Ecoturism

Introducere
Creşterea rapidă a industriei turistice ce caracterizează ultima parte a secolului XX şi începutul
secolului XXI, poate fi corelată cu dezvoltarea fără precedent a economiei, a urbanizării, urmate de
tendinţa de mărire a veniturilor populaţie, a concediilor prin micşorarea timpului de lucru.
Poluarea aerului la nivel local sau global (încălzirea climatică, pierderea stratului de ozon) pune în
pericol prin efectele induse (topirea calotelor glaciare, ridicarea nivelului mării, pierderea biodiversităţii,
intensificarea activităţii ciclonilor etc) multe din destinaţiile turistice ale Terrei. Deteriorarea
componentelor hidrosferei, datorită presiunilor antropice, sau a solurilor, vegetaţiei, faunei constituie
probleme care cer o rezolvare imediată, pentru că ele afectează viaţa, omul, ramurile economiei, implicit
turismul.
Între mediu, turism, om, sunt relaţii complexe, de interdependenţă, reciprocitate etc., dar problema
esenţială rămâne păstrarea în echilibru a mediului natural, deoarece nu există turism fără mediu.
Astfel, dacă în 1950, fluxul turistic mondial a fost de 25 mil. turişti, el a ajuns în anul 2000 la 682
milioane şi la 935 milioane in anul 2010. Această creştere nu a fost continuă, ci a fluctuat din cauza
şocurilor economice, a unor evenimente naturale, politice şi sociale.Cu toate acestea, prognozele OMT
arată o cifră de 1,6 mild. turişti pentru 2020, ceea ce înseamnă o dublare a fluxurilor în următorii zece
ani.Turismul este sectorul economic marcat de cea mai rapidă creştere, deoarece el furnizează mai mult
de 6% din produsul global şi 13% din cheltuielile de consum

Industria turistică se sprijină pe rolul turismului prin beneficiile economice, psihologice, sociale
create (recuperare, regenerarea fizică şi psihică, integrare socială, comunicare, lărgirea orizontului
cultural, libertate şi autodeterminare, „evadare”,fericire, delectare, realizare personală). Pentru multe
regiuni , ţări, turismul este văzut ca un panaceu pentru redresarea economică şi ridicarea veniturilor
comunităţilor locale si firmelor.
Totuşi, după 1990, turismul a început să fie asociat cu degradarea, epuizarea mediului. În fapt, problemele
de mediu din partea turismului provin de la mărirea fluxului de turişti.
Pentru a-şi atinge scopul, fie cel al prosperităţii fie cel al supravieţuire, companiile urmăresc
atragerea unui număr cât mai mare de turişti, ceea ce duce la aglomerarea unor regiuni, la micşorarea
preţurilor etc.Companiile mari, transnaţionale părăsesc aceste oferte „consumate” şi deschid noi
destinaţii, care le pot aduce venituri mai mari, urmărind de cele mai multe ori doar propriul lor interes ci
nu pe cele locale sau guvernamentale.
Răspunsul dat acestor manifestări este ecoturismul ca formă a turismului durabil, o varianta de
turism ecologic în care se investesc foarte multe speranţe în toate statele lumii.

CAPITOLUL 1
ECOTURISM. NOŢIUNI GENERALE
1.1.Definiţie
Ecoturismul s-a dezvoltat în ultimele decenii ale secolului al XX-lea ca urmare a pericolului creat
de supra-dezvoltarea turismului. Ecoturismul a intrat pe piaţa turistică in anii ’80 ca efect al mişcărilor
environmentaliste având un parcurs fulminant in cei treizeci de ani de la apariţia sa.

Noţiunea de ecoturism are înţelesuri diferite (turism în natură, turism verde, turism ecologic) în
funcţie de strategiile urmărite de ţări şi companiile transnaţionale, de scopul acestora, de priorităţile de
mediu sau economice, de educaţia şi pregătirea turistului.

Fenell / Fănel :)), 2001, defineşte ecoturismul ca „o călătorie responsabilă faţă de mediu, în zone
relative nealterate, cu scopul aprecierii naturii şi a oricăror atracţii culturale trecute sau prezente, care
promovează conservarea, are un impact negativ scăzut şi asigură o implicare socio-economică activă ce
poate aduce beneficii populaţiei locale”
Comisia australiană pentru strategia ecoturistică denumeşte ecoturismul ca fiind un “turism bazat
pe natură ce implică educaţia şi interpretarea mediului natural şi care este administrat spre o
durabilitate ecologică".
 In concluzie: ecoturismul este o variantă a unei alternative turistice, care are la bază
promovarea turismului durabil, ce constă în deplasarea omului în special în areale naturale atractive
pentru a se relaxa, cunoaşte, informa însă fără a produce pierderi sau distrugeri ale calităţii mediului
înconjurător, aducând beneficii tuturor segmentelor implicate în actul turistic.
Ecoturismul nu este o modă ci este o necesitate a mileniului trei, care poate aduce venituri pe termen lung
atât comunităţilor locale cât şi firmelor sau segmentelor implicate în exploatarea durabilă a acestor
resurse naturale. El permite protejarea unor habitate vulnerabile exploatării turistice clasice, introduce
cunoaşterea, educarea, relaxarea fizica si psihica a turistului pe baza unor produse turistice sensibile,
fragile.

1.2. Principiile ecoturismului

Pentru asigurarea dezideratelor urmărite prin ecoturism se impune cu stringenţă respectarea unor
principii, care să contureze strategii viabile pe termen lung. Ecoturismul este o călătorie responsabilă în
natură supusă procesului de protejare şi conservare, educare si creere a unei constiinte de a respecta
mediul.
Principiile de bază ce trebuie să guverneze ecoturismul sunt: durabilitatea, urmat de echitate,
parteneriate, cooperare.

1. Durabilitatea - reprezintă procesul prin care dezvoltarea are loc la un nivel care să satisfacă cerinţele
populaţiei actuale, fără a compromite capacitatea de susţinere a mediului pentru generaţiile viitoare.
Acest principu este cerut de:
Schimbările sociale (îngrijorarea crescândă pentru mediu, vulnerabilitatea destinaţiilor turistice,
insatisfacţia pentru unele produse turistice existente);
Politica turistică (ce trebuie să reflecte grija pentru mediul înconjurător); Epuizabilitatea
resurselor Terrei.
2. Echitatea intrageneraţii şi inter-generţii trebuie să elimine interesele egoiste, exclusiviste axate pe
acumulare de capital doar pentru unele segmente ale societăţii. Acest principiu se sprijină pe studii
profunde, deoarece ce pare a fi durabil pentru un segment poate fi neelocvent pentru altul.
3. Eliminarea opţiunii dictatului din partea marilor puteri economice asupra ţărilor mai puţin dezvoltate,
deoarece se crează situaţii care pot conduce la pierderi ale diversităţii ecologice şi sărăcirea comunităţilor
din arealele ţintă. Această politică este înlocuită de cooperare şi parteneriate interstatale, între firme,
între guvern şi firme sau între acestea şi comunităţile locale.
TIES (1991-1992) a publicat un set de principii ecoturistice în urma întâlnirilor
pe baza cărora s-au trasat linii directoare care să ajute la achiziţionarea de performanţe în ecoturism.

Principiile ecouturistice -TIES - 1991

a. Minimizarea impactelor negative asupra mediului sau culturii care pun în pericol destinaţiile;
b. Educarea turiştilor privind importanţa conservării resurselor;
c. Accentuarea ideii de afacere responsabilă şi armonizarea ei cu interesele locale, de mediu şi ale
autorităţilor;
d. Realizarea de venituri directe din managementul, conservarea arealelor protejate;
e. Utilizarea studiilor de mediu şi sociale şi monitorizarea destinaţiilor pentru reducerea
impactelor;
f. Asigurarea bunăstării maxime pentru toate segmentele din regiune sau din arealul de
influenţă;
g. Zonarea turistică şi desemnarea unui management pentru fiecare regiune;
h. Asigurarea că dezvoltarea turistică nu depăşeşte capacitatea de suport;
i. Bazarea pe o infrastructură dezvoltată armonios cu mediul, reducând utilizarea combustibililor
fosili, viaţa sălbatică sau culturală.

Linii directoare TIES-1991

a. Puterea de control aparţine comunităţilor locale în destinaţiile ecoturistice;
b. Eficienţa şi corectitudinea conceptului de areal protejat pe termen lung;
c. Gestionarea riscului ca turiştii necontrolaţi să deterioreze capitalul natural sau să pirateze
tradiţiile din destinaţii;
 d. Echilibrarea necesităţilor pe termen mediu a oamenilor de afaceri (cu investiţii mari) cu
populaţiile locale (cu investiţii mici).

1.3. Necesitatea apariţiei

Ecoturismul a apărut din necesitatea de a conserva habitatele naturale vulnerabile prin exploatarea
turistică, fiind în acelaşi timp o cale de exploatare durabilă a mediului, dar şi un produs turistic, ce poate
aduce venituri pe termen lung atât turistului, comunităţilor locale cât şi firmelor sau actorilor implicaţi în
exploatarea durabilă a acestor resurse.
1. Terra cuprinde un spaţiu extrem de vast cu o varietate a mediilor naturale geografice, dispuse:
latitudinal (de la ecuator spre poli), altitudinal (de la câmpie la munte), pe componente naturale: 1.
acvatic (marin, lacustru, rivier); 2. fito-faunistic
(de pădure tropicală, temperată, de foioase, conifere; prerie, stepă, savană, de deşert, de tundră), 3.
litologic (relief vulcanic, structural, sculptural, glaciar etc.), ce oferă numeroase resurse turistice.
2.Polarizarea financiară şi economică mondială actuală cuprinde bazine de resurse pentru ecoturism
structurate astfel:
a. ţări cu venituri mari (SUA, Canada, Franţa, Germania, Marea Britanie) ce pot investi în
dezvoltarea ecoturismului, dar şi genera un număr extrem de ridicat de ecoturişti;
b. ţări cu venituri medii (Cehia, Polonia, Ungaria), care promovează un ecoturism moderat atât ca
dotare cât şi ca flux ;
c. ţări rămase în urmă economic (ţările din Africa, Asia de Sud, Pacificul de Sud), pentru care
această alternativă turistică este de multe ori o sursă de supravieţuire, dar care au un mare
potenţial ecoturistic.

3. Turismul înregistreză o dinamică în funcţie de gama intereselor, ce poate fi gupată pe patru

direcţii: turişti, firme turistice, comunităţi locale, mediu.
Turiştii îşi schimbă opţiunea pentru destinaţiile turistice cât şi a tipului de turism în funcţie de interese,
gusturi, elite. În ţările dezvoltate, există grupuri de turişti, care se orientează spre destinaţii neaccesate,
creează un curent, o “modă”, iar pentru a satisface noile orientări şi a câştiga financiar, firmele investesc
în aceste rute. Se creează fluxuri turistice în areale izolate, cu repercursiuni asupra mediului prin
marketing nedurabil.
Ecoturismul ofera atat produs natural, cat si beneficii pentru populatia locala si castig pentru firme, in
timp ce firmele doresc doar profit.

În concluzie, toate segmentele sunt importante, însă trebuie să se ţină cont de rolul comunităţilor
locale în luarea deciziilor şi în practica derulării turistice, armonizarea intereselor turiştilor, firmelor,
comunităţilor, statelor cu cele de mediu pe termen lung. Necooperarea între cele patru segmente implicate
poate conduce la o nereuşită sau la deturnarea scopului iniţial în favoarea unuia singur (crearea imaginii
politice-unele guverne, asimilarea de capital rapid-investitori etc.).

4. Impactul turismului asupra mediului

Termenul de impact denumeşte efectul unei acţiuni asupra unui sistem sau a unui element al
acestuia.
După efectele induse în toate componentele naturale ale mediului precum şi în cele antropizate, impactul
poate fi negativ sau pozitiv.
Impactele pozitive - cuprind acele acţiuni care au efecte benefice pentru mediul natural şi
societatea umană, prin care se refac echilibrele sistemice văzute prin câştiguri sau pierderi diminuate.
Impactele negative - reprezintă acele acţiuni care produc deranjarea relaţiilor om-natură pe termen
lung fără posibilitatea redresării, decât prin investiţii mari de timp şi resurse.

