Sunteți pe pagina 1din 2

Obiceiurile și tradițiile de Paște în județul Bistrița-Năsăud

Mititel Ioana Lavinia, Liceul Tehnologic Telciu, loc. Telciu

Obiceiurile și tradițiile de Paști ocupă în viața sătenilor din Bistrița-Năsăud un loc aparte,
fiecare zonă a județului respectând tradiții vechi de sute de ani, care îi apără de rele și îi ajută să fie
sănătoși tot anul.
În unele zone din Bistrița-Năsăud, de Paște, ouăle sunt vopsite cu coji de ceapă, apoi
împodobite cu mărgele care le oferă un farmec aparte. În ziua de Paști există obiceiul, la copii mai
ales, să ciocnească ouăle cu banul, iar tradiția spune că învingătorul va avea o viață îmbelșugată.
În Bistrița-Năsăud, ouăle sunt vopsite în Vinerea Mare. La țară, mai ales ouăle crude sunt
învelite într-o bucată de ciorap cu trifoi, talpa-găștei, păpădii sau alte plante și introduse într-o
fiertură de coji de ceapă roșie. Odată fierte, ele au și decorațiuni rezultate din urmele pe care le lasă
plantele pe coajă.
În satul Salva, de lângă Năsăud, în care locuiesc multe femei ce confecționează costume
populare cusute cu mărgele, există obiceiul ca, după ce au fost înroșite, ouăle să fie învelite într-o
zale de mărgele care le oferă protecție și un farmec aparte. Procedura este una destul de complicată,
întrucât se ia fiecare mărgea și se coase pe un șir care împrejmuiește oul ca o armură.
În această săptămână s-au curățat casele, se dau balamalele porții cu usturoi, se cumpără
haine noi pentru marea sărbătoare și se respectă zilele în care nu se lucrează.
La Sângeorz-Băi, bărbatului îi revine sarcina sacrificării mielului care constituie unul dintre
elementele necesare preparării mâncărurilor pentru marea sărbătoare. La Chiuza, în Vinerea Seacă
se poate lucra la împrăștiatul mușuroaielor de cârtițe și furnici de pe pășuni, oamenii având
convingerea că, împrăștiate acum, ele vor seca.
În Sâmbăta Mare, femeile se spală pe cap, se piaptănă, se îmbracă cu haine curate și se
roagă, apoi se apucă de plămădit. În majoritatea satelor din Bistrița-Năsăud, în această zi se face
pâinea, pasca, se vopsesc ouăle și se pregătește friptura pentru masa de duminică.
În ziua de Paște, după ce s-au trezit, copiii se spală cu apă rece într-un lighean unde mama
așază un ou roșu și o monedă, iar apoi se îmbracă cu haine noi. Primesc apoi de la părinți Paștele,
care constă în pâinea sfințită adusă de la biserică și, cu trăistuța de gât, pornesc pe la vecinii și
rudele spunând Hristos a înviat!, iar gazda dă fiecărui copil câte un ou roșu.
Un vechi obicei, preluat de la germani, se mai păstrează şi astăzi în oraşele şi satele din
Bistriţa-Năsăud în a doua zi de Paşte, zi numită şi Lunea Albă. În această zi, toate femeile sunt
stropite cu parfum de bărbaţii care se adună încă de la primele ore ale dimineţii şi pornesc la udat,
dar nu înainte de a-şi achiziţiona parfumuri, care de care mai deosebite.
Bărbaţii sunt aşteptaţi cu ouă roşii, prăjituri şi băutură, sunt ospătaţi pentru onoarea de a
trece pragul şi de a uda doamnele şi domnişoarele din gospodării.

“Un obicei care se respectă în a doua zi de Paşte, este obiceiul udatului. Acest obicei se
respectă încă în tot Ardealul, însă interesant este faptul că în Bistriţa-Năsăud în trecut nu se mergea
cu parfum la udat, se mergea cu găleata de apă şi fetele erau udate din cap până în picioare,
sănătos... Dar nu se supărau, primeau tinerii în casă cu prăjituri pe masă, cu bucate alese şi cu un
pahar de ţuică şi se spunea că e vai de acea acasă unde este o domnişoară şi nu este vizitată, nu este
udată. Acest obicei aduce noroc în casa în care intră feciorii şi însemna că acea fată era bine văzută
de flăcăi”.
În funcţie de zonă, poezia cu care bărbaţii cer voie gazdei să ude fetele este diferită. Pe
Valea Ţibeşului, băieţii care merg la fete cu stropitul, spun: „Am auzit că aveţi o floare/O floare
frumoasă în grădina dumneavoastră/ Şi tare am vrea să crească şi să înflorească/ Pe mine să mă
iubească/ De aceea vă rugăm să ne lăsaţi să o udăm”, spun udătorii în faţa părinţilor fetei.
Tot aici se crede că fetele care vor fi udate vor avea noroc tot anul, iar băieţii care uită de acest
obicei vor fi urmăriţi de ghinion.
La Joseni Bârgăului udătorii au alte versuri:
„Sunt un grădinar vestit/ De la Bucureşti venit/ Şi am auzit aseară în sat/ Că aveţi o floare de udat/
Şi am venit să vă întrebăm/ Ne daţi voie să o udăm?”.
Tradiţia zonei spune că în în a doua zi de Paşte, în Lunea Albă, se stropeşte casa cu agheazmă şi se
dă de băut la rude, iar femeile dau pomană pasca rămasă de la Paşte.