Îndrumar de laborator

L 12. CIRCUITUL PLL

12.1. Noţiuni teoretice

12.1. a. Introducere

Circuitele PLL (Phase Locked Loop) sau buclele cu calare pe fază prelucrează semnale
alternative, având largi aplicaţii în telemetrie sau telecomunicaţii. Se utilizează ca demodulatoare
pentru semnale modulate în frecvenţă (MF), în sinteza frecvenţelor, la sincronizare la transmiterea
datelor, codarea şi decodarea telemetrică, stabilizarea frecvenţelor, filtrarea zgomotelor etc.
Deşi principiul de funcţionare al PLL este cunoscut de multă vreme în sistemele de
comunicaţie, utilizarea lor a devenit eficientă pentru aplicaţiile de uz general abia după ce progresele
în tehnologia integrată au permis realizarea lor monolitică. Ele apar astăzi ca module universale,
caracteristice circuitelor de prelucrare a fecvenţei.

12.1.b. Principiul calării pe fază

Bucla PLL poate fi privită ca un sistem de reglaj automat al frecvenţei f2 a uni semnal generat
de un oscilator (Fig. 15.1.1.). Această frecvenţă trebuie să rămână egală cu valoarea prescrisă f1,
indiferent de perturbaţiile p care acţionează în sistem: zgomote externe, variaţia parametrilor
generatorului sub influenţa temperaturii sau a tensiunii de alimentare etc. Orice modificare a
frecvenţei f2 faţă de valoarea f1 este transmisă prin reacţie negativă la intrare. Eroarea e = f1 - f2
furnizată de elementul de comparaţie Ceste prelucrată după o anumită lege f2(e), până la atingerea
frecvenţei f1. În acest moment se spune că sistemul a captat frecvenţa f1, sau s-a prins pe această
frecvenţă. Mai mult, captarea frecvenţei f1 este însoţită de sincronizarea celor două semnale, cel
generat în buclă şi cel aplicat la intrare. În momentul atingerii regimului staţionar caracterizat de
f2=f1, defazajul între cele două semnale rămâne constant, cu alte cuvinte, semnalele sunt calate pe
fază.

Fig. 15.1.1. Schema bloc a unui sistem de reglaj automat

Pentru a realiza un circuit PLL este nevoie deci de un element de comparaţie pentru
frecvenţele celor două semnale (s2 - de ieşire şi s1 - de intrare) şi de un oscilator comandat, capabil să-
şi modifice frecvenţa în funcţie de semnalul de eroare furnizat de comparator.

Universitatea “Ştefan cel Mare” 1

Suceava
 Fig. 15.1.2. Schema bloc a comparatorului de fază

În CI monolitice se utilizează următorul principiu:

a) Compararea frecvenţelor
Multiplicând două semnale sinusoidale
s1  V1  sin  1t  şi s2 V2  sin  2 t   

semnalul rezultat conţine două armonici, de frecvenţă f1+f2 şi f1-f2.
1
ss VV   
 cos      t    cos      t   (15.1.1)
 
1 2 1 2 1 2 1 2
2

În caz că f1 şi f2 sunt suficient de apropiate, frecvenţele celor două armonici sunt destul de
îndepărtate:
f1-f2 < fT < f1+f2 (15.1.2)

astfel ca armonica utilă având frecvenţa e = f 1-f2 poate fi uşor separată de un filtru trece-jos (FTJ) cu
bandă de trecere fT.
Ca urmare, compararea a două frecvenţe poate fi realizată cu un circuit multiplicator, urmat de
un FTJ (Fig. 15.1.2). Acelaşi raţionament este valabil şi în cazul că unul sau ambele semnale sunt
dreptunghiulare. Produsul lor conţine o armonică de joasă frecvenţă (jf) egală cu diferenţa
frecvenţelor fundamentale.
FTJ având răspunsul de frecvenţă F(j) va reţine doar armonica de joasă frecvenţă, iar
semnalul la ieşirea sa va avea forma:

v 0  t 
K  
 V1  V2  F j  2  cos    2  t   (15.1.3)
1 1

În relaţia (15.1.3) K reprezintă coeficientul de scară al multiplicatorului.

Tensiunea v0 de la ieşirea din filtru se numeşte semnal de eroare, deoarece conţine informaţii în
legătură cu eroarea între frecvenţele celor două semnale.

Observaţie: Când cele două frecvenţe sunt prea îndepărtate

e = f1-f2 > fT ,

F j 1  2 0
 (15.1.4)

iar informaţia asupra erorii se pierde, deoarece armonica este suprimată complet de FTJ, v0
rezultând de valoare neglijabilă.
 În cazul frecvenţelor suficient de apropiate, v0 acţionează asupra oscilatorului, modificându-I
frecvenţa f2, până la sincronism, când f2 = f1 şi  = ct. Din acest moment , semnalul de eroare (3)
rămâne constant, conform relaţiei :
v0  K   V1  V2  F0  cos  KD  cos  K D  sin (15.1.5)


În expresia de mai sus s-a notat:

F0 - câştigul static al FTJ (pentru f=0);
 - eroarea de fază, adică defazajul invariant în timp între semnale, în care este inclus şi
defazajul introdus de FTJ;
 , unghiul de eroare, adică eroarea de fază considerată faţă de referinţa  ;
KDKV1V2F0 - sensibilitatea comparatorului de fază.

Observaţie: Sensibilitatea reprezintă panta caracteristicii v0( ) pentru variaţii mici ale unghiului de
eroare, când
v0  KD  (15.1.6)
Aşa cum se va vedea în continuare, de cele mai multe ori comparatoarele de fază din CI PLL
asigură dependenţa liniară (15.1.6) pe întreg intervalul +  de variaţie al unghiului (Fig. 15.1. 4)

b) Generarea frecvenţei de ieşire f2

Generatorul semnalului s2 este un oscilator comandat în tensiune (OCT). Acesta este comandat
de către semnalul de eroare v0. Pentru v0 = 0, OCT oscilează cu frecvenţa oscilaţiilor libere fosc = 
osc/2 Apariţia semnalului s2 în jurul pulsaţiei libere, până la anularea erorii
1-2, când
1 = osc + K0 v0 (15.1.7)
În expresia de mai sus K0 reprezintă sensibilitatea OCT [rad/sV].

Fig 15.1.3. Schema bloc a unui circuit PLL privit Fig. 15.1.4. Formele de variaţie
posibile ca sistem de reglaj automat al frecveţei pentru semnalul de eroare

Schema bloc a circuitului PLL astfel conceput este prezentată în Fig. 15.1.3.. Circuitul este
neliniar, dificil de analizat pentru cazul general. Parametrii şi caracteristicile sale experimentale sau
liniarizările în jurul punctelor sale de funcţionare permit caracterizarea suficientă a acestor circuite în
scopul utilizării lor corespunzătoare şi a sintezei corecte a circuitelor aferente.
 12.1.c. Bucla PLL în regim staţionar sincron

În cazul când f1 este suficient de apropiată de frecvenţa liberă fosc, reacţia negativă permite
captarea frecvenţei f1 la ieşire, adică modificarea frecvenţei OCT până la valoarea f2=f1. Circuitul
sincronizat pe frecvenţa prescrisă va fi caracterizat simultan de relaţiile (15.1.5) şi (15.1.7), adică
1 = 2 = osc + K0 KD cos (15.1.8)

Se pate observa astfel că la sincronism defazajul între semnalele s1 şi s2 este constant,

iar cos = (1- osc )/ K0 KD = (1- osc )/ KA (15.1.9)

unde KA = K0 KD este câştigul static în buclă.

Defazajul  depinde deci de distanţa pulsaţiei de referinţă faţă de pulsaţia liberă a OCT şi de
amplitudinile V1 şi V2 ale semnalelor ( prin KD - relaţia (15.1.5)). De obicei circuitele PLL integrate
au V2 = ct., iar V1 este limitat la o anumită valoare Vlim, indiferent de mărimea reală a amplitudinii
semnalului exterior, mai mare ca această limită.
În cazul particular când 1 = 2 = osc, adică la sincronizarea buclei pe frecvenţa oscilaţiilor
libere, defazajul semnalelor f1 şi f2 este de  =, iar unghiul de eroare şi semnalul de comandă a
OCT (v0) sunt nule.
Posibilitatea măririi distanţei între f1 şi f2 este limitată de condiţia realizării unui defazaj 
cuprins între 0 şi  (Fig. 15.1.4.), limite în interiorul cărora v0 variază monoton, în concordanţă cu
modificările diferenţei f1 - fosc. Depăşirea acestui domeniu înseamnă ieşirea din sincronism, v0 devine
nul iar OCT oscilează pe frecvenţa liberă de oscilaţie fosc, frecvenţa de intrare f1 nemaiputând fi
urmărită.

Fig. 15.1.5. Caracteristica statică de transfer a OCT

Schimbarea frecvenţei la intrare este sesizată de către v0 care comandă modificarea frecvenţei
OCT până la stabilirea egalităţii f1 = f1  fosc. Defazajul semnalelor s1 şi s2 se modifică corespunzător
îndepărtându-se de valoarea centrală pipe2.
 Pentru a putea caracteriza posibilitatea urmăririi frecvenţei de către bucla PLL aflată la
sincronism, se defineşte banda de urmărire Bu:
- banda de urmărire Bu este domeniul frecvenţelor în jurul frecvenţei centrale fosc în care sistemul PLL
poate menţine sincronismul cu semnalul de intrare.
Valoarea benzii de urmărire este dată de valoarea maximă a expresiei (15.1.9), adică de
condiţia de cos t = 1, pentru f1 = fu:
Bu  1
2ff  K K  (15.1.10)
u osc
0 D

Se recomandă ca valoarea semnalului de intrare să fie mai mare decât o anumită valoare
specificată în datele de catalog (pentru semnale mici de intrare banda de urmărire se îngustează şi se
poate pierde sincronismul).