Cauzele impactului turismului asupra mediului sunt multiple. Ele includ în ecuaţie:

Tipul de turism implicat;

Caracteristicile comunităţii din destinaţia turistică;

Educaţia turistului;

Capacitatea de suport;
 
Tipul de program urmărit de stat;
Impactele pot fi simple sau cumulate. Dacă cele simple sunt uşor de identificat şi de echilibrat, cele
cumulate sunt nocive, deoarece ele pot proveni de la mai multe firme care luate separate nu prezintă
pericol. Efectele impactului turismului depind şi de arealul pe care se manifestă: destinaţia, zonele
limitrofe, pe traseele de acces, ca şi de tipul de informaţii, analize. O analiză completă trebuie să cuprindă
cel puţin trei aspecte: calitatea mediului, tipul de creştere economică, impactul social, pe termen scurt,
mediu, lung.

a. Raportul dintre turismului litoral şi mediul ambiant

Litoralul corespunde cu cele mai cerute areale în industria turistică. Resursele turistice sunt: plaja,
climatul, mineralizarea apei marine, aerosolii, nămoluri sapropelice, peisajul costier şi acvatic (vegetaţia
şi fauna acvatică). Datorita atractivitatii si a cererii capacitatea de suport a fost depasita si astfel au aparut
dezechilibre care au afectat in principal mediul si au generat pierderi ale marilor fluxuri inregistrate
anterior. Trebuie sa se tina cont de reciclarea resurselor folosite pentru a stopa maladiile si virusii iar din
profitul obtinut in turism, o parte trebuie reinvestita in refacerea mediului.

b. Impactul turismului balnear asupra mediului

Turismul balnear reprezintă acel tip de turism practicat în staţiunile balneoclimaterice în scopuri
curative, bazat pe utilizarea unor resurse hidrominerale, cu fond climatic tonic sau stimulativ, având ca
obiectiv fundamental tratarea sau ameliorarea unor afecţiuni ale omului.
Calitatea resurselor hidrominerale, diversitatea şi repartiţia lor aproape în toate unităţile de relief,
acces uşor şi o diversificare pe categorii de beneficiar sunt elemente care au impulsionat industria
turistică de gen.
Cu toate acestea, în multe zone ale lumii turismul balnear intră într-o relaţie conflictuală cu
mediul, alături de unele activităţi economice. Cauzele sunt legate de factorii naturali şi de activităţile
antropice interne şi externe actului turistic.
Se poate conchide că unele staţiuni balenare sunt afectate de poluare şi degradare. Factorii
incriminaţi sunt:
naturali: procese de alunecare, eroziune, torenţialitate, inundaţii, viituri, cutremure etc,;
socio-economici: exploatarea resurselor din arealele staţiunilor, poluarea apelor, infestarea si
dezvoltarea unor aglomerări umane;
turistici: prin fluxuri mărite în unele sezoane, comportament neadecvat al turiştilor sau al unor
manageri care au condus la exploatarea ineficientă a resurselor, lipsa unei infrastructuri
corespunzătoare (canalizare, alimentare cu apă, gaze, colectarea deşeurilor menajere), aparitia
centrelor spa in orase.

c. Impactul turismului montan asupra mediului

Relieful reprezintă suportul de bază al activităţii turistice prin caracteristicile date de geneză,
litologie, dimensiune, fiind cel care conferă particularităţi de manifestare al peisajului hidrologic şi a
nuanţărilor climatice. Potenţialului turistic al reliefului este dat de : unicitate şi atractivitate, exprimate în:
altitudine, trepte hipsometrice, tipuri de relief, unicitatea unor puncte de belvedere deosebite (creste,
abrupturi, vârfuri, defilee, peşteri), fragmentarea reliefului.
La nivel mondial şi în special european, turismul montan a înregistrat o dezvoltare spectaculoasă
în secolul XX. Valorificarea spaţiului montan a avut loc cu predilecţie pentru sporturile de iarnă (schi
fond, alpin).
Cererea mare pentru acest segment al pieţii turistice a creionat o tendinţă de dezvoltare a
turismului montan pe arealele cu zăpadă circa 6-8 luni pe an, de prelungire a sezonului prin construirea de
pârtii artificiale sau dezvoltarea unor oferte diversificate prin şcoli pentru sporturile de iarnă, cursuri de
alpinism, schi pe iarbă etc.
Problemele induse în mediu de către turismul montan sunt diverse: depasirea capacitatii de suport,
accentuarea eroziunii pe trasee, poluare cu deseuri, distrugerea vegetatiei si a rociilor, vanat ilegal, topirea
ghetarilor, pierderi de biodiversitate, schimbara arhitecturii, artificializarea transportului.

d. Impactul turismului cultural asupra mediului

 Turismul cultural se bazează pe bunuri culturale mobile şi imobile, aflate în patrimonial naţional
cultural.
Bunurile mobile cuprind obiectele de ceramică, cărţi rare, veşminte, de podoabă, monede, ceasuri,
colecţii filatelice, biologice sau de altă natură, arme etc.
Bunurile imobile reprezintă clădiri, statui, monumente istorice, de artă care corespund curentului
perioadei când au fost construite, diferenţiate în special după stilul arhitectonic, ergonomie etc.
Patrimoniul cultural naţional sau al umanităţii este periclitat de activităţile economice în multe
areale ale Terrei (Bucureşti, Moscova, Peru, Egipt, Turcia etc.).
Datorită amplasării obiectivelor culturale în arealele urbane, acestea se confruntă cu grave
probleme de degradadare cauzate de poluare. Cea mai nocivă formă de poluare este pe calea aerului
încărcat care erodează, corodează, oxidează substanţele utilizate în construcţii.
Poluarea din mediul urban este datorată: surselor fixe de emisii-în special platformele industriale ,
la acestea se adaugă procesele naturale de risc: seisme, inundaţii, alunecări de teren, torenţialitate, vânturi,
furtuni ce pot provoca şi distrugeri ale patrimoniului cultural.si cand se depaseste pragul turistic de
exploatare.

În această categorie sunt incluse:

Fluxurile mari de turişti în unele sezoane, la sfârşit de săptămână, cu prilejul unor celebrări,
turismul de eveniment;
Lipsa de educaţie a unor turişti sau a unor segmente din comunitatea locală, exprimate în acte de
vandalism, incendii, furturi, depunerea de deşeuri etc;
Schimbarea tradiţiilor prin modernismul adus de turişti;
Managementul neadecvat al obiectivelor culturale sau al unităţilor economice

Păstrarea calităţii mediului ridică valoarea turistică a unui obiectiv turistic.

Privind raportul între intersele dezvoltării turismului şi cele de protecţia mediului s-au identificat
patru situaţii :
A. Scenariul benefic-benefic se înregistrează atunci când practica afacerilor turistice este identică
celei de mediu (ecoturism).
Astfel, achiziţionarea unor mijloace de transport ecologice va avea ca efect reducerea CO2, a
emisiilor sonore, contribuind indirect la menţinerea unor ecosisteme, nestresarea turiştilor, mărirea vieţii
destinaţiei turistice.
B. Scenariul câştig-pierdere are loc atunci când se constată câştiguri în mediu şi pierderi în
industria turistică.

C. Scenariul pierdere-câştig se înregistrează atunci când firmele turistice devin prospere, iar
mediul se deteriorează. Această situaţie este frecvent întâlnită în statele
din America. Turismul dezvoltat în arealele marine (I-le Belize) a marcat creşteri ale veniturilor firmelor
de turism sau ale comunităţilor locale, dar s-a constatat pierderea diversităţii ecosistemelor marine (din
cauza colecţionării ilegale de elemente valoroase coraligene sau din mangrove etc.).
D. Scenariul pierdere-pierdere este întâlnit acolo unde presiunea turistică este extrem de mare,
beneficiile se dezvoltă exploziv, însă pe o durată redusă de timp din cauza diminuării calităţii mediului.
Un exemplu tipic îl constituie produsul turistic “maldive”, unde pentru satisfacerea fluxului mare de
turişti s-a construit o infrastructură de cazare supradimensionată, care a utilizat ca materiale de construcţii
nisipurile plajelor şi coralii, a poluat marea, astfel că destinaţia şi-a pierdut interesul şi beneficiile au
scăzut rapid.
În concluzie, tendinţele extreme în ecoturism nu au şansă de reuşită, deoarece accentuarea
protecţiei mediului diminuează prin prea multe restricţii actul turistic sau dimpotrivă, ignorarea mediului
contribuie la dispariţia în timp a interesului pentru o destinaţie.

1.4. Oferă ecoturismul o dezvoltare durabilă?

Iniţial ecoturismul a fost creat şi văzut ca o alternativă care indeplineşte cerinţele dezvoltării
durabile. Odată cu abordarea sa la nivel teoretic, dar mai ales în urma implementării în diferite ţări,
regiuni, ecosisteme se pune problema dacă este o alternativă durabilă sau nu.
Prin suprapunerea principiilor turismului durabil cu obiectivele, funcţiile şi formele ecoturismului
se poate observa că ecoturismul subscrie acestora, fiind foarte apropiat ţintelor dezvoltării durabile:
1. Utilizarea durabilă a resurselor;
2. Reducerea supraconsumului şi a producerii deşeurilor;
3. Menţinerea biodiversităţii;
4. Integrarea turismului inactivitaăţie de planificare teritorială;
5. Implicarea şi susţinerea comunităţilor locale;
6. Consultarea cu firmele implicate dar şi publicul larg;
7. Perfecţionarea personalului;
8. Marketing pentru turism responsabil;
Susţinere prin cercetare ştiinţifică.

CAPITOLUL 2 – PIAŢA ECOTURISTICĂ

Piaţa ecoturistică → nişă a ecoturismului în natură; călătoriile în arealele neperturbate şi oferă relaxare în
natură pe baza activităţilor moderate ale turismului în mediu

2.1.1. FLUXUL TURISTIC

 Ecoturismul deţine 20% - 40% din fluxul mondial de turişti (1993), 7 % din cheltuielile
turismului internaţional (1997)
 Turismul în natură are o rată creştere anuală de 10%-30%

2.1.2. PROFILUL ECOTURISTULUI

 Motivaţii interioare: psihice, morale, sociale susţinute de educaţie, instruire şi repere exterioare
(mediul natural sau antropizat)
 Alegerea unei destinaţii se face pe baza motivaţiilor interioare, dar pot interfera cu activităţile
oferite în pachetul turistic şi/sau caracteristicile acesteia în sensul de resurse naturale şi infrastructură
turistică, siguranţa în raport cu elementele de risc şi posibilităţile fizice şi financiare ale consumatorului
 Cei mai mulţi au ca motivaţie plăcerea de a călători în antură, de a schimba stresul urban cu
relaxarea oferită de mediul nepoluant, cunoaşterea altor areale naturale

Motivaţiile turistului în concepţiile Maslow, Ryan, McIntosh&Goeldner

Maslow: McIntosh&Goeldner:
- nevoi fiziologice - statut şi prestigiu
- nevoi de siguranţă - motivaţii interpersonale
- nevoi sociale - motivaţii culturale
- nevoi de respect - motivaţii fizice
- autoîmplinire

Ryan:
- dorinţa de a scăpa de un tip de mediu - interacţiuni sociale
- achiziţionarea relaxării - oportunităţi de educaţie
- opurtunitatea distracţie - împlinire
- sudarea familiei - cumpărături
- prestigiu social

Psihologic turiştii pot fi încadraţi în 4 mari grupe temperamentale hipocratiene:

- sanguin: sociabilitate şi bună dispoziţie, relişti şi pot adopta cu rapiditate o hotărâre

- coleric: dirijat în alegere de intensitatea proceselor afective uşor similare trăirilor grupei
melancolice(intensitate de reacție la stimulanțiiexteriori)
 - melancolic:frecvență, intensitate, șigradulîn care emoțiileinfluențeazăcomportamentul

