de educaţie timpurie şi crearea cadrului de
implementare a programului la nivel naţional, Programul Împreună cu copiii pentru un debut şcolar de
calitate (finanţat prin FSE) – al cărui obiectiv general vizează creşterea adaptabilităţii şcolare, asociată cu
prevenirea insuccesului şcolar la copiii preşcolari din grupa mare pregătitoare prin crearea/ testarea/ pilotarea
instrumentelor didactice digitale şi a unei metodologii alternative în vederea pregătirii debutului şcolar şi
Programul Naţional de Reformă al Educaţiei Timpurii (PRET – început în 2007) – care urmăreşte asigurarea
infrastructurii şi a resurselor pentru implementarea programului naţional de educaţie timpurie.

148. De asemenea, MEN a acţionat pentru creşterea participării şcolare a elevilor şi reducerea discrepanţelor
privind accesul copiilor la educaţie, de-a lungul a câtorva direcţii de acţiune:
- investiţii în infrastructura şcolilor amplasate în localităţi mici şi mijlocii din zonă rurală sau zone
dezavantajate (între anii 2008 și 2011, 2.537 şcoli au fost reabilitate, 120 şcoli au fost echipate cu
sisteme sanitare, electrice şi de încălzire, 159 şcoli au fost reparate, 128 şcoli au fost dotate cu materiale
didactice, 35 şcoli au fost consolidate, au fost construite 783 de grădiniţe, şcoli şi campusuri şcolare);
- restructurarea reţelei şcolare naţionale pentru angajarea exclusiv a personalului didactic calificat;
- întărirea participării şcolare a copiilor prin intermediul programelor educaţionale şi de sprijin şi protecţie
socială.

149. Transport şcolar gratuit -achiziţionarea de către MEN a microbuzelor şcolare şi distribuirea acestora
inspectoratelor şcolare judeţene în funcţie de numărul de elevi care nu studiază în localitatea de reşedinţă:
2008 - 1000 microbuze, 2010 – 170 microbuze, 2011 – 185 microbuze, 2012 – 185 microbuze. Rambursarea
cheltuielilor de transport pentru elevii care frecventează unităţi de învăţământ aflate la o distanţă mai mare de
50 km faţă de localitatea de reşedinţă: 2008 – 87.032 mii lei, 2009 – 92.244 mii lei, 2010 – 105.559 mii lei,
2011 – 139.718 mii lei.

150. Acordarea rechizitelor şcolare elevilor care provin din familii dezavantajate: 2008 – 710.594
beneficiari, 2009 – 672.964 beneficiari, 2010 – 732.327 beneficiari, 2011 – 767.894 beneficiari.

151. Programul EURO 200 destinat să susţină achiziţionarea de PC de către elevii care provin din familii
dezavantajate: 2008 - 35.128 beneficiari, 2009 – 24.658 beneficiari, 2010 – 22.392 beneficiari, 2011 –
21.559 beneficiari, 2012 – 20.610 beneficiari.

152. Programul Bani de liceu – destinat susţinerii participării şcolare a elevilor de liceu, care provin din
familii dezavantajate: 2008 - 141.254 beneficiari, 2009 – 133.849 beneficiari, 2010 – 124.680 beneficiari,
2011 – 121.145 beneficiari.

153. Programul Laptele şi cornul – destinat stimulării participării şcolare a preşcolarilor, elevilor din ciclul
primar şi gimnazial: 2008 – 250.054 mii lei, 2009 – 460.232 mii lei, 2010 – 437.665 mii lei, 2011 – 431.638
mii lei.

154. Promovarea programelor educaţionale de tip „A doua şansă” organizate de MEN în colaborare cu
autorităţile administraţiei publice locale, prin inspectoratele şcolare, aferente ciclului primar şi
învăţământului secundar inferior.
Prin programul „A doua șansă” se realizează:
- oferirea posibilităţii absolvenţilor învăţământului gimnazial, care nu continuă studiile în
învăţământul liceal, să finalizeze, până la vârsta de 18 ani, cel puţin un program de pregătire
profesională care permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului naţional al calificărilor
(art. 30, alin. (2), (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011);
- iniţierea şi derularea programelor educaţionale destinate prevenirii eşecului şcolar.

