Tema 4.

Auditul intern în sectorul public şi în cadrul entităţilor din sectorul privat al

Republicii Moldova

1. Funcţiile auditului intern public

2. Unităţi de audit intern public
3. Regulamentul-model de efectuare a auditului intern
4. Auditul intern public şi auditul intern privat
5. Analiza comparativă dintre auditul intern şi controlul intern

1. Funcţiile auditului intern public

Auditul intern public realizează două funcţii de bază:

1) evaluarea sistemelor de control intern;
2) evaluarea riscurilor managementului.
În comparaţie cu alte activităţi de control de stat auditul intern public nu se implică în revizia
şi controale de stat a activităţilor operaţionale ale instituţiei publice. Pentru realizarea funcţiilor
nominalizate, auditorilor li se asigură accesul deplin şi nelimitat la docmentele şi spaţiile
necesare. Auditorii interni sunt în drept de a solicita informaţii de la personalul instituţiei
publice.
La evaluarea sistemelor de control auditorul intern apreciază nivelul de control intern al
operaţiunilor şi proceselor. Conform legislaţiei, orice instituţie publică trebuie să exercite control
asupra gestionării econome şi eficiente a fondurilor, precum şi să ofere siguranţă în raportarea
financiară. În acest scop în cadrul instituţiei publice trebuie să funcţioneze anumite controale
interne, care sunt studiate şi apreciate de auditorul intern.
Pentru realizarea funcţiei de evaluare a riscurilor managementului, auditorul intern verifică
dacă instituţia publică şi-a îndeplinit obiectivele în mod adecvat conform resurselor şi timpului
necesar pentru realizarea lor. La îndeplinirea obiectivelor sale, instituţia se conduce de reguli şi
proceduri interne, respectarea cărora garantează minimizarea riscurilor în activitatea instituţiei
publice. Auditorul intern din cadrul instituţiei publice trebuie să identifice toate riscurile posibile
legate de activitatea instituţiei şi să aprecieze influenţa lor asupra obiectivelor manageriale. Prin
urmare, la realizarea acestor funcţii auditorul intern din cadrul instituţiei publice se va
conduce de următoarele obiective:
a) verifică eficienţa utilizării mijloacelor financiare alocate instituţiei publice;
b) constată corectitudinea aplicării legilor şi actelor normative;
c) examinează dacă raportarea financiară a fost efectuată în mod adecvat, completă şi la
timp;
d) previne gestionarea frauduloasă a patrimoniului instituţiei publice.
Instruirea şi certificarea profesională a auditorilor interni din sectorul public este în
competenţa Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova.

2. Unităţi de audit intern public

După cum a fost menţionat anterior, auditul intern este parte componentă a controlului
financiar public intern. Conform Legii privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, începînd cu
data 01.01.2010 este supus auditului intern modul de organizare a managementului financiar
din cadrul instituţiilor publice. Instituţia publică dacă este organ central de specialitate al
administraţiei publice va institui o unitate de audit intern.
Unitatea de audit intern se creează în cadrul instituţiilor publice şi funcţionează în
conformitate cu prevederile:
 1) Legii privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, titlul IX1;
2) Codului etic al auditorului intern;
3) Cartei de audit intern;
4) Normelor metodologice pentru auditul intern conform prevederilor actelor legislative
şi normative din sectorul public.
Conducătorul instituţiei publice este responsabil de constituirea unităţii de audit intern. În
acest scop, în cadrul instituţiei publice se instituie şi se menţine o structură aparte de audit
intern, denumită – unitatea de audit intern. Numărul persoanelor angajate pentru funcţionarea
unităţii de audit intern se determină în limita statelor de personal existente, cu acceptul
organului ierarhic superior şi a Ministerului Finanţelor. Dacă unitatea de audit intern nu se
înfiinţează în cadrul instituţiei publice, auditul instituţiei respective se efectuează de către
Unitatea de Audit Intern din cadrul autorităţilor publice centrale şi locale în subordinea cărora
se află instituţia.
Unitatea de audit intern este în subordinea directă a conducătorului instituţiei publice,
exercită o funcţie distinctă şi independentă de activităţile instituţiei publice. Nu se implică în
activitatea operaţională a instituţiei.
Ţinînd cont de propunerile conducerii instituţiei şi de riscurile cu care se confruntă, unitatea
de audit intern stabileşte priorităţile de auditare, realizează verificări în mod independent
pentru a formula recomandări şi concluzii în baza propriei judecăţi profesionale. Unitatea de
audit intern raportează conducătorului instituţiei publice. Dacă conducătorul instituţiei publice
nu este de acord cu concluziile şi recomandările unităţii de audit intern, se raportează unităţilor
de audit din cadrul autorităţilor publice centrale sau locale, în subordinea cărea se află
instituţia.
Anual, unităţile de audit intern prezintă Ministerului Finanţelor pînă la data de 1 martie
raportul de activitate a unităţii de audit intern pentru anul precedent. De asemenea, fiecare
unitate de audit intern este obligată să prezinte Ministerului Finanţelor următoarele
documente:
2. carta de audit intern;
3. copia planului strategic al activităţii de audit intern;
4. copia planului anual al activităţii de audit intern.
Funcţiile unităţilor de audit intern sunt descrise la capitolul III „Atribuţiile unităţii de audit
intern”. Ele pot fi următoarele:

Atribuţiile

3. Regulamentul-model de efectuare a auditului intern

Conform legislaţiei R Moldova unităţile de audit intern se conduc în activitatea sa de

prevederile Cartei de audit intern. Carta de audit intern reprezintă un regulament de
funcţionare al unităţilor de audit intern din cadrul instituţiilor publice. Regulamentul în cauză se
elaborează de către fiecare instituţie publică, care şi-a creat propria unitate de audit intern şi se
prezintă pentru aprobare Ministerului Finanţelor.
În prezent există un model al cartei de audit intern publicat de Ministerul Finanţelor, conform
ordinului nr.111 din 26.12.2007. De aceea, unităţile de audit intern elaborează propria sa cartă
de audit intern în baza acestui ordin.
Carta de audit intern defineşte sfera de activitate a auditului intern, stabileşte poziţia
unităţii de audit intern în structura organizaţională a instituţiei publice, stipulează drepturile şi
obligaţiile angajaţilor unităţii de audit intern, autorizează accesul la personal, documente şi
bunuri fizice necesare îndeplinirii corespunzătoare a misiunii de audit intern.
De regulă, Carta de audit intern conţine următoarele compartimente:
I. Rolul şi scopul auditului intern;
II. Prevederi ale statutului de independenţă şi de autoritate;
III. Atribuţiile unităţii de audit intern;
IV. Interacţiunea cu auditorii externi;
V. Cdrul normativ aplicabil auditului intern.
Rolul auditului intern este de a contribui la îmbunătăţirea operaţiunilor entităţii. În acest
scop auditorul intern va oferi servicii de asigurare şi consultanţă. Auditul intern asigură
perfecţionarea sistemului de management financiar şi control intern prin oferirea
recomandărilor de atenuare a riscurilor legate de conformitatea activităţilor cu prevederile
normelor de funcţionare a entităţii.
La compartimentul „Prevederi ale statutului de independenţă şi autoritate” este necesar
să se precizeze subordonarea conducătorului unităţii de audit intern şi asigurările oferite de
conducătorul entităţii în raport cu auditul intern. Conform cerinţelor actuale, conducătorul
unităţii de audit intern se subordonează conducătorului entităţii, iar acesta trebuie să asigure
auditul intern cu informaţii, resurse şi cu specialişti, iar în caz de necesitate cu consultaţii
profesionale din afara entităţii.
Carta de audit intern la compartimentul „Atribuţiile unităţii de audit intern” trebuie să
conţină precizări referitor la funcţiile unităţii de audit. De exemplu, unitatea de audit intern este
responsabilă la elaborarea cartei de audit intern, planurilor strategice şi anuale, programelor
misiunilor de audit intern, rapoartelor şi altor informaţii.
Următorul compartiment al cartei de audit intern se referă la interacţiunea cu auditorii
externi. La acest compartiment se indică scopul colaborării conducătorului unităţii de audit
intern cu auditorii externi, care de obicei constă în furnizarea de informaţii despre activitatea
realizată de către unitatea de audit intern.
La compartimentul „Cadrul normativ aplicabil auditului intern” este necesar să se indice
următoarele acte normative:
- Standardele Naţionale de Audit Intern;
- Codul etic al auditorului intern;
- Normele metodologice privind activitatea de audit intern în sectorul public;
- Instrucţiuni proprii de aplicare a normelor metodologice privind activitatea de audit
intern în sectorul public.