- flegmatic:dominat de calm, lucid, echilibrat; turistul cu înclinaţii, sensibilitatepentrumediuşi de

multeoriadeptulmişcărilorecologice, este dominant consummator de ecoturism

Profiluldemograficşi social al ecoturistului→ acestaprovine din ţărileputernicurbanizateşistresmai

mare, undeinformaţiadespremediuestemaiputernică

 Ecoturismul se practică de persoanele cu vârstă între 35-54 ani (grupă trecută de etapa construirii
familiei şi a profesiei), dar în ultimii ani limita vârstei a coborât către categoriile de populaţie tânără
(introducere de activităţi, produse, servicii cuplate la procesul educativ).
 60% dintre ecoturişti preferă deplasările în cuplu, 15% cu familia, 13 % călătoresc solitar
 Conform TIES (Societatea Internaţională de Ecoturism):
- înceeacepriveştestructurapegenuri, pentruprodusele de aventurăsau cu dificultăţi accentuate,
turistulpredominăturistei (tucefaci, fă, Doinaaici, aveai chef de nişteecoturism?)
- înceeacepriveşteeducaţia, iniţialecoturiştiiproveneau din rândulcelor cu studiisuperioare, a
cercetătorilor, acum se constată o deplasareşiînrândulcelor cu studiimediisauceiaflaţiîn process
educational (turismulşcolar)
 Ecoturiştii sunt consumatori de publicaţii specifice (ex. National Geographic) sau sunt membrii ai
unor cluburi orientate spre natură
 Cei mai mulţi dintre ecoturişri optează pentru sejururi de 8-14 zile, iar cei cu experienţă aleg durate
mai mari
 Ecoturismul este practicat de turiştii cu venituri anuale mari (70.000 – 100.000$) → acolo unde se
respectă cerinţele de mediu preţurile pachetelor ecoturistice sunt mai mari datorită cheltuielilor legate
de infrastructura specială (apă, energie nepoluantă, mijloace de transport amiabile cu mediul, număr
mare de ghizi, transport multimodal), taxe de vizitare
 Ecoturiştii cheltuiesc 1000-1500 $/excursie/ecoturist, mai mult decât în turismul clasic
 Profilul naţional al ecoturistului pentru destinaţiile din Canada (Wight 2001):
→ americanii sunt interesaţi de caiac pe mare, observarea naturii, admirarea balenelor
→ germanii sunt interesaţi de echitaţie, canoe, admirarea faunei
→francezii sunt consumatori ai elementelor culturale şi apoi cele naturale
→ britanicii aleg pachetele care cuprind canoe
→ japonezii pun pe primul loc observarea naturii şi vizitarea parcurilor
 America de Nord promovează cazarea în cort sau cabane, Australia în moteluri, hoteluri sau
camping-uri, Europa în pensiuni şi cabane
 Resursele cele mai atractive de pe piaţa ecoturistică:
- cazarea în locuri sălbatice
- vizitarea unor habitate faunistice rare
- drumeţii în natură

Ţara de destinaţie şi motivaţia:

Kenya → viaţa sălbaticăBrazilia → parcuri naţionale
Nepal → parcuri naţionaleBelize → admirarea peisajelor
Australia → parcuri naţionale
Peru → combinarea vizitelor în parcurile naţionale-admirarea păsărilor cu siturile culturale

2.1.3. ACTIVITĂŢILE ECOTURISTICE PROMOVATE PE PIAŢA TURISTICĂ

Activităţile practicate în ecoturism (unele regăsite şi în turismul în antură, montan sau nautic):
 A. Recreative
- vizitarea parcurilor anturale sau naţionale
- drumeţii în natură
- călătorii subacvatice (Bazinul M. Caraibe, Oc. Indian)
- călătorii acvatice (I-le Galappagos, litoralul estic al Africii, I-le Canare)

B. Sportive
- canoe sau caiac (Canada, SUA, Zambezi)
- pescuit ecologic (Zambezi, Cariba, D.Dunării)
- ciclism
- alpinism ecologic (nr. redus de ecoturişti, ghidaj permanent, programare cu 6 luni înainte)
- echitaţie (SUA, Ceahlău, Călimani)

C. De admirare
- adimirarea faunei (games reserves)
- admirarea păsărilor (birdwatching- D. Dunării, Amazon)
- admirarea peisajelor (crearea de puncte de belvedere)

D. Culturale
- cunoaşterea tradiţiilor comunităţilor locale (dans, meşteşuguri, arta culinară, practici religioase, mod de
trai)
- învăţarea unor tradiţii culturale

E. Educative
- educaţia pentru mediu (lecţii, ateliere de lucru, proiecte)
- vizite educative (activităţi de refacerea habitatelor, de observarea ecosistemelor)
- învăţarea unor tradiţii locale

2.1.4. RESURSELE ECOTURISTICE

a. Resursele ecoturistice naturale eligibile

- biomuri terestre → grupează ecosisteme atractive: forestiere (păduri tropicale, parc, galerii, de foioase,
mediteraneene, taiga), formaţiuni ierboase (prerii, savane, stepe), montane şi deşertice
- biomuri acvatice → ecosisteme marine (formaţiuni coraligene, viaţa marină, plante marine), ecosisteme
umede (mangrove, din estuare, golfuri, mlaştini, lacuri)
-areale care au ca scop protecţia unor biotopuri, ecosisteme, elemente de faună, floră, relief; sunt cele
mai pretabile ecoturismului:
Parcuri naturale ( categoria V IUCN): areale protejate, unde interacţiunea om-natură a produs un peisaj
aparte, cu aspecte estetice, ecologice şi valori culturale deosebite, cu o diversitate biologică remarcabilă
 Parcuri naţionale (categora II IUCN): areale naturale desemnate pentru protejarea integrităţii
ecologice, a unuia sau a mai multor ecosisteme pentru generaţiile viitoare, exclude exploatarea,
furnizează oportunităţi pentru educaţie, cercetare, spiritualitate, recreere
 Monumente ale naturii
 Rezervaţii (speologice, geologice, paleontologice, botanice, forestiere, mixte)
 Peisaje date de relieful vulcanic, de eolizaţie, carstic, structural, fluviatil, glaciar, de prezenţa
resurselor hidrologice (cascade, lacuri, izvoare termale, gheizere), gheţari
- fenomene deosebite: aurore polare, meteoriţi, eclipse, fata morgana, pororoca

b. Resurse ecoturistice umane

- tipuri de sate, tradiţii de locuire, tradiţii religioase, comunităţi pe cale de dispariţie, meşteşuguri
specifice,dans şi muzică locală, costume folclorice, artă culinară şi centre de cercetare arheologică

2.1.5. STRUCTURI ECOTURISTICE

  Structuri de cazare

- se utilizează structuri ale turismului clasic (hotel, motel, cabană, refugiu, tabără, camping, corturi,
pensiuni), dar şi specifice (ecologii, ecomoteluri, cabane ecologice, nave)

- cea mai căutată şi exercitată formă de cazare în ecoturism o reprezintă ecologiile → structuri turistice
extrem de rezistente,situate în/în afara unui areal ecoturistic şi care conservă mediul ambiant, au impact
minim în timpul construcţiei, utilizând tehnologii ecologice pe tot parcursul existenţei lor

- multe ecologii şi-au dezvoltat propriile rezervaţii, administrând astfel toate resursele pe care se bazează
acestea, ghizi recrutaţi dintre fermierii locali, biologi, activităţi specifice

- structurile de primire ecoturistica pot fi simple(corturi în Alaska, Africa), mai complexe/rustice (tip
casă în Belize, ferme: rench în SUA şi haciendas în Venezuela, tea-house în Nepal) sau luxoase (nave:
bărci,vapoare,iahturi în Marea Barieră de Corali, Golful Mexic)

- ecologiile au managemnet specific, ele trebuie să asigure siguranţă sanitară, apă curentă de calitate,
sisteme de epurare a apelor uzate, sisteme de încălzire ecologice, drumuri de acces → să găsească soluţii
durabile pentru conservarea mediului şi educaţie în rândul populaţiei locale

 Structuri de alimentaţie → cu ajutorul locuitorilor, care îşi dezvoltă firme mici şi mijlocii; oferă
produse ecologice specifice destinaţiei
 Structuri complementare → asigură servicii de transport, ghidaj, echipamente, centre de închiriere,
facilităţi de agrement şi recreere, produse de artizanat

2.1.6. PERSONALUL DIN ECOTURISM

Poate fi caracterizat după pregătire, segmentul căruia îi aparţine, voluntariat sau salariat.

1. Personalul turistic ce aparţine firmelor tour-operatoare → trebuie pregătit în permanenţă conform

orientărilor legate de managementul de mediu îmbunătăţit
2. Personalul care asigură transportul → dotat cu mijloace ecologice de deplasare, foarte bun
cunoscător a regulilor de deplasare în funcţie de natura destinaţiei/a tipurilor de activităţi promovate
(autocare, vehicule 4x4, balon, taxi, maxitaxi, vapoare, caiac, bărci, canoe)
3. Ghizii → persoane din comunităţile locale, specialişti din diferite domenii (geografi,
biologi,sociologi,istorici), ei asigură siguranţa turistului şi educaţia acestuia pentru mediu
4. Personalul din structurile de primire → trebuie să fie incluşi în perfecţionările pe linia relaţiei turism-
mediu
5. Animatorii → cunoscători ale tradiţiilor locale, pot proveni din comunităţile locale sau din specialişti
6. Serviciile de pază, supraveghere a destinaţiei → pe baza cooperării cu firme de gen, ecologii, din
Serviciile Silvice (SALAVAMONT – România) sau din personalul parcului

2.2. MARKETINGUL ECOTURISTIC

Marketingul ecoturistic → totalitatea măsurilor, metodelor cu ajutorul cărora managerul unei societăţi
sau întreprinderi turistice poate cerceta relaţia produs-piaţă, cerere şi ofertă, pentru a eficientiza
furnizarea unui produs sau serviciu şi a realiza profiturile stabilite prin programele de dezvoltare ale
firmei.
Trebuie să se cunoască: exigenţele pieţii, evoluţia pieţii şi tendinţele acesteia, concordanţa între oferta de
produse cu structura,mărimea cererii, tactica de politici tarifare, canalele de distribuţie, strategiile de
promovare → elemente utile în construirea mixului de marketing (4P:produs, preţ, promovare,plasare).

Produsul turistic vândut şi cumpărat → ansamblu de servicii/facilităţi, ce se materializează pe

realitatea anturală şi antropică şi funcţionează în anumite condiţii date de factorii naturali şi socio-
economici şi care devin atracţii pentru turişti

Politica de preţuri şi tarife → stabilirea preţurilor pentru produsele turistice oferite, prin care se
acoperă cheltuielile companiei de turism şi permite totodată obţinerea de profit; să fie cât mai accesibil
potenţialilor turişti

Politica de promovare → căile prin care o companie de turism se face cunoscută pe piaţa turistică; în
ecoturism se urmăreşte eliminarea fenomenului de greenwashing care permite dezvoltarea afacerii pe o
promovare sub umbrea "eco"

Politica de distribuţie/plasare → alegerea canalelor de distribuţie a produselor turistice oferite de o

companie (produsele se pot distribui direct sau prin canale de distribuţie)

Marketingul ecoturistic trebuie să promoveze, ofere servicii mai scumpe, dar ecologice.

Marketingul de produs, servicii, programe devine sensibil deoarece:

- produsul se consumă în natură
- se află la distanţe mari→ preţuri ridicate
- pachetul de facilităţi trebuie să atragă turiştii
- consumatorul poate deveni un canal de distribuţie, fiind implicat în promovare prin împărtăşirea
experienţei rudelor, cunoştinţelor care pot deveni consumatori de ecoturism în viitor
- producţia, furnizarea, consumul au loc simultan, iar produsul se poate achiziţiona sub formă de amintiri
- produsul nu poate fi stocat → se furnizează proaspăt
- oferă programe de educaţie ecologică → creează atitudini etice faţă de natură
- serviciile minimizează riscurile asupra turiştilor prin promovarea în permanenţă a tehnologiilor înalte, a
ghidajului pe grupuri mici de turişti, uşor de supravegheat şi asistat
- rezervarea trebuie efectuată din timp pentru siguranţa destinaţiei, a serviciilor

Marketingul se adresează în general consumatorilor din ţările puternic dezvoltate (emitente): SUA,
Canada, Marea Britanie, Germania, Olanda, Suedia sau în dezvoltare ale căror motivaţii trebuie cunoscute
→ aceste state comercializează produse din ţările receptoare, mai puţin dezvoltate (Kenya, Tanzania,
Nepal, Costa Rica, Indonezia)

CAPITOLUL 3

MANAGEMENTUL ACTIVITATILOR ECOTURISTICE

Managementul ecoturistic = procesul de conducere, anticipare, organizare, coordonare, control a tuturor

resurselor ecoturistice pentru atingerea eficientei maxime, fara a prejudicial mediul si a asigura in acelasi
timp relaxarea turistului.

Cerinte esentiale ale managementului ecoturistic:

1. motivarea ecoturistului (observarea si aprecierea naturii, cunoasterea traditiilor arealelor naturale)

 2. ecoturismul contine trasaturi educative (impaduriri, fermierit) si interpretative (cooperarea cu
experti biologi/geografi)
3. organizarea fluxurilor se efectueaza pe grupuri mici (max 25 persoane) si asigura specializarea
firmelor localnicilor
4. reducerea impactelor negative
5. ecoturismul sustine protectia arealelor naturale prin generarea de venituri pt comunitatile gazda,
furnizarea veniturilor, locuri de munca, creste nevoia de conservare a arealelor naturale, ONU
6. exploatarea ecologica determina nivelul de dezvoltare al activitatii ecoturistice
7. stabilirea pragului de suport (respectarea normelor de consum pe turist si a standardelor de
clasificare a unitatilor turistice)
8. asigurarea perfectionarii profesionale in ecoturism
9. stimularea activitatilor de reciclare a materialelor, utilizarea resurselor de energie alternativa, a
substantelor cu impact redus
- programul de turism UNEP: suport general pt toate statele prin stabilirea principiilor de
dezvoltare, acordarea asistentei tehnice de management (insemnand utilizarea managementului
integrat, reconcilierea conflictelor, existenta unui plan de dezvoltare care ia in calcul strategiile
nationale si locale de dezvoltare, sa se bazeze pe masuri clare, sa respecte legislatia)

3.1. Capacitatea de suport pentru activitatile turistice

Capacitatea de suport = gradul de rezistenta al unei destinatii turistice fata de tipul de turism in functie de
calitatile mediului fizic, social si cultural ca si de beneficiile dezvoltarii infrastructurii si economiei.

