Sistemul de educaţie universitară.

Sistemul de educaţie universitară din

Republica Moldova

Elaborat : masterand TII

Turcan A.
 Plan

• File de istorie a educatiei universitare

• Definitii si structura Sistemul de educaţie
• Sistemul de educaţie universitară (SEU)
din Republica Moldova
Școlile superioare ale Greciei antice -
incipiente ale universității

Primele referiri asupra învăţământului aparţin lui SOCRATE (469-399 î.Hr.).

Ca prim discipol al lui Socrate, PLATON (427-343 î.Hr.) este creatorul binecunoscutei
Akademia (388 î.Hr.), şcoală de înaltă cultură, înfiinţată de el lângă gimnaziul închinat
lui Akademos. În această şcoală, prioritar filosofică, el s-a ocupat şi de educaţia şi
instruirea practică a tinerilor, aspecte tratate pe larg în două dintre principalele sale
lucrări: „Republica” şi „Legile”Una dintre cele mai renumite scoli superioare din
Grecia antică este Academia lui Platon, unde se studia matematica, astronomia, teoria
muzicii și alte științe. A existat din secolul IV î.Hr. până în anul 529, a fost închis de
Justinian (împăratul bizantin, faimosul Codul legilor al lui Iustinian - prelucrarea legii
romane
Începând cu anul 313 când Constantin cel
Mare instituţionalizează creştinismul,
lumea romană intră în declin. Imperiul
începe să se destrame iar dacă
transformarea creştinismului în religie de
stat se vroia un factor care să contribuie la
unitatea imperiului, s-a dovedit mai apoi că
el s-a afirmat foarte repede ca un factor
dizolvant. Şcoala căpăta tot mai mult un
caracter religios, profesorii erau
selecţionaţi din rândul preoţilor iar
conţinutul învăţământului era croit după
dogmele creştine. Ideea care stătea la baza
întregii activităţi educative era specifică
acestor dogme şi susţinea că întrucât omul
este înclinat spre păcat el nu va putea fi
format decât prin credinţă, prin cultivarea
ascentismului.
Aparitia breslelor (Guild)
in evul mediu
În secolele XI-XII în
orașe au apărut ateliere și
bresle de mestesugari
comunități de persoane
implicate într-o singură afacere
(grupuri de fierari, portari,
croitori etc.).
Conform terminologiei
legii romane juristii au
denumit aceasta uniune
organizată universitate -
Universitas. Universitățile au
apărut ca unul dintre tipurile
de bresle - comunitatea
științifico- educațională
 Gradatiile nivelurilor membrilor breslelor
(ghildiei), atelierelor și universităților
Atelier, breasla University
1. Șeful atelierului, 1. Rector
breaslei (Guild) 2. Collection
2. Adunarea generală 3. Master
3. Mester 4. Bachelor
4. Ajutor de mester 5. Scholar
5. Elev
Definirea modernă a universității ca loc, ca universitate pentru
invatarea intregului ansamblu al cunoaștintelor universale a fost
stabilit în jurul anului 1400. în Germania, de unde sa răspândit în
alte țări
Structura universitatii medievale
• Facultatea inferioară este
facultatea celor șapte arte
liberale(ritorica, gramatica,
dialectica, arifmetica,
geometria, astronomia,
muzica); absolventul
devenea licențiat(Bachelor).
• Facultățile superioare -
teologic, juridic, medical;
absolvenți - magistri.
• Cel mai înalt grad este de
doctor.
 Cele mai vechi universitati
Universitatea Bologna 1088
Studiau dreptul roman Universitatea Paris 1253

UniversitateaOxford 1096 Universitatea Cambridge1209

 Modele de universități
Modelul german
Friedrich Wilhelm Christian von
Humboldt(1767-1835)
Realizat in Univ.Berlin1810
Se bazeaza pe cunostinte
fundamentale dar fara
cunostinte umanitare socot ca
nu poate fi o personalitate
educata
Profesorii sun cei mai de vaza
invatat.
Educatie liberalista
Modelul francez
Napoleon Bonaparte (1769-1821)
Napoleon I în 1806 și 1808 a emis
decrete privind educația, a
înființat o singură universitate
Imperială pentru intreaga
Franța. Un sistem educațional
unificat (Univ) creat a unit
toate etapele de studii
superioare, secundare și
primare.
Disciplina strictă, controlul
administrativ
 II. Definitii si structura Sistemul de educaţie
Educaţia, percepută ca acţiune, surprinde o relaţie socială între cei doi
termeni, implicând şi alte elemente care, într-o formă matematică s-ar
putea reda prin următoarea ecuaţie:

