Curs 7 și Curs 8

Elemente introductive de teoria curriculum-ului

1
Partea I – curs 7
Etimologia termenului curriculum
Evoluţii semantice
Tipuri de curriculum

Partea a doua – curs 8

Finalităţile educaţiei în perspectivă didactică
Clasificări ale obiectivelor educaţionale

2
 Curriculum (pl. curricula) (lat.)=cursă,
alergare,curs, parcurs

 Curs al lunii, soarelui, vieţii

 Curse de cai, întreceri

 Curriculum vitae=curs sau parcurs al vieţii

3
 Prima menţionare în context educaţional: Universitatea
din Leiden, Olanda, 1582.

 The Oxford English Dictionary=curs obligatoriu de

studiu sau de instruire, dintr-o şcoală sau universitate.

 John Dewey, 1902: curriculum=discipline studiate în

şcoală şi experienţa de învăţare a copilului organizată
de şcoală.

Comentați relația dintre ”discipline” și ”experiențe de

învățare”

4
 Tipurile de curriculum pot fi diferenţiate din două
perspective: teoretică și de dezvoltare.

a) Din perspectiva teoriei curriculum-ului, deosebim:

curriculum general, curriculum specializat,
curriculum subliminal şi curriculum informal

b) Din perspectiva dezvoltării curriculumului

deosebim: curriculum recomandat, curriculum
scris, curriculum predat, curriculum de suport,
curriculum testat şi curriculum învăţat.

Atenție: Cele două tipuri de curriculum se pot

suprapune!

5
1. Curriculum general: oferă o bază de cunoştinţe,
abilităţi şi comportamente obligatorii pentru toţi
cursanţii, pe parcursul primelor stadii de şcolarizare
(învăţământ obligatoriu). El reprezintă fundamentul
pe care pot fi dezvoltate ulterior aptitudinile speciale.
Exemplu: planul de învățământ pentru învățământul
primar și gimnaziu.

2. Curriculum specializat: se centrează pe îmbogăţirea

şi aprofundarea competenţelor, pe dezvoltarea
aptitudinilor. Acest curriculum este specializat pe
categorii de cunoştinţe şi aptitudini:literatură, ştiinţe
umaniste, exacte, muzică, arte plastice, sport etc.
Exemplu: planurile de învațamant la licelel
vocaționale.
6
 Curriculum subliminal: acele experienţe de învăţare
ce provin din mediul psihosocial al clasei, din
cultura şcolii. Concret, este alcătuit din climatul de
studiu, relaţiile interpersonale, personalitatea
profesorilor, sistemul de recompense şi pedepse,
sistemul propriu de valori etc.

 Curriculum informal: acele experienţe formative

trăite în afara şcolii, preluate din mass-media,
familie, din activitatea instituţiilor etc.

 Cât de mult contează curriculumul subliminal și cel

informal în ansamblul curriculumului școlar?

7
 Curriculum recomandat: acel segment de
curriculum care este propus de autorităţi (experţi
din minister, IȘE) ca fiind cel mai bun la un moment
dat. El este util profesorilor, dar adeseori ignoră
specificul instituţiei şcolare (programe școlare).

 Curriculum scris: acea parte a curriculum-ului

recomandat care este fixată în scris (programe
școlare).

 Curriculum predat: experienţa de învăţare ce este

oferită direct elevilor, ca o traducere a curriculum-
ului recomandat şi scris.

8
 Curriculum (de) suport: compus din materialele
curriculare: culegeri, timp şcolar, cadre didactice,
cursuri de perfecţionare/specializare, echipamente
electronice etc.

 Curriculum testat: experienţa de învăţare care este

supusă testării; probele de evaluare (teste, teze
unice etc.

 Curriculum învăţat: acea parte din curriculum

învăţată efectiv de către elevi.

