Jupiter (zeu)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru alte sensuri, vedeți Jupiter (dezambiguizare).
În mitologia romană, Jupiter sau Iupiter deținea același rol precum cel
al lui Zeus în panteonul grecesc. El era numit Jupiter Optimus Jupiter
Maximus (Jupiter Cel mai Înalt, Cel mai Mare), fiind zeitatea supremă a
statului roman, având în grijă legile și ordinea socială. Jupiter este o
derivare a lui Jove și pater (latină: tată).

Numele zeului a fost adoptat drept numele planetei Jupiter și a fost

punctul de plecare pentru numele zilei de joi a săptămânii (rădăcina
etimologică este mai vizibilă în limba franceză jeudi, de la Jovis Dies).
În mod ironic, studiile lingvistice îl identifică ca fiind derivat din același
zeu precum și zeul germanic Tiwaz, al cărui nume a fost dat zilei de
marți. O altă referință etimologică este Dyaus Pita, aparținând religiei
vedice.

(Acest articol se concentrează asupra lui Jupiter în timpurile începutului

Romei și asupra practicilor cultului. Pentru informații privind surse
mitologice despre Jupiter, adânc influențate de către mitologia greacă,
vezi Zeus.)
Jupiter și Thetys
(tablou de Jean Ingres, 1811)

Civilizația romană
Cuprins Rol Zeitate supremă
Simboluri fulgerul, vulturul
Alte titluri ale lui Jupiter Căsătorit Iunona
Jupiter și suveranitatea romană
cu
Tată Saturn
Jupiter Capitolin
Frați Neptun, Pluton, Iunona, Ceres,
În limbă Vesta
Bibliografie Modifică date / text

Vezi și
Legături externe

Alte titluri ale lui Jupiter

1. Jupiter Caelestis ("cerescul")
2. Fulgurator ("al fulgerului")
3. Jupiter Latarius ("Zeu alLatiumului")
4. Jupiter Lucetius ("al luminii")
5. Jupiter Pluvius ("trimițătorul de ploaie").
6. Jupiter Stator (de la stare, însemnând "stătător")
7. Jupiter Terminus sau Jupiter Terminalus (apărătorul de granițe).
8. Jupiter Tonans ("trăznetul")
9. Jupiter Victor (condu armatele romane cătrevictorie)
10. Jupiter Summanus (trimițătorul de trăznet nocturn)
11. Jupiter Feretrius ("cel ce poartă departe pradele războiului")
12. Juptier Optimus Maximus (cel mai bun și cel mai mare)

Jupiter și suveranitatea romană

Aspectele de suveranitate implicate în unele dintre titlurile lui Jupiter sunt explicite în Subiecte în Mitologia
istoria legendară a începuturilor Romei (după cum se transmite, de exemplu, în "Viețile" Romană
romane ale lui Plutarh și în primele puține cărți ale lui Livius). Astfel războinicul Mitologie romană
Romulus invocă Jupiter Stator pentru a opri și terifia inamicii Romei, în timp ce Zei importanți:
pașnicul legislator Numa Pompilius avea o relație apropiată cu Dius Fidius, care
prezidează deasupra jurămintelor.
Jupiter Minerva
Marte Mercur
De asemenea, Jupiter se află în fruntea Triadei Arhaice a lui Jupiter, Marte și Quirinus. Quirinus Vulcan
Această grupare a fost văzută drept o reprezentație religioasă a societății romane Divus Ceres
timpurii, în care: Julius
Venus
Divus
Jupiter susține autoritatea rituală șiaugurală a Flamen Dialis (înaltul preot
Augustus Diana
al lui Jupiter) și șeful colegiilor preotești.
Iuno Lares
Marte, cu funcțiile sale războinice și agriculturale, susține puterea regelui și
a tinerilor nobili de a aduce prosperitate și victorie prinmagie Vesta Fortuna
compătimitoare în ritualuri precum Calul din octombrie și Lupercalia.
Quirinus, din co-viri "oameni alături", susține forța combinată apopulusului
Istorie legendară:
roman. Eneida
Mai târziu, în timpul perioadei imperiale, împărații Claudius și Domițian au adoptat
Numa
trăsături ale lui Jupiter în portretele lor, pentru a sublinia suveranitatea lor asupra întregii Aeneas
Regi
lumi. Romulus
timpurii
Religie romană
Jupiter Capitolin
Pontifex Flamen
Cel mai mare templu din Roma era acela al lui Jupiter Optimus Maximus pe Colina Dialis
Maximus
Capitolină. Aici a fost venerat alături de Iuno și Minerva, formând Triada Capitolină.
Rex Flamenii
Temple ale lui Jupiter Optimus Maximus sau ale Triadei Capitoline ca un întreg erau Sacrorum Rex
construite de romani în centrul noilor orașe din coloniile lor
. Nemorensis
Virginele
vestale Augurii
În limbă Mitul grec/roman comparat
Odată se credea că zeul roman Jupiter (Zeus în Grecia) era în fruntea justiției cosmice și că în Roma antică, oamenii jurau către Jove
în tribunale, ceea ce a condus la expresia comună "după Jove," pe care multe persoane o folosesc astăzi.

Bibliografie
Articolul "Jupiter" în Dicționarul clasic al Oxford, ISBN 0-19-860641-9.
Georges Dumézil, Religia romană arhaică, ISBN 0-8018-5481-4.
Georges Dumézil, Mitra-Varuna, ISBN 0-942299-13-2.
Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
Anca Balaci, Mic dicționar de mitologie greacă si romană, Editura Mondero, București, 1992,ISBN 973-9004-09-2
George Lăzărescu, Dicționar de mitologie, Casa Editorială Odeon, București, 1992,ISBN 973-9008-28-3

Vezi și
Mitologie romană
Listă de zei
 Listă de zei (pe zone geografice)
Listă de zei romani
Flamen Dialis
Templul Iunonei Moneta

Legături externe
Dicționar mitologic

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jupiter_(zeu)&oldid=11394090

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 24 octombrie 2017, ora 10:33.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.