12.1.d. Captarea frecvenţei semnalului de intrare

În cazul când f1 diferă mult de fosc, armonicele de la ieşirea multiplicatorului sunt suprimate în
întregime de FTJ, iar tensiunea de eroare v0 este nulă, OCT oscilând pe frecvenţa proprie fosc.
Pentru a putea intra în sincronism, ar trebui ca oscilatorul să poată oscila pe frecvenţa f2 = f1.
Pentru aceasta el are nevoie de o tensiune de comandă conform relaţiei

v0OCT   1   osc
K0
având valori cu mult mai mari cu cât 1 este mai independent de osc. Această tensiune trebuie
furnizată de FTJ (v0).
Micşorarea distanţei 1-osc permite atingerea limitei pentru care v0 = v0 OCT, adică pentru care
bucla PLL poate căpăta frecvenţa f1.
În acest sens se defineşte banda de captare Bc:
- banda de captare Bc este domeniul frecvenţelor în jurul frecvenţei centrale fosc, pentru bucla PLL
poate intra în sincronism cu semnalul de intrare.
Neliniaritatea sistemului nu permite calculul exact al benzii de captură. Un calcul acoperitor
(pornind de la condiţia v0M = v0OCT, pentru f1 = fc) conduce la
F j  c  Bu F j 
Bc  2  f  f KK   (15.1.11)


c osc 0 D
c

unde s-a notat cu c 2    fc  fosc


Se observă că spre deosebire de banda de urmărire, banda de captură depinde de caracteristica de

frecvenţă a filtrului (F). Ea se reduce odată cu îngustarea benzii de trecere a filtrului. De obicei
modulul răspunsului în frecvenţă al filtrului, F, este subunitar pentru pulsaţia c şi dec (vezi Fig.
15.1.5)
Bc < Bu
 12.1.e. Bucla PLL în regim tranzitoriu de urmărire

Procesul de urmărire a frecvenţei f1 a semnalului de intrare şi de urmărire a modificărilor

acesteia, în cazul semnalului calat, cuprinde o perioadă tranzitorie, dependentă de parametrii
sistemului PLL: câştigul static KA şi parametrii FTJ. În funcţie de aceştia procesul poate fi oscilant
sau aperiodic, mai lent sau mai rapid, stabil sau instabil.

Fig. 15.1.6 . Modelul liniarizat al buclei PLL

În cazul procesului de urmărire regimul tranzitoriu trebuie să fie cât mai scurt, dar suficient de
lin. Oscilaţiile prea mari ale frecvenţei în jurul valorii de referinţă pot duce uşor la ieşirea din
sincronism, prin depăşirea benzii de urmărire. De aceea parametrii buclei trebuie aleşi încât să
asigure o variaţie a unghiului de eroare în limita i şi un compromis între abaterea maximă în
regim tranzitoriu şi timpul de repaus. Comportarea buclei PLL în regim tranzitoriu se poate studia
considerând modelul simplificat liniarizat (Fig.15.1.6)
Funcţia de transfer a buclei PLL va fi de forma
H s 
K A  F (15.1.12)
s
s  K A  F s
unde KA este amplificarea buclei iar F(s) funcţia de transfer a FTJ.
 Fig. 12.1.7. Configuraţii de FTJ, caracteristicile lor de frecvenţă şi
caracteristicile de frecvenţă ale buclei PLL având aceste FTJ.

H s  K Pulsaţia la care se anulează numitorul funcţiei de


s 2 2z transfer se numeşte pulsaţie proprie sau pulsaţie naturală (n) şi depinde
  s de FTJ utilizat (Fig. 15.1.7)
  1
 n  n
KA
R1  C
H s
 K 1  sτ 2  Pentru filtrul din Fig. 15.1.7.a.  n 

s2 
 

2z 
s1
 n  n
 iar pentru filtrul din Fig. 15.1.7.b.  n  (unde = KD )
KA
R1  C  R 2  C KA K0

Pulsaţia naturală 0 caracterizează atât banda de trecere a buclei PLL calate cât şi durata
regimului tranzitoriu, invers proporţională cu aceasta. Valoarea aproximativă a timpului de captură
  1  osc  2
este t , unde z este coeficientul de amortizare a filtrului, valoarea sa optimă fiind


c
2zn
0,707.

Banda de trecere fn  n (a buclei PLL) indică variaţiile de frecvenţă în jurul frecvenţei
2
staţionare, admise de bucla PLL. Dacă sincronizarea se face pe frecvenţa f, semnalele având
frecvenţa mai mare ca valoarea f+fn vor fi suprimate. Aceasta permite separarea semnalului util de
zgomote sau alte semnale nedorite. Micşorarea exagerată a benzii de trecere fn în scopul măririi
imunităţii la zgomote, măreşte însă timpul de stabilire atât în procesul de urmărire, cât şi în cel de
captură. Parametrii 0 şi z sunt direct determinaţi de FTJ utilizat.

12.1.f. Bucla PLL utilizată ca demodulator pentru semnale MF

Aşa cum s-a arătat, tensiunea de eroare v0 se modifică odată cu variaţia frecvenţei f1, la intrare.
Dacă semnalul s1 este modulat în frecvenţă, v0 va urmări variaţiile semnalului modulator.
Dacă m(t) este semnalul modulator, frecvenţa semnalului de intrare va fi
f1  fosc   f  m (15.1.13)
t

f fiind deviaţia de frecvenţă faţă de frecvenţa centrală fosc. Ştiind că semnalul eroare este de
forma (7)
v0   2   osc
(15.1.14)
K0
şi că la sincronism 2 = 1, rezultă că:
2  f1 fosc  2   f  m t 
v0   K (15.1.15)

K
0 0

Prin urmare în bucla PLL calată, semnalul de eroare v0 care apare la ieşirea FTJ este proporţional cu
semnalul modulator m(t). De aici rezultă posibilitatea utilizării buclei ca demodulator pentru semnale
MF, conform schemei bloc reprezentate în Fig. 15.1.8.
 Fig. 15.1.8 . Schema bloc a buclei PLL utilizată ca demodulator
pentru semnale MF.

O funcţionare corectă presupune menţinerea semnalului de intrare în banda de urmărire (pentru

a nu se pierde sincronismul) şi în banda de trecere (pentru ca semnalul de ieşire să nu fie distorsionat
ca urmare a suprimării armonicelor superiore).

Influenţa zgomotelor.
Zgomotele alterează atât amplitudinea cât ş faza semnalelor utile şi sunt echivalente unor
semnale n(t) aleatoare care modulează semnalul
 de intrare în amplitudine şi frecvenţă:
     t   
s1 t  V1  1  n1 t  cos  osc  t    m q dq  n t  (15.1.16)


0
2



n1(t) şi n2(t) reprezentând zgomote în banda de trecere a buclei PLL.

Evitarea modulaţiei nedorite de amplitudine se face prin aplicarea unui smenal de intrare cu
amplitudine V1 suficient de mare iar evitarea modulaţiei parazite de frecvenţă se face prin micşorarea
benzii de trecere a buclei şi asigurarea unui raport semnal/zgomot suficient de mare (cel puţin 6 dB).

15.1.g. Concluzii

Captarea frecvenţei f1 a semnalului de intrare se poate face în limitele de captură Bc, dacă
2 f1  f  Bc
osc

În caz contrar trebuie luate măsuri de micşorare a distanţei între f1 şi frecvenţa oscilaţiei libere
fosc a OCT, prin
- modificarea frecvenţei semnalului de intrare
- modificarea frecvenţei libere a OCT.
Odată sincronizat, semnalul generat de OCT urmăreşte variaţiile de frecvenţă ale semnalului de
intrare atât timp cât aceste variaţii sunt cuprinse în limitele benzii de urmărire Bu, adică
2 f1  f  Bc
osc

Depăşirea benzii de urmărire duce la ieşirea din sincronism, iar resincronizarea sistemului se
face în banda de captură
Bc < Bu

În regim staţionar sincron frecvenţa f2 a semnalului generat de OCT este egală cu frecvenţa f1 a
semnalului de intrare. Defazajul al acestor semnale depinde de f1 şi de parametrii buclei PLL. La
sincronizare pe frecvenţa centrală fosc, defazajul  între cele două semnale este de . Pentru ca
semnalele să poată să rămână calate, trebuie să rămână în limitele 0 şi  . În literatura de specialitate
se ia frecvent în considerare unghiul de eroare = (/2) - , unghi care trebuie să fie cuprins între /2
pentru păstrarea sincronismului.
Parametrii buclei PLL se aleg în funcţie de aplicaţia concretă a circuitului, căutând să se asigure
performanţele statice şi dinamice dorite. Circuitul PLL se utilizează în două direcţii fundamentale.

a) Cu filtrul urmăritor de bandă îngustă, prin sincronizarea circuitului cu semnale afectate de

zgomot.
Semnalul la ieşirea OCT urmăreşte frecvenţa f1 a semnalului aplicat la intrare, atât timp cât
aceasta este cuprinsă în banda de urmărire. Bucla PLL trebuie să prezinte o bandă f n de trecere
redusă, pentru a suprima în mod corespunzător zgomotele care însoţesc semnalul. Limita inferioară a
acestuia trebuie să ia în considerare cerinţele de stabilitate şi de asigurare a unei durate
corespunzătoare a regimului tranzitoriu.

b) Ca demodulator pentru semnale MF

Semnalul de la ieşirea FTJ este proporţional cu semnalul modulator al frecvenţei f1. Banda de
trecere a buclei trebuie să fie suficient de largă pentru a reda corect semnalul modulator dar să
asigure totdeauna suprimarea zgomotelor. De asemenea, eroarea de fază, care urmăreşte modificările
frecvenţe, trebuie să rămână în permanenţă în limita /2, pentru evitarea ieşirii din sincronism.
Instabilitatea în funcţionarea buclei, urmată de ieşirea din sincronism se datorează în general
unor valori ale amplitudinii semnalului de intrare sub limita admisă, unui câştig KA prea mare, sau
unei benzi prea înguste a FTJ.
Ţinând cont de cele de mai sus, în alegerea parametrilor de proiectare se fac următoarele
recomandări:
1. Câştigul în buclă se alege în funcţie de banda de urmărire Bu dorită, conform relaţiei
(15.1.10)
2. Coeficientul de amortizare optim este de 0,707.
3. Pulsaţia naturală se alege în funcţie de tipul aplicaţiilor mai sus prezentate şi influenţează
banda de zgomot, timpul de captură şi evoluţia semnalelor în regim tranzitoriu. Ea trebuie să fie cât
mai redusă pentru a minimiza efectul zgomotelor, dar, în acelaşi timp, suficient de largă pentru a
asigura o bună comportare în regim tranzitoriu şi o urmărire perfectă a frecvenţei semnalului
modulator.

