MINISTERUL EDUCAŢIEI NATIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANŢA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE APLICATE ȘI INGINERIE

CHIMIE ALIMENTARA SI TEHNOLOGII BIOCHIMICE

Consideraţii teoretice privind ambalarea berii

Coordonator: Studenti:
Dr. Dan Vasiliu Alexandra Constantin
Camelia Nicolae

CONSTANŢA

2016

1
 Cuprins

Introducere
Capitolul I. Fabricarea berii 5
Capitolul II. Materiale folosite pentru ambalarea berii 10
2.1. Ambalaje metalice 10
2.2. Ambalaje din sticla 11
2.3. Ambalajele din polietilen tereftalat (pet) 12
Capitolul III. Îmbutelierea berii 15
3.1. Îmbutelierea la sticle 15
3.2. Îmbutelierea berii in cutii metalice 16
3.2.1. Închiderea cutiilor metalice 19
3.3. Îmbutelierea berii la pet 20
Capitolul IV. Metode de conservare a berii 21
Capitolul V. Etichetarea ambalajelor 23
5.1. Etichetarea cutiilor metalice 23
  5.1.1. Marcarea termenului de garanţie pe cutii metalice 24
Concluzii
Bibliografie

2
 Introducere

Berea este o băutură aparte, chiar specială. O tăbliţă sumeriană de acum 6000 de
ani aducea omenirii secretul fabricării acestei băuturi. Pe vremea aceea însă, sumerienii nu
aveau acces la această licoare aurie. Era o băutură divină şi, ca atare, ea era destinată doar
zeiţei fertilităţii. Mult mai târziu, în Evul Mediu, călugării consumau bere mai ales în timpul
postului, ca înlocuitor al cărnii. Prin urmare, berea era considerată un aliment datorită
conţinutului în glucide, proteine, vitaminele: B1, B6, B3, b12, PP, E, acid folic, nicotinic,
potasiu, magneziu etc.

Berea este o băutură alcoolică nedistilata, obişnuită prin fermentarea cu drojdie a

unui must realizat din malţ, apă şi fiert cu hamei.

Unii cercetători studiind un număr mare de texte antice, cât şi texte târzii au ajuns
la concluzia că în antichitate există o legătură strânsă între coacerea cerealelor şi fabricarea
berii. Coacerea cerealelor este până în zilele noastre un moment important în fabricarea berii.

Arheologii de la Universitatea Cambridge au interprins un studiu al proceselor de

pregătire a beriisi cerealelor în Egiptul antic. Obiectul de studiu a fost găsit în mormintele în
care s-au păstrat rămăşiţe de mâncare şi bere. Calitatea acestora depinde de zahărul necesar
pentru fermentaţie.
În zilele noastre pentru uşurarea procesului de fermentatie a berii, orzul se pune la
uscat, astfel încât se obţine malţul. Malţul se fierbe, se strecoară şi se adauga drojdie. Potrivit
reţetei tradiţionale, pentru obţinerea unei drojdii naturale se prepară un aluat din faină de grâu,
aluatul se pune la copt până când mijlocul se întărea. După care, bucăţile din aluatul copt se
puneau într-un decoct de malţ pentru pregătirea berii.

În toată lume 20000 de feluri de bere sunt îmbuteliate în 180 de feluri, de la

normală, slab alcoolizata, slab alcoolică, pils, la amară, crema de bere şi bere neagră.

Un text egiptean din 1600 Î.C. da peste 100 de reţete ce folosesc berea. Acum câtva
ani berăria din Newcastle, Anglia, au îmbuteliat 1000 de sticle de bere blondă Tutan Kamon
după o reţetă veche de 3200 de ani, găsită în templul soarelui de Regina Nefertiti.

3
 Fabricarea şi comercializarea berii a început în anul 1200 D.C. în Germania de
astăzi. În 1506 apare Legea Germană a Purităţii care spune clar că ingredientele berii trebuie
să fie doar apa pură, orzoaica, hameiul şi grâul. Îmbutelierea berii a început în 1605.
Un litru de bere echivalează cu; jumătate kg de cartofi, 65g unt, 6 ouă, 0,75l lapte
sau un sfert de pâine.
În România, berea nu este o băutură naţională, deşi tradiţia producerii acestei
“pâini” lichide este relativ veche. Publius Vergilius Marorelatează că geto-dacii beau iarna o
băutură din orz. Din perioada romană nu avem referiri la producerea acestui suc cerealier pe
teritoriul Daciei.
Începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, putem, în toate provinciile ţării să
urmărim evoluţia fabricilor de bere în funcţie de realizarea etichetelor lipite pe sticle, cea mai
eficace formă de reclamă până în zilele noastre. Acum se naşte simbolul emblemei unei fabrici
de bere şi renumele unui sortiment.