P = A + Op + S + R
unde:
P = acţiune educaţională; A = agent; Op = obiect al acţiunii;
S = situaţia; R = realizare.
Cu alte cuvinte, acţiunea socială pozitivă se concretizează prin
efectele benefice atât ale celui care o întreprinde - a agentului acţiunii (în
cazul nostru a agenţilor educaţiei - a cadrelor didactice), cât şi a obiectului
acţiunii, adică a elevilor şi studenţilor.

Modificam ecuaţia iniţială care ar putea căpăta următoarea formă:

P = A ( I + D + T ) + Op +S + R +R (Ot +V )
unde:
interesul (I), motivaţia (D), scopul (T), obiectul transformat (Ot), valorizarea
(V),
Sub o formă desfăşurată această ecuaţie se poate prezenta
astfel:
Componentele sistemului de
invatamânt superior
Un model structural al educaţiei şi acţiunii educative de I. Nicola (1994).
S - subiectul acţiunii educaţionale reprezentat prin intermediul cadrelor
didactice ;
O - obiectul acţiunii educaţionale (elevi /studenţii);
S’ - subiectivitatea obiectului (influenţele educaţionale anterioare şi
motivaţia în opţiunea profesională);
I.e - idealul educaţional (realizarea scopurilor pe fondul motivaţiei
profesionale şi a idealului profesional);
Sc.e - scopurile educaţiei (formarea şi consolidarea unor capacităţi şi
competenţe pentru cei care se pregătesc-specializează prin intermediul
educaţiei);
Ob.e- obiective educaţionale (formarea personalităţii viitorilor absolvenţi, în
scopul creşterii capacităţii integrării socio-profesionale);
D - dispozitivul pedagogic (mijloace, metode, procedee, strategii
educaţionale, o anumită logistică didactică);
M.e - mesaje educaţionale (conţinutul comunicării în procesul instructiv –
educativ dintre S şi O;
A - ambianţa educaţională (reprezintă climatul psihosocial, pe fondul
relaţiilor interpersonale, baza logistică, satisfacţii – insatisfacţii şi alte
reacţii afective - emoţii, dispoziţii, sentimente, pasiuni etc.);
C.O - comportament obiectivat (efectele produse de agentul acţiunii
educaţionale la nivelul obiectului, exprimate prin rezultate, atitudini,
reacţii, manifestări);
C.i.e - conexiunea inversă externă (informaţii desprinse din reacţia obiectului
în legătură cu percepţia şi valorizarea mesajului educaţional);
C.i.i - conexiunea inversă internă (este circuitul care se stabileşte între obiect
şi comportamentul său, care implică autocontrolul şi autoorganizarea
răspunsurilor-atitudinilor şi manifestărilor în raport cu scopurile,
obiectivele educaţiei şi, mai ales, cu idealul educaţional şi profesional);
S.E. - situaţia educaţională (vizează determinările sociale-cererea şi nevoia
de educaţie, condiţiile materiale şi spirituale existente în colectivitatea
educaţională şi în societate). Situaţia educaţională, în coroborare cu
climatul educaţional influenţează în foarte mare măsură acţiunile
educaţionale.
 Model al procesului de învăţământ
Ionescu şi Radu (1995)
5. Forme de
2. Agenţii acţiunii organizare 6 Câmpul
relaţional.
- cadre didactice - cursuri
- cadre didactice-
1. OBIECTIVE - elevi/studenţi - seminarii
elevi/studenţi
3. Conţinuturi de - şedinţe practice
- elevi/studenţi-
învăţământ - şedinţe metodice
elevi/studenţi
4. Mijloace- - munca
tehnologii independentă