- s-a realizat cand starea ecologica a plajelor si parcurilor nationale a fost compromisa din cauza
supraaglomerarii turistilor
- a fost pusa in discutie pt prima data (pt ecoturism) in Bali, Indonezia in 1992
-
Obiective care stau la baza capacitatii de suport a mediului:
- limitarea consumului de resurse pe fiecare turist
- valorificarea atenta a resurselor si reducerea costurilor prin care se limiteaza supraconsumul
- pastrarea diversitatii naturale si culturale
- planificarea activitatilor turistice in general si ecoturistice in special si integrarea ei in cadrul
economic larg
- exploatarea resurselor cu valoare medie si mica sau a celor din regiunile defavorizate pt sustinerea
economiei locale
- implicarea comunitatilor lapropria dezvoltare
- consultarea specialistilor in domeniu pt a stii efectele pozitive/negative ale activitatilor +
intocmirea studiilor de piata privind nivelul cererii pt un produs turistic
- utilizarea numai a personalului pregatit si specializat in domeniu
Stabilirea pragului de suport se poate calcula dupa formula Dougherty:
K = (E x A/D)S ,

E = caracteristici fizice
A = natuar activitatilor turistice existente
D = managementul aplicat
S = sensibilitatea obiectivelor
K = suprafata, volumul/ persoana

Sisteme de evaluare ale capacitatii de suport:

 a. capacitatea fizica data de posibilitatile de exploatare a componentelor mediului; depasirea
ei determina degradarea calitatii mediului, estetica ambientala, reducerea nivelului de
exploatare.
In turism se exprima prin: nivelul acceptabil al densitatii turistilor in arealele specifice,
pierderea acceptabila a unor resurse fara a depasi pragurile care duc la degradare, limita
acceptata de poluare, intensitatea utilizarii infrastructurii, accesibilitatea la facilitatile
comune
b. capacitatea sociala si culturala arata nivelul de utilizare al fortei de munca intr-o
destinatie, nr de turisti acceptati astfel incat sa nu se produca modificari in comportamentul
rezidentilor
c. capacitatea psihologica de primire = momentul in care turistii nu se mai simt confortabil
in destinatia turistica
d. capacitatea politico-economica si administrativa = nivelul la care se pot dezvolta
activitile turistice

3.1.1. Capacitatea de suport pt turismul de litoral

3 categorii:
a. capacitatea de suport a mediului– nivelul la care se pot dezvolta activitatile turistice si serviciile
adiacente
b. capacitatea de suport fizica – nivelul de saturare in facilitati
c. capacitatea de suport sociala – diminuarea caracterului recreativ pt turisti

a. Litoralul mareeic are un sistem de dune f fragil, distrugerea lui poate duce la activarea deflatiei,
accentuarea eroziunii, pierderea plajelor; Astfel, tarmurile cu dune se cer a fi conservate dupa o
atenta monitorizare, deoarece sunt tinte ale: exploatarii vegetatiei,cosntructiei de locuinte,
dezvoltarii transportului pe apa cu risc de poluare cu substante
Litoralul deltaic este modificat prin dezvoltarea porturilor, utilizarea plajelor, extinderea asezarilor =>
infestare mare de bacterii. Deteriorarea calitatii de mediu poate duce la inchiderea temporara a
plajelor sau micsorarea afacerilor din cauza scaderii interesului turistic in conditiile de risc de
imbolnavire sau supraaglomerare

Tarmul insulelor: din cele 109 state cu resurse coraligene exploatate prin turism, 90 au probleme de
mentinere a lor din cauza poluarii cu ape uzare, distrugeri cauzate de navele turistice

b. planificarea defectuoasa a hotelurilor/restaurantelor/barurilor/pontoanelor/plajelor cu

sezlonguri/etc poate induce probleme de mediu: poluarei apei/nisipului, artificializare
c. capacitatea psihologica exprima nr de turisti ce pot accesa o plaja astfel incat sa se creeze
satisfactia utilizarii; se recomanda cca. 1000 persoane/ha pt utilizarea normala a plajei

3.1.2. Capacitatea de suport a Parcurilor Nationale

= acea capabilitate a unui areal protejat ce sustine turismul fara a diminua calitatea mediului si satisfactia
turistului
Formule de calcul:
CS = f (Q,T,N,Ut,DM,AB)
Q=S*k/N
Q = St / Sm
Pt a analiza capacitatea de support in Africa se au in vedere factorii: politica, resursele, comportamentul
turistilor, impactul in mediu, managementul si planificarea:
CS = f (P,R,T,Im;M,p)
Etape pt calcularea capacitatii de suport, aplicata unor destinatii in Africa si America Centrala:

I. Analiza politicii managementului

II. Analiza obiectivelor resursei ecoturistice (pt ca vedea daca este pretabila activitatii)
III. Modificarea sau imbunatatirea utilizarii resursei
IV. Identificarea factorilor biofizici, ecologici, sociali
V. Determinarea capacitatii de suport a resursei
Se efectueaza pe 3 nivele: capacitatea de suport fizica, reala si efectiva
1. capacitatea de suport fizica (CSF) - nr maxim de utilizatori care pot fi alocati pt o resursa
in unitatea de timp
CSF = A x U/ a x Rf
2. capacitatea de suport reala (CSR) – nr maxim de vizitatori pt o resursa la care se adauga si
factor de corectie (Cf; ex: insolatie, vant, mlastina)
CSR = SCF-Cf1-Cf2-...Cf n
3. capacitatea de suport efectiva sau permisiva (CSE)- nr maxim de vizitatori pe care ii poate
sustine un sit
CSE = [Capacitatea infrastructurii x MC]/ CSR
Politica parcurilor:
- nu este aceeasi
- se focalizeaza pe protectie, conservare, apoi pe turism
- pt a permite promovarea turismului in parcuri, s-au specializat in oferta unor produse,obiective,
destinatii, crearea rutelor de acces
Capacitatea resurselor determina capacitatea de suport
Capacitatea de suport este d.p. cu diversitatea biologica si eterogenitatea peisajului, astfel se iau in calcul:
1. nr de specii, abundenta lor, densitatea medie,preferintele turistilor
2. marimea, topografia, grad de vegetare, accesibilitate, fragilitate

Comportamentul turistilor:
1. neselectat – turistii petrec un timp mare in functie de abundneta speciilor
2. performanta – axate pe admirarea uneii specii rare
3. de preferinta – nu opteaza pt ceva impus, doresc sa aleaga
4. de management – bazat pe turistul educat cu program flexibil
Astfel se creaza presiune mare asupra speciilor din reclama “The Big Fives” (leu, leopard, elefant,
rinocer, bivol) care sunt obiective cheie pt 75% din timpul petrecut de turisti in parc. Se recomanda
pregatirea unor programe si promovarea altor specii

Impactul ecologic dat de practicarea ilegala a comertului cu animale exotice, vanare, asfaltarea unor
trasee, aparitia de carari secundare care favorizeaza procesele geomorfologice actuale, poluarea fonica.

Serviciul Parcurilor din SUA administrează areale protejate urmarind protejarea, conservarea
dar şi dezvoltarea turismului. Însă, din această tridirecţionalitate capacitatea de suport întregistrează
probleme cauzate de:
-număr mare de turişti/timp;
- impact mare în mediu;
- dezvoltarea fără precedent a hotelurilor, drumurilor, restaurantelor, unităţilor
comerciale.

În SUA politica guvernului este axată pe conservarea mediului în parcuri, astfel

că se poate păstra capacitatea de suport

Tehnici de management ale ariilor protejate

-Limitele acceptabile ale schimbării (LAC);

 -Managementul impactului vizitatorilor (VIM);
-Experienţa vizitatorilor şi protecţia resurselor (VERP);
-Spectrul de oportunitate recreaţională (ROS);
-Modelul de optimizare a managementului turistic (TOMM);
-Zonarea ariilor protejate (PAZ)
Pentru utilizarea corecta a principiilor 11 principii ce stau la analiza limitele acceptabile ale schimbării
(LAS)
-Managementul pe obiective;
-Diversitatea resurselor şi condiţiilor sociale în ariile protejate este inevitabilă şi
dorită;
-Direcţionarea managementulu spre influenţarea schimbărilor antropice;
-Impactul antropic este inevitabil asupra resurselor ariei protejate ca şi asupra
condiţiilor sociale;
-Impactul este discontinuu spaţial şi temporal;
-Relaţia dintre utilizare şi impact primeşte influenţe a unor factori;
-Nu întodeauna problemele care apar în ariile protejate se datorează direct de numărul
vizitatorilor;
-Limitarea utilizării reprezintă doar una din pârghiile managementului;
-Managementul profesionist se sprijină pe monitoring;
-In luarea deciziilor se separă judecăţile de valoare de deciziile tehnice;
-Strategiile managementului au succes dacă există consens între grupurile
implicate în ariile protejate.

Experienţa vizitatorilor şi protecţia resurselor (VERP), este o tehnică utilizată în parcurile naţionale
pentru managementul resurselor şi ecoturismului, fiind un instrument util în luarea deciziilor cu privire
la capacitatea de suport

Mangmentul impactului vizitatorilor (VIM)

--constă în recapitularea şi identificarea problemelor, selectarea
indicatorilor cheie, inventarul resurselor, specificarea standardelor pentru indicatori, implementarea
cu o monitorizare iterativă, compararea impactelor cu standardele, identificarea unor opţiuni de
management alternative in cazul necorepondenţei cu standardele alese
Spectrul oportunităţii recreaţionale (ROS) reprezintă o combinaţie a condiţiilor fizice biologice,
sociale şi de management care pecia valoare recreaţională unui areal

Modelul de optimizare a managementului turistic (TOMM) a fost dezvoltat prima dată în

Australia.Este un model care are trei etape:
-direcţia acţiunii de management (aspectele fundamentale pe care le consideră populaţia)
-condiţiile determinante care influenţează afacerea turistică la nivel local /regional;
-brand-ul oferit, urmat de elaborarea scenariilor de dezvoltarea unor strategii (de creştere sau reducerea
numărului de vizitatori)

Zonarea ariilor naturale protejate (PAZ) este un procedeu prin care se stabilesc obiectivele de
management pe spaţii specifice

3.3 Certificarea ecoturistică

Certificarea are trei etape:
a. calcularea, măsurarea aspectelor legate de sănătate şi siguranţă conform
legislaţiei;
b. măsurarea calităţii serviciilor;
c. măsurarea durabilităţii care se bazează pe standardele şi evaluările de mediu, al
impactului social al staţiunilor, structurilor turistice, firmelor etc.
Certificarea turistică prezintă câteva aspecte esenţiale:
-Respectarea certificării nu doar achiziţionarea acesteia;
 -Promovarea îmbunătăţirilor în industria turistică;
-Unificarea proceselor de certificare (ecoturistică, hotelieră, alimentară etc.);
-Transparenţa informaţiei şi accesul liber la aceasta;
-Aplicarea unor criterii multiple de evaluare (ecoetichetarea „verde”, „gri”etc);
În Europa se aplică Standardul European de Certificare în Ecoturism, iar multe din destinaţii fac parte din
Reţeaua ECO-DESTINET
In concluzie, pentru ca o arie protejată să înregistreze succese este necesar ca să
existe:
a. un sistem de management de mediu bun
b. resurse umane de calitate

3.4.Planificarea activităţilor ecoturistice

Planificarea activităţilor ecoturistice reprezintă o activitate ce stă la baza strategiilor
manageriale, având rolul de a pune în concordanţă posibilitatea de dezvoltare cu
valorificarea calitativă şi cantitativă a resurselor
Pentru ca planificarea să ducă la rezultate bune, aceasta trebuie să aibă în vedere cunoaşterea
pieţii, a ciclului de viaţă al produsului, motivaţiei turistice, a nivelului economic şi social, a instituţiilor
implicate în turism