155. În ceea ce priveşte recomandările făcute statului parte privind sprijinirea accesului copiilor proveniţi din
comunitatea romă la diferite forme de învăţământ, au fost continuate eforturile privind sprijinirea predării

22
 CRC/C/RO/5

integrale în limba maternă romani – în învăţământul primar (cu 4 ore/săptămână obligatorii de limba şi
literatura română; aproape 900 de elevi romi au ales acest tip de învăţământ), prin abordare bilingvă (romani-
română). Un număr de 22 de grădiniţe funcţionează cu predare în limba maternă romani, cu abordări bilingve
de predare (romani-română, romani-maghiară), promovarea limbii, istoriei şi culturii romani în demersul
didactic, asigurarea posturilor şi a finanţării aferente pentru profesorii de limba şi istoria romilor, a
învăţătorilor care predau în limba romani, menţinerea reţelei de metodişti pentru limba, istoria, tradiţiile şi
şcolarizarea romilor (la nivelul fiecărui judeţ, între 2-6 metodişti, din care cel puţin unul pentru limba, istoria
şi tradiţiile romilor (aprox. 126-180 metodişti).

156. A fost continuată formarea de mediatori şcolari romi. MEN şi partenerii săi (UNICEF, Agenția
Națională pentru Romi - ANR, Programul PHARE) au format, în ultimii 8 ani, 848 mediatori şcolari romi.
Totodată, a continuat finanţarea unor concursuri naţionale şcolare în profilul limbii şi istoriei romilor:
Olimpiada naţională şcolară de limba romani - ediţia a XII-a, Concursul naţional şcolar de istoria şi tradiţiile
romilor - ed. a IV-a, apr. 2011, Concursul naţional şcolar „Diversitatea” - ed. a V-a.

157. Concomitent cu revizuirea periodică a programelor şcolare (pentru toate clasele I-XII) şi a manualelor
şcolare de limba şi literatura romani, de istoria şi tradiţiile romilor, au fost organizate grădiniţe estivale
premergătoare clasei I şi derularea unui program strategic programului strategic intitulat „Toţi la grădiniţă!,
Toţi în clasa I!”. În cadrul acestora, 8.400 copii romi au beneficiat de acest program, obiectivul său principal
fiind prevenirea şi corectarea părăsirii timpurii a şcolii în rândul copiilor cu vârste între 5-8 ani din 420 de
comunităţi dezavantajate, cu pondere ridicată de romi, din localităţile rurale şi urbane mici.

158. În perioada scursă de la examinarea ultimului raport periodic, a fost continuată organizarea şi finanţarea
programului „A doua şansă” – pentru corecţia abandonului şcolar. Anual, în jur de 10.000 adolescenţi, tineri
şi adulţi beneficiază de aceste cursuri.

159. Faţă de recomandările făcute de Comitet cu privire la situaţia copiilor cu dizabilităţi şi facilitarea
accesului acestora la învăţământul de masă, este de menţionat că, în sistemul de învăţământ preuniversitar,
copiii cu cerinţe educaţionale speciale se bucură de facilităţi educaţionale speciale, adaptate tipului şi
gradului de deficienţă. Totodată, în contextul noii legi a educaţiei, MEN a iniţiat şi revizuit mai multe acte
normative privind şcolarizarea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale. Acestea sunt Regulamentul de
organizare şi funcţionare a învăţământului special şi special integrat (aprobat prin OMECTS nr.
5.573/7.10.2011), Metodologia privind organizarea serviciilor de sprijin educaţional pentru copiii, elevii şi
tinerii cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în învăţământul de masă (aprobată prin OMECTS nr. 5574/
7.10.2011), Metodologia privind evaluarea, asistenţa psihoeducaţională, orientarea şcolară şi orientarea
profesională a copiilor, a elevilor şi a tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale (aprobată prin OMECTS nr.
6552/ din 13 .12.2011) şi Metodologia-cadru privind şcolarizarea la domiciliu, respectiv înfiinţarea de grupe/
clase în spitale (aprobată prin OMECTS nr. 5575/7.10.2011).

160. MEN şi-a manifestat interesul şi în dezvoltarea proiectelor parteneriale cu diferite organizaţii în vederea
formării personalului didactic implicat în educaţia copiilor cu cerinţe educaţionale speciale. Un exemplu
relevant îl reprezintă proiectul educaţional destinat elevilor cu ADHD, intitulat „Acceptă-mă, Înţelege-mă,
Învaţă-mă” derulat în parteneriat cu Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog şi Fundaţia Eli
Lilly România. În prima etapă, au fost organizate un număr de 91 de întâlniri (42 cu consilierii şcolari şi 49
cu învăţătorii) cu 60% mai multe decât cele planificate.

