Tema 2.

Cadrul normativ în domeniul auditului intern

1. Actele normative cu privire la auditul intern

2. Standardele Naţionale de Audit Intern
3. Normele metodologice pentru implementarea auditului intern
4. Codul etic al auditorului intern
 1. Actele normative cu privire la auditul intern

La momentul actual cadrul normativ aferent activităţii de audit intern include:

1. Legea privind controlul financiar public intern nr.229 din 23.09.2010;
2. Programul de dezvoltare a Controlului Financiar Public Intern,
aprobat prin H.G. nr. 597 din 02.07.2010.
Reglementarea activităţii practice de audit intern este înfăptuită prin
intermediul următoarelor acte normative (specifice auditului intern):
1. Standardele Naţionale de Audit Intern;
2. Codul etic al auditorului intern;
3. Normele metodologice pentru implementarea auditului intern în
sectorul public;
4. Carta de audit intern;
5. Instrucţiuni proprii de aplicare a Normelor metodologice pentru
implementarea auditului intern, ţinînd cont de specificul instituţiei;
6. Regulamentul privind raportarea activităţii de audit intern din sectorul
public;
7. Regulamentul privind certificarea auditorilor interni din sectorul
public.
În continuare vom prezenta structura ierarhică a cadrului normativ privind
auditul intern.
Schemă
Structura ierarhică a cadrului normativ privind auditul intern
 În continuare vom caracteriza succint prevederile actelor nominalizate la
capitolul auditului intern.

Legea privind controlul financiar public intern

Legea respectivă stabileşte cadrul juridic al CFPI. CFPI este alcătuit din
1. managementul financiar şi controlul;
2. auditul intern;
3. Unitatea centrală de armonizare.
Conform Legii nominalizate auditul intern este o activitate independentă
şi obiectivă care le oferă managerilor asigurare şi consultanţă, desfăşurată pentru a
îmbunătăţi activitatea entităţii publice. Aceasta are menirea să ajute entitatea
publică în atingerea obiectivelor sale, evaluînd printr-o abordare sistemică şi
metodică sistemul de management financiar şi control şi oferind recomandări
pentru consolidarea eficacităţii acestuia.
Legea defineşte scopul, obiectul şi tipurile auditului intern, principiile
fundamentale ale activităţii de audit intern; este prevăzută organizarea şi etapele
auditului intern; sunt elucidate atît drepturile şi obligaţiile conducătorului şi
personalului UAI, cît şi drepturile managerilor unităţii auditate şi a entităţii
Programul de dezvoltare a Controlului Financiar Public Intern pentru anii
2014-2017

Conţine un Plan de acţiuni privind dezvoltarea controlului financiar public intern

ce urmează a fi implementat în următorii patru ani.

Programul de dezvoltare a controlului financiar public intern are ca obiectiv general promovarea
unui grad avansat de răspundere managerială în utilizarea fondurilor publice prin dezvoltarea
unui sistem de management financiar şi control, implementarea sistemelor eficiente de
management financiar şi control, consolidarea funcţiei de audit intern, care prin evaluarea
proceselor şi oferirea recomandărilor va contribui la îmbunătăţirea operaţiunilor efectuate de
instituţiile publice.
 Carta de audit intern va fi examinată în cadrul altei teme din curs.

Notă. Legea contabilităţii

Ea prevede reglementarea sistemului de control intern şi audit intern. Astfel
entitatea este obligată să organizeze un sistem de control intern, răspunderea pentru
organizare o poartă conducerea. Auditul intern este obligatoriu pentru instituţiile
financiare şi poate fi efectuat de auditorii interni sau auditori externi independenţi.
Entitatea pentru care auditul intern nu este obligatoriu poate crea o structură
de audit intern sau antrena în acest scop auditori independenţi. (de prezentat
contradicţiile cu alte acte nomative)