4. Auditul intern public şi auditul intern privat

Obiectivele auditului intern din cadrul entităţilor private sunt analogice celora din sectorul
public. Însă auditul intern din acest sector se deosebeşte de auditul intern public prin anumite
caracteristici legate de:
1. cadrul normativ;
2. subordonare;
3. raportare;
4. certificare.
Cadrul normativ
Prevederile Legii privind sistemul bugetar şi procesul bugetar sunt obligatorii doar auditului
intern public. Totodată, auditul intern privat comparativ cu cel public nu e obligat să se conducă
în activitatea sa de cerinţele normelor metodologice privind activitatea de audit intern (NMAI) şi
Carta de audit intern. Iar, standardele naţionale de audit intern (SNAI) şi Codul etic al auditorului
intern fiind cu titlu de recomandare pentru auditul intern privat.
Subordonare
Conform Legii privind sistemul bugetar şi procesul bugetar, auditul intern public se crează şi
este în administrarea executorului de buget care poate avea în subordine mai multe instituţii
publice. De exemplu, primarul fiind executor de buget al autorităţii publice locale este în drept
să deţină în subordinea sa o unitate de audit intern, însă instituţiile (şcolile, spitalele,
grădiniţele) finanţate de la primărie, neavînd în subordinea lor alte instituţii nu au posibilitatea
de a opta pentru o unitate de audit intern. Prin urmare, nici conducătorii acestor instituţii nu vor
avea în subordine careva activitate de audit intern. Iar în lipsa unei unităţi proprii de audit intern
instituţiile respective vor fi verificate de unităţile de audit ntern din cadrul autorităţilor publice
locale sau centrale în subordinea cărora se află.
Dacă instituţia este organ central de specialitate al administraţiei publice, atunci executorul
de buget este în drept să creeze o unitate de audit intern, care se va afla în subordinea
nemijlocită a conducătorului instituţiei în cauză. Spre exemplu, direcţia de învăţămînt din cadrul
consiliului raional este în drept să creeze o unitate de audit intern care se va supune conducerii
acestei direcţii.
Raportare
Auditul intern public raportează conducătorului instituţiei publice cît şi autorităţii publice
locale sau centrale. Rapoartele de activitate se elaborează anual de către toate unităţile de audit
intern publice şi sunt prezintate pînă la 1 martie Ministerului Finanţelor.
Auditul intern din cadrul entităţilor private este administrat nemijlocit de managementul
entităţii şi nu este obligat să se subordoneze terţelor persoane. Dacă entitatea este o
reprezentanţă, filială sau subdiviziune a unei corporaţii, auditul ntern va fi supravegheat şi
monitorizat nemijlocit de către auditul central al corporaţiei. În raport cu auditul extern, de
asemenea nu există careva subordonare a auditului intern. Conform cerinţelor Standardelor
Naţionale de Audit, auditorii intern sunt încurajaţi să colaboreze cu auditorii extern pe principii
profesionale.
Certificare
Auditorii interni ai entităţilor private din RM nu sunt obligaţi să se supună certificării de stat.
Însă auditorii interni publici conform Legi privind sistemul bugetar şi procesului bugetar sunt
obligaţi să participe la cursuri de pregătire profesională, precum şi să urmeze certificarea de
stat. Certificarea se efectuează începînd cu 01.01.2010 de către Ministerul Finanţelor.
Auditul intern din cadrul entităţilor din sectorul privat este organizat conform următoarelor
două criterii:
1. din punct de vedere structural;
2. în baza funcţiilor fiecărui auditor intern.
Structura auditului intern depinde de dimensiunea entităţii.
Întreprinderea mică şi mijlocie, de regulă, deţine o structură mai simplificată a auditului
intern fiind reprezentată de cel mult trei persoane. O companie naţională sau multinaţională
poate avea necesitatea de cîteva sute de auditori interni şi poate opta pentru una din
următoarele structuri:
a) audit intern centralizat;
b) audit intern descentralizat;
Modalitatea centralizată este o formă de organizare a auditului intern considerată
adecvată pentru entităţile care optează ca toţi auditorii interni să fie ataşaţi la sediul central al
companiei. Ei pot fi grupaţi într-o singură echipă sau în mai multe echipe în funcţie de numărul
unităţilor autonome ale companiei.
 Auditul intern descentralizat presupune organizarea unei echipe de audit la sediul
companiei şi servicii de audit intern în fiecare ţară. Serviciile sunt prestate de persoane
competente în particularităţile legislaţiei locale.
Auditul intern poate fi organizat, de asemenea, în baza funcţiei exercitate de către
auditorul intern. În acest sens se practică două posibilităţi de organizare a acestei activităţi:
1. separarea responsabilităţilor pe domenii de competenţă;
2. formarea echpelor pe obiective de auditat.
Conform primei variante funcţiile departamentului de audit intern sunt separate pe
domenii de competenţă, cum ar fi: contabilitate, marketing, informatică, procese tehnologice
etc. Dacă una şi aceeaşi funcţie este exercitată de mai mulţi auditori interni se desemnează un
responsabil denumit auditor superior. Organizarea auditului intern în acest mod necesită
angajarea auditorilor specializaţi pe activităţi, ceea ce presupune selectare pretenţioasă
respectiv şi costuri înalte de remunerare.
Există şi altă posibilitate de organizare a auditului intern numită funcţională, conform
căreia auditorii sunt grupaţi în echipe care vor urmări un anumit obiectiv, cum ar fi auditul
sistemului informaţional computerizat. Deseori, auditorii interni organizaţi în acest mod apelază
la specilişti externi cu calificări speciale. Echipele sunt formate din seniori şi juniori, iar şefii
acestora sunt desemnaţi în funcţie de obiectivul urmărit.