Dreptul la timp liber şi la joacă

161. Faţă de acest aspect, în contextul noii legi a educaţiei naţionale, educaţia non-formală a fost reevaluată,
acordându-i-se o importanţă semnificativă în evoluţia formării elevului. Astfel, s-a introdus obligativitatea
realizării portofoliului educaţional al fiecărui elev, constând din totalitatea diplomelor şi certificatelor
obţinute în urma participării la diferite activităţi de învăţare formale, non-formale sau informale (art. 73, alin.
(1)). De asemenea, s-a revizuit Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor care oferă activitate
extraşcolară, aprobat prin OMECTS 5567/7.10.2012, conform căruia, palatele şi cluburile copiilor pot emite

23
 CRC/C/RO/5

certificate de competenţe elevilor şi copiilor care au frecventat activitatea unui cerc, cel puţin 3 ani
consecutiv, pe baza rezultatelor obţinute şi conform nivelului competenţelor formate.

162. Referitor la promovarea sportului în sistemul de învăţământ preuniversitar, MEN, prin politica sa
educaţională, a avut mereu în vedere diversificarea activităţilor de educaţie fizică şi sport, precum şi
creşterea calităţii predării disciplinelor din aria curriculară educaţie fizică şi sport. Astfel în trunchiul
comun sunt alocate 1-2 ore de educaţie fizică la care mai pot fi adăugate ore de educaţie fizică prin
curriculum la decizia şcolii, 1 oră de ansamblu sportiv şi 2 ore de pregătire a formaţiilor sportive
care participă la întrecerile, concursurile şi competiţiile şcolare.

163. În acelaşi timp, în vederea facilitării accesului copiilor la muzee sau alte instituţii de cultură, prin
Ordinul ministrului culturii și patrimonului național nr.2407/24.09.2009 privind acordarea de reduceri şi
gratuităţi la biletele pentru intrarea la muzeele aflate în subordinea Ministerului Culturii și Patrimoniului
Național (în prezent Ministerul Culturii – MC) au fost dispuse o serie de gratuităţi pentru accesul în muzee
pentru copiii preşcolari (până la vârsta de 7 ani), copiii în vârstă de până la 18 ani, care au nevoi speciale sau
cu handicap, pentru copiii în vârstă de până la 18 ani cărora li se aplică măsuri sociale de protecţie, copiii în
vârstă de până la 18 ani, pe perioada vacanţelor, cu excepţia persoanelor pentru care intrarea gratuită este
permanentă, elevii şi studenţii cetăţeni români din afara graniţelor ţării, bursieri ai statului român, posesorii
de carduri „Euro 26”, cu vârsta de până la 30 de ani.

164. În egală măsură, instituţiile publice de cultură din subordinea MC sunt preocupate de proiecte care
vizează problematica drepturilor copilului. Astfel, Biblioteca Naţională a României a desfăşurat începând cu
anul 2009, seria de întâlniri cu elevi numită Ora de literatură la Biblioteca Naţională a României, serie
gândită să completeze orele de literatură română din şcoală. Ora de literatură la Biblioteca Naţională a
României îşi propune să ofere elevilor şi studenţilor audienţi o abordare mai relaxată şi, altfel, mai adecvată a
literaturii române şi să le creeze elevilor un cadru potrivit pentru a descoperi plăcerea lecturii. Evenimentele
au fost însoţite, de fiecare dată, de expoziţii de carte, fotografie, manuscrise ale autorilor aduşi în prim-plan,
ca şi de scurte lecturi din lucrările acestora.

VIII. MĂSURI SPECIALE DE PROTECŢIE A COPILULUI

(art. 22, 30, 32-36, 37 (b)-(d), 38, 39 şi 40)

Copiii refugiaţi şi solicitanţi de azil

165. Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 122/2006 privind azilul în România (art. 41), vârsta unui minor se
stabileşte, atunci când există dubii serioase cu privire la aceasta, pe baza unei expertize medico-legale.
Rezultatul expertizei medico-legale (care reprezintă o marjă de vârstă) se interpretează potrivit principiului
interesului superior al copilului. În concret, în practică se are în vedere limita de vârstă inferioară stabilită
prin expertiză, precum şi situaţia personală a minorului respectiv.