15.2. Circuitul integrat E 565

15.2.a. Prezentarea circuitului

Circuitul PLL de tip E 565, de producţie românească, prelucrează semnale având frecvenţa
de până la 500 kHz. Schema bloc este prezentă în Fig. 15.2.1. şi conţine comparatorul de fază CP,
amplificatorul A cu reţeaua R1C având rol de FTJ şi oscilatorul comandat în tensiune OCT. Tipul
FTJ şi parametrii săi depind de componentele C sau R 2C conectate la terminalul 7, iar frecvenţa
liberă a OCT se fixează cu R0 şi C0 la terminalele 8 şi 9. Ieşirea circuitului este la terminalul 4 sau 4,
după cum acesta joacă rol de filtru urmăritor de bandă îngustă sau demodulator MF.
 Fig. 15.2.1. Schema bloc a circuitului PLL E 565 (a) şi
posibilitatea de alimentare (b- cu două surse, c - cu o
sursă)

Alimentarea se face în c.c. de la două surse (Fig. 15.2.1.b) sau de la o sursă (Fig. 15.2.1.c).
Etajul diferenţial de intrare al CP necesită o polarizare în c.c. care se realizează conectând
rezistenţele R la bornele de intrare şi la potenţialul median de alimentare. Tensiunea de alimentare
simetrică poate fi cuprinsă în limitele 5 V - 12 V
Aplicaţiile circuitului E 565 (vezi Fig. 15.3.1.) rezultă din posibilităţile de prezentare pentru
cazul general:
- demodulator MF
- decodificator FSK (Frequency Shift Keying)
- sinteze frecvenţelor prin divizare sau multiplicare
- convertor frecvenţă-tensiune

12.2.b. Date de catalog ale CI BE 565

Valori limită:
Tensiunea de alimentare 12V (terminalele 10,1)
Tensiunea diferenţială la intrare 1 V (terminalele 2,3)
Puterea disipată 500 mW
Parametrii electrici pentru tensiunea de alimentare 
CP: Nivelul minim al semnalului de intrare pentru funcţionarea în limitele 100
mV Valoarea tensiunii de ieşire de mod comun 4,5V
Tendinţa de dezechilibru (între terminale 6 şi 7) 100 mV
Tensiunea de referinţă de c.c. (terminalul 6) 0,88 Vcc
Stabilitatea CP KD = 0,68 V/rad
OCT: Semnal dreptunghiular (terminal 4) 5,4V v-v
Semnal triunghiular (terminal 9) 2,4 Vv-v
Frecvenţa oscilaţiei libere fosc = 1/(3,7 R0 C0)
 frecvenţa maximă de lucru 500 kHz
Sensibilitatea OCT K0 = 4,1 rad/secV
Performanţele circuitului în bucla închisă:
Câştigul static Al buclei KA = 2,8 fosc [sec -1].
Amplitudinea semnalului demodulat pentru o deviaţie de 10% este de 800mV
Pentru o tensiune de alimentare oarecare VA sunt valabile relaţiile:
KA  33,6  fosc / VA
Pentru mărirea stabilităţii buclei se recomandă plasarea unui condensator de 1 nF între bornele 6 şi 7.

12.3.

Fig. 15.2.2. Schema de test

Desfăşurarea lucrării

1. Se identifică montajul de laborator care corespunde schemei de test recomandată de fabricant.

2. Se alimentează montajul (+-6V) şi se determină frecvenţa liberă de oscilaţie fosc la ieşirea OCT.
3. Se aplică la intrarea montajului un semnal cu frecvenţa crescătoare şi se urmăreşte cu osciloscopul
momentul când se produce calarea buclei (f1 = f osc şi v0 = 0). Frecvenţa respectivă este limita
interioară a benzii de captură.
4. După calarea buclei se scade frecvenţa semnalului de intrare şi se determină valoarea la care se
pierde sincronismul. Aceasta reprezintă limita inferioară a benzii de urmărire
5. Se aplică la intrarea montajului un semnal cu frecvenţa descrescătoare şi se urmăreşte cu
osciloscopul momentul când se produce calarea buclei. Frecvenţa obţinută reprezintă limita
superioară a benzii de captură.
6. După calarea buclei se creşte din nou frecvenţa semnalului de intrare şi se determină valoarea la
care se pierde sincronismul. Aceasta reprezintă limita superioară a benzii de urmărire.
7. Se modifică filtrul FTJ (vezi cap.1.e.) şi se refac determinările anterioare.
8. Se modifică tensiunea de alimentare VA şi se repetă determinările fosc, Bc, Bu.
9. Se compară valorile obţinute experimental cu cele determinate teoretic.
 Demodulator FSK
Fig.15.3.1. Aplicaţii tipice ale circuitului PLL BE 565
 Fig. 15.3.2. Schema electrică a circuitului PLL BE 565

15.4. Întrebări

1. Ce parametri ai buclei PLL sunt influenţaţi de funcţia de transfer a FTJ şi în ce mod? Se

regăseşte acest răspuns în determinările experimentale?
2. Cum poate fi modificată banda de captură Bc şi banda de urmărire Bu? Exemplificaţi cu
datele experimentale.
3. Modificarea tensiunii de alimentare afectează parametrii circuitului PLL 565? Exemplificaţi
cu date experimentale.
4. Ce deosebiri apar la proiectarea unei bucle PLL care lucrează ca demodulator MF faţă de
utilizarea ca decodor FSK.
5. Cum lucrează bucla PLL ca multiplicator de frecvenţă? Dar ca divizor de frecvenţă?

15.5. Conţinutul referatului

- schema de măsură utilizată şi valoarea componentelor utilizate

- valorile determinate experimental pentru fosc, Bc şi Bu în diverse condiţii de lucru ((VA, FTJ)
- valorile determinate teoretic pentru aceiaşi parametri în condiţiile specificate şi exemplificarea
eventualelor deosebiri care apar.
- răspunsul la întrebări

Bibliografie
Repeanu R. ş.a. - Circuite integrate analogice, catalog Ed. tehnică, Bucureşti, 1983
Simion E. ş.a. - Montaje electronice cu circuite integrate analogice, Ed. Dacia,
 Îndrumar de laborator

L11. STUDIUL MONOSTABILULUI / ASTABILULUI

INTEGRAT MOS 4047

11.1. Noţiuni teoretice

11.1. a. Introducere

Perfecţionarea tehnologiilor a permis realizarea unor circuite integrate cu funcţiuni

specifice. O astfel de categorie o constituie circuitele basculante monostabile sau astabile. Ele sunt
mai uşor de utilizat în structura "single chip" decât în varianta cu componente discrete sau cu porţi
logice şi în plus au o serie de facilităţi legate de posibilităţile de comandă şi interfaţare cu
circuitele logice din aceeaşi familie.
Lucrarea studiază circuitul 4047 realizat în tehnologie CMOS (Complementary-symmetry
Metal Oxide Semiconductor).
(MMC 4047 - "Microelectronica" România , CD 4047 - RCA, NS S.U.A., MHB 4047 -
Cehoslovacia , UCY 74047 - Polonia etc.)

11.1.b. Prezentarea circuitului

Circuitul integrat MMC 4047 poate funcţiona ca:

a) monostabil neretriggerabil comandat pe frontul pozitiv sau pe frontul negativ;
b) monostabil triggerabil comandat pe frontul pozitiv;
c) astabil cu funcţionare continuă;
d) astabil cu comanda START-STOP (generare trenuri impulsuri)

FC
R
CM
OMON

O SC O UT

ASTABLE
Log ica de control a astabilului C ontrolul retrigg erãrii RET C 1
R 2 VDD
ASTABLE
R-C COMMON 3 OSCILATO R OUT
ASTABLE 4 RETRIG G ER
Astabil
ASTABLE 5 Q
Q
Q
-TRIG GER 6 9 EXTRESET
- TRIGG ER
Log ica de control a monostabilului VSS 7 8 + TRIG G ER
Divizor de frecventã
+ TRIGG ER -2 Q

Semnific a tia terminalelor

EXTERNAL

RESET
Schema bloc a circuitului

Fig. 11.1.1 Schema bloc a circuitului

şi semnificaţia terminalelor

Universitatea “Ştefan cel Mare” 1

Suceava
 Blocul principal al circuitului este astabil (vezi schema bloc). Semnalul generat de astabil
este divizat cu 2 de un bistabil, a cărui ieşiri în antifază sunt disponibile în exterior (Q şi Q negat).
Forma de undă obţinută are factorul de umplere 1/2.
Circuitul este prevăzut cu o logică suplimentară care permite şi funcţionarea în modul
monostabil. Temporizarea este dată de componentele externe R şi C, conectate ca în figură.
-TRIG G ER
6
+ TRIG G ER 3 VDD 3 RC COMMON

