Faust – o tragedie

Johann Wolfgang Goethe se naste la 28

august 1749 la Frankfurt pe Main. Tatal sau,
Johann Kaspar Goethe, era consilier imperial,
mama sa, Katharina Elisabeth, nascuta
Textor, provenea dintr-o familie de patricieni.
Alaturi de sora lui, Cornelia, duce o copilarie
lipsita de griji si primeste o educatie aleasa,
invatand preponderent cu preceptori. In 1765,
pleaca la Leipzig pentru a studia dreptul, dar cade bolnav in 1768 si se intoarce
in casa parinteasca. Isi incheie studiile juridice la Strasbourg in anii 1770-1771,
dupa care practica avocatura la Frankfurt si Wetzler. Este insa mai preocupat de
literatura. Poeziile sale din aceasta perioada aduc un stil nou in lirica
germana("Gotz von Berlichingen"-1773, romanul epistolar " Suferintele
tanarului Werther"-1774). Aceste succese il transforma pe tanarul Goethe in cea
mai proeminenta figura a noii miscari literare "Sturm und Drang", care opune
rationalismului iluminist trairea individului, sentimentul si fantezia.

Perioada cuprinsa intre 1794 si 1805 este marcata de prietenia si colaborarea cu

Friedrich Schiller: sunt anii de varf a ceea ce a ajuns sa fie cunoscut in istoria
literaturii in istoria literaturii drept "clasicismul de la Weimar". Dupa moartea
lui Schiller, Goethe reia lucrul la Faust si, in 1808, publica Partea intai a
tragediei. Scrie la autobiografia "Poezie si adevar", pe care nu va izbuti insa sa o
duca mai departe de anul 1775. Cu zece luni inainte de moartea sa, survenita la
22 martie 1832, Goethe duce la bun sfarsit Partea a doua din "Faust", destinand-
o publicarii postume. Primele doua volume din "Convorbiri cu Goethe in ultimii
ani ai vietii sale", cuprinzand discutiile poetului cu secretarul sau Johann Peter
Eckermann, apar in 1836, fiind urmate de un al treilea in 1848.

În literatura exista numeroase mituri importante, dar unul dintre ele, mitul lui
Faust, doctorul ce a făcut pact cu diavolul, a reprezentat o influentă
semnificativă pentru literatură şi în general arta secolului 19.

In operele lui Wagner şi Marlowe se poate observa motivul mitului faustic, dar
Goethe a fost cel care prin piesa lui de teatru a lăsat în istorie o adevărata
imagine a lui Faust. Faust şi faustismul înglobează o vastă şi mereu actuală
problematică a omului şi a naturii sale duale.
Autorul foloseşte o mulţime de alegorii şi motive, cu scopul de a aduce în prim-
plan semnificaţiile tuturor întâmplărilor. Pentru a ajunge la împlinire, la
cunoaştere absolută, personajul eponim Faust face pact cu Mefistofel,
inchipuirea diavolului. Pactul faustian pare a fi calea cea mai uşoară catre
obiectivele ambitioase pe care Faust nu le poate atinge pe cont propriu, el fiind
nevoit sa il slujeasca pe Mefistofel in viata de apoi. Faust reprezintă omenirea,
având toate calităţile dar şi defectele ei.

Faust este un om care trebuie să se confrunte cu propria sa criză existențială.

Întrebările pe care le gândește în calitate de savant și doctor i-au distrus credința
în progresul umanității, iar nihilismul său extrem îl conduc la pragul sinuciderii.
Întrebarea la care Faust trebuie să răspundă este dacă viața valorează mai mult
decât pacea pe care o oferă moartea.

Rezumat

Faust este un doctor care se afla in cautarea

adevaratei esente a vietii. Frustrat de limitele propriei
cunoasteri si puteri, el atrage atentia Diavoului
reprezentat de Mefistofel care face un pariu cu Faust
ca il va putea ajuta sa se simta implinit din toate
punctele de vedere, lucru fata de care Faust este insa
reticent deoarece nu crede ca va putea fi vreodata
satisfacut pe deplin.