166. Solicitanţilor de azil li se asigură, în mod gratuit, un interpret pe toată durata procedurii de azil. Minorul
neînsoţit poate fi asistat de un avocat sau consilier juridic de la un ONG sau Înaltul Comisariat al Naţiunilor
Unite pentru Refugiaţi (UNHCR), în condiţiile legislaţiei în domeniul azilului.

167. În cazul minorilor neînsoţiţi care au obţinut o formă de protecţie în România, conform legislaţiei
azilului, reunificarea familială se face în funcţie de interesul superior al copilului, această procedură fiind
declanşată de către autorităţile române din oficiu, cu acordul reprezentantului legal sau, după caz, şi al
minorului neînsoţit şi respectarea opiniei acestuia.

168. IGI s-a implicat în calitate de partener alături de UNHCR în implementarea proiectului „Asigurarea
răspunsurilor efective pentru solicitanţii de azil vulnerabili: Promovarea standardelor adecvate pentru
identificarea şi soluţionarea cererilor persoanelor cu nevoi speciale”, finanţat prin Fondul European pentru
24
 CRC/C/RO/5

Refugiaţi. Proiectul are o durată de implementare de 14 luni (decembrie 2012-2013) şi vizează 6 state
membre ale Uniunii Europene (Bulgaria, Ungaria, Polonia, România, Slovacia şi Marea Britanie), având ca
scop identificarea legislaţiei naţionale relevante, monitorizarea şi evaluarea naţională a practicilor curente şi
organizarea de activităţi pentru întărirea capacităţii instituţionale.

169. De asemenea, un reprezentant al Inspectoratului General pentru Imigrări este implicat într-un modul de
pregătire sub forma „train-the trainer”, intitulat „Tehnici de intervievare”, dezvoltat de Biroul European de
Sprijin în Domeniul Azilului în cadrul Curriculei Europene privind Azilul, urmând ca după finalizarea
acestuia (în cursul lunii martie a.c.) să pregătească la nivel naţional factorii cu competenţe de intervievare,
analiză şi decizie cu privire la cererile de azil.

170. Prin Programul Anual 2013, aferent Fondului European pentru Refugiaţi, România are în vedere
dezvoltarea de practici unitare în cadrul procedurii de azil, prin implicarea tuturor actorilor relevanţi. În acest
context, se are în vedere familiarizarea persoanelor desemnate de autorităţile române competente ca
reprezentanţi legali ai minorilor, cu privire la procedurile specifice în materie de azil şi garanţiile stabilite
pentru persoanele pe care le reprezintă.

Implementarea precedentelor observaţii aduse Protocolului Opţional

171. În ceea ce priveşte vârsta minimă pentru înrolare, în conformitate cu prevederile art. 55, alin. 3 al
Constituţiei României, cetăţenii români pot fi înrolaţi în cadrul forţelor armate după împlinirea vârstei de 20
de ani, până la împlinirea vârstei de 35 ani, cu excepţia voluntarilor.

172. Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, menţionează la art. 23 că „(1) Sunt
încorporaţi pentru îndeplinirea serviciului militar în termen bărbaţii, cetăţeni români, care au împlinit vârsta
de 20 de ani”și (3) Limita maximă de vârsta până la care cetăţenii români, bărbaţi, pot fi chemaţi pentru
îndeplinirea serviciului militar în calitate de militar în termen este de 35 de ani.”

173. Referitor la vârsta minimă pentru înrolarea voluntară, potrivit prevederilor art. 23, alin. 2 din Legea nr.
446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare se menţionează faptul că voluntarii pot fi încorporaţi la
cerere, imediat după împlinirea vârstei de 18 ani.

174. Având în vedere că România nu a fost implicată în conflicte armate care să presupună implicarea
copiilor, nu sunt aspecte particulare de menţionat în raport cu prevederile protocolului opţional.

Exploatarea economică, inclusiv exploatarea copiilor prin muncă.

175. În planul eforturilor naţionale privind armonizarea legislaţiei interne cu cea a dispoziţiilor internaţionale
în domeniu, România a adoptat în anul 2009 H.G. nr. 867/2009 privind interzicerea muncilor periculoase
pentru copii. Prin intermediul acestuia, a fost stabilită lista muncilor periculoase pentru copii, potrivit
reglementărilor art. 4, alin. 1 din Convenţia Organizației Internaționale a Muncii nr. 182/1999, precum şi o
serie de definiţii şi măsuri menite să interzică şi să elimine muncile periculoase pentru copii.