2. Standardele Naţionale de Audit Intern

 Standardele Naţionale de Audit Intern (SNAI) sunt elaborate în baza
Srandardelor Internaţionale ale Practicii Profesionale de Audit Intern. Ele sunt
aplicabile sectorului public şi totodată se recomandă sectorului privat.
SNAI asigură calitatea raportului de audit şi susţin credibilitatea auditorului
intern în faţa utilizatorilor rapoartelor de audit.
Caracteristicile de bază ale SNAI:
1. stau la baza efectuării unei misiuni de audit intern;
2. asigură criteriile atît de realizare, cît şi de evaluare a activităţii de audit;
3. constituie fundamentul unui înalt nivel profesional în practica auditării;
Obiectivele SNAI sunt următoarele:
1. definesc principiile de bază, pe care auditul intern trebuie să le urmeze;
2. furnizează un cadru de referinţă în vederea realizării şi promovării
activităţilor de audit intern, care să aducă un plus de valoare;
3. stabilesc criteriile de apreciere a funcţionării auditului intern;
4. favorizează îmbunătăţirea proceselor şi operaţiunilor organizaţionale.
Standardele conţin anumite cerinţe cu privire la exercitarea unei misiuni de
audit, care convenţional pot fi atribuite la următoarele etape:
a – planificarea misiunii de audit intern;
b – desfăşurarea auditului intern;
c – raportarea rezultatelor obţinute;
d – apreciarea funcţionării auditului intern.
SNAI sunt clasificate în mod similar ca şi Standardele Internaţionale ale
Practicii Profesionale de Audit Intern:
1. Standarde de calificare (SC) – enunţă caracteristicile pe care trebuie să le
aibă unitatea de audit intern şi persoanele care exercită activităţi de audit
intern;
2. Standarde de funcţionare (SF) – descriu natura activităţilor de audit intern
şi definesc criterii de calitate pe baza cărora exercitarea acestor servicii
poate fi evaluată (executarea misiuni de audit);
 3. Standarde de implementare practică (SI) – reprezintă transpunerea
standardelor de calificare şi standardelor de funcţionare pentru misiuni
specifice: un audit de conformitate, activităţi de autoevaluare a controlului
intern, etc.
Numerotarea standardelor naţionale este analogică cu cea a standardelor
internaţionale. De exemplu, standardul naţional de calificare 1000 „Misiuni,
competenţe şi responsabilităţi” corespunde cu standardul internaţional de calificare
1000 care este întitulat în mod asemănător „Misiune, competenţe şi
responsabilităţi”.
Standardele de audit intern spre deosebire de standardele pentru auditul
extern şi aplicate de către societăţile de audit sau auditorii individuali sunt ca
volum prezentate în mod foarte restrîns, majoritatea fiind dezvăluite prin
intermediul unei singure fraze. Spre exemplu, standardul naţional de audit intern
nr.1000 are următorul conţinut: „Misiunea, competenţe şi responsabilităţile în
activitatea de intern sînt definite în Carta de audit intern, în conformitate cu Legea
privind controlul financiar public intern, Codul etic al auditorului intern şi
prezentele SNAI”.
Standardele de implementare includ:
1. misiuni (activităţi) de asigurare;
2. misiuni de consiliere.
Misiune – angajament, sarcină sau activitate de verificare specifică, precum
auditul intern, examinarea autoevaluării controlului, investigarea unei fraude sau
consultanţă. O misiune poate include mai multe sarcini sau activităţi în scopul
realizării unui set specific de obiective înrudite.
Misiune de asigurare – examinare obiectivă a elementelor probante, efectuată
în scopul de a furniza entităţii o evaluare independentă şi obiectivă a proceselor de
management al riscurilor, de control şi de guvernare a entităţii. Pot fi:
- misiuni financiare;
- de performanţă;
- de conformitate;
 - de securitate şi evaluări complexe.
Misiunile de asigurare iau forma de substandarde, spe exemplu, 1000.A1
Misiune de consiliere – activităţi de consultanţă sau alte servicii aferente
consilierii, furnizate entităţii solicitante pentru a asista managementul la realizarea
obiectivelor sale (adăugarea unui plus de valoare şi îmbunătăţirea funcţionării
entităţii), ale căror natură şi sferă de activitate sunt convenite în prealabil cu
entitatea. Spre exemplu,:
- consiliere;
- facilitare;
- proiectare a procesului;
- formare profesională.
În continuare vom examina cadrul general al SNAI.
Tabelul
Cadrul general al Standardelor de calificare
Reglementări Conţinuturi Numărul şi denumirea
standardelor
1. Misiunea, Carta de audit intern 1000 „Misiune, competenţe şi
competenţa şi responsabilităţi”;
responsabilităţile
auditului intern