9
 Obiectivele sau finalităţile educaţiei se propun, se
susţin ideologic, valoric.

 Finalităţile educaţiei se ordonează după criteriul

complexităţii, de la ideal, prin scopuri către
obiectivele educaţionale concrete. De asemenea,
ele se ordonează după criteriul gradului de
generalitate, de la generale spre specifice. În
sfârşit, ele se grupează după criteriul “domeniul
vieţii psihice”, în cognitive, afective şi psihomotorii.

 Finalitățile educației pot fi studiate în mod riguros

științific?

10
A) Idealul educativ al unei societăţi reprezintă
chintesenţa valorilor acelei societăţi la un moment
dat.
De-a lungul timpului au existat mai multe idealuri
educative:

 kalokagathia (ideea dezvoltării armonioase şi depline

a trupului şi sufletului) în Grecia Antică,
 formarea omului religios (a bunului creştin),
 formarea cavalerului
 formarea gentlemanului în Evul Mediu;
 “personalitatea socialistă multilateral dezvoltată” în
comunism - RSR
 personalitatea democratică şi autonomă (ideal al
educaţiei în ţările democratice).
11
 Idealurile nu sunt stabilite de pedagogi, ci de
regimul politic, uneori de aspiraţiile celor mai mulţi
(sau mai puternici) membri ai unei societăţi. Idealul
educativ se găseşte astăzi în acte normative
precum Legea Învăţământului, dovadă a faptului că
este elaborat de instanţele politice (Parlamentul
României).

 În contextul cultural, politic și social al României de

azi, ce alte instanțe ar fi îndreptățite să propună
idealul educației românești?

12
 LEN 1/2011, Art 2 (3): ”idealul educaţional al şcolii
româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi
armonioasă a individualităţii umane, în formarea
personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem
de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi
dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului
antreprenorial, pentru participarea cetăţenească
activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru
angajare pe piaţa muncii”.

 Comentați realismul idealului educațional românesc

13
 B) Scopul (scopurile) educaţiei: instanţă
intermediară între ideal şi obiectivele educaţionale.

 Funcţie: a traduce, de a detalia idealul educativ,

astfel încât acesta din urmă sa devină
comprehensibil şi accesibil educatorilor.

 Scopul vizează finalitatea unei acţiuni educative

relativ bine determinate.

 Există mai multe scopuri ale educaţiei. În funcţie de

situaţie, identificăm scopul unei laturi a educaţiei,
scopul unui ciclu sau a unei forme de învăţământ,
al unei lecţii etc.

14
 C) Obiectivele educaţionale: finalităţi ale educaţiei
cu cel mai scăzut nivel de generalitate.
 Ele desemnează tipuri de schimbări pe care
procesul de învăţământ le aşteaptă (anticipează) şi
le realizează.
 Obiectivele educaţionale la nivel micro (obiectivele
operaţionalizabile) sunt „invocabile în fiecare lecţie
sau secvenţă de educaţie similară lecţiei”
 Prin operaţionalizare, ele se exprimă în termeni de
comportamente concrete, vizibile şi măsurabile.

15
 Obiectivele educaționale sunt definite în raport cu
domeniul vieții psihice astfel:

 a) Domeniul cognitiv: Taxonomia (clasificarea) lui B.

Bloom.
 b) Domeniul afectiv: Taxonomia lui Krathwohl
 c) Domeniul psihomotor: Taxonomia lui A. J.
Harrow

De ce trebuie clasificate obiectivele educaționale?

16
 I) Domeniul cognitiv: Taxonomia lui B. Bloom:

 a) Cunoaşterea: achiziţia cunoştinţelor,

cunoaşterea datelor particulare cunoaşterea
reprezentărilor abstracte.
 Comprehensiunea (înţelegerea): interpretarea
datelor particulare.
 Aplicarea: transpunerea datelor și procedurilor
 Analiza: căutarea elementelor, căutarea
relaţiilor, căutarea principiilor de organizare.
 Sinteza: producerea unei opere personale,
elaborarea unui plan de acţiune.
 Evaluarea: exprimarea unei judecăți de valoare.

17