176. De asemenea, prevederi legislative extinse sunt cuprinse şi în Legea nr. 257/2013 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, care privesc în mod
distinct reglementarea prestării de către copii a unor activităţi din domeniile cultural, artistic, sportiv,
publicitar şi de modeling.

177. Prestarea de către copii a activităţilor remunerate în domeniile cultural, artistic, sportiv, publicitar şi de
modeling este condiţionată de informarea prealabilă a SPAS de la domiciliul copilului. Condiţiile de muncă
pentru aceste situaţii şi modalităţile procedurii de informare prealabilă sunt stabilite prin hotărâre a
Guvernului.

Copiii străzii

25
 CRC/C/RO/5

178. În vederea îmbunătăţirii situaţiei copiilor străzii, în România s-a derulat implementarea Proiectului
„INIŢIATIVA COPIII STRĂZII”, finanţat conform prevederilor Acordului de Împrumut între România şi
Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei F/P 1480 Add1(2005), ratificat prin Legea nr. 388/2006, cu un
buget de 2.591.016,88 EUR.

179. Obiectivul general al proiectului l-a reprezentat reducerea cauzelor care generează apariţia fenomenului
copiii străzii în România şi a efectelor acestuia, în timp ce obiectivele specifice au vizat crearea a cca. 20 de
centre pentru copiii străzii care să ofere adăpost pe timp de zi şi de noapte pentru un număr de 300 de copii şi
formarea profesională continuă a unui număr de cca. 150 de profesionişti din cadrul serviciilor sociale nou
create dedicate copiilor străzii, estimând astfel că numărul total de beneficiari în trei ani de funcţionare va fi
aproximativ de 3.000 de copii.

180. Rezultatele proiectului au fost următoarele: 14 centre înființate (Arad, Bacău, Bihor, Bistrița-Năsăud,
București sector 3, Cluj, Covasna, Galați, Iași, Maramureș, Mehedinți, Vaslui, Sălaj și Suceava) și 134
persoane formate.

181. Prin Legea nr. 84/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2007 privind
asigurarea fondului de locuinţe sociale destinate chiriaşilor evacuaţi sau care urmează a fi evacuaţi din
locuinţele retrocedate foştilor proprietari au fost introduse o serie de prevederi care răspund recomandării
Comitetului.

182. Astfel, în cadrul strategiei de dezvoltare a fondului de locuinţe, consiliile locale şi Consiliul General al
Municipiului Bucureşti asigură fondul de locuinţe necesar pentru acoperirea cerinţelor pe plan local, având
prioritate cererile formulate de chiriaşii evacuaţi sau care urmează a fi evacuaţi din locuinţele retrocedate
foştilor proprietari.

Exploatare şi abuz sexual

183. De asemenea, în urma ratificării de către România a Convenţiei Consiliului Europei privind lupta
împotriva traficului de fiinţe umane (prin Legea nr. 300/2006), a fost introdusă şi o incriminare nouă, şi
anume folosirea serviciilor care fac obiectul exploatării unei persoane traficate (incriminare cerută de art. 19
din Convenţie).

184. În ceea ce priveşte modificările şi completările aduse Codului Penal, acestea au vizat reglementarea
noţiunii infracţiunilor de trafic şi exploatare a unor persoane vulnerabile. Textele de incriminare a traficului
de persoane şi de minori au fost sistematizate pentru o mai uşoară înţelegere şi o mai bună corelare cu alte
texte de incriminare, infracţiunea de trafic de minori rămânând drept o infracţiune de sine stătătoare, fiind de
asemenea menţinută şi incriminarea folosirii serviciilor care fac obiectul exploatării unei persoane traficate.

185. De asemenea, prin acelaşi act normativ a fost reglementată şi infracţiunea de racolare a minorilor în
scopuri sexuale (art. 222 din noul Cod Penal) definită ca fiind fapta persoanei majore de a-i propune unui
minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să se întâlnească, în scopul comiterii unui act dintre cele prevăzute
în art. 220 sau art. 221, inclusiv atunci când propunerea a fost făcută prin mijloacele de transmitere la
distanţă. Aceasta se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.