4
 Cap.I Fabricarea berii

Obţinerea berii, se împarte în două etape principale:

Ř obţinerea mustului de bere

Ř fermentarea acestuia.
După cântărire malţul şi cerealele malţificate sunt măcinate în mori speciale pentru a
da posibilitatea enzimelor să acţioneze în timpul operaţiei de plămădire şi zaharificare. Cu
ajutorul apei şi sub acţiunea enzimelor din malţ se realizează la plămădire şi zaharificare
transformarea substanţelor macromoleculare insolubile din malţ în produse solubile cum aşa
moleculară mică şi medie care vor alcătui extractul mustului de bere.

După zaharificare plămada este filtrată în scopul separării mustului de părţile

insolubile care vor forma borhotul de malţ. Astfel, primul must mai concentrat rezultat, cât şi
apele folosite pentru spălare şi epuizarea borhotului în extract sunt supuse, apoi fierberii cu
hamei.
Fierberea mustului cu hamei are ca scop principal solubilizarea substanţelor amare şi
de aromă ale hameiului, coagularea proteinelor, inactivarea enzimelor şi sterilizarea mustului.
După terminarea fierberii se face separarea conurilor de hamei, iar mustul fierbinte este trecut
în instalaţiile de tratare în vederea fermentării.
Tratarea mustului cuprinde îndepărtarea precipitatului care se formează la fierberea
mustului, denumit « trub de cald », răcirea mustului până la temperatura de însămânţare cu
drojdii de 6-7°C cât şi separarea precipitatului care se formează în timpul răcirii mustului, aşa
numitul « trub la rece ».
Mustul de bere obţinut cu extractul primitiv corespunzător sortimentului de bere
fabricat, este apoi trecut la fermentare primară şi însămânţat cu drojdie de bere sub forma unei
culturi pure, obţinută prin multiplicarea în faza de laborator şi în staţia de culturi pure. În
timpul fermentaţiei primare, care durează 8-10 zile, are loc transformarea zahărului
fermentescibil în alcool etilic, bioxid de carbon şi alte produse secundare de fermentaţie,
rezultând la sfârşit berea tânără.
În cursul operaţiei următoare de fermentare secundară are loc saturarea berii cu
dioxid de carbon, limpezirea şi finisarea gustului berii.

5
 O parte din drojdia rezultată de la fermentaţie primară este tratată şi refolosita pentru
o nouă fermentare, iar drojdia excedentară de la fermentaţia primară şi secundară este supusă
uscării şi comercializării cu drojdie uscată.

După terminarea fermentaţiei secundare, a cărei durată depinde de sortimentul de

bere respectiv, aceasta este trecută la filtrare pentru îndepărtarea drojdiei şi a altor substanţe
care formează tulbureala acesteia. Berea filtrată este trecută în tancuri speciale de bere filtrată
care alimentează maşinile de îmbuteliat sau aparatul de tragere a berii în butoi. Ambalajele
folosite – sticlele şi butoaiele – sunt supuse în prealabil unor operaţii de condiţionare pentru a
nu transmite un gust străin şi a nu periclita stabilitatea berii. Unele sortimente de bere sunt
pasteurizate la sticlă, înainte de etichetare pentru prelungirea conservabilitatii. Astfel încât
sticlele puse în navete cât şi butoaiele pline cu bere sunt depozitate în spaţii speciale răcite
până la expediţie.

6
7
8
Figura 1.1.Schema Tehnologică de Obţinere a Berii

9
 Cap. II Materiale folosite pentru ambalarea berii

2.1. Ambalajele metalice

Cutiile metalice pentru ambalarea berii sunt alcătuite din două elemente: corp şi capac,
executate din tablă cositorită sau din tablă de aluminiu foarte pur, având capacitatea de 0,330 l
şi 0,500 l. Dimensiunile de bază ale cutiilor sunt:

· capacitatea de 0,500 l, înălţimea A = 168,0 mm

· capacitatea de 0,330 l, înălţimea A = 115,2 mm, iar diametrul exterior al

cutiilor D = 66,3 mm. Presiunea internă maximă este de 0,62 Mpa
După diametrul interior al gurii de alimentare (C) se disting două tipuri de cutii:

· convenţională, simbol 2.06, având diametrul interior C = 52,4 mm;

· seria nouă, simbol 2.02, având diametrul interior C = 52,4 mm.
Cele două elemente componente, corpul şi capacul, sunt executate prin ştanţare şi
ambutisare. La ambutisare grosimea materialului se reduce. În cazul tablei cositorite, cutiile
sunt executate din tablă cu grosimea iniţială de 0,27 mm. Această grosime se menţine în
zonele de îndoire, iar la ambutisarea corpului se reduce la 0,09 mm. În zona de bordurare este
asigurată o îmbinare suficient de rigidă, cu grosimea tablei de 0,15 mm. Astfel se realizează
stabilitatea cutiilor de presiune internă. O cutie goală trebuie manevrată cu grijă, deoarece
poate fi uşor deformată cu mâna.
Cutiile sunt furnizate în box-paleti având dimensiunile 1180 x 1250 mm. Acestea sunt
executate din profiluri de oţel şi bare din material plastic ce asigură stabilitatea dimensională şi
permit stivuirea. În box-paletii pentru cutii de capacitate 0,330 l se pot ambala 360 cutii pe un
rând şi 8280 cutii în 23 rânduri.
Capacele pentru cutii sunt executate astfel încât să se rupă pe un contur precizat la
deschidere. Capacele din aluminiu au grosimea de 0,27 mm, având masa de 3,8 g. Cele mai
utilizate capace sunt tipul SOŢ, având avantajul că sistemul de deschidere completă rămâne
legat de capac după deschiderea cutiei. Capacele au diametrul iniţial (în stare nemontată) de
64,75 mm, iar după montare este de 57 mm. Capacele se livrează în saci, fiecare conţinând
600 capace, iar aceştia sunt livraţi în palete speciali ce conţin până la 250000 capace.

