Absolutismul monarhic

In sfarsitul secolului al 15-lea si inceputul secolului al 16-lea, in unele tari din Europa precum
Franta, Anglia, Spania, Rusia se va pune in practica o noua forma de conducere a statului si anume
absolutimsmul monarhic de drept divin care a evoluat din monarhia feudala centralizata, acesta a
fost teoretizat in mai multe lucrari.

Inca din 1576 Juan Bodine in cartea sa (Republica) justifica puterea regala printr-o noua doctrina a
suveranitatii si al dreptului divin. Monarhul detinea puterea legislativă, exercita justitia suprema,
conducea politica interna si externa a statului, putea incepe un razboi si incheia pace, „desii nu se
supune nimanui insa trebuie sa respecta vointa lui Dumnezeu si legile sale”.

Dispunea de o armata permanenta care il ajuta atat in apararea statului sau in deprinderea de
cucerici cat si in mentinerea ordinei interne. Era ajutat de oameni de incredere ce forma un consiliu
regal de Julici, recrutati mai ales din randurile burgheziei.

Monarhia va duce o politica independenta in conditiile rivalitatii dintre vechea nobilime si noua
categorie sociala ce detine cat mai multa putere economica, burghezia (sec 16). Burghezia ofera
specialisti, fonduri in conditiile in care se dezvolta economia de schimb, economia de tip capitalist iar
burghezia dorea sa obtina si functii in stat. Nobilimea care in urma razboaielor civile, cum ar fi
razboiul celor doua roze din Anglia sau razboaiele religioase.

Noblimea decade din punct de vedere economic dar si militar deodata cu aparitia armelor de foc, de
aceea nobilimea vedea in monarhie un sprijin pentru a-si pastra privilegiile.

Pe de alta parte apare o noua noblime, deosebita de vechea noblimine legata de activitatiile specifice
burgheziei care dorea si ia accesul in viata politica. Biserica fie ea catolica, fie protestanta avea nevoie
de sprijinul regalitatii pentru a-si consolida pozitia in societate.

Acestea sunt conditiile in care se instaleaza absolutismul monarchic, inca din sec al 16-lea regi
franfezi precum Francisc I sau Henric II, dar primul care a luat masurile este Henric al IV-lea de
Bourbon iar modelul de monarhul absolut si pentru alti monarhi ai europei a fost regele soare regele
Ludovic al 14-lea al Frantei care a avut o lunga domnie (1643-1715), in prima sa parte pana in 1661 el
a fost minor, puterea fiind exercitata de mama sa si de capitanul Mazarin (era de origine italiana)

Un rol important in Franta a avut in consolidarea monarhiei absolute primul prim-ministrul al Frantei
Cardinalul Richelieu intre 1624-1642 care a fost preministru in timpul urmasilior lui Henric al 4-lea de
Bourboun. Ludociv al 14-lea (1610-1643).

Adunarea starilor generale in Franta, parlamentul in Anglia, protestul in Spania se mentin dar ele sunt
convocate tot mai rar, de exemplu adunarea starilor generale din Franta nu mai sunt adunate din
1614 pana in 1789 si sunt subordonate intereselor monarhului.