186. Tot în noul Cod Penal se incriminează în art. 213 infracţiunea de proxenetism, care constă în
determinarea sau înlesnirea practicării prostituţiei ori obţinerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării
prostituţiei de către una sau mai multe persoane. Aceasta se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi. În cazul în care determinarea la începerea sau continuarea practicării
prostituţiei s-a realizat prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării
unor drepturi. Potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol, dacă faptele sunt săvârşite faţă de un minor, limitele
speciale ale pedepsei se majorează cu jumătate.

26
 CRC/C/RO/5

187. Tot în anul 2010, a fost adoptată Legea nr. 252/2010 privind ratificarea Convenţiei Consiliului Europei
pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale, adoptată la Lanzarote la 25
octombrie 2007 şi semnată de România la Lanzarote la 25 octombrie 2007.

Linii de asistenţă telefonică

188. Asociaţia Telefonul Copilului a fost înfiinţată în anul 2006, după finalizarea funcţionării serviciului
0800 8 200 200, timp de 5 ani, în cadrul programelor Phare finanţate de Uniunea Europeană implementate de
fosta Autoritate Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, fiind promovat prin intermediul campaniilor
„Casa de Copii nu e acasă” şi „Drepturile copilului sunt lege”.

189. În luna iulie 2008, Asociaţiei Telefonul Copilului, în parteneriat cu Romtelecom, i-a fost acordată, de
către Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii, licenţa pentru implementarea numărului unic european de
asistenţă pentru copii, 116 111. Începând cu data de 1 octombrie 2008, acesta a devenit funcţional la nivelul
întregii ţări în reţeaua Romtelecom. România a fost a treia ţară din Uniunea Europeană care a pus la
dispoziţia copiilor acest număr unic.

Administrarea justiţiei juvenile (art. 40)

190. În ceea ce priveşte administrarea justiţiei juvenile (art. 40) şi necesitatea existenţei unor tribunale
specializate sau separate, precum şi vârsta minimă pentru răspunderea penală, noul Cod civil (NCC) conţine
reglementări de principiu referitoare la competenţele instanţei de tutelă şi de familie (în continuare instanţa
de tutelă), potrivit cărora procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei prin tutelă şi
curatelă sunt de competenţa instanţei de tutelă stabilite potrivit legii.

191. În mod tranzitoriu, până la înfiinţarea instanţelor de tutelă, (art. 229 şi 2291 din Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 şi art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă) atribuţiile instanţei de tutelă se exercită de secţiile/
completele specializate pentru minori şi familie de la nivelul judecătoriilor (competenţa de drept comun
pentru soluţionarea cauzelor în materia ce se circumscrie competenţelor instanţei de tutelă şi de secţiile/
completele specializate pentru minori şi familie de la nivelul tribunalelor.

192. În ceea ce priveşte copiii care execută pedepse privative de libertate, minorii aflaţi în penitenciare
(unităţi subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor - ANP) sunt în executarea unei pedepse
privative de libertate. Minorii şi tinerii condamnaţi la pedepse privative de libertate execută pedeapsa separat
de condamnaţii majori sau în locuri de deţinere speciale (penitenciarele pentru minori şi tineri), aceştia fiind
incluşi pe durata executării pedepsei, în programe speciale de consiliere şi asistenţă, în funcţie de vârsta şi de
personalitatea fiecăruia.

193. Minorii execută sancţiunea privativă de libertate separat de majori sau în locuri de deţinere speciale, iar
fetele separat de băieţi. Administraţia locului de deţinere are obligaţia ca, imediat după primire, să comunice
persoanei desemnate de minor, locul unde acesta este deţinut, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (4)
din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal. Minorii au dreptul de a primi oricând, în condiţii de confidenţialitate, vizite ale
apărătorului.

194. Programele de educaţie şi intervenţie psihosocială sunt orientate spre favorizarea contactului cu
societatea şi în special cu familia, astfel încât, la punerea în libertate, minorii şi tinerii să nu fie dezavantajaţi
sub aspect şcolar, profesional sau social. La împlinirea vârstei de 21 de ani, persoanele private de libertate
pot fi menţinute pentru executarea în continuare a pedepsei în penitenciarele pentru minori şi tineri numai
dacă aceasta este în interesul instruirii şcolare şi profesionale, dar fără a depăşi vârsta de 25 de ani.