10
 Cutiile pentru bere sunt livrate de producători în stare lăcuită şi, ca urmare, trebuie
asigurat un loc de depozitare adecvat şi o cantitate bine corelată cu procesul de îmbuteliere
deoarece stratul lăcuit se poate deteriora uşor.
Avantajele utilizării ambalajelor metalice pentru ambalarea berii:
Ø Rezistenţa mecanică foarte bună în timpul ambalării, transportului
şi depozitării;
Ø Capacitatea de transfer a temperaturii din autoclav către produsul ambalat este
foarte bun;
Ø Opacitatea materialului de ambalare este foarte bună;
Ø Ambalajul are o bună capacitate de imprimare cu date referitoare la bere;
Ø Au o bună capacitate de reflectare a razelor calorice datorită luciului metalic;
Ø Impermeabilitatea materialului din care este confecţionat ambalajul.
 Dezavantajele utilizării ambalajelor metalice pentru ambalarea berii:
v Preţul de cost de produs pe unitatea de ambalaj este foarte ridicat;
v Posibilităţi de deformare ridicate a ambalajului cu produs.

2.2. Ambalajele din sticlă

Sticla ca material de ambalare a produselor alimentare are ca scop ambalarea lichidelor

şi a produselor alimentare păstoase de tipul cremelor, sosurilor etc.
Formula general pentru sticlă este: O*CaO*6Si. În funcţie de necesităţi se pot
introduce în structura sticlei diverşi oxizi metalici care să ducă la colorarea ei.
Umplerea sticlelor se face după principiul izobarometric, cu maşini automate de
îmbuteliat. După, umplere închiderea se face cu capsule metalice prevăzute cu rondele din
plastic pentru etanşare. Etichetarease face automat. Sticlele se aşează în ambalaje de plastic
(navete) şi sunt depozitate. Livrarea se face însoţită de certificat de calitate.
Când ambalajul este făcut din sticlă verde sau transparentă berea poate să dobândească
un miros neplăcut. Culoarea cea mai des folosită este cea maro, pentru că ea blochează cel mai
bine lumina. Sticlele transparente sunt mai ieftine şi mai uşor de reciclat.
Sticlele în care se vinde de obicei berea sunt brune sau verzi. Studiile au arătat că
sticlele brune protejează mai bine conţinutul de radiaţii solare decât cele verzi. Preferinţa
consumatorilor se îndreaptă spre cele verzi, un avantaj al acestora fiind faptul că putem vedea

11
mai bine conţinutul sticlei (bere tulburesau cu sediment). Dacă berea este expusă la soare se
prefera sticlele maro. Sticlele de culoare albă protejează cel mai puţin conţinutul. Produsul bun
se recunoaşte după modul de ambalare. Tradiţional cel mai buncapac este capsula coroană
metalică cu plută având la interfaţa dintre pluta şi bere o foiţă de aluminiu. Inzilele noastre
pluta este înlocuită cu plastic. Dopurile în întregime din plastic sunt inferioare capsulelor
metalice.
Avantajele oferite de caracteristicile sticlei pentru ambalarea berii:
Ø Sticla este inertă din punct de vedere chimic, nu reacţionează decât cu acidul
fluorhidric;
Ø Sticla este impermeabilă la apă, vapori de apă, gaze şi arome;
Ø Sticlă nu are miros şi nu reţine mirosuri;
Ø Sticla este igienică, adică poate fi spălată foarte bine, astfel încât ambalajele din
sticlă pot fi refolosite
Ø Sticla este transparent putând face berea vizibilă pentru cumpărător;
Ø Are o rezistenţă mecanică sufficient de bună astfel încât să reziste procesului de
ambalare, transport şi depozitare a produselor alimentare;
Ø Ambalajele din sticlă sunt relative ieftine.
Dezavantajele oferite de caracteristicile sticlei pentru ambalarea berii:
v Fragilitae ridicată care duce la procente de spargere foarte mari la ambalare,
transport şidepozitare;
v Greutate relativă mare;
v Depozitare şi transport relative greoaie

2.3. Ambalajele din polietilen tereftalat (PET)

Utilizarea polietilen tereftalatului (PET) ca material pentru confecţionarea

buteliilor destinateambalării produselor alimentare lichide, generic denumite băuturi, a început
încă din 1970 deşi abia 20 de ani mai târziu s-a impus cu adevărat pe piaţă. Polietilenul
tereftalat este obţinut prin polimerizarea dintre acidul tereftalic şi etandiol.Are camaterial de
ambalare o caracteristică foarte important, care îl face utilizabil la ambalarea
produselor carbogazoase, şi anume impermeabilitate foarte ridicată la ℃.