In partea I Mefistofel il conduce pe Faust prin experiente

care culmineaza intr-o relatie cu o tanara pe nume Margareta
(sau Grethchen), o inchipuire a fiintei pure, aproape de
divinitate. Margareta se indragosteste de Faust iar familia ei
este distrusa de inselaciunile pe care Faust si Mefistofel le
fac.Cei doi il vor omori pe fratele Margaretei, Valentin, care
in ultimele sale momente o catalogheaza pe sora sa drept
frivola. Margareta afla ca este insarcinata si isi va omori
mama si isi va ineca propriul copil. Ea ajunge la inchisoare,
unde innebuneste. Faust vine sa o salveze insa aceasta il va
confunda cu calaul sau, ceea ce in final s-a dovedit a fi.
Margareta ramane in inchisoare unde isi va ispasi pedeapsa.
(„Mefistofel: E osandita!/ Glas de sus: E mantuita!”)

Partea I reprezinta cautarea iubirii de catre Faust.

Partea a IIa incepe cu spiritele pamantului (Ariel) care il accepta pe Faust (si
restul omenirii, Faust reprezentand intruchiparea omenirii). Faust si Mefistofel
ajung la palatul imperial unde reusesc sa-l manipuleze pe imparat. Acestia au
propus sa fie dezgropate vechi comori pentru a rezolva problema banilor in
imparatie. Apoi l-au inselat pe imparat si au creeat
bancnota de hartie. Ca urmare, imparatia are de castigat, la
prima vedere. Imparatul doreste mai apoi ca Faust sa ii
aduca pe Elena si pe Paris din alt taram pentru a-i vedea.
Mefistofel il ajuta pe Faust sa isi tina promisiunea fata de
imparat si aduce pe cele doua personaje mitice in lumea
lor. Faust se indragosteste de Elena iar in momentul in care
ea si Paris dispar, este cuprins de tristete.

Faust se intoarce la casa lui care a ramas neschimbata.

Wagner, un fost discipol si prieten al lui Faust, a devenit
cunoscut in domeniul sau si reuseste sa il aduca la viata
Homunculus. Acesta sugereaza ca Faust sa mearga alaturi
de Mefistofel in Grecia, pentru a participa la Noaptea
Valpurgica. In timpul acestei nopti, apar personaje
specifice mitologiei grecesti (Grifon, sfinx,
nimfe,sirene).Faust cauta o cale de a o salva pe Elena,
ducandu-se la templul lui Manto. Reuseste sa o
gaseasca insca Menelaus, sotul ei doreste sa o omoare.
Faust o salveaza pe Elena iar Mefistofel iar aceasta se
indragosteste de el si vor avea un
copil, pe Euphorion, o metafora
pentru poezie. Euphorion va avea
acelasi sfarsit tragic ca eroul Icar iar
Elena va pleca in lumea de apoi
pentru a fi langa fiul sau.

Faust ii spune lui Mefistofel ca are un ultim obiectiv , el

doreste sa creeze noi lumi. Acest lucru este incetinit de faptul
ca s-a pornit un razboi in imparatie in urma crearii
bancnotelor de hartie. Mefistofel ii sugereaza lui Faust sa
aduca pacea, astfel incat sa isi atinga ultimul
sau obiectiv. Reuseste insa afla de existenta
unei casute a batranilor Baucis si Philemon
si doreste sa o aiba. Porunceste lui Mefistofel sa ii obtina
aceasta casa dar nu reuseste, in urma unui lung conflict
violent.
Faust imbatraneste iar Mefistofel se pregateste pentru moartea sa. In momentul
cand acesta moare, sufletul sau se ridica spre Rai, ingerii impiedicandu-l pe
Mefistofel sa il ia. Acest lucru este posibil deoarece Margareta se roaga cu
ardoare ca pacatele lui Faust sa fie iertate. In timp ce il aduc pe Faust in Rai,
ingerii spun că tot ceea ce este efemer este doar un simbol; ceea ce este
imposibil pe pământ se face în Cer; ceea ce nu poate fi descris mai jos, în cer
există ca un fapt.

Faustul lui Goethe a devenit, împreună cu Doctorul Faust al lui Christopher

Marlowe, povestea standard a legendei Faust din literatura modernă. În secolele
de după moartea lui Goethe, cărturarii și scriitorii au rămas fascinați de reluarea
legendei de Goethe și temele pe care le prezintă prin lucrare. Romanele, piesele
de teatru și chiar piese din cultura populară au adus un omagiu operei lui
Goethe, iar legenda Faust continuă să fie una dintre cele mai bine recunoscute
povești ale erei moderne.