Activitatea „Copacul vieții”

Dacă viața ta ar fi un copac, cum l-ai desena?

Când prezentul e nesigur și neprietenos, copiii aduc culoare și speranță desenând curcubee. Dar desenul
poate fi chiar și pentru adulți o cale spre echilibrul interior, o modalitate de autoreglare emoțională, crescând
auto-reflecția și conștientizarea de sine, reducând anxietatea și stările depresive.
Te provocăm să desenezi un copac care să reprezinte viața ta și diferitele elemente care o formează - trecut,
prezent și viitor. Ai nevoie doar de o foaie de hârtie și creioane colorate. Desenează progresiv copacul,
începând cu rădăcinile, continuând cu linia solului, apoi trunchiul, crengile, frunzele și florile. Pentru fiecare
secțiune, desenează o parte a copacului și notează-ți gândurile în jurul lui. Cu fiecare element pe care îl
desenezi, ai ocazia să devii un povestitor al propriei vieți, pentru că fiecare parte a copacului tău va spune o
poveste cu și despre tine, despre trecutul tău, prezent și despre cine îți dorești să devii.
„Copacul vieții” este o tehnică proiectată de Ncazelo Ncube şi David Denborough pentru a sprijini copiii
vulnerabili, încurajându-i să spună povești despre speranță, putere și valori. Folosind părțile componente ale
copacului, ca metafore pentru a reprezenta diferite aspecte ale vieții, această tehnică se bazează pe concepte
ale practicii narative, orientare terapeutică de factură social-constructivistă, care a luat naștere la începutul
anilor ’80 și care ajută oamenii să-şi re-construiască şi re-povestească vieţile în modalități cât mai adaptative
şi mai satisfăcătoare.
Pe măsură ce desenezi...

Pasul 1. Scrie pe rădăcini de unde vii (satul, orașul, țara), istoricul familiei (nume, strămoși, detalii despre
familia ta), numele unor persoane care contează/au contat foarte mult pentru tine (de la care ai învățat cel
mai mult), locul favorit acasă, cântecul sau melodia favorită, dansul preferat: „Cine și ce te-a inspirat?”.

Pasul 2. Scrie pe linia solului detalii despre locul unde trăiești în prezent și activitățile obișnuite pe care le
faci. Nu ar trebui să fie lucruri pe care ești obligat să le faci, ci mai degrabă lucruri pe care alegi să le faci
pentru tine: „Cine ești azi și ce faci?”

Pasul 3. Pe trunchiul copacului scrie despre lucrurile pe care le poți face și care sunt vizibile pentru alții,
care se văd în interacțiunea cu ceilalți: „La ce ești bun?”, „Ce văd ceilalți că poți face?”, „Cine a observat
primul aceste aptitudini și competențe?, „Cât de importante sunt acestea pentru tine?”

Pasul 4. Pe crengi scrie despre speranțele, visele și dorințele pe care le ai în viață. Acestea pot fi personale
sau generale (pentru întreaga omenire): „Dacă ai avea trei dorințe, care ar fi acestea?”, „Ce scopuri/planuri
de viitor ai?”, „Cât de realizabile sunt?”.

Pasul 5. Pe frunze scrie numele persoanelor semnificative din viața ta (fie că sunt în viață sau nu), care te
susțin/te-au susținut în ceea ce faci/ai făcut: „Cine sunt oamenii care te susțin/te-au susținut în ceea ce faci/ai
făcut?”, „Există persoane care au murit - frunze în vânt?”.

Pasul 6. Fructele vor conține detalii despre darurile primite, nu neapărat daruri materiale, ci daruri de a fi
apreciat, iubit, acte de grijă și valorizare pe care le-ai trăit: „Ce te-au învățat părinții tăi?”, „Ți-au dat
vreodată un cadou care a însemnat mult pentru tine?”, „Ce le-ai oferit în schimb?”,„Ce interacțiuni ai primit
pe care le-ai putea considera ca adevărate cadouri?”.

În final, spune povestea copacului pe care l-ai desenat unei alte persoane, evidențiază care sunt în abilitățile,
speranțele și visele tale, precum și istoriile acestora.

Selectat: Ina Voroniuc, psiholog, L.T. ” Miguel de Cervantes”

Sursa: Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Iași

https://web.facebook.com/Centrul-Jude%C8%9Bean-de-Resurse-%C8%99i-Asisten%C8%9B%C4%83-
Educa%C8%9Bional%C4%83-Ia%C8%99i-1823656507909135/?_rdc=1&_rdr