VDD
R1 R2
D Q

CL B1 C1
CL

R2
ASTABLE 4
ASTABLE OSC OUT 3
5

VSS Q 10
S S
D QD Q D Q

B2 B3 B4
CL CL CL Q 11

Q Q
CL CL R1 CL R
R R2

EXTERNAL
RESET
9

RETRIG GER
Fig. 11.1.2. Schema logică a circuitului

Circuitul funcţionează în modul astabil dacă intrarea ASTABLE este "1" logic sau
ASTABLE este în "0" logic. În caz contrar, ASTABLE în "0" şi ASTABLE în "1", astabilul este
inhibat şi nu oscilează. Cele două semnale permit comanda START-STOP pe nivel "0" sau "1"
după necesităţi.
În modul de lucru monostabil, circuitul poate fi triggerat ( declanşat) pe frontul pozitiv al
impulsului aplicat pe intrarea + TRIGGER, dacă se menţine -TRIGGER în "0" logic. De
ademenea, el poate fi triggerat pe frontul negativ al impulsului aplicat pe intrarea -TRIGGER ,
dacă +TRIGGER este menţinut pe "1" logic. Monostabilul este comandat pe front şi impulsurile
de intrare pot avea orice durată relativ la impulsurile de ieşire.
Circuitul poate funcţiona ca circuit retriggerabil, dar comandat numai de frontul pozitiv al
unui semnal aplicat simultan pe intrările RETRIGGER şi +TRIGGER. În acest fel ieşirea va
rămâne în "1" atât timp cât perioada impulsurilor de intrare este mai mică decât perioada
determinată de componentele R, C. (vezi diagrama formelor de undă).
Un nivel "1" aplicat pe intrarea EXTERNAL RESET aduce ieşirile Q şi OSCILLATOR
OUT în "0" şi Q în "1". Pentru a nu permite apariţia unui impuls parazit la ieşire, la cuplarea
sursei de alimentare se va menţine un nivel logic "1" pe intrarea EXTERNAL RESET (vezi Fig.
11.1.3)
 +Ec + Ec
R 1M
C
0,05 F
Pinul 9
R 1M C Pinul 9
D4047B CD4047B
C
0,05 F

Fig. 11.1.3 Circuite recomandate pentru iniţializarea circuitului

la conectarea tensiunii de reţea

Pentru funcţionarea circuitului într-un anumit mod conexiunile se vor face conform
tabelului de mai jos:

FUNCŢIE Conexiunile terminalelor Impulsul Perioada sau durata

La VDD La VSS Intrar de ieşire impulsului de ieşire
e
ASTABIL
Oscilaţii libere 4,5,6,14 7,8,9,12 -- 10,11,13
Comanda pe 1 logic 4,6,14 7,8,9,12 5 10,11,13 tA(10,11)=4,4 RC
Comanda pe 0 logic 6,14 5,7,8,9,12 4 10,11,13 tA(13)=2,2 RC
MONOSTABIL
Triggerat pe front 4,14 5,6,7,9,12 8 10,11
pozitiv 4,8,14 5,7,9,12 6 10,11 tA(10,11)=2,48 RC
Triggerat pe font 4,14 5,6,7,9 8,12 10,11
negativ 14 5,6,7,8,9,1 10,11
Retriggerabil 2
Cu numărător extern*
Tabel de conexiuni pentru circuitul MMC 4047

* Impulsul de intrare la intrarea RESET a numărătorului extern, ieşirea numărătorului la terminalul 4. În toate
cazurile se adaugă din exterior componente R, C între terminalele 1,2, şi 3.

11.1.c. Operarea în modul astabil

Studiul funcţionării în acest mod porneşte de la observaţia că structura de bază este

construită dintr-un astabil cu cinci inversoare, la care inversorul al 3-lea este de fapt o poartă
inversoare comandată (NAND) (vezi schema logică a circuitului). Simplificând, se obţine astabilul
din Fig. 11.1.4.
 TA

UA
UA UB
12 34 5
T1 T2
C
UC R Ec + UT
UC Ec
UT UT
UT- Ec

UB

a) b)

Fig. 11.1.4. Circuit astabil cu cinci inversoare. Schema logică şi

forme de undă

Se ştie că tensiunea pe condensator variază după o lege de forma:

 t
u t  A  B e  (11.1.1)
pentru momentul iniţial (t=0) şi momentul final (t=) expresia de mai sus se prescurtează
astfel:
u 0  A  B şi u    (11.1.2)
A
Determinând A şi B în funcţie de u(0) şi u() şi înlocuind în expresia tensiunii pe
condensator, se obţine:
t
u t  
u     u   u 0   e  (11.1.3)

Pentru intervalul de timp T1, valorile iniţiale şi finale ale tensiunii pe condensator sunt:
u 0  Ec  Ut ; u   0 ; u T1   t (11.1.4)
 U

Înlocuind în (11.1.3) şi rezolvând în raport cu T1, se obţine:

T1   Ec  Ut 
R  C  ln
 
 Ut 
Pentru intervalul de timp T2, valorile iniţiale şi finale ale tensiunii pe condensator sunt:
u 0  Ut  Ec ; u   Ec u T2   (11.1.5)
 ;
Ut
În acelaşi mod ca mai sus, se determină pentru T2 valoarea:
T2   2Ec  Ut
R  C  ln (11.1.6)

 
 Ec  Ut 
iar TA = T1 + T2

Ut este tensiunea de tranziţie a cărei valoare variază de la un circuit la altul între 33% şi
67% din valoarea tensiunii de alimentarea. Mai jos sunt date valorile TA pentru valoarea minimă,
tipică şi maximă a tensiunii de tranziţie:

Ut = Utmin = 0,33 Ec, TA = 4,62 R C (11.1.8)

Ut = Uttip = 0,50 Ec, TA = 4,40 R C (11.1.9)
Ut = Utmax = 0,67 Ec, TA = 4,62 R C (11.1.10)
 te rmina l 13

termina l
13 t1 t2 t1 t2
termina l t1 t2 t1 t2
13

te rmina l tA /2 tA /2
10 tA
tM tM
tA te rmina l
10

Formele de undã în modul de luc ru astabil

Formele de undã în modul de luc ru monosta bil

Fig. 11.1.5 Forme de undă în modul de lucru astabil şi monostabil

Variaţia maximă a perioadei faţă de valoarea tipică este de +5%. Perioada semnalului
generat variază de asemenea cu tensiunea de alimentare şi cu temperatura.

11.1.d. Operarea în modul monostabil neretriggerabil

Funcţionarea temporizării se face ca şi în cazul astabilului, cu deosebirea că, în momentul

iniţial, înaintea declanşării, condensatorul este încărcat la tensiunea de alimentare, astfel încât,
pentru durata T1, u(0) = 2Ec în loc de Ec+Ut (consideraţii valabile numai pentru prima perioada,
perioada care constituie şi durata de temporizare a monostabilului). Având în vedere cele arătate,
se obţine:
T1 = R C ln (2Ec/Ut) (11.1.11)

T2 = R C ln [(2Ec - Ut) / (Ec - Ut)] (11.1.12)

Temporizarea monostabilului este
TM = T1 + T2 (11.1.13)

Având în vedere dispersia parametrului Ut, se obţine prin calcul o abatere de +9,3%.
Temporizarea depinde de asemenea de tensiunea de alimentare şi temperatură.

11.1. e. Operarea în modul monostabil retriggerabil

Circuitul 4047 poate fi utilizat ca monostabil retriggerabil pentru a extinde durata

impulsului de ieşire sau pentru a compara frecvenţa semnalului de intrare cu frecvenţa
oscilatorului intern.
În modul retriggerabil impulsul de comandă se aplică pe intrările +TRIGGER şi
RETRIGGER iar ieşirea se face pe /Q şi Q.
Când se aplică un singur impuls de comandă, circuitul funcţionează ca monostabil (vezi
Fig. 11.1.6). La aplicarea mai multor impulsuri cu durata corespunzătoare se obţine prelungirea
duratei impulsului de ieşire.
RETRIG GERARE
+TRIG GER, RETRIG
GER
 tin1< T(R,C) tin2 >T(R,C )

T(R,C )
T(R,C
) T(R,C )

Fig. 11.1.6. Forme de undă în modul de lucru monostabil retriggerabil

Durata impulsului de ieşire poate fi mărită dacă se utilizează un numărător extern care
numără impulsurile de ieşirea astabilului şi comandă oprirea lui după un număr determinat de
perioade. Redeclanşarea sa se face prin resetarea numărătorului (vezi Fig. 11.1.7)

AST

CK 14

15
Q

Fig. 11.1.7. Schema de monostabil folosind

numărător extern

11.1. f. Consumul de putere

În starea de repaus puterea disipată depinde doar de curenţii reziduali. Cea mai mare parte
a consumului de putere în regim dinamic revine componentelor externe:
- în mod astabil:
P = 4 C Ec2 f , f - frecvenţa de ieşire Q şi /Q
- în modul monostabil:
P = (2,9 C Ec2 k) / T
T - perioada semnalului la ieşirile Q şi /Q
k - factorul de umplere.
Cu cât tensiunea şi frecvenţa vor fi mai mici cu atât valorile calculate vor fi mai apropiate
de realitate. Puterea disipată nu depinde de valoarea rezistenţei R, dar depinde de valoarea
capacităţii C.
 11.1. g. Recomandări pentru alegerea componentelor externe R şi C

Condensatorul folosit trebuie să aibă pierderi mici şi să nu fie polarizat. Deşi circuitul
oscilează pentru orice valoare a rezistenţei şi capacităţii, condensatorul trebuie să aibă o valoare
mult mai mare decât capacităţile parazite din montaj. Se recomandă capacităţi de cel puţin 100 pF
pentru modul astabil şi cel puţin 1000 pF pentru modul monostabil, valoarea superioară nefiind
limitată; pentru rezistor se recomandă valori cuprinse între 10 KOhmi şi 1Mohm.