12
 Prelucrarea PET se face prin procedeul desuflare din epruvete (butelii). Practic
utilizarea buteliilor din PET la îmbutelierea produselor alimentare lichide pare a nu avea
limite: bere, apă minerală, sucuri de fructe, uleiuri comestibile etc. Buteliile din PET pentru a
putea fi utilizate la îmbutelierea berii trebuie să satisfacă următoarele cerinţe:
 să prezinte proprietăţi barieră suficiente pentru a proteja berea faţă de pătrunder
ea oxigenului şi pierderile în bioxid de carbon;
 să poată fi pasteurizată;
 costurile de fabricaţie să fie concurenţiale;
 să fie reciclabilă.
În afară de aceste condiţii buteliile PET trebuie să fie compatibile cu alimentul ce se
imbuteliaza,respectiv, berea.
Buteliile PET standard, fiind confecţionate numai din granule de polietilen tereftalat,
nu corespund condiţiilor severe cerute la păstrarea berii îmbuteliate. Astfel, o pătrundere cât
de mică de oxigen prin pereţii buteliei PET standard este suficientă pentru a altera
caracteristicile senzoriale ale berii, iar pierderea de bioxid de carbon, afectează gustul şi
proprietăţile de spumare ale băuturilor. Dacă se ţine seama de cerinţele comerciale privind o
stabilitate a berii îmbuteliate de minim şase luni, se poate spune că buteliile PET standard nu
corespund pentru îmbutelierea berii, întrucât nu asigură protecţie suficientă împotriva
pătrunderii oxigenului, iar oxidarea rapidă a berii ar conduce la o învechire timpurie a
berii îmbuteliate. Pentru reducerea permeabilităţii PET la oxigen şi bioxid de carbon
producătorii de butelii PET au realizat aşa numitele « materiale barieră».
Principalele căi de îmbunătăţire a proprietăţilor barieră ale buteliilor PET sunt: 
Ø utilizarea altor materiale plastice cu proprietăţi barieră mai bune decât ale PET;
Ø îmbunătăţirea proprietăţilor buteliilor monostrat prin controlul cristalinităţii
PET;
Ø crearea buteliilor multistrat;
Ø folosirea de butelii la care, între straturile de PET se află unu sau mai multe
straturi bariera care să împedice pătrunderea oxigenului sau să-l absoarbă, respectiv să prevină
pierderile de bioxid de carbon, fiind posibilă şi combinaţia celor două metode;
Ø realizarea de butelii cu acoperiri interioare sau exterioare care să
limiteze sau să împiedicedifuzia gazelor în ambele sensuri.

13
  Avantajele utilizării ambalajelor din polietilen tereftalat (PET) pentru ambalarea berii:
v Ponderea gravimetrică este redusă faţă de materialele tradiţionale vis-à-vis de
bere;
v Posibilităţi practic nelimitate de imprimare cu texte referitoare la produsul
ambalat, precumşi de colorare a acestora;
v Capacitate foarte mare de diversificare a materialelor;
v Posibilităţi ridicate de obţinere a unor materiale cu rezistenţă crescută la
tratamente termice.
Dezavantajele utilizării ambalajelor din polietilen tereftalat (PET) pentru ambalarea
berii: sunt legate în special de faptul că aceste material nu sunt biodegradabile, având
un potenţial ridicat de producer a deşeurilor acumulabile.

14
 Cap. III Îmbutelierea berii

3.1. Îmbuteliere la sticla

Din punct de vedere funcţional, liniile de îmbuteliere la sticla pot fi:

 semimecanizate;
 semiautomate;
 automate.

Din punct de vedere al capacităţii de producţie (Q), exprimată în sticle/h, liniile de

îmbuteliere pot fi:

 de capacitate mică, Q< 3000 sticle/h;

 de capacitate mijlocie, Q = 3000÷12000 sticle/h;
 de capacitate mare, Q = 12000÷36000 sticle/h;
 de capacitate foarte mare, Q> 36000 sticle/h.

O linie tehnologică complexă de îmbuteliere bere se compune din:

 maşini de depaletizare;
 maşini de scos sticlele din navete;
 maşini de spălat navete;
 maşini de spălat sticlele;
 ecran de control;
 maşini de umplut;
 maşini de închis sticlele cu capace coroană;
 maşini de pasteurizat;
 maşini de etichetat;
 maşini de introdus sticlele în navete;
 maşini de paletizat - depozitat.