195. Minorii participă în mod obligatoriu la cursurile şcolare organizate în penitenciarele de minori şi tineri,
putând fi înscrişi pe tot parcursul asistenţei, chiar şi atunci când sunt în tranzit în penitenciarele pentru adulţi.

27
 CRC/C/RO/5

Minorii neştiutori de carte sunt incluşi în mod obligatoriu într-un program de alfabetizare desfăşurat de către
un cadru didactic sau un educator.În cadrul activităţii de instruire şcolară şi formare profesională, precum şi
la celelalte activităţi educative, băieţii şi fetele pot participa împreună.

Protecţia martorilor şi a victimelor infracţiunilor

196. În ceea ce priveşte preocuparea Comitetului faţă de posibilitatea participării minorilor victime sau
martori ai unor infracţiuni la emisiuni radio, tv, menţionăm că în perioada scursă de la ultima raportare,
legislaţia audiovizuală a suferit o serie de îmbunătăţiri semnificative.

197. O modificare majoră adusă de noul Cod Penal este renunţarea la pedepsele aplicabile minorilor care
răspund penal şi înlocuirea acestora cu măsurile educative. Astfel, în opinia legiuitorilor renunţarea la
pedepsele dispuse în cazul minorilor şi executarea – în cele mai multe cazuri – măsurilor privative de
libertate în instituţii specializate şi transformarea lor în măsuri educative este de natură să conducă la
obţinerea unor rezultate optime în activitatea educativă şi de reintegrare socială a minorilor.

198. Codul stabileşte, ca regulă, aplicarea în cazul minorilor a măsurilor educative neprivative de libertate,
măsurile privative de libertate constituind excepţia şi fiind rezervate ipotezelor de infracţiuni grave sau de
minori care au comis multiple infracţiuni.

199. În ceea ce priveşte prezentarea măsurilor prevăzute de noul Cod Penal acestea se împart în măsuri
educative neprivative de libertate şi măsuri educative privative de libertate.

200. Măsurile educative neprivative de libertate sunt, în ordinea crescătoare a gravităţii lor: stagiul de
formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârşit de săptămână, asistarea zilnică.

201. Măsurile educative privative de libertate sunt: internarea într-un centru educativ pe o durată de la unu la
3 ani şi internarea într-un centru de detenţie, pe o durată de la 2 la 5 ani sau, în mod excepţional, de la 5 la 15
ani.

202. În ceea ce priveşte aspectele procedurale, noul Cod de procedură penală cuprinde, de asemenea,
reglementări speciale privind protecţia minorului în cadrul procesului penal, conţinând un capitol distinct
destinat procedurilor speciale în cauzele cu inculpaţi minori.

Copii ce aparţin minorităţilor

203. În ceea ce priveşte abordarea acestei problematici de către statul parte, în cursul anului 2011, a fost
aprobată printr-o Hotărâre de Guvern, Strategia Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români
aparţinând minorităţii romilor pentru perioada 2012 – 2020 (H.G. nr. 1.221/2011).

204. Scopul Strategiei Guvernului de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii romilor pentru
perioada 2012 – 2020 este asigurarea incluziunii socio-economice a cetăţenilor români aparţinând minorităţii
romilor prin implementarea unor politici integrate în domeniul educaţiei, ocupării forţei de muncă, sănătăţii,
locuirii, culturii şi infrastructurii sociale. Totodată, Strategia Guvernului urmăreşte responsabilizarea
autorităţilor publice centrale şi locale, a minorităţii romilor şi a societăţii civile pentru creşterea gradului de
incluziune socio-economică a cetăţenilor români aparţinând minorităţii romilor.

205. Tot în vederea asigurării dreptului la educaţie pentru copiii romi, MEN a avut în vedere, în ultimii ani
(2008 - 2011), o serie de acţiuni, programe şi proiecte, iniţiate în contextul Deceniului de Incluziune a
Romilor (2005-2015), al Memorandumului emis de Guvernul României nr. 5/1805/18.03.2011, Strategiei
Guvernului de incluziune a cetăţenilor români aparţinând minorităţii romilor pentru perioada 2012 – 2020 ,
Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, recomandărilor şi deciziilor europene în materie.

28
 CRC/C/RO/5

Ratificarea instrumentelor internaţionale din domeniul drepturilor omului

206. România a ratificat la 31 ianuarie 2011 Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi
protocolul opţional aferent.

