Perspectiva narativă

Perspectiva narativă reprezintă punctul de vedere al naratorului în raport cu universul diegetic,

viziunea lui asupra lumii.
În textul...scris de...perspectiva narativă este una ...(subiectivă/obiectivă), întrucât narațiunea
este...(homodiegetică/heterodiegetică) fiind scrisă la persoana...(I/III-exemple de verbe și de
pronume)
(Se va prezenta ideea textului/rezumat, 2-3 rânduri)
Perspectiva obiectivă din textul dat presupune un narator obiectiv, care știe mai mult decât
personajele și redă evenimentele fără să se implice afectiv. Prin urmare, în textul...naratorul este
unul omniscient și omniprezent, textul având focalizare zero și viziune ,,din spate’’.
Perspectiva subiectivă din textul dat presupune un narator subiectiv, care este și personaj și se
concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar din acest motiv lumea prezentată cititorului
se înfățișează dintr-un singur unghi. Prin urmare, în textul...naratorul este subiectiv și uniscient,
textul având focalizare internă și viziune ,,cu’’.

Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice

Poezia...scrisă de...este un text liric în care se exprimă, în mod direct, idei/sentimente de...în
legătură cu/generate de...Tema poeziei este...(natura/iubirea împlinită/neîmplinită, timpul,
trecutul, trecerea timpului, creația etc.) așa cum reiese din prezența motivelor.../elementelor din
câmpul lexical al...
Discursul liric este unul confesiv (dacă identificăm verbe/pronume de persoana I-
exemple)/adresat (dacă identificăm verbe/pronume de persoana a II-a-exemple), obiectiv (dacă
nu apar mărcile anterioare, persoana I/a II-a), eul liric transmițând...Sentimentele care se degajă
din text sunt de...(nostalgie, regret, melancolie, veselie, exuberanță, euforie, admirație, revoltă,
neliniște, detașare etc.), eul liric aflându-se în ipostaza ...(meditativului, nostalgicului,
romanticului, îndrăgostitului, observatorului, martorului) așa cum reiese din versurile... .
Textul poetic este dominat de expresivitate, aceasta realizându-se prin intermediul figurilor de
stil și a imaginilor artistice. Astfel, prin intermediul epitetului/personificării/...(exemple) se
sugerează/se face trimitere la/este conturată...(fiecare figură de stil trebuie comentată). De
asemenea, imaginile artistice: auditive.../vizuale...indică/semnifică/exprimă...
Întregul mesaj poetic, cu ajutorul mijloacelor artistice, are capacitatea de a exprima încărcătură
afectivă/... .

Rolul notațiilor autorului

Notațiile autorului sunt elemente specifice textului dramatic și se mai numesc indicații scenice
sau didascalii. Aflate între paranteze, acestea reprezintă singura intervenție în text a
dramaturgului, făcând legătura între literalitate (textul ca operă literară) și teatralitate (textul ca
operă destinată reprezentării scenice). În textul dramatic, notațiile autorului oferă informații
suplimentare despre decor, despre vestimentație, despre elementele nonverbale, ajutând la
punerea în scenă a textului.
În textul fragmentar prezentat selectat din opera Z, acestea au rolul/notează succint detalii
privind decorul (ex.de citate), elemente nonverbale, precum: limbajul trupului, gesticulaţia,
mimica, mersul-exemple pentru fiecare. Totodată, acestea surprind şi elementele paraverbale,
care fac referire şi la manifestările involuntare ale unor emoţii, ale unor stări de spirit: tremurul
vocii, râsul, bâlbâiala, oftatul, geamătul, mormăiala ezitantă, suspinele, tusea, plânsul în timpul
vorbirii, văicărelile, ridicarea vocii-dai exemple de citate pentru fiecare.
Textul dramatic fragmentar selectat din opera X este semnificativ pentru prezentarea acestor
notații pe care autorul le face, deoarece conferă informaţii preţioase nu doar în jocul scenic, ci şi
în lectura propriu-zisă, ajutând cititorul să-şi reprezinte mintal evenimentele şi personajele.