15
 Procesul de umplere in sticle se realizează în patru faze:

 în prima fază pistonul pe care stă sticlă se ridică cu ajutorul aerului comprimat
şi fixează sticla pe dispozitivul de umplere;
 în cea de a doua fază se face umplerea sticlei cu aer din spaţiul de aer al
rezervorului de bere din maşină, prin rotirea unui robinet cu trei căi, care deschide conducta de
aer;
 în cea de a treia fază, printr-o nouă rotire a robinetului cu trei căi se închide
conducta de aer şi se deschide conducta de bere şi cea de evacuare a aerului din sticlă; în acest
fel sticlă se umple până la înălţimea orificiului de evacuare a aerului;
 printr-o nouă rotire înapoi a robinetului cu trei căi, se întrerupe legătura sticlei
cu rezervorul de bere, sistemul de susţinere a sticlei coboară, iar sticla plină cu bere este
trecută la maşina de închis (capsulat).

La umplere, o atenţie deosebită trebuie acordată următorilor factori care pot influenţa
negativ calitatea berii:

 menţinerea concentraţiei de dioxid de carbon în bere, care, la degajare produce

spumarea puternică a berii;
 absorbţia minimă a oxigenului de către bere în timpul îmbutelierii;
 reducerea intensităţii fenomenelor ce se petrec la suprafaţa de contact bere-aer.

3.2. Îmbutelierea berii în cutii metalice

Există diferenţe între procedeul de îmbuteliere a berii în butelii şi procedeul de
îmbuteliere a berii în cutii metalice. Îmbutelierea berii în cutii metalice se bazează pe acelaşi
principiu ca şi umplerea buteliilor. Diferenţele datorate pereţilor foarte subţiri ai cutiilor (0,09
mm) şi formei acestora sunt următoarele:

 au o stabilitate foarte redusă la vid;

 suprafaţă mare a gurii de intrare a berii şi de evacuare a gazului în timpul
umplerii
 sunt foarte uşoare.
Datorită masei foarte reduse, transportorul cutiilor trebuie efectuat foarte atent şi uşor
pentru a asigura un spaţiu constant între ele, ceea ce este foarte dificil datorită vitezei mare de

16
îmbuteliere. Transportoarele pentru cutii sunt prevăzute cu lanţuri speciale, ghidaje laterale
reglabile pe înălţime şi elemente de ghidare şi centrare a acestora.

Fixarea cutiei în capul de umplere are câteva trăsături caracteristice:

· cutia nu este ridicată pentru umplere;

· la umplere, o parte a capului de umplere este coborâtă pentru a realiza etanşarea

între cutie şi capul de umplere;

· capul de umplere nu poate avea tub de umplere oricât de lung;

· realizarea etanşării cutie-cap de umplere este dificilă, deoarece cutia are o

stabilitate foarte redusă.
Pentru umplerea cutiilor, capul de centrare mobil este prevăzut cu o cameră de
presiune diferenţială, care se află între această şi capul de umpălere fix. Camera de presiune
diferenţială, care este legată cu interiorul cutiei, în timpul presurizării şi umplerii cutiei, se
încarcă la presiunea de umplere. La îndepărtarea cutiei după umplere, volumul camerei
dierenţiale de presiune se reduce, presiunea creşte şi, în consecinţă, cutia este eliberată din
garnitură de strângere. Cu excepţia acestor trăsături specifice, care sunt datorate stabilităţii
foarte reduse a cutiilor, etaple procesului de umplere sunt aceleaşi ca la umplerea buteliilor cu
cap de umplere, cu tub de umplere.
În structură şi modul de operare ale metodei de umplere a cutiilor există câteva
diferenţe esenţiale:

· structura şi metoda de operare ale capului de umplere;

· cap de umplere cu sterilizarea camerei de presiune diferenţială;

· cap de umplere volumic cu comandă pneumatică.

Funcţionarea capului de umplere a cutiilor metalice. Valva de umplere este montată
în zona inelară a rezervorului pentru bere.
Tubul de umplere şi conducta de retur ale aerului sunt introduse în cutie. Aerul din
cutie este evacuat şi berea este presurizată cu CO 2. Valva pentru bere are o suprafaţă mare,
fiind prevăzută cu 14-16 ţevi de curgere a berii, montate la un unghi de 30° faţă de axa de
simetrie a cutiei. În felul acesta se asigură o curgere liniştită a berii pe pereţii cutiei. După