3.5.Amenajarea turistică a destinaţiilor ecoturistice

-Amenajarea turistică ofera 2 aspecte = de a conserva resursele si de a le exploata
Principiile care stau la baza amenajării turistice a destinaţiilor ecoturistice sunt:
1. Integrarea armonioasă a implantului artificial cu spaţiul natural;
2. Asigurarea flexibilităţii dezvoltării evolutive;
3. Funcţionarea optimă a sistemului de reţele;
4. Interdependenţa reţelelor;
5. Principiul corelării activităţii principale şi recepţiei secundare;
6. Efectul multiplicator

Infrastructura de acces cuprinde căile de intrare/penetrare în destinaţia turistică şi mijloacele

de deplasare. In ariile protejate căile de transport îmbracă forme diferite, însă toate sunt construite pe
coridoare ce nu perturbă viaţa ecosistemelor conservate

Infrastructura de servicii cuprinde:

- structuri de interpretare la locul destinaţiei (puncte de informare, centre de
vizitare, panouri informative etc.
- zone de observare (puncte de belvedere, de admirarea faunei, florei, avifaunei;
-servicii publice: alimentarea cu apă, canalizare/sisteme de epurare in situ,
alimentare cu energie electrică, sisteme de reciclarea deşeurilor, operaţiuni
financiare (bancomate-SUA), puncte de prim ajutor sanitar etc.;
- infrastructura de cazare (hotel→refugiu), spaţii de campare, alimentaţie şi
agrement

Cap. 4

Potentialul ecoturistic al Africii

Caracteristicile generale ale ecoturismului în Africa

 în ultimele decenii s-a produs o creştere atât ca număr cât şi ca întindere a ariilor protejate
 Africa are circa 12 % din teritoriul său în conservare şi protective
  destinatii ecoturistice:Seychelles (55,5%),Zambia (41,1%) Tanzania (38,8%), Botswana (30,1%),
Zimbabwe, Uganda, Benin
 piaţa africană este apreciată pentru potenţialulnatural promovat prin logo-ul „The Big Five”, dar şi
pentru tradiţiile africane
 ecoturismul este prezent atât în R.Africa de Sud, Maroc, Tunisia, cât și în țări fără prea multe
alternativeeconomice
Avantaje ecoturism în țări nedezvoltate economic
 creştere anivelului de viaţă pentru populaţie
 exploatarea durabilă a mediului
 atragere întreprinzătoriecoturistici şi areale valoroase, promovate mai întâi prin desfăşurarea
unorconferinţe sau programe
 varietateaşi existenţa unor teritorii mai puţin exploatate sub aspectul mediului

Resursele ecoturistice ale Africii

 zonele de coastă cu mangrove sau insulecoraligene şi vulcanice
 peisajul divers al pădurilor umede sau savanelor cu habitatede floră şi faună de excepţie
 peisajul hidrologic :
1. cascadele (Zambezi, Victoria)
2. lacurile (Victoria, Turkana, Tanganyka etc)
3. văile marilor fluvii (Nil, Congo, Niger, Zambezi etc.)
 reliefulmontan spectaculos (Munţii Atlas, Scorpiei, Capului, Kenya, Kilimanjaro)
 tradiţiile culturale locale ale celor mai cunoscutegrupări cum sunt: massai, bantu, zulu, berberi etc.

Ecoturismul pentru Africa are cîteva aspecte benefice:

 permite includerea în ecoturism a unor areale, unde turismulclasic nu se poate dezvolta;
 operatorii, proprietarii locali nu trebuie să se conformezecoorporaţiilor mari turistice,
promovându-şi produsele locale, conducând la ridicarea nivelului lor de trai;
 beneficiile rămân în aceste areale şi nu se întorc înţările occidentale

Ecoturismul în arealele africane depinde de sosirile turiştilor din Europa, Asia sau America.
 predomină ecoturiştii din SUA, Marea Britanie,ţările vorbitoare de limbă engleză, iar
din Franţa spre fostele colonii din Africa etc.
 cele mai multeinvestiţii depind de capitalul ţărilordezvoltate

Kenya
 faună tropicală valoroasă
 safari
 ecosisteme complexe conservate în parcurinaţionale şi rezervaţii ce deţin circa 12% din suprafaţa
statului
Potenţialul său ecoturistic cuprinde:
 plajele
 recifi coraligeni (I-le Lamu) în sud-est
 munţii vulcanici Kenya,
 lacuri tectonice şi numeroase izvoare termale încadrate încele mai reprezentative parcuri terestre
naţionale din Africa: Amboseli, Tsavo deEst, Tsavo de Vest, Nakuru etc. Rezervaţia Maasai Mara,
la care se adaugă înOceanul Indian parcurile naţionale marine (Parcul Naţional Narin Malindi)
În ultimii ani, turismul in Kenya s-a dezvoltat extrem de mult, în ceea cepriveşte accesul, cazarea,
programele, turoperatorii si includerea tradiţiilorgrupurilor etnice care au mărit atractivitatea ţării pentru
vizitatori.

 2002, destinaţiile ecoturistice din Kenya sunt certificate după criteriileglobale ale turismului
durabil si ale TIES în trei clase (aur, argint, bronz)
  Kenya beneficiază de sisteme de vizitaremoderne bazate carduri safari si o promovare în care
fiecare parc are un brand
1.Amboseli “Curtea regala a Munților Kilimanjaro”
2.Tsavo de Est“Teatrul sălbatic”
3.Mereu“Sălbăticie completă”
4.M.Kenya“Vino săatingi cerul”
5.Nakuru“Paradisul Admirarii păsărilor”
6.Nairobi“Singura capitalăsălbaticăa lumii”
 se confruntă cu presiunea dată de numărul mare de vizitatori
 este cerută de turiştii care provin din Marea Britanie, SUA, Germania.Italia şi India, la care se
adaugă şi o serie de ţări africane
 principalele atracţii ecoturistice sunt: plajele Malindi-extrem de ieftine; sfariîn vizitarea parcurilor
naţionale Amboseli şi Rezervaţia Maasai Mara
 activităţile ecoturistice sunt: birdwatching, admirarea faunei, învăţareatradiţiilor tribului maasai,
plimbări cu balonul, scuba diving etc.
 politică a preţurilor destul de coborâte. Multe din firmele operatoare şi-au deschissisteme de
cazare proprii sau cu ajutorul unor infuzii de capital german, britanic
Rezervaţia Naţională Maasai Mara
 cea mai populară arie protejată a ţării
 se află în sud-vestul Kenyei
 suprafaţă de peste 1500 km2
 savane deschise cu păduri parc (Acacia tortilis-Acacia)sau concentrate de-a lungul râurilor,
populate de Acinonyx jubatus (ghepard), Equusgrevyi (zebra), Giraffa camelopardalis (girafe),
antilope, Crocuta crocuta (hiena),Loxodonta africana (elefant), bivoli sălbatici, păsări, crocodili şi
Hippopotamusamphibius (hipopotam)
 parcul este cunoscut pentru cea mai spectaculoasă migraţiede ierbivore, care are loc din iulie în
octombrie, când începe sezonul umed
 are cele mai bune servicii de cazare, operatori safari (cu maşina, balon)
 accesul este dificil şi se desfăşoară pe cale rutireră de la Nairobi spre Narocsau cu autobuze sau pe
cale aeriană

Parcul Tsavo de Est (peste 13 700 km2 şi Tsavo de Vest (circa 7 000 km2)
 savană cu acacii, străbătute de râuri, relieful de origine vulcanică (Podişul Yatta) şi câmpii în est
 vizitat în proporţie de 33%, deoarece braconajul a distrus populaţia de rinoceri
negrii
 safariul la sanctuarele de elefanţi, girafe, lei, bivoli, antilopa impala, kadu,
sau paradisul păsărilor reprezintă produsul specific acestei destinaţii
 Tsavo de Est:safaricascada Lugards, Lacul Arubaşi cea mai lungă curgere de lava
 Tsavo de Vest: Izvoarele Mzima de originevulcanică -observator subacvatic pentru ecoturişti
 accesul pe calea ferată Nairobi-Mombasa sau prin oraşul Voi, pe căi rutiere şi aeriene
 pachetele turistice pot curpinde cure heliomarine şiecoturism

Parcul Amboseli (400 km2)

 la graniţa cuTanzania
 este cel mai vizitat parc din Kenya
 înconjurat de triburile massai
Principalele atracţii ecoturistice sunt:
 peisajul de savană cu păduri de acacii
 ierbivoreler mari (elefanţi, bivoli, gazele, zebre)
 carnivorele mari (lei, gheparzi)
 păsări
 M. Kilimanjaro
 punctele de belvedere permit observarea vieţii din parc
  cazarea utilizează casele tip maasai cu facilităţi modern
 accesul este dela Nairobi, pe cale rutieră sau aeriană

Parcul Laikipia

 areal protejatprivat ce cuprinde ferme cu ecosisteme naturale, în care sau iniţiat proiecte
deorfelinate pentru animalele pierdute sau recuperate din comerţul ilegal (elefanţi,gheparzii,
leoparzi, lei, rinoceri, bivoli etc)
 accesul este permis doar cu maşini private, deoarece reţeaua de drumuri esteparticulară

Meru
 este un arealizolat de păduri, ierburi înalte de savană, palmieri, într-o zonă deluroasă, pe alocuricu
mlaştini, râuri, populată de: Panthera leo (leul), Loxodonta africana, Giraffa
reticulata(girafa mică), Ceratotherium simum (rinocerul alb), repopulat doar aici şi
Africa de Sud
 cel mai puţin vizitat şi de aceea cel mai puţin afectat deturism

Zona Riftului cu lacurile:

 Naivasho (papirus, numeroase specii de păsări)
 Elmenteita (Phoenicopterus minor, Phoenicopterusroseus, flamingo)
 Nakuru (Phoenicopterus roseus, Diceros Bicornis (rinocerul negru), Panthera leo
fiind vizitat de peste 100 000 turişti/an)
 Bogaria (lac vulcanic cu ape minerale şiizvoare termale), Barigo (pescuit), Turkana (sărat),
Magodi (izvoare minerale şidepozite de sare), Victoria, in sud-vest

Tanzania

 beneficiază de prezenţa RiftuluiAfrican, a Munţilor Kilimanjaro (5895 m) şi Meru (4562 m), a

unor insulecoraligene (Zanzibar) din Oceanul Indian, a marilor lacuri Victoria şi Tanganyka, fiind
scena migraţiilor anuale ale antilopelor

Parcul Naţional Arusha

 a luat fiinţă pe locul fermelor de animale dezvoltatede tribul arusha, în anul 1910
 parcul sesuprapune peste caldeira Ngurdoto, cu lacul Momela (apă sărată), ocupat azi doar
dealge, peşti mici şi o mulţime de păsări (flamingo, grebes) şi Muntele Meru (peste
4300m) ceadăposteşte caldeira cu acelaşi nume
 Thomson Safari:provocările sunt altitudinea, geologia, fauna şi vegetaţia

Parcul Serengeti
 parte a Patrimoniului Universal,, cu un peisaj de stepe ceacoperă dealurile cu iviri de de stânci
(kopje), savane ce adăpostesc o marepopulaţie de mamifere (elefanţi, rinoceri, cea mai mare
concentraţie de lei, hieneetc.).
 cinci districte: Coridorul de Nord, Coridorul de Vest, ValeaSonerera în zona centrală, partea de
sud, partea central-sudică
 sezonul secetos, parcul cunoaşte o spectaculoasă migraţie de antilope ce sedeplasează dinspre est
spre vest.
 Unicitatea turistică faunistică este întregită de programele de accesare adestinaţiei cu balonul,
care au ca avantajsafariul ecologic, urmărirea vieţii sălbatice fără pericol, apoi cele de safari
clasic

Parcul Naţional Tarangire

 al patrulea mare parc al Tanzaniei
 pentru fauna extrem de numeroasă şi variată
  elefanţii şi baobabul (Adansonia digitata), având un relief de dealuri stâncoase situate în
bazinul râului Tarangire
 prelucrarea baobabului de cătrelocalnici, iar în sezonul uscat de ritualul deplasării faunei peste
râul Tarangire
 păsări(Pelecanus conspicillatus, Phoenicopterus roseus -flamingo etc.).
 tradiţiile localnicilor şi siturile care păstrează picturile rupeste

Sanctuarul Ngorongoro
 este un fost lac de lava suprapus peste o imensă cavitate, lac golit de materiale acum 2,5 mil. ani.
 la circa 1800 m altitudine, la o distanţă de peste 550 km vest de Dar es Salaam şi
 250 km sud-vest de Nairobi
 numeroase specii de ierbivore.
 lacul sărat din caldeiră atrage prin ihtiofaună mari colonii de flamingo
 Defileul Olduvai, cu o adâncime sub 100m şi o lungime de circa 50 km, cunoscut ca
unul dintre cele mai valoroase situri paleontologice din lume

M-ţii Kilimanjaro „muntele alb”

 parc din anul 1973, aflat în patrimoniul UNESCO (1989) şi acoperă o suprafaţă de1668km2
 el mai înalt munte al Africii este accesibil turiştilor, întoate cinci etajele, până la cele trei vârfuri
vulcanice: Shira, Kibo şi Mawenzi.
 cele mai vizitate areale sunt: Parcul naţional Lake Manyararezervaţiea Biosferei şi Câmpiile
Simanjiro, apreciate pentru migraţiile sezoniereale zebrelor (Equus burchelli) şi antilopelor
(Connochaetes taurinus).