11.1.h. Funcţionarea cu impulsuri de comandă scurte

IN914
VIN
+ TRQ
Circuitul 4047 funcţionează dacă
M M C 4047 impulsurile de comandă sunt de cel puţin 500
ns pentru Ec=5V şi respectiv 200 ns pentru
Ec=12V.
Cu circuitul din figură se obţine o
comandă sigură pentru impulsuri de comandă
Fig. 11.1.8 Schema propusă în cazul de cel puţin 29 ns.
unor impulsuri de comandă scurte

11.2. Întrebări

1. care sunt avantajele utilizării circuitului 4047?

2. De ce capacitatea care determină perioada trebuie să fie mai mare decât capacităţile
parazite din montaj?
3. Explicaţi funcţionarea schemei propusă în cazul unor impulsuri de comandă scurte.
4. Care este domeniul de frecvenţă în care poate lucra circuitul folosind componente
uzuale şi având în vedere precizările făcute mai sus?
5. Concepeţi un filtru "trece jos" şi un filtru "trece bandă" realizat cu monostabile
retriggerabile.
6. Precizaţi câteva utilizări posibile pentru circuitul 4047.

11.3. Desfăşurarea lucrării

1. Se vor identifica circuitul şi componentele existente în montajul de laborator.

2. Se realizează legăturile corespunzătoare pentru funcţionarea în modurile de lucru
prezentate (astabil liber, astabil comandat, monostabil triggerat, monostabil retriggerabil)
conform tabelului de conexiuni şi precizărilor din text.
3. Se determină cu ajutorul osciloscopului parametrii temporali ai semnalului la ieşirile
OSC OUT, Q şi /Q.
4. Pentru modul monostabil se va folosi un generator extern de impulsuri şi se va studia
comportarea circuitului pentru diverse frecvenţe, punându-se în evidenţă posibilitatea de utilizare a
monostabilului retriggerabil ca, comparator de frecvenţă.
 5. Se compară rezultatele obţinute cu cele determinate teoretic şi se vor explica
eventualele deosebiri.
6. Se va verifica influenţa temperaturii şi a tensiunii de alimentare asupra perioadei sau
temporizării.

11.4. Conţinutul referatului

- schemele de măsură utilizate şi valorile componentelor pasive existente

- valorile perioadelor sau temporizărilor determinate experimental
- valorile determinate teoretic şi justificarea deosebirilor care apar faţă de determinările
practice
- dependenţa perioadei sau temporizării de tensiune de alimentare şi temperatură
- răspunsul la întrebări
ANEXE

Forme de undă pentru schema logică din Fig. 11.1.2

+ TR

UG

UA

UB,UD

UC
+ 2Ec
Ec + UT
+Ec
+ UT
0
T1 UT-Ec
T2

Q1
Q2
Q3

Q4

TM

Astabil cu oscilaţii libere

R C Q
T1 +T2 T1 + T2

231
4,5,6,1413 OSC Q OSC
+E C Q T1 T2
10
C D4047B TA
11
7,8,9,12
Ec + UT UT
PIN 3 UT-Ec

a) Sc hemã logic ã

b) Forme le de undã
Astabil comandat pe "1" logic
R C

E 2 31
OSC Q
5 13 E
Q
10
C D4047B 11
7,8,9,12
OSC

+EC

a ) Schemã logicã b) Formele de undã

Astabil comandat pe "0" logic

R C

E 2 3 1
OSC Q
4 13 E
Q
C D4047B 10

11
5,7,8,9,12 OSC

+EC

a) Schemã logic ã b) Formele de undã

 Îndrumar de laborator

L10. CIRCUITUL BASCULANT MONOSTABIL

INTEGRAT CDB-4121

10.1. Noţiuni teoretice

10.1.a. Introducere

Schema electrică a C.B.M. integrat CDB-4121 este prezentată în Fig. 10.1.1 .

C.B.M. respectiv poate fi declanşat fie de o tranziţie JOS-SUS (L->H) pe intrarea B, fie
de o tranziţie SUS-JOS (H->L) pe intrările A1 sau A2. Posibilităţile de comandă a C.B.M. integrat
CDB-4121 sunt sintetizate în tabela 10.1.2.
C1 R1
+Vcc
+Vcc RC

600
4k 4k 4k 1,4 k 2k D1 1,2 k
T4 2k
T6
A C D 4k
A1 1
T11 T10 T14 H
D4
E T2 K T5
T3 C
T12 T13 T15 70
A2
T7 T8
D3
D5 270 1k

B
4k Ec
D2

T1 4k

Ec T9

130 4k
1,6 k
1,6 k 4k
T22 T18
T17
T21
Q T20 T16
T23 T19

1,1 k1,1 k

Fig. 10.1.1. Schema electrică a circuitului CBM integrat CDB - 4121

Din tabelă se observă la comanda pe intrarea (L->H) cel puţin o intrare A 1 sau A2 trebuie
să rămână în starea jos (L).
Se va considera pentru început posibilitatea comenzii C.B.M. integrat pe intrarea B.
Pentru aceasta în starea stabilă este necesar ca A1 sau A2 sau ambele intrări A1 şi A2 să fie pe “0”
logic (L), iar până la aplicarea frontului anterior al impulsului pe intrarea B şi această intrare să
fie pe “0” logic (L).

Universitatea “Ştefan cel Mare” 1

Suceava
 În felul acesta tranzistoarele T1, T10 şi T11 sunt saturate determinând astfel blocarea
tranzistoarelor T2, T13 şi respectiv T12.
Pe de altă parte tranzistorul T8 se saturează deoarece baza acestuia este conectată la +V cc
prin R1+70. Saturarea tranzistorului T8 determină saturarea lui T9 şi deci blocarea tranzistorului
T3. Deoarece atât T2 cât şi T3 sunt blocate, tranzistorul T4 se saturează, determinând blocarea
tranzistorului T5. În felul acesta tranzistorul T6 se saturează, iar tranzistorul T7 se blochează.
Emitorul tranzistorului T16 se conectează prin joncţiunea colector-emitor a lui T6 saturat direct la
+Vcc, determinând intrarea tranzistorului T16 în regim activ invers. Aceasta conduce la saturarea
tranzistoarelor T17 şi T19 şi deci Q=0. Prin conectarea la masă a emitorului tranzistorului T2 0
acesta se saturează, determinând blocarea tranzistorului T21, T23, adică Q=1.

A1 A2 B
L X LH
X L LH
HL H H
H HL H

Tabelul 10.1.2. Posibilităţile de comandă a C.B.M. integrat CDB-4121

În felul acesta ambele intrări ale tranzistorului T14 sunt pe “1” logic (colectorul lui T13
blocat şi Q=1), determinând pentru acest tranzistor regim activ invers şi deci T15 se saturează.
Pentru situaţia considerată condesatorul C1 se încarcă rapid pe circuitul: +Vcc, T6 saturat,
rezistenţa de 70, joncţiunea bază-emitor a lui T8 saturat masă. În momentul în care potenţialul
emitorului lui T6 depăşeşte nivelul VCC - VBE(T6) sat acesta se blochează, încărcarea condesatorului C1
continuând prin rezistorul de 600 până ce tensiunea la bornele acestuia atinge valoarea VCC -
VBE(T8) sat  VCC, cu polaritatea indicată în figură, adică:
UC(0)  VCC (10.1.1)
Aceasta este starea stabilă a C.B.M., stare care se menţine un timp nelimitat, dacă nu se
aplică nici o tranziţie JOS-SUS pe intrarea B.
Dacă din această stare se aplică tranziţia JOS-SUS (L  H) pe intrarea B (B este pus pe
“1” logic), toate intrările tranzistorului T1 sunt pe “1” logic (colectorul lui T12 blocat, B=1, Q=1 şi
colectorul lui T13 blocat), determinând regim activ invers pentru acesta şi deci saturarea lui T2.
Când intrarea B trece pe “1” logic tranzistorul T 10 rămâne în continuare saturat deoarece
pe o intrare a acestuia se aplică “0” logic de la colectorul lui T15 saturat. În felul acesta T13 rămâne
blocat la trecerea intrării B în starea “1” logic, până când T3 se saturează şi Q devine “0” logic.
Saturarea lui T2 blochează pe T4 şi deci T5 se saturează. Saturarea lui T5 menţine T6
blocat, determinând totodată saturarea lui T7 - Emitorul lui T16 fiind conectat la masă prin
joncţiunea colector-emitor lui T7 saturat, determină saturarea acestuia şi deci blocarea
tranzistoarelor T17 şi T19, adică Q=1. În felul acesta T20 intră în regim invers determinând saturarea
tranzistoarelor T21, T23, adică Q=0.
Aceasta corespunde stării instabile a C.B.M.
Deoarece Q=0 pe întreaga durată a stării instabile, tranzistorul T 1 este menţinut saturat pe
tot acest interval de timp, invalidând orice comandă ulterioară pe intrarea B, menţinând blocat
tranzistorul T2.
 Odată cu saturarea lui T7, tensiunea de la bornele condesatorului C1 polarizează invers
joncţiunea bază-emitor a lui T8 blocându-l, determinând astfel regim activ invers pentru T 9 (Q=1,
colectorul lui T8 blocat) şi deci saturarea lui T3.
Deoarece T2 este blocat datorită saturării lui T1 de Q=0, durata stării instabile este
determinată de timpul cât tranzistorul T3 este menţinut saturat, adică de timpul cât T9 este în
regim activ invers datorită blocării tranzistorului T2.
În starea instabilă condesatorul C1 se descarcă pe circuitul: +VCC, R1, joncţiunea colector-
emitor a lui T7 saturat, masă. Dacă această stare ar dura un timp nelimitat, condesatorul C1 s-ar
descărca până la 0 volţi şi apoi s-ar încărca cu polaritate inversă faţă de cea indicată în figură până
la aproximativ VCC, adică:
UC ()  -VCC (10.1.2.)