17
presurizarea cu CO 2, valva se deschide automat. Eliminarea aerului prin conductă de retur
conduce la creşterea nivelului berii în această conductă.
Capul de umplere volumic cu comandă pneumatică pentru umplerea
cutiei. Înălţimea de umplere a cutiilor este determinată de poziţia canalului retur a aerului sau
de un senzor electronic de poziţie. Pentru realizarea înălţimii prescrise, umplerea cutiei trebuie
încetinită spre sfârşitrul operaţiei de îmbuteliere. Fenomenul conduce la un consum de timp
inutil şi la o capacitate de îmbuteliere scăzută.. Această operaţie poartă denumirea de umplere
volumică. O determinare corectă se poate realiza numai cu cilindru gradat de laborator,
deoarece fiecare milimetru de înălţime îi corespunde un volum mic.
Volumul de bere este determinat cu ajutorul unei camere de măsurare foarte sensibilă
prin folosirea unui senzor de nivel ultrasonic de înaltă rezoluţie, cu o precizie de măsurare de
1,5 ml. Camera de măsurare este umplută prin curgere fără turbulenţă de la partea inferioară
printr-o valvă şi poate evacua volumul cu care s-a umplut la începutul procesului de
îmbuteliere.
Avantajul metodei constă în faptul că, între sfârşitul umplerii unei cutii şi începutul
umplerii următoarei cutii, camera de măsurare poate fi umplută pentru măsurarea corectă a
volumului de umplere.
Îmbutelierea cutiilor metalice cu cap de umplere volumic cu cameră de măsurare poate
fi schematizată astfel:

· faza I – tratamentul opţional al cutiilor cu abur. Tratamentul trebuie să asigure

că nu există nici o contaminare a cutiei. Pentru aceasta, interiorul cutiei este injectat cu abur,
în timp ce aceasta nu este încă fixată etanş în capul de umplere;

· faza a II a  – sterilizarea I cu abur. Cutia este fixată etanş în capul de umplere şi

sterilizată pentru câteva secunde cu abur. Temperatura de sterilizare, de 110°C, se atige într-un
timp foarte scurt, deoarece metalul este foarte bun conductor de căldură, comparativ cu
buteliile din sticlă. Ca rezultat al unei uşoare coborâri a cutiei, aceasta este încă o dată
pulverizată cu abur. Poziţia cutiei este ca în faza I, şi aceasta constituie sterilizarea completă;

· faza a III a – purjarea cu CO 2. Cutia este purjată cu CO 2 şi apoi prin fixare
etanşă se în capul de umplere se realizează presurizare cu CO 2de la rezervorul de bere. Astfel
sunt realizate condiţiile corecte pentru umplere, în sensul că tot oxigenul a fost evacuat din

18
cutii şi înlocuit cu CO 2. Prin fixarea etanşă a cutiei la capul de umplere se realizează condiţiile
îmbutelierii izobarometrice;

· faza a IV a – umplerea. Volumul de umplere măsurat exact permite începerea

procesului de umplere. Prin deschiderea valvei de umplere, berea va curge rapid pe pereţii
cutiei presurizate cu CO 2;

· faza a V a – sfârşitul umplerii şi evacuarea cutiei. Camera de măsurare se

goleşte complet păstrând o cantitate predeterminată de bere. Astfel este posibilă o umplere a
camerei de la partea inferioară, împiedicând pierderile datorate spumei şi CO 2. Presiunea
realizată de valvă cu ajutorul unui furtun subţire asigură reducerea lentă a presiunii din cameră
la presiunea atmosferică. Valva de umplere se închide rapid, iar camera de măsurare este
reumplută pentru începerea unui nou ciclu7 de umplere. Se creează astfel posibilitatea
îndepărtării cutiei umplute, introducerea unei noi cutii, tratamentul cu abur, purjarea şi
presurizarea cu CO 2 a acesteia. Alte avantaje sunt:

o precizie ridicată a umplerii cu sistemul de umplere volumică;

o valvă de umplere relativ simplă;

o introducerea berii într-un film subţire pe pereţii cutiei;

o coborârea pneumatică a capului de umplere.

3.2.1. Închiderea cutiilor metalice

Datorită suprafeţei mari a gurii de umplere a cutiei metalice capacul, în primele
momente, rămâne liber pe gura cutiei până la închidere şi etanşare. Închiderea cutiei trebuie
astfel realizată încât forţa centrifugă să nu producă vărsarea berii. La începutul operaţiei de
închidere, cutia este ridicată de un arc elicoidal ce realizează şi centrarea acesteia şi este
presată împreună cu capacul pe capul de închidere.
O rolă cu profil bine determinat presează partea exterioară a capacului conform fazei I.
Această deformaţie asigură următoarele:

· capacul este menţinut în locul fixat;

· mecanismul de deschidere a cutiei nu este deformat.

19
 La scurt timp după aceasta se realizează deformarea de etanşare cu ajutorul celei de a 2
role cu profil special. Cutiile cu îmbinări incorecte sunt eliminate ca rebuturi. Operaţia de
închiderea acutiilor asigură o productivitate ridicată şi aceasta înseamnă că toţi factorii
implicaţi trebuie să fie corecţi.

3.3. Îmbutelierea berii la PET

Preformele sunt introduse în cuvele de alimentare a maşinilor de suflat unde sub
efectul temperaturii are loc transformarea lor în PET-uri. PET-urile sunt preluate de benzi
transportoare și direcţionate către umplutor unde are loc spălarea, umplerea sub perna de
dioxid de carbon și aplicarea dopurilor. Toate aceste operațiuni au loc automat și în condiții de
maxima igiena astfel încât să fie respectate standardele interne de calitate.
Înainte de a fi introdusă în PET, berea este pasteurizata printr-un pasteurizator tip
flash. Pet-urile umplute și verificate sunt etichetate, baxate și paletate și astfel sunt pregătite
pentru livrare. Pe tot parcursul procesului de îmbuteliere sunt analizate atât calitatea
produsului, a ambalajului cât și a igienizărilor. 

