Procesele mentale

Definiție: Procesele mentale constau în activităţi ale sistemului nervos

central, bazate pe structuri neurofiziologice specifice care îndeplinesc funcţii
specifice. Procesele mentale se mai numesc funcţii psihice. (exemplu: memoria –
este o activitate a sistemului nervos central, bazată pe formarea unor legături
sinaptice la nivelul hipocampului, are rolul de a fixa, menține și reactualiza
informațiile).

Clasificare:
Procesele mentale se clasifică în două categorii:
I. Procese mentale elementare – deservesc o singură funcţie (de exemplu,
atenţia are ca rol asigurarea prelucrării selective a informaţiei relevante
la un moment dat).
II. Procese mentale de sinteză – reunesc mai multe procese elementare (de
exemplu, conştiinţa implică funcţionarea coordonată a proceselor
mentale elementare de cunoaştere).
Procesele mentale elementare
Procesele mentale elementare se clasifică în trei categorii principale în
funcţie de rolul pe care îl deservesc:
I. Procesele mentale cognitive – sunt implicate în procesele de cunoaştere,
motiv pentru care sunt numite şi procese de cunoaştere. Sunt
reprezentate de:
 senzaţie şi percepţie – funcția estezică
 atenţie – funcția prosexică
 memorie- funcția mnezică
 gândire
 limbaj
 imaginaţie
II. Procesele mentale afective – asigură trăirea afectivă – funcția timică.
Constau în:
 afectivitatea bazală (dispoziţia)
 reacţiile afective
III. Procesele mentale efectorii – sunt implicate în validarea influenţelor
comportamentale asupra mediului şi elementelor acestuia. Se numesc şi
procese conative. Procesele conative includ:
 motivaţia
1
  voinţa – funcția bulică
 activitatea – funcția kinezică
Procesele mentale de sinteză
Sunt reprezentate de:
 conștiință
 temperament
 caracter
 personalitate

Sitemul cognitiv uman

Definiție: Este un sistem de procesare a informaţiei
De la prezentarea unui stimul la realizarea unui răspuns informaţia parcurge
mai multe stadii. Fiecare stadiu presupune o transformare a informaţiei procesate
și necesită un interval specific de timp

Stadiile de procesare a informaţiei sunt:

stadiul 1 – procesarea senzorială
↓
stadiul 2 – percepţia
↓
stadiul 3 – decizia şi selectarea răspunsului
↓
stadiul 4 – executarea răspunsului

Evaluarea funcţionării sistemului cognitiv uman

 Timpul de reacţie – TR
Este timpul necesar parcurgerii stadiilor de procesare a informaţiei. Constă
în timpul scurs între prezentarea stimulului şi executarea unui răspuns.
Factori care influenţează timpul de reacţie
o Complexitatea răspunsului: cu cât numărul de acţiuni posibile este
mai mare cu atât creşte TR

2
  Exemplu: dacă portarul unei eschipe de fotbal știe unde va șuta
jucătorul care execută lovitura de penalizare atunci timpul lui
de reacție va fi mai scurt
o Compatibilitatea stimul – răspuns: dacă relaţia dintre un set de simuli
şi răspuns este compatibilă TR este mai scurt
 Exemplu: experimentele de ascultare dihotomică (subiectul
poartă căști și i se prezintă într-o ureche un stimul cerându-se
să execute un răspuns cât mai repede după ce aude sunetul;
dacă răspunsul este compatibil – să ridice mâna de partea
urechii în care i s-a prezentat stimulul – TR este mai scurt decât
dacă dacă răspunsul este incompatibil – să ridice mâna de
partea opusă urechii în care i s-a prezentat stimulul – TR este
mai lung)
o Expectanţa: TR este mai scurt la stimuli predictibili
 Exemplu: TR este mai scurt dacă vedem un urs în pădure (o
luăm iediat la fugă), decât dacă ursul apare într-un autobuz
când mergem seara spre casă (rămânem câteva secunde
blocați)
o Relaţia inversă dintre viteză şi acurateţe: dacă TR este scurt creşte
numărul de erori
 Exemplu: portarul unei echipe de fotbal în fața jucătorului ce execută lovitura
de penalizare sare într-o parte imediat după executarea șutului, fără a vedea
direcția în care jucătorul a tras mingea – TR scurt dar probabilitatea de a greși
(a sări în partea opusă șutului) este de 50%. În cazul în care ar aștepta să vadă
direcția mingii – TR lung, el ar sări în partea în care s-a executat șutul (răspuns
corect), chiar dacă nu ar mai ajunge la minge pentru a o respinge.

 Potenţialele evocate
Se înregistrează cu ajutorul electroencefalografului (EEG). Constau în
modificarea redusă şi temporară a voltajului consecutivă prezentării unui stimul.
Înregistrarea potenţialelor evocate evidenţiază două vârfuri:
o N100 – este un vârf negativ care apare la aproximativ 100 msec după
prezentarea stimulului
 Corespunde procesării senzoriale a stimulului
 Provine de la nivelul ariilor corticale primare

3
o P300 – este un vârf pozitiv care apare la aproximativ 300-500 msec
după prezentarea stimulului
 Corespunde stadiului perceptual al procesării informaţiei
 Provine de la nivelul ariilor corticale de asociație
 Dintre toți factorii care inluențează TR, P300 este influenţat
doar de expectanţă