Semnul minus din relaţia (10.1.2.) specifică faptul că polaritatea tensiunii la bornele
condesatorului C1 este inversă faţă de polaritatea indicată în figură.
Durata stării instabile este astfel condiţionată de intervalul de timp cât tranzistorul T8 este
menţinut blocat de tensiunea de la bornele condesatorului C1.
Legea de variaţie a tensiunii la bornele acestui condesator se poate scrie uşor, ţinând cont
de relaţiile (10.1.1.) şi (10.1.2):
t t
UC(t) = UC () + [ UC (0) - UC ()
 = -VCC +2VCC  (10.1.3.)
]  C1 1  C11R
eR e

Dacă se consideră că tranzistorul T8 este menţinut blocat până la descărcarea

condesatorului C1 la zero volţi, rezultă din relaţia (10.1.4.) că:
Ti

UC (Ti)  0 = -VCC + 2V C1 R1 ,

CC
de unde
e
Ti  C1 R1 ln2  0,7 C1 R1 (10.1.4.)

Odată cu saturarea lui T8, tranzistorul T9 se saturează, determinând blocarea lui T3.
Deoarece atât T2 cât şi T3 sunt blocate, tranzistorul T4 se saturează, determinând blocarea
tranzistoarelor T5 şi T7 şi saturarea tranzistorului T6. Se revine astfel la starea stabilă, deoarece
emitorul lui T16 este conectat prin T6 saturat la +VCC determinând regim activ invers pentru acest
tranzistor şi deci T17 şi T19 se saturează determinând Q=0 şi Q=1. Condesatorul C1 se reâncarcă pe
circuitul descris anterior. Dacă condesatorul C1 nu reuşeşte să se încarce la valoare de
aproximativ VCC şi un nou impuls de comandă se aplică pe intrarea B, durata stării instabile devine
mai mică decât cea calculată cu relaţia (10.1.4.), deoarece în calculul acestei durate s-au neglijat
tensiunile pe joncţiunile tranzistoarelor saturate, comparativ cu VCC, neglijări, care nu mai
corespund cazului când condesatorul C1 nu reuşeşte să încarce până la +VCC.
Comanda pe intrarea B se utilizează în cazul unor tranziţii JOS-SUS lente (până la ordinul
1V/s), sau detecţiei de nivel.
Comanda C.B.M. C.D.B.- 4121 se poate realiza şi prin tranziţii SUS-JOS pe intrările A1
sau A2.
Aşa spre exemplu, dacă se presupune B=A2=A1=”1” logic în starea stabilă, tranzistorul T11
intră în regim activ invers, determinând saturarea lui T12. Prin saturarea lui T12 tranzistoarele T10
şiT1 se saturează determinând blocarea tranzistoarelor T13, respectiv T2. Ca şi în cazul comenzii
pe
intrarea B, în starea stabilă T8 este saturat, determinând saturarea lui T9 şi deci blocarea lui T3.
Deoarece atât T2, cât şi t3 sunt blocate, tranzistorul T4 este saturat, determinând astfel blocarea
tranzistoarelor T5 şi T7 şi saturarea tranzistorului T6.
Emitorul lui T16 este conectat la +VCC determinând regim activ invers pentru acesta şi deci
Q=0 şi Q=1. Condesatorul C1 se va încărca cu polaritatea din figură până la aproximativ V CC pe
circuitul: +VCC T6 saturat şi apoi prin rezistenţa de 600, rezistenţa de 70, joncţiunea bază-
emitor a lui T8 saturat, masă.
Aceasta este starea stabilă care se poate menţine un timp nelimitat dacă nu se aplică nici o
tranziţie SUS-JOS pe una din intrările A1 şi A2.
Dacă din această stare se efectuează, de exemplu, tranziţia SUS-JOS pe intrarea A1
(intrările A2 şi B menţinându-se în starea SUS), tranzistorul T11 se saturează, determinând blocarea
tranzistorului T12. În felul acesta toate intrările tranzistorului T1 sunt pe “1” logic (B=1, colectorul
lui T12 blocat, Q=1 şi colectorul lui T13 blocat), determinând regim activ invers pentru T1 şi deci
saturarea lui T2).
Trebuie remarcat faptul că după aplicarea comenzii, T10 se menţine un timp saturat datorită
menţinerii în stare saturată a lui T15.
Intr-adevăr, în starea stabilă tranzistorul T14 este în regim activ invers (pe intrări se aplică
potenţialul colectorul T13 blocat şi Q=1), determinând saturarea lui T15. La aplicarea comenzii pe
A1 tranzistorul T10 se aplică “0” logic de la colectorul lui T15 saturat. Deci tranzistorul T13 se
menţine blocat şi după tranziţia SUS-JOS pe intrarea A1 până când T3 se saturează şi Q devine
“0” logic.
Prin saturarea tranzistorului T2 se asigură blocarea tranzistorului T4 şi deci saturarea
tranzistoarelor T5 şi T7. De aici înainte procesele au loc exact ca la comanda pe intrarea B, toate
concluziile rămânând valabile şi pentru această comandă.
Durata impulsului generat poate fi variată între 40 ns şi 40s, alegând valori potrivite ale
componentelor exterioare C1 şi R1. Fără componente externe durata impulsului generat este tipic
30ns.
Circuitul basculant monostabil integrat CDE-4121 este compensat astfel că stabilitatea
duratei impulsului generat este limitată numai de precizia componentelor exterioare, fiind
independentă de temperatură şi variaţiile tensiunii de alimentare în limitele prescrise în catalog.
Capacitatea externă, C1, se conectează între terminalele 10 (borna plus) şi 11. Pentru a
folosi rezistenţa internă Rt int., (de 2 K), fără a conecta o rezistenţă din exterior se unesc
terminalele 9 cu 14.
În acest caz durata impulsului generat este
Ti = 2000 C1 ln2  1400 C1 [s] ( C1 în F)

Durata impulsului generat nu este în acest caz precisă deoarece rezistenţa internă are o dispersie
destul de mare.
Când se conectează o rezistenţă exterioară între terminalele 9 şi 14, durata stării
cvasistabile este dată de relaţia:
Ti = (R1 + 2000) C1 ln2 [s] (R1 în  şi C1 în F).

Nici în acest caz durata stării instabile nu este riguros aceeaşi, de la un exemplar la altul, datorită
dispersiei tehnologice a rezistenţei interioare.
 Pentru obţinerea unei durate precis repetabilă a impulsului la ieşire, se conectează o
rezistenţă externă R1 între terminalele 11 şi 14, cu terminalul 9 lăsat în gol, caz în care durata
stării instabile se calculează cu relaţia (10.1.4).
Se recomandă ca valoarea capacităţii exterioare C1, să nu depăşească 100F, iar rezistenţa
exterioară R1, să fie maxim de 40 K.

10.2 Desfăşurarea lucrării

1. Se identifică componentele existente în montajul de laborator.

2. Se realizeaza toate configuraţiile din tabelul de funcţionare a circuitului integrat.

10.3 Intrebări

1. Ce posibilităţi de comandă a CBM integrat CDB 4121 cunoaşteţi?

2. Când se utilizează comanda pe intrarea B?
3. Ce valori se recomandă pentru componentele exterioare R1 si C1?

10.4 Conţinutul referatului

- schemele de măsură utilizate şi valorile componentelor pasive existente

- oscilogramele pentru semnalele de ieşire
- valorile determinate teretic (Ti) şi justificarea deosebirilor care apar faţă de
determinările practice
- răspunsul la intrebări.
Electronică Digitală

ELECTRONICĂ DIGITALĂ

LUCRAREA 5
STUDIUL TRANZISTORULUI BIPOLAR

5. Scopul lucrării

Tranzistorul bipolar este un element activ de circuit comandat în curent,

care realizează funcIia de amplificare în circuitele analogice sau este folosit ca
element de comutaIie în circuitele digitale (porIi logice).

5.1. Structura şi caracteristicile statice

Tranzistorul bipolar are o structură alcătuită din trei zone semiconductoare

adiacente (npn sau pnp). Cele trei terminale se numesc emitor – E, bază – B şi
colector – C. Denumirile sugerează funcIia pe care o îndeplineşte fiecare dintre
cele trei zone: emitorul este furnizorul principal de sarcini electrice, colectorul
colectează sarcinile electrice, iar baza poate controla cantitatea de sarcină care
ajunge la colector.
O structură se numeşte bipolară deoarece la conducIia electrică participă
sarcini electrice de ambele polarităIi, goluri şi electroni, cu contribuIii diferite la
curent în funcIie de tipul de tranzistor. În funcIie de ordinea zonelor, tranzistorii
bipolari pot fi de tip pnp sau npn.
Simbolurile tranzistorului bipolar sunt prezentate în Fig. 5.1:

Fig. 5.1. Simbolurile tranzistorului bipolar

De regulă, atunci când este folosit pentru îndeplinirea funcIiei de
amplificare, joncIiunea emitor – bază este polarizată direct, iar joncIiunea bază –
colector este polarizată invers. Polarizarea joncIiunilor se face folosind o singură
sursă de tensiune continuă, prin intermediul unor rezistori.
RelaIii de bază între curenIi:
IC    IB 
ICB 0
(5.1)
1

IE  IB  IC (5.2)
în care α este fracțiunea din curentul de emitor care contribuie la curentul de

colector (  0,99 ), iar 

 1 este factorul static de amplificare în curent.