2. Independenţa 1. ataşarea la un nivel 1100 „Independenţă şi

şi obiectivitatea ierarhic corespunzător;
auditului intern 2. restricţiile privind
independenţa şi
obiectivitatea auditului
intern
obiectivitate”;
1110 ”Independenţă
organizaţională”;
1120 „Obiectivitate
individuală”;
1130 „Prejudicii aduse
independenţei şi obiectivităţii”;
3. Competenţa şi 1. formarea profesională 1200 „Competenţă şi
constiinciozitatea continuă; constiinciozitate profesională”;
profesională a 2. asistenţa persoanelor 1210 „Competenţă”;
auditorilor calificate; 1220 „Constiinciozitate
interni 3. exerciatarea activităţii cu profesională”;
conştiinciozitate 1230 „Dezvoltarearea
profesională continuă”;

4. Asigurarea şi 1. elaborarea, actualizarea şi 1300 „Program de asigurare şi

îmbunătăţirea monotorizarea Programului îmbunătăţire a caltăţii”;
calităţii auditului de asigurare şi îmbunătăţire 1310 „Cerinţe pentru programul
intern a caltăţii de asigurare şi îmbunătăţire a
2. evaluările interne şi calităţii”;
externe 1311 „Evaluări interne”;
1312 „Evaluări externe”;
1320 „Raportarea privind
programul de asigurare şi
îmbunătăţire a calităţii”;

5. Îndeplinirea 1. activităţile efectuate în 1321 Utilizarea menţiunii

conformităţii conformitate cu SNAI; „Efectuat în conformitate cu
SNAI 2. în caz de neconformitate, SNAI”;
se comunică managerului şi 1322 „Indicaţie de
unităţii de audit intern neconformitate”

Tabelul
Cadrul general al Standardelor de funcţionare
Reglementări Conţinuturi Numărul şi denumirea
standardelor
1. Gestionarea 1. elaborarea procedurilor
activităţii de proprii, ce ar garanta că
audit intern activitatea de audit intern
aduce un plus de valoare
entităţii
2. Natura 1. necesitatea evaluării
activităţii sistemelor de manajement al
riscurilor, de control şi de
guvernare a entităţii, precum
şi îmbunătăţirea acestora
3. Planificarea 1. obiectivele, sfera misiunii
misiunii de audit de audit, resursele alocate şi
programul de lucru
2000 „Gestionarea activităţii
de audit intern”;
2010 „Planificarea”;
2020 „Comunicarea şi
aprobarea”;
2030 „Gestionarea resurselor”;
2040 „Politici şi proceduri”;
2050 „Coordonarea”;
2060 „Rapoartare către
managerul entităţii publice”;
2100 „Natura activităţii”;
2110 „Guvernarea entităţii
publice”;
2120 „Managementul
riscurilor”;
2130 „Controlul”;
2200 „Planificarea misiunii de
audit intern”;
2201 „Aspecte privind
planificarea”;
2210 „Obiectivele misiunii de
audit intern”;
2220 „Aria de aplicabilitate a
misiunii de audit intern”;
2230 „Alocarea resurselor
pentru misiunea de audit intern
”;
2240 „Programul de lucru al