Arta poetică
Conceptul de artă poetică exprimă un ansamblu de trăsături care compun viziunea despre lume și
viață a unui scriitor despre menirea artistului în societate și despre misiunea artei sale, într-un
limbaj care îl particularizează.
Textul citat...(titlul textului), scris de...(numele autorului) este o artă poetică, o creație lirică în
care autorul își exprimă concepția despre artă și despre rolul artistului în societate, întreg
discursul liric focalizându-se pe tema...(condiției artistului într-o societate meschină, superficială,
incapabilă să-l înțeleagă și să îi aprecieze efortul creator/condiției omului de
geniu/iubirii/destinului etc.)
Încă din incipit este dezvăluită concepția autorului despre lume și despre viață. Demersul poetic
are ca punct de plecare tematica propriei opere/menirea artei/rolul artistului redat(ă) la nivel
artistic prin intermediul unei/unui...(figură de stil)...care...(rolul figurii de stil selectate).
Eul liric, în ipostaza de creator, transfigurează realitatea prin prisma propriei imaginații și a
sensibilității, bogăția expresivă a operei având menirea de a impresiona, de a sensibiliza și de a
educa cititorul, aspecte ilustrate în versurile.../prin intermediul...(figură de stil)...care este rolul
acesteia....
De asemenea, arta, în concepția autorului are rolul de a trezi sentimentul de patriotism, de a
insufla respect față de valorile reale și față de măreția trecutului istoric național, de a convinge că
libertatea și unirea ar trebui să definească orice națiune.
Rolul artistului nu este de a judeca, ci de a educa, de a influența cititorul în vederea evoluției
spirituale și morale. Sunt versuri care dezvăluie caracterul de poem esențial pentru întregul
program estetico-literar al autorului, care transferă cititorului concepția creatorului despre rolul
său și al artei sale în societate...Indiscutabil, poetul și poezia aparțin lumii întregi, care poate
valorifica informațiile transmise în mod expresiv.
Versurile suprind condiția artistului, care își manifestă dorința ca receptarea operei sale să se
realizeze la timpul potrivit, pentru a-și atinge menirea.
Textul are caracter confesiv, prin utilizarea formelor verbale și pronominale de persoana I....eul
liric exprimându-și în mod direct crezul poetic.
Textul citat este o artă poetică (romantică, simbolistă, modernistă, tradiționalistă, neomodernistă,
postmodernistă) în care autorul își exprimă în mod direct, subiectiv, concepția despre lume și
viață, despre rolul artistului și despre menirea artei sale prin intermediul unui limbaj expresiv,
care-l particularizează, insuflându-i cititorului stări sufletești menite să îl sensibilizeze, să îl
educe și să îl determine să se autodefinească în raport cu lumea, cu creația și cu sine.

Caracterizarea de personaj
X este personajul principal/central/ protagonistul textului fragmentar, deoarece participă activ la
toate momentele acțiunii, iar celelalte personaje gravitează în jurul său.
Acesta este caracterizat direct atât de către autor, cât și de alte personaje, iar faptele, gesturile,
limbajul și relațiile cu celelalte personaje constituie puncte de reper în caracterizarea indirectă.
Încă din incipitul textului X (se precizează numele personajului) este caracterizat direct de către
narator, modalitate prin care se oferă informații legate de statutul social și originea sa...
Caracterizat de celelalte personaje...X apare...(se precizează o trăsătură dominantă). Portretul
moral este realizat prin mai multe procedee indirecte. Faptele și felul său de a vorbi sunt dovada
unui model/ sau nu...(alte trăsături care reies). Trăsăturile sale de caracter sunt completate de
atitudinea pe care o adoptă cu celelalte personaje...Caracterizarea prin nume constituie o altă
metodă indirectă...(menționarea autocaracterizării dacă apare).
În concluzie, protagonistul operei literare.../fragmentul operei literare...de...reprezintă prototipul
omului perseverent/ conștient/harnic/ răsfățat/needucat...care știe să se impună în fața celorlalți,
oferindu-le un model (sau nu) de comportament demn de urmat.