1
 Tranzistorul bipolar poate fi privit ca un cuadripol dacă unul dintre
terminalele sale va face parte atât din circuitul de intrare cât şi din cel de ieşire.
De regulă, terminalul respectiv este conectat la borna de potenIial nul
(masa circuitului). Astfel, există trei conexiuni posibile ale tranzistorului într-un
circuit:
• conexiunea emitor comun – fig.5.2.a
• conexiunea bază comună – fig.5.2.b
• conexiunea colector comun – fig.5.2.c

Fig. 5.2. Conexiuni ale tranzistorului într-un circuit

Cele trei conexiuni au parametrii de intrare, ieşire şi de transfer diferiIi.

Cea mai utilizată este conexiunea emitor comun.

Fig. 5.3. Conexiunea emitor comun

Pentru conexiunea emitor comun mărimile de control, cu ajutorul cărora le

modificăm pe celelalte, sunt curentul de bază, I B , şi tensiunea dintre colector şi
emitor,UCE . De aceea ele vor fi considerate variabilele independente iar
tensiunea dintre bază şi emitor, UBE , şi curentul de colector, IC , vor fi variabilele
dependente.
Într-o reprezentare calitativă, familiile de caracteristici statice ale
conexiunii emitor comun sunt prezentate în fig.5.4.
Astfel, familiile de caracteristici statice sunt următoarele:

• U BE  ƒ (I B ) | UCE  const., caracteristica de intrare;

• I C  ƒ (UCE ) | I B  const., caracteristica de ieşire
• I C  ƒ (I ) | U  const.
B CE , caracteristica de transfer în curent
• U BE  ƒ (UCE ) | I B  const., caracteristica de transfer invers în tensiune
 Fig. 5.4. Caracteristici statice ale conexiunii emitor comun

O altă caracteristică importantă a tranzistorului bipolar este caracteristica

de transfer în tensiune, pe baza căreia se definesc şi regimurile posibile de
funcIionare ale lui. În fig.5.5.a este prezentată o schemă posibilă pentru trasarea
acestei caracteristici iar în fig.5.5.b este arătat aspectul ei.

Fig. 5.5. a) Schema pentru trasarea caracteristicii,

b) Caracteristica de transfer în tensiune

DiscuIia asupra comportării tranzistorului se poate face dacă considerăm

comportamentul celor două joncIiuni asemănător comportamentului unor diode.
Vom numi în continuare joncIiunea emitoare drept dioda emitor, D E, iar
joncIiunea colectoare drept dioda colector, DC.
Pentru tensiuni UBE mai mici decât tensiunea de deschidere a diodei
emitor, între emitor şi colector nu poate circula nici un curent, căderea de
tensiune pe rezistenIa Rc este nulă şi UCE = Ec. În acest interval de tensiuni de
intrare tranzistorul este blocat, între colector şi emitor el acIionând ca un
întrerupător deschis. Odată cu creşterea tensiunii de intrare, dioda emitor se va
deschide şi va permite “curgerea” electronilor între emitor şi colector peste dioda
colector polarizată invers. Tensiunea U CE va începe să scadă foarte rapid,
deoarece creşte căderea de tensiune pe R c, în condiIiile în care tensiunea de
alimentare, Ec, este păstrată constantă (Ec = IcRc + UCE). Curentul de colector va
creşte şi tensiunea UCE se va micşora până când se ajunge în regimul de saturaIie
(cantitatea de sarcină disponibilă nu este nelimitată) în care ambele diode, emitor
şi colector, sunt în stare de conducIie. Acest regim de lucru se numeşte saturat.
În regimul saturat tensiunea între colector şi emitor este foarte mică,U CE 0,1 
0,2V . Ea se numeşte tensiune colector-emitor de saturaIie, UCEsat. Zona de
tranziIie dintre regimurile blocat şi saturat se numeşte zona activă. În zona activă
curentul de colector şi tensiunea de ieşire pot fi controlate de către tensiunea de
intrare şi implicit de către curentul de bază.
Putem sintetiza regimurile de funcţionare ale tranzistorului bipolar în
felul următor:
 Regimul blocat DE şi DC – blocate
IC=0, UCE=EC
 Regimul în ziona activă DE – conducIie, DC – blocată
IC  0,UCE  5  0,2V
 Regimul saturat DE şi DC – conducIie
IC  0,UCE  0,1  0,2V  UCEsat
Regimul de funcIionare în zona activă este folosit atunci când tranzistorul
se află într-o schemă de prelucrare a semnalelor, de amplificare sau generatoare
de oscilaIii armonice. Atunci când tranzistorul trece foarte rapid prin zona activă,
lucrând între starea de blocare şi cea de saturaIie şi invers, se spune despre el
că lucrează în regim de comutaţie (în circuitele digitale, de exemplu).

Fig. 5.6. Regimurile de funcIionare ale tranzistorului bipolar

 5.2. Timpii de comutaţie ai tranzistorului bipolar

La joasă frecvenIă tranzistorul bipolar poate fi considerat element de

comutaIie ideal. La creşterea frecvenIei comutaIia se înrăutăIeşte datorită
timpului necesar trecerii purtătorilor din emitor în colector (inerIie).
ProprietăIile de inerIie sunt puse în evidenIă de factorul de curent ce
corespunde cu:

h21b h
0 21b
(ƒ) 
ƒ (5.3)
1
ƒ
1
unde ƒ  2  este frecvenIa de tăiere şi  este constanta de timp


pentru conexiunea BC.

Comportarea tranzistorului la înaltă frecvenIă este influenIată de
dimensiunile fizice ale tranzistorului şi capacitatea joncIiunii.
Pentru o joncIiune se definesc două capacităIi:

Cd  C d qU
exp
0
A (polarizare directă) (5.4)
kT
C
Cb 0

 U
1 A
U0 (polarizare inversă) (5.5)

ProprietăIile de comutaIie sunt influenIate şi de purtătorii de sarcină din

regiunea bazei. Timpii de comutaIie sunt influenIaIi şi de natura sarcinii.
Dacă reprezentăm răspunsul unui tranzistor la un curent de bază de tip
impuls se obIine semnalul din fig. 5.7:

tC - timp de creştere;
tS - timp de ieşire din saturaIie;
tB - timp de blocare;
tS+tB=tp - timp de comutaIie
inversă;

Fig. 5.7. Răspunsul unui tranzistor la un

curent de bază de tip impuls
 t C   I (5.6)
CS

I
t S  (5.7)
B1

ICS
 t  I (5.8)
B2

 ( IB1  I B2 )
ln
h21EI
B 
CS 
h21E I B2
Se observă că timpii depind de curenIii din bază, cât şi de  numită
constantă de timp de stocare.
Avantaje:
 stabilitate bună (tranzistorul îşi păstrează starea de saturaIie sau blocare
la perturbaIii mari);
 număr redus de componente;
 proiectare uşoară;
 disipaţie termică redusă.
Dezavantaje:
 viteză redusă de comutaIie.

5.3. Posibilităţi de reducere a timpilor de comutaţie

Există mai multe variante pentru reducerea timpilor de comutaIie:

a) reducerea timpilor de comutaIie prin utilizarea unor tranzistoare cu
frecvenIă de tăiere ridicată.
b) utilizarea condensatoarelor de accelerare care asigură o supracomandă
în baza tranzistorului. Mărimea de control a curentului de bază în general nu este
recomandată deoarece IB pentru comutaIia directă, respectiv inversă au influenIe
contrare.
O soluIie practică uzuală constă în modificarea formei de undă de
comandă cu ajutorul unor elemente pasive.
Forma de undă ideală pentru comanda în bază este următoarea şi care
are ca efect reducerea timpilor de
comutaţie este prezentată în fig. 5.8:

ton - pentru comutaIia directă;

toff - pentru comutaIia inversă.

Timpul de comutaIie directă tc poate

fi redus prin mărirea curentului de
comandă IB peste valoarea normală
de menIinere în saturaIie.
Aceasta influenIează negativ
timpul de ieşire din saturaIie
determinat de timpul de stocare a
 purtătorilor ts. De aceea, pentru

Fig. 5.8. Forma de undă ideală pentru

comanda în bază
comutaIia inversă, se urmăreşte aplicarea unei supracreşteri similare pentru
reducerea timpului de comutaIie ts+tB.
O astfel de formă de undă este dificil de realizat în practică motiv pentru
care se utilizează următorul compromis.
Presupunem că tensiunea de comandă are următoarea variaIie:

Figura 5.9 Fig. 5.10.

Pentru e(t)=E1 ,tranzistorul fiind iniIial blocat, după aplicarea saltului E 1:

UC - tensiunea pe condensator
Rin=Rb

Fig. 5.11

E 1 U C (t1 )
I B1  rR (5.9)
s in

Pe măsură ce condensatorul se încarcă IB se micşorează şi:

I BS  E1
rs  R  Rin (5.10)

Pentru ca prin tranzistor să se stabilească curentul de regim staIionar, I BS,

înainte de terminarea impulsului
T de comandă ( t 2 ) trebuie satisfăcută relaIia:
  CR||(r  R )  0
c s in
3 (5.11)
În momentul blocării tranzistorului:
 E 2  U C (t 2 )
I B2  rR (5.12)
s in

Pe măsură ce condensatorul se descarcă I B scade către ICB0. Pentru a

accelera descărcarea condensatorului după blocarea tranzistorului s-a introdus
dioda D care protejează joncIiunea BE la supracomanda inversă. Această
metodă este utilă cu precădere în cazul tranzistoarelor având parametrul h 21E cu
dispersie redusă.