20
 Cap. IV Metode de conservare a berii

Pasteurizarea berii în sticle. Pentru reuşita pasteurizării berii ambalate în sticle, este
necesar ca temperatura apei de stropire să fie cu 50°C mai mare ca cea de pasteurizare.
Creşterea temperaturii până la temperatura de pasteurizare trebuie să se realizeze lent, cu
30°C/minut, iar răcirea sticlelor cu bere pasteurizată cu 20°C/minut, pentru a evita spargerea
sticlelor..
Pasteurizarea berii în flux („flash pasteurizator”) se efectuează cu ajutorul
pasteurizatorului cu plăci, care necesită un spaţiu relativ redus pentru amplasare şi asigură,
prin modul de concepţie, un coeficient de recuperare a căldurii de 97% din energia utilizată la
pasteurizare. Regimul de temperatură poate fi controlat cu stricteţe. Berea iese din
pasteurizator cu temperatura de 40°C şi poate fi apoi îmbuteliată. Menţinerea saturaţiei berii în
CO 2, în timpul pasteurizării, se efectuează cu ajutorul unei pompe de presiune înaltă, care
asigură presiuni mai mari de 12 bar.
Pasteurizarea berii este obligatorie pentru unele tipuri de bere, ca de exemplu berea
caramel şi facultativă pentru celelalte tipuri de bere, blonde şi brune.
Umplerea la cald a berii este o alternativă de stabilizare biologică a berii. Îmbutelierea
la cald urmăreşte încălzirea berii la temperaturi corespunzătoare, cu cele de pasteurizare,
respectiv la 68÷75°C şi umplerea în sticle, care după spălare nu mai sunt supuse răcirii.
Ca dezavantaje al acestui procedeu se pot enumera:
Ø mărirea proporţiei de spargeri de sticle,
Ø înrăutăţirea calităţii berii datorită timpului mai îndelungat de menţinere a
acesteia la temperaturi mai ridicate.
Avantajul principal al acestui procedeu constă în renunţarea la instalaţiile de
pasteurizare care ocupă un loc foarte mare şi consumă cantităţi apreciabile de utilităţi.
Sterilizarea la rece a berii. Deoarece tratamentul termic pentru stabilizarea biologică
implică riscul înrăutăţirii calităţii berii, îndepărtarea microorganismelor din bere se poate
realiza prin filtrare sterilizantă. Se utilizează în acest scop filtrarea cu membrane filtrante şi cu
filtre cu module.

21
 La filtrarea sterilizantă la rece trebuie să se respecte următoarele condiţii:
Ø sistemul să asigure o bună filtrabilitate a berii;
Ø evitarea oricărei surse de contaminare, prin apă, CO 2sau aerul utilizat;
Ø sistemul să poată fi igienizat şi sterilizat. După filtrarea sterilizantă, berea
trebuie astfel păstrată până la îmbuteliere încât să se evite orice contaminare, deoarece s-a
constatat că în jur de 50% din contaminări au avut loc după filtrarea sterilizantă. În acelaşi
timp trebuie să se asigure o îmbuteliere cât mai aseptică (recipiente sterile, îmbutelierea în
absenţa aerului, etc.);

22
 Cap. V Etichetarea ambalajelor

Conform recomandărilor „Comitetului pentru etichetarea bunurilor alimentare din

cadrul Comisiei Codex Alimentarius (FAO/OMS), etichetele trebuie să conţină următoarele
menţiuni:
Ø denumirea produsului;
Ø lista ingredientelor;
Ø conţinutul net;
Ø elementele de identificare a lotului şi data fabricaţiei;
Ø termenul limită pentru consum;
Ø numele şi adresa producătorului, distribuitorului, importatorului sau
exportatorului, ţara de origine.
În condiţiile fabricării unui număr mare de produse alimentare şi de clasificare a fost
nevoie de o codificare a acestora pentru identificare.

Pentru ţările din Europa a fost adoptat sistemul „Codul european al articolelor” bazat
pe un cod cu 13 caractere, cu următoarele specificaţii: primele două cifre indică ţara de
origine, cinci cifre indică furnizorul, cinci cifre produsul şi ultima cifră este cifra de control

5.1. Etichetarea cutiilor metalice

Una din caracteristicile esnţiale ale modernizării producţiei de bere constă în
reconsiderarea ca un sistem bicompenent. Concepţia sistematică asupra berii că marfă, din
punct de vedere al celor două componente ale sistemului (bere + ambalaj), care se
condiţionează reciproc reprezintă o necesitate obiectivă, pentru realizarea ei, ambalajul având
funcţii multiple, binecunoscute:

· de conservare şi de protecţie;

· funcţii legate de manipulare, depozitare şi transportul berii;

· de informare şi promovare a desfacerii de bere.