Stepa Maasai
 este utilizată de populaţiile care duc o viaţă nomadă la periferia zonei
 la nord de Stepele Maasai (cu cele mai mari efective de elefanţi) se aflăarealul protejat
L.Natron, parcul naţional Serengeti unde se adăpostesc antilopakudu (Tragelophus
strepscenrus), câinele sălbatic (Lycaon pictus)
 măsuri de conservarea speciilor; mozaicul baobab-acacie din savane, a sistemelorhidrologice,
a coridoarelor de migraţie pentru antilopele, a unorcarnivore mari (ghepard), elefanţi de către
Serviciu de Salvare Tanzanian, şiTANAPA (Parcurile naţionale tanzaniene

Tanzania, Kenya, Rwanda, Burundi şi Uganda beneficiază de o promovare

regional efectuată de către Ministerul Afacerilor şi Turismului al Africii de Est
format în anul 2011

Cap. 5. Dezvoltarea ecoturismului in Asia

5.1. Aspecte generale ale potentialului ecoturistic al Asiei
-Asia beneficiaza de aprox 8.000 de areale protejate ecoturistice , avand un potential extreme de valoros,
dar in cadrul statelor exista o distributie neuniforma
-tari cu resurse natural pretabile ecoturismului: Rusia, China, India, Indonezia
-Activitate puternica de protectie a zonelor ecoturistice: Brunei, Marianele de Nord, Arabia Saudita,
Israel, Tailanda
-resurse ecoturistice variate datorita latitudinii, zonarii climatice care a favorizat flora si fauna diversa,
prezenta muntilor Himalaya-Pamir (cele mai mari altitudini din lume), vulcani activi in “Cercul de foc al
Pacificului”, deserturi (Gobi, Tibet), delte immense (Gange, Mekong, Indus), tari cu mangrove, mari
continentale (Caspica, Aral), insule vulcanice sau coraligene, etc
-ecoturismul este avantajat si de prezenta unor oferte mixte (turism religios-ecoturism, turism cultural-
ecoturism), un flux mare de ecoturisti din China, Rusia, Japonia
-probleme ale dezvoltarii ecoturismului:terrorism, instabilitate politica, riscul contaminarii, comunicare
dificila

5.2. Destinatii ecoturistice

→Nepal-crestere importata a cererii turistice, 80% din turisti ajung pe calea aerului
-sezonalitate mare (turisti in lunile: octombrie, nov, feb, apr, aug.)
-profilul turistului:masculine, cu varsta 20-60 ani, din UK, Germania, SUA, Franta, Australia, India
-parcuri: National Kitwan, Annapurna si Sagarmatha
-se remarca cel mai inalt varf montan al lumii (Everest-8848m), traditii bine conservate, peisaje cu fauna
tropical pana la alpina
-Annapurna-(100 000 turisti) localizat in regiunea M.Himalaya, supraf de aprx. 7600km 2 cu
120.000locuitori; in zona gasim cea mai adanca vale din lume, varfuri- 8091m, habitate ale leopardului de
zapada, oaia albastra, dar si paduri de orhidee, rododendon, bambus; populatia se axeaza pe cresterea
animalelor si pe resuese forestiere. Anual-nr mare de turisti, mai ales in Ghorepani, unde exista
nunmeroase cabane, puncte comerciale. Datorita numerosilor turisti, pop din Annapurna a pierdut
traditiile, peisajele s-au deteriorat, habitatele animalelor au fost afectate, iar pana la urma Anapurna a fost
declarat Parc National (1986)
-Parcul National Royal Kitwan-cea mai cautata destinatie in Nepal (130.000sosiri), declarat in 1983 Sit de
importanta mondiala UNESCO; ofera turistilor resurse naturale si traditii locale. Pachetele ecoturistice
includ safari, plimbari in natura, admirarea pasarilor si a animalelor, vizitarea satelor. Reusita acestui
proiect a incurajat autoritatile sa dezvolte si alte proiecte ecoturistice in Nepal

→China-dezvoltarea ecoturismului in China a avut loc abia in anii 1990, cu toate ca prima rezervatie
naturala s-a stabilit in 1956; dupa 1999, are loc un program consecvent de conservare a mediului ce face
ca in 2006, 15% din supraf tarii sa fie areal protejat.
-are un system propriu de management al ariilor protejate, importante pt ecoturism fiind:rezervatii
nationale, naturale, geoparcuri, parcuri nationale forestiere, miniere, desertice, marine, situri nationale
seismice; aceste arii sunt administrate de ministerul mediului si sunt clasificate de ministerul turismului in
5 categorii (1a+5a) in functie de servicii, popularitate, sau calitatea patrimoniului natural/uman
-NV procinciei Yunnan-inclusa in UNESCO datorita elementelor culturale tibetane; aceasta zona poate fi
salvata prin ecoturism deoarece zona dispune de paduri si areale protejate.
-Lijiang-rol important in comertul cu ceai si sare, dispune de relief muntos cu altitudine medie de peste
2000m si varfuri de peste 5000m. Unicitatea este data de orasul vechi Lijiang si traditiile Dongba
-Shangri La-zona cunoscuta pt Manastirea Songzanlin, peisaj muntos si fluviile Yangtze si Mekong
-Dali-ofera elemente de cultura si istorie, temple, peisajele muntilor Cangshan si a lacului Erhai
-Rezervatia naturala Lashihai-destinatie pt birdwatching, orasul istoric Shaxi, Marele zid chinezesc si
lacul Lashi.
→Filipine-se confrunta cu o populatie in crestere, saracie accentuata, coruptie ce au dus la dezechilibrul
de mediu
-guvernul a trecut la aplicarea programelor de dezvoltare durabila care include si dezvoltarea
ecoturismului
-departamentul de stat al turismului din Filipine promoveaza tara ca destinatie tropicala singura
(ecoturismul=turism in natura, vacante de aventura si cunoasterea vietii salbatice-def. identificata prin
politica turistica a tarii)
-cele mai cunoscute destinatii sunt: Palawan, Borakay
-Palawan-cuprinde numeroase insule, a fost declarata sanctuar al vietii salbatice si ihtiofaunei in 1967
(parcuri nationale, rezervatii forestiere umede, mangrove, parcul national al coralilor marini); zona este
divizata in 3 areale:
-Palawan de N-promovat pt inot, scufundari, plimbari
-Pesterile Tabon-promovate datorita unor fosile umane
-Fluviul St. Paul-multe specii endemic+programe cultural care includ triburi
-ecoturismul reduce riscul exploatarii lemnului si capata un rol essential in noua politica a statului (din
1999 ecotur se dezvolta si in golful Ulugan si Borakay)
→Insulele Bali-(modelul ecoturistic indonezian)
-ecoturismul este sustinut in Indonezia de Societatea de Ecoturism indoneziana (destinatii- I.Bali,
I.Calimantan, Jawa, Sumatra)
-dezvoltarea ecoturismului a pus capat exploatarii lemnului, populatia este implicate in ghidaj, plimbari
cu barca
-I.Bali-promovata in cadrul turismului religios si exemplu de destinatie ecotur (pachetele contin oferte
despre traditiile religioase-fiecare sat are 3 temple si arta culinara)
-turismul a schimbat viata pe insula, a electrificat satele, a construit un aeroport international, a implicat
comunitati in construirea structurilor turistice, ghidaj, dar in acelasi timp a schimbat unele traditii, a marit
populatia urbana, elemente care pun in pericol durabilitatea destinatiei
-produsul official se numeste “Pariwisata Budaya”-insula paradisului. Atrage turisti din Europa de Vest

→India-are ecosisteme deosebite, multe dintre ele protejate, traditii unice si ghidaj in lb engleza
-ecotur este promovat de ministerul turismului, ministerul mediului si padurilor (75 parcuri nationale,
sanctuare de fauna si 7 rezervatii ale biosferei)
-Kerala si Karnataca sunt modele de dezvoltare ecoturistica
-Kerala-in regiunea Thenmala, promoveaza ecoturismul, turismul religios si turismul durabil; activitatile-
plimari pe apa, ciclism, admirarea pasarilor, pun accentul pe mediu; personalul este local, incercand sa
indeparteze populatia de la defrisarea padurilor
-alte destinatii ecotur, parcuri nationale: Kahna, Kayiranga, Jimcorbett si Sunderban
-Jimcorbett-la 300km de Delhi, apreciat pt conservarea ecosistemelor natural si reabilitarea unor specii pe
cale de disparitie
-Kahna-asezat pe valea superioara a Banjarului intr-o zona de coline si lacuri, apreciat pt paduri de
bambus, savane, antilope, hippopotami, leoparzi
-Bandhavagarh-vizitat datorita populatiei de tigri, paduri de bambus, pesteri pictate din sec I i.Hr.
-Sunderban-in V Bengalului, conserva formatiuni de mangrove

→Sri Lanka-perla a Oc. Indian, are 3 zone (semiuscat, intermediary, umed)

-prezente cascade, paduri tropicale,culture agricole, destinatie pt cunoasterea pasarilor, tarmuri
coraligene, traditii
-are cel mai vechi sistem de protectie a naturii din lume , insula are o imagine de paradis al pasarilor
(peste 400 specii)+numeroase specii de pesti, reptile, mamifere, 3000 specii de flori
-destinatii: Parcul national Horton, Gal Oya, Uda Walawee, padurea Yala si Sinharaja
-Parcul National Horton-ecosisteme subtropicale rare cu pasari, fluturi si mamifere, suprafata redusa si
altitudine intre 200-800m.
-padurea Sinharaja-areal pt conservarea speciilor de animale endemice 50% si plante endemice 90%
-padurea Yala-multe sanctuare pt elefanti, bivoli salbatici si climat semiarid
-Ministerul Padurilor a elaborate o serie de reguli ce interzic turistilor activitati de colectare sau
comercializare a faunei sau florei
-activitatile promovate:ciclism, rafting, scufundari, campari, safari, alpinism, sărfing

→Mongolia-ofera produsul ecoturistic tip Gobi

-Parcul National Gobi-Trans-Altai -> este situate in partea centrala a Asiei, are relief muntos din Altaiul
Mongol, zone cu urme de dino si regiuni de nisip
-fauna: capra salbateca, camila salbatica, magar salbatici asshole, urs
-ecoturismul cuprinde si traditii ale crescatorilor de animale din sistemul nomad.

CAPITOLUL 6
DESTINAŢII ECOTURISTICE IN AUSTRALIA, NOUA ZEELANDA SI OCEANIA
Australia
- dezvoltărea ecoturismului în Australia a avut ca bază de plecare existenţa unor areale mari neperturbate
de activităţile antropice, densitatea redusă a populaţiei (2 loc./km2), concentrarea celor 21 mil. loc.pe
ţărmuri, prezenţa ecosistemelor unice caracterizate de nr mare de marsupiale.
Ecoturismul pe termen lung are condiţii de reuşită, deoarece:
- sunt numeroase arii protejate ce acoperă circa 11% din suprafaţa ţării, din care 14 areale sunt rezervaţii
ale biosferei, 120 sunt incluse în patrimoniul naţional, iar 39 de areale în patrimoniul universal printre
care se numără Marea Barieră de Corali, I. Fraser
- proiecte ecoturistice complexe, ce au devenit modele de dezvoltare pentru alte regiuni ale lumii
- În ultimii 10 ani de la lansarea proiectelor ecoturistice, în Australia fluxul turistic a crescut la circa 8 mil
în 2013 faţă de 4 milioane in 1998
- Bazinele emitente de turişti către Australia provin din state vecine, Noua Zeelandă (1/6) sau puternice
economic: China, Japonia, SUA, Marea Britanie etc.

Programul de acreditare a mediului natural şi ecoturismului (NEAP)

- primul de acest fel din lume, a fost construit în vederea demonstrării mecanismului de funcţionare
durabilă prin colaborarea sectorului de mediu cu ecoturismul.
- însoţit de un program de acreditare pe baza Strategiei Ecoturismului Naţional (1994) pentru a asigura
durabilitatea, ridicarea standardelor industriei, mijloace de autoreglare şi furnizarea avantajelor de
marketing operatorilor de ecoturism din Australia.
Obiectivele principale ale programului NEAP se focalizează pe:
-Crearea unei reţele în care operatorii pot implementa îmbunătăţirea continuă;
-Avantajul în competiţie al firmelor acreditate prin recunoaşterea legităţii lor;
-Economii financiare rezultate din practica amiabilă cu mediu a firmelor;
-Criterii de bază pentru operatorii care vor să adere la cele mai bune practici;
-Mijloace de recunoaştere a produsului ecoturistic de calitate de către consumatori, comunităţi, managerii
arealelor protejate.