4. Realizarea 1. identificarea, analiza,
misiunii de audit evaluarea şi documentarea
informaţiilor;
2. supervizarea misiunii de
audit
5. Comunicarea 1. conţinutul şi calitatea
rezultatelor comunicării;
2. indicarea neconformităţii
cu SNAI – motivul şi
impactul nerespectării asupra
misiunii de audit;
3. difuzarea rezultatelor
persoanelor adecvate
6. Monitorizarea 1. supravegherea acţiunilor
implementării întreprinse de conducerea
rezultatelor entităţii auditate ca urmare a
misiunii de audit intern”;
2300 „Realizarea misiunii de
audit intern”;
2310 „Identificarea
informaţiilor”;
2320 „Analiza şi evaluarea”;
2330 „Documentarea
informaţiilor”;
2340 „Supervizarea misiunii
de audit intern”;
2400 „Comunicarea
rezultatelor”;
2410 „Conţinutul
comunicării”;
2420 „Calitatea comunicării”;
2430 „Utilizarea menţiunii
„Efectuat în conformitate cu
SNAI”;
2431 „Comunicarea
neconformităţii cu SNAI a
misiunii de audit intern”
2440 „Diseminarea
rezultatelor”;
2450 „Opinii generale”
2500 „Monitorizarea acţiunilor
ulterioare comunicării
rezultatelor”;
 rezultatelor comunicate 2600 „Examinarea riscului
acceptat de către managerul
entităţii publice”.

3. Normele metodologice pentru implementarea auditului intern

Normele metodologice pentru implementarea auditului intern (NMAISP)

au intrat în vigoare la 20 septembrie 2013 (1 ianuarie 2009).
 Scopul NMAISP:
1. oferă îndrumarea metodologică necesară pentru aplicarea SNAI;
2. oferă atît reglementări obligatorii, cît şi recomandări suplimentare privind
formularele-tip, exemple practice aferente normelor prezentate;
NMAISP sunt structurate astfel, încît să asigure reglementarea necesară pentru
organizarea procesului de audit şi efectuarea misiunii de audit.
Structura NMAISP:
1. fiecare NMAISP constă din prevederi obligatorii şi instrucţiuni suplimentare
pentru aplicarea tuturor SNAI;
2. NMAISP conţin referinţe şi textul complet al anumitor standarde, la care se
aplică, precum şi extrase din Codul Etic şi Carta de Audit Intern;
Trebuie de menţionat că instrucţiunile suplimentare nu sunt obligatorii, însă în
cazul cînd nu sunt urmate, conducătorii unităţii de audit intern elaborează
instrucţiuni proprii de aplicare a NMAISP, ţinînd cont de specificul entităţii şi de
cadrul normativ relevant.

Importanţa practică a NMAISP constă în aceea că ele îi îndrumează pe

auditorii intern în vederea realizării misiunilor de audit şi în gestionarea activităţii
lor şi conţin prevederi despre:
a) cadrul normativ şi organizaţional;
b) interacţiunea cu alte părţi implicate, cu Direcţia de armonizare a
sistemului de control financiar public intern, Curtea de Conturi şi
consultanţii specializaţi;
c) îndrumări detaliate privind principalele concepte în domeniul auditului
(riscuri, materialitate, probe de audit), precum şi proceduri şi tehnici specifice
activităţii de audit (evaluarea controlului intern);
d) auditul unor activităţi specializate (auditul sistemelor Tehnologiilor
informaţionale, auditul performanţei).
În continuare vom examina lista şi referinţele de bază ale NMAISP:
 Tabelul
Lista şi referinţele de bază ale Normelor metodologice pentru
implementarea auditului intern în sectorul public (NMAISP)