23
 Pentru mărfurile alimentare, inclusiv pentru bere, necesitatea socială şi economică a
preambalării este consemnată şi reglementată într-o serie de acte cu caracter legislativ-
normativ, prin prescrierea de standarde şi etichetarea produselor. Eticheta modernă presupune
un mesaj bogat şi mai variat de informaţii utile comerţului şi consumatorului.
Conform recomandărilor „Comitetului pentru etichetarea bunurilor alimentare din
cadrul Comisiei Codes Alimentarius” (FAO/OMS), etichetele trebuie să conţină următoarele
menţiuni:

· denumirea produsului;

· lista ingredientelor;

· conţinutul net;

· elementele de identificare a lotului şi data fabricaţiei;

· termenul limită pentru consum;

· numele şi adresa producătorului, distribuitorului, importatorului sau

exportatorului, ţara de origine.
Etichetele sunt complet imprimate cu toţi indicii necesari, cu excepţia termenului de
garanţie sau a datei de îmbuteliere, care se marchează în momentul etichetării buteliei.

 5.1.1. Marcarea termenului de garanţie pe cutii metalice

Pentru inscripţionarea acestei informaţii pe etichete se folosesc diferite dispozitive:

· dispozitive de ştampilare pentru capacităţi de 60000 butelii/h;

· dispozitive de ştanţare sau perforare pentru hârtia cu o singură faţă lăcuită,

pentru capacităţi medii;

· imprimante cu jeet de cerneală; prin această metodă se imprimă informaţia fără

contact, prin folosirea unui microprocesor de control al jetului de cerneală.
Marcarea termenului de valabilitate sau a datei îmbutelierii pe cutiile metalice se face
pe capacul superior prevăzut cu dispozitivul de deschidere. Întrucât, pe tot parcursul
procesului de îmbuteliere, cutiile sunt umede, marcarea cu toate informaţiile necesare se
realizează când acestea sunt încă uscate, după despachetare.

24
 Imprimantele cu jet de cerneală sunt folosite, de obicei, pentru marcarea cutiilor
metalice pentru bere. Cerneală specială este forţată să treacă printr-o valvă de control 1, apoi
printr-un tub de cristal special pentru cerneală 2, având diametrul egal cu cel al firului de păr,
divizând jetul în 66000 pulsaţii/s, realizând picături care sunt separate în tunelul de separare 3.
Picăturile de cerneală sunt deviate de placa 4 într-o poziţie stabilită anterior pe capacul
superior al cutiei şi ele se usucă imediat. Distanţă între punctul de reflexie şi capacul cutiei
este de câţiva zeci de mm. Mărimea literelor şi a cifrelor depinde de acest orificiu şi este mai
mare, dar mai puţin clară, cu creşterea diametrului orificiului.
Capacitatea unei imprimante cu jet de cerneală este foarte mare 16-17 cutii/s şi
funcţionează în flux continuu. Pentru inscripţionarea unei cutii se folosesc 120-150 picături de
cerneală, ceea ce conduce la un total de 2004-2505 picături/s.

25
 CONCLUZII

Berea este o băutură alcoolică nedistilata, obişnuită prin fermentarea cu drojdie a unui
must realizat din malţ, apă şi fiert cu hamei.
Îmbutelierea berii este operaţia necesară în vederea asigurării acesteia de la locul de
producţie până la locul de desfacere-consum.
Doza, sticlă şi PET-ul sunt trei dintre cele mai întâlnite ambalaje în care este
îmbuteliata berea. În afară de doze, care au cam aceeaşi formă, sticlele şi PET-urile de bere
diferă la formă, culoare sau dimensiune în funcţie de brand-ul şi de marcă pe care o reprezintă.
Fiecare consumator îşi alege berea în funcţie de gustul şi aroma acesteia, dar şi în
funcţie de ambalajul preferat. Sunt unii băutori de bere care preferă sticlă de sticlă în
detrimentul PET-ului sau dozei de bere. Ambalajul are rolul de a proteja berea de factorii care
ar putea să îi diminueze calitatea.

26
 Bibliografie

1. Banu, C. , 2000, « Tratat de stiinte si tehnologi maltului si a berii », Editura

Tehnica,Bucuresti;
2. Berzescu P., s.a., 1981, « Tehnologia berii si a maltului », Editura Ceres, Bucuresti ;
3. Croitor N. , 2002, « Tehnologia generala a industriei alimentare », Editura fundatiei
universitatii, « Dunarea de jos », Galati ;
4. S e g a l B . , 1 9 7 5 , « Tehnologia generală industriei alimentare » , Galaţi;
5. Todaşca M-C., 2008, « Noţiuni de ambalare şi depozitare şi igiena produselor
alimentare»,Editura Printech, Bucureşti;
6. http://proalimente.com/imbutelierea-berii-si-etichetarea-berii-la-cutie/

27