Programul a fost apreciat şi adoptat printr-un organism Asociaţia de Ecoturism a Australiei (EAA) ce
funcţionează ca ONG.
Criteriile dezvoltate de NEAP pentru produse ca atracţii, trasee, cazare, masă se divid în două sectoare:
turism în natură şi ecoturism.
Turismul în natură un turism ecologic, durabil cu focalizare primordială pe cunoaşterea arealelor naturale.
Ecoturismul un turism durabil axat pe cunoaşterea arealelor naturale ce necesită înţelegerea, aprecierea
ecologică, culturală, dar şi conservarea acestora.
Procesul de acreditare în cadrul acestui program bazat pe autoevaluare, sporit printr-un sistem de
verificări de referinţă şi audite.Produsul se acreditează pentru trei ani, după care firma trebuie să
reînnoiască acreditarea.Un produs acreditat pentru ecoturismul avansat în prima ediţie poate deveni doar
produs ecoturistic la ediţia a doua, dacă nu reflectă îmbunătăţirile cerute de standardele celor mai bune
practici.

Programul de audit este etajat pe două niveluri pentru o autoevaluare bună. Operaţiile sunt examinate
printr-un audit anual, cu cerinţa de a se verifica în viitor răspunsurile date de punerea în practică a
activităţilor.
Beneficiile certificării sunt multiple: crearea unei reţele care ajută la implementarea practicilor
sustenabile,este un brand internaţional care asigură marketare excelentă,înscrierea produselor in
materialele publicitare ale turismului australian,primirea unor discaunturi pentru operatori.
-Asociaţia Ecoturistică a Australiei a lansat Programul de certificare „Ecoguide” furnizează cunoştinţe,
informaţii despre competenţe, standarde pentru firmele turistice în special.
- pt reducerea poluării şi a acţiunilor „pro” Convenţia Kyoto, Australia furnizează certificarea Acţiunea
Climatică firmelor implicate în economia ţării
-pentru menţinerea divesităţii culturale s-a creat certificarea „Respect pentru cultura noastră”
-646 operatori au primit aceste certificări din care 407 sunt operatori de turism, 152 au structuri de cazare
incluse în acest sistem din anul 2010, 75 sunt atracţii, un operator aerian, unul pentru restaurante şi unul
pentru management
- in anul 2000 s-a adoptat „Înţelegerea Mohonk” ce include principiile, cele mai bune practici ecoturistice,
monitorizarea standardelor, marketingul responsabil, beneficiile comunităţii, performanţa continuă etc.

Destinaţii ecoturistice din Australia

1.Australia de Vest - doar 10 % din populaţia Australiei, se înscrie în ecoturism prin Parcul Naţional
Bungle Bungle aflat în partea de nord a regiunii, precum şi ţărmul cu corali, plaje pretabile la surf, văile
unor râuri deosebit de sălbatice (v. Margaret) iar în sud, pădurile de eucalipt cu exemplare înalte de 60 m
şi renumitele specii de kari gigantice.
Principalele atracţii:
-pentru ecoturism avanasat sunt Insula Dirk Hartog, Dolphin Discovery Centre
- pentru turism în natură Gnaraloo Station
- ecoturism la Quobba Station and Red Bluff, The Busselton Jetty, Willie Creek Pearls
- pentru cultură Parcul Naţional Yanchep.
2.Victoria traversat de fluviul Murray este apreciat pt pădurile nealterate de activităţile antropice,
platourile vulcanice aflate în Parcul Naţional Gippsland, populate de canguri, koala, iar în sud de
pinguini.
Atractii
Enchanted Adventure Garden,
Great Ocean Ecolodge
Healesville Sanctuary
Parcul de conservarea vieţii sălbatice Moonlit Sanctuary
Parks Victoria Walks
Parcul Natural I. Phillip
Grădina zologică Werribee Open Range
3. Queensland atracţiile principale: Marea Barieră de Corali, Brisbane „paradisul Surfingului”, Coasta
Soarelui, I. Fraser.
Marea Barieră de Corali lungime de circa 2100 km în nord-est Australiei, suprafaţă 25 mil. ha.
Descoperit de J. Cook, situl în pericolul pierderii celor peste 350 specii de corali, 1400 specii de peşti,
spongieri, miriapode, echinoderme din cauza activităţilor antropice de colectare, a poluării cu petrol, dar
şi a riscului natural reprezentat de o specie de peşti consumatoare de masă coraligenă. Numeroase firme
din Townsville, Cairn, Port Duglas, şi-au acreditat produsele legate de acest areal de conservare
Parcul Naţional Lamington, în patrimoniul UNESCO are o întindere de 20 200 ha de pădure subtropicală,
fiind situat în partea de sud. Parcul oferă - peisaj montan, presărat cu numeroase cascade şi cu văi
pitoreşti. Accesul zilnic pe căi rutiere şi alei ecologice, iar cazarea se asigură la cabane sau în campinguri.
Parcul Naţional Tamborin la 45 km sud de Brisbane şi cuprinde 14 rezervaţii dintre care se remarcă
Witches Fall (înfiinţat în 1901). Este renumit pentru pădurile de eucalipt şi punctele de belvedere asupra
părţii de vest şi mai ales a celei din est, Coasta de Aur.
- există câteva curiozităţi ecoturistice dintre care Skyrail Rainforest Cableway o reţea de transport pe
cablu construită fără defrişarea pădurii, prin utilizarea elicopterelor. Reţeaua funcţionează pe energie
solară, fiind cea mai ecologică din lume, unde lucrează persoane din comunităţile locale. Şi calea ferată
Kuranda pentru admirarea peisajului tropical, construită în 1891.
4. Noua Galie de Sud destinaţii în patrimoniul UNESCO (Parcul Naţional Barrington Tops, P. N Blue
Mountains, PN Warrumbungle, PN Dorrigo, PN Kosciuszko, PN Mount Warning şi P N Mungo)
Parcul Naţional Munţii Warning (peste 2 000 ha), numit astfel de J. Cook în 1770, atracţii turistice -
pădurile tropicale, văi spectaculoase şi aprecierea ca loc „sacru”.
Parcul Naţional Nightcap (circa 5 000 ha) la sud de parcul M-ţii Warning şi cuprinde un platou drenat de
râuri şi cascade. Accesul numai pe alei ecologice către punctele de belvedere, având personal de ghidaj
specializat (biologi) şi unde amenajările turistice funcţionează cu energie alternativă.
Parcul naţional Richmond la 40 km de valea Casino şi Kyogle. Aflat în patrimoniul mondial, acest parc
conservă animale rare şi păduri tropicale. Are multe facilităţi pentru campare, locuri de picnic şi rezerve
de apă curată.
Parcul Naţional Toonumbar (circa 6 000 ha) căutat pt 2 situri aflate în patrimoniul mondial: Dome
Mountain şi Murray Scrub, cu numeroase populaţii de papagali. Accesul este efectuat de la Kyogle,
parcul fiind dotat cu facilităţi de cazare pentru turiştii cu sejur mai lung.
5. Teritoriul de Nord - câteva parcuri naţionale unde se conservă cultura aborigenilor dintre care se
remarcă Kakadu şi Uluru. Traseele au bază de pornire localitatea Alice Spring. Această regiune este
divizată în Top End, rezervaţie de aborigeni apreciată pentru Arnhem Land şi Parcul Naţional Kakadu şi
Red Centre cu Parcul Naţional Uluru în care este inclusă Stâncă Ayres.
Traseele de bază sunt:
- Alice Spring-Stânca Ayres renumită pt culorile date de prezenţa minereurilor de fier, înălţime redusă,
348m, iar lungimea 3km, urmată de Parcul Naţional Uluru-locuit de aborigeni.
-Alice Spring-Stânca Ayres - M-ţii Mac Donnells şi retur. Accesul este permis pentru grupuri reduse de
persoane. Particularitatea acestor proiecte ecoturistice - turiştii sunt implicaţi în îngrijirea mediului,
cunoaşterea tradiţiilor aborigenilor, a proprietăţilor plantelor medicinale etc.

Noua Zeelandă
- Patrimoniul natural protejat 32% din suprafaţa ţării
- Din 2,6 mil. turişti internaţionali anuali, 85% sunt atraşi de produsele ecoturistice, din care 95%
vizitează parcurile naţionale
- activităţ: alpinism,bunji jumping, admirarea păsărilor,faunei,peisajelor, croaziere,observări astronomice
- Din 14 parcuri naţionale trei se află în patrimoniul mondial (Tongariro, Insulele Subantarctice). Şi şase
situri RAMSAR.
- Resursele - flora specifică (ferigi arborescente, podocarpus - Podocarpus macrophyllus), fauna
endemică (pasărea kiwi-Apteryx ssp., foca, pinguinul şi balena) elemente de geologie uimitoare (gheizere,
gheţari, munţi) şi lacurile vulcanice.
1.Insula de Sud – 9 parcuri nationale
Parcul Naţional Fordland este cel mai mare parc al ţării (peste 1,2 milioane ha) situat in sud-vest, inclus
în Patrimoniul UNESCO. cuprinzând cascade, munţi, fiorduri. Fiordul, format acum 10 000 ani, are o
lungime de 19 km, o lăţime de 2,5 km, este înconjurat de munţi înalţi (1600 m), din care se varsă
numeroase râuri prin cascade de peste 300 m. Fiordul are o stratificaţie aparte (apă dulce la suprafaţă până
la adâncimea de 3 m, apoi salmastră 3-6 m, urmată de apă sărată, fiecare fiind populată de o faună
specifică. Parcul cuprinde cea mai înaltă cascadă din ţară, Sutherland-580 m. Accesul ecoturiştilor este pe
Calea Milford (55km), care porneşte de la L. Te Anau la G. Milford, fiind supranumită „cea mai bună
drumeţie din lume”.
Parcul Naţional Aspiring (al doilea parc după suprafaţă al ţării) este localizat între Parcul Naţional
Westland şi Fiordland, pe un spaţiu montan acoperit de gheţari şi văi glaciare.
Parcul Naţional M-ţii Cook cuprinde cei mai înalţi munţi ai Noii Zeelande (3 764 m), promovat în
ecoturism ca „paradisul alpiniştilor”.
Parcul Naţional Westland în partea de vest a insulei,format din munţi acoperiţi de gheţari, zăpezi şi
păduri seculare.
Parcul Naţional Kahuarangi este al doilea parc înfiinţat în acest stat, în nord-vestul I. de Sud. Are o
pădure de podocarpus renumită, gheizere-cu bazine de înot naturale, lacuri vulcanice (L. Moonstone),
fiind suprapus Munţilor Alpii de Sud. Traseul turistic are 100 km şi se parcurge în 6 zile, cazarea fiind
asigurată de colibe şi cabane cu specific local, (www. doc.govt.nz).
2. Insula de Nord – 4 parcuri nationale
Parcul Naţional Tongariro adăposteşte vulcanul Ruapehu (2 796 m) şi L. Taupo., aproape de Wellington
este foarte vizitat, ceea ce a impus un management durabil pentru organizarea grupurilor de vizitatori.
Parcul Naţional Whakerawarewa se află în partea central-nordică a insulei, fiind apreciat pentru gheizere,
cel mai cunoscut fiind Pohutu. Localitatea Rotorua aprovizionată cu energie geotermală încă din 1961.
Noua Zeelandă se confruntă cu unele probleme de mediu:
-supravizitarea a condus la creşterea îngrijorării de mediu, cu toate că există persoane special angajate
pentru ecologizarea acestor situri;
- existenţa unui conflict tacit între populaţia maoră, turişti, firmele turistice britanice (British Airwayas).
Maorii deţin 13% din populaţia ţării, ei deţin 70 % din suprafaţa Insulei de Sud şi-au exprimat dorinţa de
a controla profitul dat de ecoturism în marile parcuri enunţate anterior, ca şi al unor produse ce trebuie
protejate: balenele, focile, pinguinii şi pasărea Kiwi.
 Oceania
Ecoturismul în Oceania are şanse de reuşită datorită izolării ei de marile continente sau de poluarea
specifică unor zone industriale, de prezenţa triburilor care şi-au păstrat tradiţiile,
- o combinaţie perfectă de ape calde şi insule coraligene, vulcanice, continentale, cu o vegetaţie şi faună
nealterată,singura posibilitate de rezolvarea problemelor de sărăcie datorată unei economii precare.
În urma reclamelor creşteri importante ale fluxului turistic. In 2010 fluxul sosirilor a ajuns la 11 milioane
turişti (WTTC, 2010).
Pachetele turistice cuprind I-le Fiji, I. Tonga, Thaiti, Solomon, Societăţii, Papua Noua Guinee etc.
I-le Fiji apreciate pentru atoli, dar în ultima vreme se confruntă cu pierderi semnificative (50%) şi
deteriorări (30%). Unicitatea pachetului ecoturistic - vizitatorul este implicat în acţiuni de voluntariat
pentru protecţia coralilor.
I-le Tonga, caracterizate ca „o croazieră exotică în Pacificul de Sud” are ca produs „Expediţia de
cercetare a balenelor”, ce se adresează specialiştilor.
Acces pe calea aerului, apoi se continuă pe apă spre cele 36 de insule cu destinaţia Ha΄ Apai - lângă
oraşul Pangai. Durata unei expediţii 2-4 săptămâni, iar cazarea fie pe nave, fie la localnici. Întregul traseul
porneşte de la Sydney, apoi la Noumeeea, Fiji şi Tonga.
I. Bora Bora este una din cele 14 insule ale Societăţii (Fr.), la 225 km nord-vest de Thaiti. Este un atol
unic în lume: păduri tropicale, vulcanul erodat, laguna dintre vulcanul şi reciful coraligen, cu o lungime
de 6,5 km şi o lăţime de 4 km. Populaţia locală, tribul lapita, care a fost dotată de către armata americană
după al doilea Război Mondial cu energie electrică, se ocupă azi de cultura vaniliei, cocosului, iar după
1970 de turism. Beneficiază de o structură modernă de cazare în hoteluri.
Cele 15 insule ce formează I-le Cook în Pacificul de Sud, răspândite pe o suprafaţă de 1,83 mil. km2 au ca
sursă principală de existenţă turismul.Dezvoltarea ecoturismului a apărut ca posibilitate de diversificare a
ofertei turistice, favorizat de relieful vulcanic, resursele de apă şi biodiversitate (pasărea Kakerori, ferigi,
tufişuri de specii endemice).
Un program ecoturistic de succes pentru aceste insule a fost cel dezvoltat în I. Rarotonga (1996), unde
este localizat Arealul Protejat Takitumi, format din păduri întinse pe o suprafaţă de 155 ha, deţinute de
trei grupuri de proprietari ce locuiesc pe ţărmuri. Activităţii: colectarea nucilor de cocos, castane şi
banane, iar vânatul, pescuitul au fost descurajate în favoarea educaţiei pentru mediu ce se derulează prin
ecoturism.
Managementul (indus de administraţia arealului) cuprinde mai multe obiective:
-Recuperarea speciilor de Kakerori;
-Lărgirea numărului de ecologişti preocupaţi de conservarea biodiversităţii;
-Dezvoltarea durabilă;
-Implicarea comunităţii şi ridicarea îngrijorării pentru mediu.