didactice - aplicaţii şi verificări

7 . TIMPUL E

T
FEED - BACK A

E
• După cum reiese din schema adaptată şi redată, pe primul loc în
cadrul procesului de învăţământ se situează obiectivele acestuia,
care subsumează şi includ, totodată, cerinţele de instruire şi
educaţie impuse de societate (necesităţile sistemice) şi tipurile de
rezultate scontate. Aceste obiective corespund unor opţiuni şi
priorităţi majore ale sistemului de învăţământ cu privire la
competenţele şi capacităţile pe care trebuie să le dobândească
viitorii absolvenţi în vederea îndeplinirii eficiente a atribuţiilor de rol
şi status adică ale profesiei ce o vor practica.
• A doua componentă principală a procesului de învăţământ este
reprezentată de resursele umane, agenţii acţiunii educaţionale,
adică de cadrele didactice şi elevi/studenţi. Situaţia complexă de
interacţiune care se instituie între aceşti agenţi este descrisă prin
noţiunea de câmp educaţional (Ionescu şi Radu, idem), în care
termenii de bază ai relaţiei rămân cadrele didactice şi studenţii cu
statusurile şi rolurile lor şi care adoptă în cea mai mare măsură cu
tendinţe convergente şi nu disjunctive.
Perspectiva structuralistă a educaţiei este analizată şi de către M. Călin (1996).
Într-o reprezentare schematică, alcătuirea educaţiei se prezintă astfel:

Rezultă că educaţia este compusă din mai multe elemente organizate într-un
anumit mod: acela de sistem în care acestea sunt în relaţii strânse
intercondiţionându-se reciproc, fiecare dintre ele acţionând într-o dublă
calitate – de cauză şi efect –.
Prin modul de structurare a funcţiilor educaţiei lui I. Bontaş, reuşeşte
să pună educaţia într-o relaţie matematică, sub forma unei ecuaţii :

ceea ce semnifică faptul că educaţia este egală sau cuprinde reuniunea

următoarelor note esenţiale:
A – dobândirea de cunoştinţe generale şi de specialitate;
B – formarea priceperilor şi deprinderilor intelectuale şi practice de
specialitate;
C – formarea capacităţilor şi dezvoltarea aptitudinilor generale şi de
specialitate (profesionale);
D – formarea concepţiei despre lume;
E’ – formarea conştiinţei moral – civice, estetice etc.;
F– formarea conduitei moral – civice, a comportării civilizate;
G – formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter.
III. Sistemul de educaţie universitară (SEU) din
Republica Moldova
Tabelul 1. Numărul de instituţii şi studenţi în instituţiile
de învăţămînt superior

140,000
Studenţi, persoane instituţii de stat
120,000 instituţii nestatale Linear (Studenţi, persoane)

100,000

80,000
y = -5539x + 114239
60,000

40,000

20,000

0
2000/01 2006/07 2012/13 2013/14 2014/15 2015/16 2016/17 2017/18 2018/19
Studenţi la 10 000 locuitori
Comparatii internationale
TARA Numarul Numarul Studenţi la
studentilor, populatiei,mi 10 000
mil.pers l.pers locuitori

SUA 19,1 312,2 612

POLONIA 2,1 38,1 551
ROMANIA 1,1 21,4 514
RUSIA 7,05 141,75 497
TURCIA 2,9 72,7 399
SPANIA 1,8 46,1 390
ANGLIA 2,4 62,2 385
UNGARIA 0,3 10, 1 340
FRANTA 2,1 65,3 321
ITALIA 2,0 64,5 310
JAPONIA 3,9 127,4 306
GERMANIA 2,4 81,8 293
MOLDOVA 0,06 3,5 171
http://www.druzhilov.com/418105592
 Corelarea Absolventilor studiilor
preuniversitare (licee,colegii,) si universitare
60000
Total*
Institutii de invatamint superior
y = -1414.1x + 54101
50000

40000

30000

20000

10000
y = 738.8x + 13982

0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Ranking Web of Universities
19. Universitatea din Studii Europeane (USEM), locul în clasamentul general - 18556.
20. Universitatea de Stat de Cultură Fizică și Sport (18708).
21. Universitatea de Stiinte Politice și Economice Europene. "Konstantin Stere" (20341).
22. Academia de Poliție "Ștefan cel Mare" (22930).
23. Colegiul financiar bancar (22119).
24. Institutul Internațional de Management Imi-Nova (23006)
25. Universitatea de Stat Taraclia. Gregory Tsymbalaka (23223).
26. Academia Militară "Alexandru cel Bun" (25820).