NMAISP Referinţele de bază ale NMAISP

1. Standardele SNAI – 1000; 1100; 1110; 1120; 1130; 2040; 2100
profesionale şi 1. definiţia auditului intern şi a rolului său de asigurare şi
cadrul consiliere;
normativ 2. cadrul normativ de reglementare a auditului intern;
3. ierarhia standardelor, normelor şi instrucţiunilor;
4. rolurile şi responsabilităţile conducătorilor unităţilor de audit
intern (Carta de audit intern);
5. monitorizarea aplicări SNAI.
2. Ciclul 1.planificarea strtegică;
auditului 2.realizarea misiunii;
intern 3. raportarea rezultatelor misiunilor de audit;
4.urmărirea implementării recomandărilor.
3. Planificarea SNAI – 2010; 2020; 2030 2000
activităţi 1. prezintă procedurile, care trebuie urmate în scopul eleborării
unităţii de unui plan strategic (de regulă 3 ani)
audit intern
4. Planificarea SNAI - 2200; 2201; 2210; 2220; 2240; 2230
misiunilor de 1. analizează activitatea de planificare detaliată a misiunilor de
audit intern audit intern
5. Lucrul în SNAI - 2300; 2330
teren 1. analizează principiile generale privind colectarea probelor de
audit;
2. descrie principalele teste de audit – de conformitate şi
substanţiale;
3. analizează eşantionarea ca parte a testării de audit;
 4. prezintă modalitatea de colectare a probelor de audit în
legătură cu misiunile de consiliere.
6. Raportul de SNAI – 2400; 2410; 2420; 24031; 2430; 2431; 2440;
audit 2450; 2600
1. analizează procesul de întocmire a proiectului raportului de
audit;
2. explică aspectele raportării solicitate în circumstanţe speciale:
- acceptarea de către conducere a unui risc rezidual prea înalt;
- erorile semnificative în raportul final.
7. Urmărirea SNAI - 2500
implementării 1. descrie cerinţele faţă de conducătorii unităţilor de audit intern
recomandărilor pentru a stabili un sistem eficace în vederea urmăririi
de audit implementării recomandărilor de audit;
2. analizează acţiunile ce vor fi realizate pentru a urmări
implementării recomandărilor unor anumite misiuni de audit.
8. Gestionarea SNAI – 1300; 1310; 1311; 1312; 1320; 1321; 13222000
şi evaluarea 1. examinează responsabilităţile manageriale specifice pentru
calităţii pregătirea activităţii de audit de calitate;
activităţii de 2. analizează rolul Programului de asigurare şi îmbunătăţire a
audit intern calităţii;
3. supravegherea activităţii de audit.
9. SNAI – 2330; 2340
Documentarea 1. documentarea activităţii de audit;
activităţii de 2. conţinutul şi structura dosarului de audit intern;
audit intern 3. eliberarea, autentificarea, arhivarea şi păstrarea documentelor.

10. Riscurile SNAI – 1210; 1220; 2010; 2100; 2110; 2120; 2201; 2210;
2600
1. definiţia riscurilor;
2. descrie implicarea auditului intern în managementul
 riscurilor;
3. prezintă exemple de riscuri pentru diverse activităţi
auditabile, exemple de evaluare a riscurilor.
11. Evaluarea SNAI – 2100; 2120; 2130
controalelor şi 1. descrie activităţile de evaluare şi testare a controlului intern;
guvernării 2. oferă recomandări generale cu privire la trăsăturile principale
entităţii ale unui control intern eficient;
3. oferă Formulare utilizate pentru documentarea obiectivelor
controlului, controlului preconizat şi riscurilor.
12. 1. descrie locul şi relaţia eşantionării în cadrul auditului;
Eşantionarea 2. descrie modelul riscului de audit;
în auditul 3. descrie planificarea eşantionului; determinarea eşantioului;
intern evaluarea rezultatelor eşantionului.
13. Rolule şi SNAI – 1000; 1100; 1200; 1220; 1230
responsabilităţi 1. prezintă principalele roluri ale personalului unităţii de audit
ale auditorilor intern;
interni 2. prezintă lista competenţelor pentru auditorii interni.
armonizare în efectuarea auditului intern;
14. Tratarea SNAI – 2440
cazurilor de prezintă îndrumări cu privire la rolul auditului intern în
fraudă şi abordarea cazurilor de fraudă şi acţiunile ulterioare ce urmează a
corupţie fi întreprinse
15. Relaţii de SNAI – 1120; 1130; 1110; 1111; 2050
lucru oferă îndrumări privind stabilirea unor relaţii eficiente de lucru
16. Auditul prezintă îndrumări privind aspectele metodologice şi practice ale
tehnologiilor auditului tehnologiilor informaţionale
informaţionale
17. Auditul SNAI – 2010; 2200; 2210; 2220; 1210; 2230; 2240; 2300;
performanţei 2310; 2330; 2340; 2400; 2410; 2440; 2500
prezintă procesele implicate în desfăşirarea unui audit al
 performanţei
4. Codul etic al auditorului intern