Turismul dezvoltat în I-le Samoa reprezintă un sector important al economiei insulare dar slab dezvoltat
pe direcţia de mediu sau socială.
Biroul de Turism din Samoa (SVB), cu asistenţă financiară din partea Oficiului de asistenţă pentru
dezvoltare din Noua Zeelandă (NZODA), monitorizează dezvoltarea turismului durabil gestionat printr-
un comitet de voluntari din guvern, ONG-uri, sectorul privat şi educaţional. Proiectele derulate au avut
drept scop stabilirea obiectivelor pentru dezvoltarea durabilă şi a indicatorilor pentru atingerea acestora.

CAPITOLUL 7
ECOTURISMUL ÎN STATELE AMERICANE

America cu o suprafaţă totală de 42 mil.km2 avea în anul 2012 un indice de protecţie şi

conservare de 11,9%. SUA, promotoare pentru prima dată a ecoturismului, au circa 15,14% din suprafaţa
sa sub protecţie, din care câteva parcuri renumite din patrimoniul mondial. Valori ridicate ale indicelui de
conservare se remarcă în Venezuela (49,5%), Guyana Fanceză (44,7%), Ecuador (37,04%), Nicaragua
(32,5%), Belize (26,3%), R. Dominicană (20,8%) (ONU, 2013) etc.
Totuşi, la nivelul continentului se remarcă şi câteva aspecte defavorizante din care din care se pot
enumera:

-Activităţi tradiţionale (silvicultură, fermierit) dezvoltate ofensiv şi fără respectare alegislaţiilor naţionale
(Mexic);

-Industrializarea unor regiuni care au o contribuţie mare la apariţia fenomenelor de mediu globale
(încălzirea globală, afectarea stratului de ozon, ploile acide);

-Politica de dictat a unor firme transnaţionale şi menţinerea stărilor conflictuale în interiorul unor ţări;

-Terorismul şi afacerile ilegale (Columbia, Ecuador, Bolivia);

-Supradimensionarea unor capacităţi turistice (America Centrală) sau fluxuri necontrolate sau prea mari
pentru capacitatea de suport turistică (Machu Pichu- Peru).

Parcul Naţional Great Smoky Mountains

-Situat pe teritoriul a două state, Tennessee şi Carolina de Nord, a căror limită divizează arealul pe axa
latitudinală, parcul este cel mai vizitat areal protejat din lume.

-Poziţionat pe latura sudică a Munţilor Appalachi, relieful este format întimpul orogenezei hercinice
(Paleozoic) de unde şi amplitudinea altitudinala redusă, doar de 1800m.

-Resursele peisagistice au la bază extinderea mare a pădurilor (95%) cu specii unice de Prunusserotina,
Robinia pseudo acacia, Kalmia latinfolia, Magnolia tripetala etc.conifere şi foioase (Serviciul Parcurilor
Naţionale din SUA)

-Parcul este gazda unei faune variate ce cuprinde Ursus americanus şi specii din familiile de felidae,
mustelidae, cervidae, canidae, sciuridae, leporide, suidaesalmonidae, păsări, reptile pentru care există
giduri de observare, de informare şi de educare.

-Activităţile permise în parc sunt admirarea peisajelor, pădurilor, faunei, plimbări pe jos, hipice, ciclism,
pescuit, înot, campare, vizitarea siturilor istorice, a cascadelor, educaţie pentru mediu, programe cu
rangerii parcului.

Parcul Naţional Yellowstone

-Primul parc înfiinţat în lume încă din anul 1872, se întinde în trei state: Wyoming, Idaho şi Monatana,
fiind unul din cele mai mari din parcurile naţionale ale SUA, având o suprafaţă de 8 984 km2

-Se suprapune peste arealul vulcanic din lanţul vestic al Munţilor Absaroka

-Resursele ecoturistice sunt de o mare diversitate: gheizere, izvoarefierbinţi, cascade, lacuri

(Yellowstone), râuri (Yellowstone), păduri de conifere cu specii de Piceaengelmanni, Pinuscontorta,
Abieslasiocarpa

-pajişti cu o mare diversitate de plante vasculare (Calypso bulbosa-orhideemontană, Mimulusguttastus,

Castillejalinariaesfolias), în care trăiesc mamifere precum ursul grizzly, bizonul (Bison bison), renul
(Alcesalcesshirasi), elanul (Cervuselaphus)

-Parcul beneficiază de o publicitate externă datorată prezenţei muzeelor din Helena (Montana), Bozeman
(Montana), Jackson (Wyoming), Cody (Wyoming), Pinedale (Wyoming).
-Principalelle atreacţii sunt: Old Faithful, Mamooth Hot Spring, Fauntain Paint Pot, Bazinul Norris,
Canionul şi Lacul Yelowstone, Caldeira West Thumb etc.

Arealul Old Faithful esteatracţia principală şi cel mai cunoscută ecoturiştilor. Este suprapus zonei
vulcanice active, unde magma se află la mică adâncime. Geneza formelor hidrotermale are la bază
întâlnirea apelor infiltrate din precipitaţii cu rocile fierbinţi la adâncimi reduse. Prin încălzirea acestora
apa se transformă în vapori, a căror presiune determină eliminarea rezervelor create în cavităţile subterane
spre exterior. Prin depunerea mineralelor şi reacţii chimice se pot forma lent conuri de gheizerite.
Principalele forme hidrotermales unt: gheizere, izvoaretermale, fumarole şi vulcani noroioşi

Nisipurile Negre numite astfel din cauza prezenţei obsidianului, unde se află bazienele Esmerald şi
Curcubeu, L. Apusului, Gheizerul Stone (24-45 m înălţime).

Arealul Biscuit, poziţionat la 5 km de Old Faithful, cunoscut pentru Bazinul Safirului, Izvorul Mustard,
Gheizerul Jewel.

Mamooth Hot Spring este amplasat la 30 km nord de Caldeira Yellowstone, fiind caracterizat de prezenţa
izvoarelor fierbinţi (Palette, Canory), care au generat terasele de travertine

Arealul Fauntain Paint Pot are ca resurse ecoturistice fumarolele, gheizerele, izvoare şi vulcani noroioşi,
unde organismele termofile, gazele au generat silicaţi, caolinit periolite sau pe feldspaţii şi cuarţul
acestora.

Bazinul Norris caracterizat prin cele mai fierbinţi fenomene termale, cele mai dinamice şi afectat de
seisme.

Mud Volcano este predominat de vulcanii noroioşi, dar şi gheizere, lacuri, izvoare: Dragon’s Mouth,
Parking Lot Pool, Mud Caldron, Cooking Hillside

Lacul Yellostone, situat la o altitudine de peste 2000 m, cu o suprafaţă 352 km2 are adâncime relativă de
42m, a cărui temperatură este similară cu cea a aerului. Lacul permite activităţi sportive de divertisment
pentru turişti

Caldeira West Thumb cuprinde gheizerele Twin, Abyss Pool, Black Pool, Thumb Paint Pot

Parcul Naţional Marele Canion

-Situat în Podişul Colorado, Marele Canion a deveni parc în anul 1919 având la bază preocupările
preşedintelui W.Th. Roosevelt încă din 1906-1908, fiind sit aflat înPatrimoniu Natural Mondial.

-Canionul este rezultatul eroziunii fluviului Colorado şi a apelor din precipitaţii sub un climat semiarid,
cu temperaturi extreme şi precipitaţii reduse. Pe teritoriul parcului există câteva ecosisteme specifice
deşerturilor şi pădurilor boreale

-Solul subţire, pe substratul stâncos, alături de climă a permis instalarea unei vegetaţii de conifere (Pinus
Ponderosa, PinusPinyon, Juniperus Utah) şi plante unice dintre care se remarcă trandafirul de piatră,
Bannana yucca, cactuşi,vegetaţie de tamarix, adaptate la condiţiile de ariditate.

-Fauna cuprinde ursul negru (Ursusamericanus), mustelidae, coiotul (Canislatrans), căprioara, râsul
sălbatic (Lynx rufus), numeroase reptile cum sunt iguana de deşert (Ipsosaurusdorsalis), şarpele cu
clopoţei (Crotalusviridis, C. Molossus, C. Scutulatus) precum şi păsări din care se remarcă mai ales
condorul californian (Gymnogypscalifornianus).
-Din punct de vedere cultural, pe teritoriul parcului s-au descoperit urme ale civilizaţiei paleoindiene puse
în evidenţă în programele ecoturistice

-Parcul este divizat în două teritorii: de Nord ( mairece) şi de Sud (cald).El se află sub autoritatea
Serviciulu Parcurilor Americane, iar exploatarea turisticăeste sub patronajul firmei Xanterra, la care se
alătură o serie de ONG-uri

Parcul Naţional Yosemite concentrează pe imensul areal granitic al Munţilor Sierra Nevada cea mai
mare colecţie de domuri din lume, pădurea de sequoia giganteea (Sequoia sempervirens), cascade
(Yosemite, 739 m, cea mai înaltă din SUA) şi o faună cunoscută pentru speciile de urşi negrii, râşietc

Parcul Naţional Marele Bazin este ultimul areal protejat declarat al SUA şi se întindepe o suprafaţă
imensă, din Utah până în California, de la Oregon până la Arizona. Pentru ecoturişti resursele acestei
destinaţii sunt numerose: munţi cu atitudini de peste 3000 m (Vf. Wheeler-3981m) ce adăpostesc cel mai
sudic gheţar al ţării, numerose areale deşertice, relief de podiş, lacuri, râuri, plante alpine, faună, peşteri
(Lehman Caves), specii de păsări.

Parcul Everglades cuprinde una din cele mai antropizate destinaţii pentru ecoturism. Este divizat în mai
multe centre de vizitare, unde turistul are numeroase facilităţi de învăţare, observare a ecosistemelor din
Florida.