207. România a semnat la 3 Decembrie 2008 Convenţia internaţională pentru protecţia tuturor persoanelor
împotriva dispariţiei forţate.

29
 CRC/C/RO/5

Abrevieri

AMC - Asistenţă Medicală Comunitară

ANA - Agenția Națională Antidrog
ANCOM - Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații
ANITP - Autoritatea Națională Împotriva Traficului de Persoane
ANP - Administraţia Naţională a Penitenciarelor
ANPDC - Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului
ANPDCA - Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție
ANPFDC - Autoritatea Naţională pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului
ANPH - Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap
ANR - Agenția Națională pentru Romi
ASEAN – Asociaţia Naţiunilor din sud-estul Asiei
B.I.C.E. - Biroul de Informare al Consiliului Europei la Bucureşti
BDCE - Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei
BEI - Banca Europeană de Investiţii
BIRD - Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
BM – Banca Mondială
C.N.A. - Consiliul Naţional al Audiovizualului
C.N.C.D. - Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării
C.N.E. - Consiliul Naţional al Elevilor
CDC - Convenţia cu privire la Drepturile Copilului
CE - Comisia Europeană
CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului
CIF - CT - Clasificarea Internaţională a Funcţionării, Dizabilităţii şi Sănătăţii, versiunea pentru copii şi tineri
CJ - Consiliul Judeţean
CMTIS - Sistemul Informaţional Centralizat de Monitorizare
CND - Comitetul Naţional Director
CNSMLA - Centrul Naţional de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog
CPC - Comisia pentru Protecţia Copilului
CPECA - Centrele de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog
CSM - Consiliul Superior al Magistraturii
DGASPC - Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
DNA - Direcţia Naţională Anticorupţie
DPC - Direcţia Protecţia Copilului
DPPD - Direcția Protecția Persoanelor cu Dizabilități
EIL - Echipa Intersectorială Locală
EJTN - Reţeaua Europeană de Formare Judiciară
FOCUS - Centrul Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual
FONPC - Federația Organizaţiilor Nonguvernamentale pentru Copil
FSE – Fondul Social European
ICCJ - Înalta Curte de Casație și Justiție
IGI - Inspectoratul General pentru Imigrări
IGPR - Inspectoratul General al Poliţiei Române
INM - Institutul Naţional al Magistraturii
INS - Institutului Naţional de Statistică
INSP - Centrul Naţional de Statistică şi Informatică în Sănătate Publică
IOMC - Institutul pentru Ocrotirea Mamei și Copilului
IRZ - Fundaţia Germană pentru Cooperare Judiciară
ISPC - Iniţiativa Spital Prieten al Copilului

30
 CRC/C/RO/5

ITS – infecţii cu transmitere sexuală

JIM - Memorandumul Comun de Incluziune Socială
MAE – Ministerul Afacerilor Externe
MAI - Ministerul Afacerilor Interne
MC - Ministerul Culturii
MEN - Ministerul Educaţiei Naţionale
MJ - Ministerul Justiţiei
MMFPSPV - Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice
MP - Ministerul Public
MS - Ministerul Sănătăţii
NCC - Noul Cod Civil
OCL - Organismul Central de Legătură pentru Minorii Comunitari Neînsoţiţi-Ministerul de Interne Italian
OHCHR - Office of the High Commissioner for Human Rights
OIM - Organizaţia Internaţională pentru Migraţie
OMECTS - Ordinul ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului
OMS - Organizația Mondială a Sănătății
ONG - Organizaţie Nonguvernamentală
ORA - Oficiul Român pentru Adopţii
PETI - Programul de Educaţie Timpurie Incluzivă
PHRD - Fondul de Politici de Dezvoltare a Resurselor Umane
PICCJ - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
PIN - Program de Interes Naţional
PNAinc - Planul Naţional anti-sărăcie şi de Promovare a Incluziunii Sociale
PNDR - Planul Naţional de Dezvoltare al României
PODCA – Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative
PRET - Programul Naţional de Reformă al Educaţiei Timpurii
RNA - Registrul Naţional de Adopţii
SGG - Secretariatul General al Guvernului
SNPP - substanţe noi cu proprietăţi psihoactive
SNSPMPDS - Şcoala Naţională de Sănătate Publică Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar
SOR - Societatea Ornitologică Română
SPAS - Serviciul Public de Asistență Socială
UNHCR - Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi

31