5. Analiza comparativă dintre auditul intern şi controlul intern

Conceptele de control intern, deşi diferite, au o serie de elemente care le apropie şi altele
care le diferenţiază.
Controlul intern în comparaţie cu auditul intern nu este organizat ca departament
independent sau separat de celelalte activităţi din cadrul unei entităţi, însă se regăseşte în
structura oricărui compartiment, fiind produsul asigurării responsabilităţii angajatului. Din punct
de vedere organizaţional, auditul intern reprezintă o structură distinctă, care de regulă, se află în
subordonarea conducerii entităţii. Auditul intern este considerat o componentă separată a
sistemului de management şi control intern, care are ca scop evaluarea eficacităţii derulării
activităţilor, precum şi aprecierea conformităţii acestora cu regulile stabilite de conducerea
entităţii.
După conţinut auditul intern se compară cu controlul intern în baza următoarelor trei
criterii:
1) conform modalităţilor de funcţionare;
2) tipurile de rezultate;
3) calificarea personalului.
Conform primului criteriu, pot fi evidenţiate următoarele particularităţi:
a) auditul intern este exercitate de anumite persone, denumite auditori interni, iar
controlul intern este regăsit în tehnici şi instruimente de control aplicate de angajaţii
entităţii, de exemplu, recalularea sau inventarierea;
b) controlul intern este reprezentat de tehnici şi instrumente aplicate permanent de
angajaţi cu scopul verificării realizării calitative a angajamentelor de serviciu. Auditul
intern este bazat pe eşantionare sau verificare selectivă.
c) tehnicile şi instrumentele controlului intern diferă de la o acţiune la alta în dependenţă
de lucrările executate de fiecare angajat. Auditul intern aplică verificări comune
tuturor misiunilor de audit, majoritatea fiind standardizate.
De asemenea şi rezultatele auditului intern diferă de cele ale controlului intern. Controlul
intern constată şi corectează iregularităţile legate de realizarea corectă a angajamentelor de
serviciu, iar auditorul intern propune soluţii de perfecţionare a sistemului de control intern.
Recomandările auditorului intern sunt cu caracter opţional pentru management şi sunt
prezentate în formă de plan de acţiune sau calendar de implementare practică a
recomandărilor.
Din punct de vedere al calificării, auditorul intern este persoana care deţine studii
superioare, iar în timp necesită şi certificare în domeniu. Controlul intern fiind regăsit în
atribuţiile de serviciu al fiecărui angajat necesită a fi implementat prin instruirea personalului.
În continuare vom prezenta un tabel în care vor fi reflectate particularităţile distinctive ale
controlului intern şi auditului intern.
Tabel
Particularităţile distinctive ale controlului intern şi auditului intern

Controlul intern Auditul intern

1 Integrat organizaţiei Structură independentă
2 Proces continuu Misiune planificată
3 În structura fiecărei funcţii de conducere, Funcţie a conducerii entităţii
o componentă a fiecărei activităţi
Organizat la fiecare nivel al
4 manajementului Organizat la cel mai înalt nivel
Un ansamblu de instrumente, tehnici şi
5 proceduri puse în practică Dă asigurări asupra funcţionalităţii controlului
intern pe baza unor standarde profesionale
Obiectivul de bază al auditului intern Componeneta cea mai înaltă a controlului
6 Obligat să elaboreze politici şi proceduri intern
pentru eliminarea riscurilor Obligat să semnalizeze eventualele
7 Urmăreşte aplicarea procedurilor în disfuncţionalităţi în evaluarea controlului
practică intern
Face constatări, stabileşte răspunderi şi Ajută entitaea auditată să-şi atingă obiectivele
8 urmăreşte valorificarea constatărilor Face constatări şi emite recomandări şi
Asemănător cu revizia concluzii
9 Constatările controlului sunt acceptate
prin lege de cei controlaţi Total diferit de revizie
Recomandările auditorului, pot fi considerate
10 Constatările controlului sunt obligatorii cadouri, deşi nu sunt percepute astfel
11 Raportează şefului ierarhic, nu nivelului Recomandările auditorului sunt opţionale
cel mai înalt al conducerii Are linie proprie de raportare nivelului cel mai
O activitate permanentă prin necesitate înalt al conducerii
12 de evaluare a riscurilor Este o activitate periodică, planificată şi
Priveşte întreaga organizaţie aprobată anticipat
13 Întreaga organizaţie priveşte la auditul intern

14

15