Codul etic al auditorului intern reprezintă un ansamblu de principii şi reguli

de conduită care reglementează activitatea auditorilor interni (angajaţilor) din
cadrul unităţilor de audit intern în domeniul eticii profesionale.
Scopul Codului etic constă în promovarea culturii etice în activitatea de audit
intern.
Codul etic urmăreşte asigurarea următoarelor obiective în activitatea
auditorului intern:
1. definirea principiilor fundamentale necesare desfăşurării activităţii
auditorului intern;
2. stabilirea normelor de conduită în desfăşurarea activităţii auditorului intern;
3. asigurarea evitării conflictului de interese dintre auditorul intern şi unutatea
auditată.
Pentru a atinge obiectivele nominalizate este necesar de a îndeplini următoarele
cerinţe de bază:
1. performanţa – desfăşurarea activităţii la cei mai înalţi parametri
profesionali, în scopul îndeplinirii interesului public, în condiţii de
economicitate, eficacitate şi eficienţă;
2. profesionalism – existenţa capacităţilor intelectuale, cunoştinţelor şi
experienţei profesionale, prin pregătire şi perfecţionare profesională,
şi respectarea unui cod de valori şi conduită comun tuturor auditorilor
interni;
3. calitatea activităţii de audit intern – asigurarea corespunderii nivelului
realzării activităţii de audit intern conform SNAI, legislaţiei în vigoare şi celor
mai bune practici internaţionale;
2. încrederea – promovarea bunelor relaţii între auditorii interni din cadrul
profesiunii, bazate pe principiile cooperării, susţinerii şi corectitudinii
profesionale;
 3. conduită adecvată – comportarea ireproşabilă atît pe plan profesional, cît şi
personal în îndeplinirea sarcinilor de serviciu;
4. credibilitatea- autenticitatea şi obiectivitatea informaţiei din rapoartele de
audit intern.
Auditorii interni trebuie să informeze în scris coducerea unităţii de audit intern
despre cazurile:
1. existenţei neclarităţilor în aplicarea prevederilor Codului etic;
2. apariţiei conflictelor personale între auditorul intern şi managerul entităţii
auditate;
3. constrîngerii să acţioneze în mod neadecvat, lipsit de etică, să încalce
legislaţia în vigoare.
Anual ei semnează Declaraţia privind respectarea prevederilor Codului în
două exemplare (unul se păstrează la conducere). Totodată, înaintea începerii
fiecărei misiuni de audit intern, completează o Declaraţie de interese, care oferă
informaţii despre funcţiile sau interesele deţinute în afara entităţii, care pot avea un
impact asupra activităţii lui. (se prezintă şi se analizează declaraţiile la seminar)
Auditorul intern la exercitarea atribuţiilor trebuie să respecte următoarele
principii fundamentale:
1. integritatea – este corect, onest şi incoruptibil;
2. obiectivitatea – asigură cel mai înalt nivel de obiectivitate profesională şi
imparţialitate la colectarea, evaluarea şi comunicarea informaţiei despre
procesul examinat, nu este influenţat în formularea concluziilor şi
recomandărilor;
3. competenţa - deţine cunoştinţe ale domeniului auditat pentru a realiza
activitatea care i se cere să o îndeplinească;
4. confidenţialitatea – nu trebuie să dezvăluie verbal sau în scris, informaţiile
obţinute.
În Codul etic, pentru a defini şi explica aplicarea principiilor menţionate,
fiecare este prezentat după schema:
- noţiuni generale, se defineşte principiul;
 - reguli de conduită, se indică normele de conduită profesională;
- aplicare practică, se prevede modul de aplicare în practică a regulilor de
conduită etică.
(La seminar de analizat fiecare principiu)