Obs. RezistenIa sursei, rs, poate să fie diferită pe durata comutării directe,
respectiv inverse (ca exemplu avem cazul generării tensiunii e(t) de către un etaj similar
cu tranzistoare bipolare).

c) Evitarea intrării în saturaIie a tranzistorului bipolar cu ajutorul relaIiei

negative neliniare.
Valoarea rezistenIei R trebuie astfel aleasă încât pentru valoarea maximă
a lui h21Emax căderea de tensiune pe R să fie mai mare decât căderea de tensiune
pe D.
R( I B  I 1 )  (5.13)
UD
Ec (5.14)
B
I 
R h
C 21E
EB
I  (5.15)
1
R1

În aceste condiIii :
UD
R
Fig. 5.12 Ec EB (5.16)
h21E R C  R1

R1 se calculează din condiIia de blocare sigură a tranzistorului.

RC se determină din condiIia de obIinere a curentului comandat necesar.
Cu ajutorul acestei metode timpul de stocare care intervine în cazul lui t off
este redus la 0 (dispare).

5.4. Desfăşurarea lucrării

1. Se verifică montajul şi se notează valorile componentelor;

2. Se realizează schemele din figurile 5.9 şi 5.12;
3. Se alimentează circuitul cu Ec = 5V între Ec şi masa montajului;
4. La intrarea Uin se aplică un semnal de comandă dreptunghiular de la un
generator de semnal. Se va pune în evidența reducerea timpilor de
comutație pentru frecvențe diferite ale semnalului de comandă (1KHz,
100KHz, 500KHz);
 5. Cu ajutorul osciloscopului se vizualizează semnalul de comanda U in(t),
semnalul în baza tranzistorului UB(t) şi în colectorul tranzistorului UC(t)
6. Se desenează oscilogramele obIinute şi se notează parametrii.

5.5. Întrebări

1. De ce se numeşte un tranzistor bipolar?

2. De câte tipuri sunt tranzitorii bipolari? DesenaIi simbolurile.
3. DescrieIi cele trei tipuri de conexiuni ale unui tranzistor bipolar.
4. Care sunt regimurile de funcIionare ale tranzistorului?
5. Când un tranzistor bipolar este folosit în circuitele digitale? ExplicaIi.

5.6. Conţinutul referatului

- definiIie şi descriere tranzistor bipolar;

- schemele circuitelor realizate practic şi valorile componentelor;
- formele de undă din baza şi colectorul tranzistorului - U B(t) şi UC(t);
- răspunsurile la întrebări;
- observaIii personale.
Electronică Digitală

ELECTRONICĂ DIGITALĂ

LUCRAREA 2

CIRCUITE DE LIMITARE

2. Scopul lucrării

Lucrarea de laborator are ca scop studierea circuitelor de limitare. Circuitele

studiate în cadrul lucrării sunt:
- Limitator paralel de maxim;
- Limitator paralel de minim;
- Limitator serie de maxim;
- Limitator serie de minim.;
- Limitator cu tranzistor.

2.1. Noţiuni teoretice

2.1.1. Introducere

Se numeşte limitator un cuadripol la ieşirea căruia tensiunea de ieşire, U ieş(t),

rămâne practic constantă când tensiunea de intrare, U in (t):
a) fie depăşeşte o anumită valoare de prag U ’pr , determinând o “limitare
sus” (sau de maxim);
b) fie rămâne sub o valoare de prag U’’pr, determinând o “limitare jos”
(sau de minim);
c) fie iese dintre limitele nivelelor de prag U’pr şi U’’pr, determinând o
limitare bilaterală.
Cât timp semnalul se află între nivelele de prag, răspunsul reproduce fără
distorsiuni semnalul.
Pentru limitarea semnalelor se folosesc comutatoare electronice realizate cu
diode sau tranzistoare, conectate fie în serie cu sarcina, fie în paralel cu aceasta. În
figura 2.1.a, b s-au reprezentat situaIiile în care comutatorul este în serie cu sarcina,
respectiv în paralel cu aceasta.

Figura 2.1. a) Comutator în serie cu sarcina

1
 2.1.2. Limitatoare cu diode

În figura 2.2. este reprezentată schema unui limitator paralel de maxim cu o

diodă.

Figura 2.2. Schema unui limitator paralel de maxim cu

o diodă

Caracteristica de transfer Uieş= f(Uin) a limitatorului (figura 2.3. a) a fost

trasată
considerând caracteristica liniarizată a diodei (figura 2.3. b). Caracteristica de
transfer este de forma unei linii frânte, “punctul de frângere“ având loc pentru Uin=
U’pr+Ur.
Se deosebesc următoarele situaIii :
a) Uin < U’pr+Ur - dioda este blocată şi tensiunea Uin va fi reprodusă la ieşire cu
distorsiuni cu atât mai mici cu cât rezistenIa de sarcină va fi mai mare ;
b) Uin > U’pr+Ur - dioda va conduce iar variaIiile tensiunii la ieşire Ue se
determină în funcIie de variIiile tensiunii de intrare Ui :

Ue
Rd  Ui
 R
Rd

Dacă Rd << R, atunci Ue<<

Figura 2.3. Caracteristica de transfer
a limitatorului
Ui, adică se obIine o limitare
superioară a răspunsului. De obicei
U’pr>>Ur , caz în care se poate
considera că nivelul de limitare este
chiar U’pr .
Caracteristica de transfer din
figura 2.3.a a fost trasată în ipoteza
că rezistenIa inversă a diodei (R i)
este infinit de mare. Dacă se Iine
cont de valoarea finită a acestei
rezistenIe, panta egală cu unu a
caracteristicii, trebuie corectată la
Ri
valoarea
Ri  R
.

Pentru îndeplinirea condiIiilor R>>Rd, R<<Ri se recomandă dimensionarea

rezistenIei R, folosind relaIia R  Rd  Ri .
În mod analog pot fi analizate funcIionările limitatorului paralel de minim,
precum şi a limitatoarelor serie de maxim şi minim din figurile 2.4. a,b,c, precum şi a
limitatorului bilateral cu diode din figura 2.5.
 Figura 2.4. a) Limitatorului paralel de minim b) Limitatorul
serie de maxim c) Limitatorul serie de minim
Figura 2.5. Limitatorul bilateral cu două diode

2.1.3. Limitator cu tranzistoare

Caracteristica de ieşire a unui tranzistor prezintă două neliniarităIi pronunIate

care pot fi folosite în scopuri de limitare:
a) la trecerea din regiunea blocată în regiunea activă;
b) la trecerea din regiunea activă în regiunea saturată.
Dacă semnalul se modifică astfel încât deplasează punctul de funcIionare al
tranzistorului între regiunile amintite se realizează o limitare bilaterală. În figura 2.6.
este prezentată schema unui limitator simplu
cu un tranzistor.
Rezistorul R poate reprezenta
rezistenIa interioară a generatorului de
semnal, sau un rezistor conectat deliberat,
de valoare mare în comparaIie cu rezistenIa
de intrare a tranzistorului. În acest caz,
curentul de bază ib va avea aproximativ
aceeaşi formă:
Figura 2.6. Schema unui limitator Ui Ui
simplu cu un tranzistor Ib   R
R
Rintr

Dacă se presupune că semnalul are o variaIie liniară, când aceasta atinge

tensiunea de deschidere bază-emitor (U Bed) , tranzistorul se deschide, apărând curent
de bază (ib) şi de colector (ic). Când curentul de colector atinge valoarea
Ec
aproximativă de , tranzistorul se saturează.
Rc
Tensiunea de ieşire are valoarea aproximativ egală cu E c când tranzistorul
este blocat şi o valoare egală cu tensiunea colector-emitor la saturaIie (U CEsat), când
tranzistorul se saturează.
În concluzie circuitul funcIionează ca un limitator bilateral.

Figura 2.7. FuncIionarea limitatorului

cu tranzistoare

2.2. Desfăşurarea lucrării

1. Se identifică pe macheta de laborator componentele existente şi se

notează valorile tuturor componentelor.
2. Se realizează pe rând circuitele de limitare paralel de minim şi de maxim,
precum şi circuitele de limitare serie de minim şi de maxim, prezentate mai
sus.
3. La intrare se aplică un semnal sinusoidal cu A=4V şi F=1kHz de la
generatorul de semnal.
4. Cu ajutorul osciloscopului se vizualizează pe CH1 forma de undă aplicată
la intrare, respectiv pe CH2 forma de undă obIinută la ieşire. Se
desenează formele de undă de la intrare şi ieşire şi se notează parametrii
fiecăruia (amplitudine, perioadă, frecvenIă).
5. Se notează tensiunea de prag U’pr şi/sau U”pr pentru fiecare circuit de
limitare.
6. Se modifică rezistenIa şi se reiau măsurătorile pentru fiecare circuit în
parte.
7. Se realizează circuitul cu tranzistor, considerând Ec=5V. Se desenează
semnalele de intrare şi ieşire şi se notează tensiunile de prag.

2.3. Întrebări

1. Ce este un limitator?
2. Care sunt tipurile de limitatoare?
3. AnalizaIi şi discutaIi schema unui limitator cu tranzistoare (+ caracteristici);

2.4. Conţinutul referatului

- definiIia circuitelor de limitare;
- prezentarea circuitelor de limitare realizate în laborator;
- valorile componentelor de pe macheta de laborator;
- reprezentarea semnalelor de intrare şi ieşire (pe hârtie milimetrică); se
notează pe grafice amplitudinea şi perioada fiecărui semnal;
- valorile componentelor pentru care s-au făcut determinările;
- amplitudinea, frecvenIa şi perioada fiecărui semnal reprezentat;
- tensiunile de prag de maxim U’pr şi/sau de minim U”pr;
- răspunsurile la întrebări;
- observaIii personale.