Elaborarea acestei o-pere a durat aproape 60 de ani.

Autorul a subintitulat-o tragedie, dar poate Ii socotit totodat poem dramatic sau dram filozofic. Partea nti a operei a aprut n 1808, iar cea de a doua, postum, n anul 1833. Pornind de la celebra legend popular (din care este inspirat de asemenea tragedia dramaturgului englez Chris-topher Marlowe - The Tragicall Histoire of Dr. Faustus i poemul lui Lessing) a alchimistului care, pentru a ptrunde tainele tiinei, i vinde sufletul diavolului, Goethe a creat o extraordinar dram, n centrul creia se afl omul care caut sensul existenei. Piesa se deschide cu un amplu prolog, Prolog pe scen, prilej cu care Goethe i prezint concepiile eseniale despre teatru, i Prolog n cer, care ne introduce n tema i n subiectul dramei. Dumnezeu i Me-fistofel, diavolul, fac o prinsoare. Acesta din urm, convins c omul este dominat de principiul rului, se angajeaz s ctige sufletul lui Faust. El este un savant btrn, mcinat de numeroase contradicii i incertitudini, profund descumpnit de zdrnicia tuturor tiinelor ce nu au izbutit s-i dezvluie sensul vieii. Faust ncheie un pact cu diavolul Mefisfofel, obligndu-se s i druiasc sufletul, n momentul n care fericirea pe care o va tri l va determina s cear clipei s se opreasc, urmnd s primeasc n schimb tineree i plceri. Aventurile n care l antreneaz Mefistofel pe Faust simbolizeaz treptele parcurse de om spre dobndirea fericirii. Beia din pivnia lui Auerbach semnific plcerile vulgare, care nu pot satisface un spirit nsetat de absolut, precum este Faust. ntinerit, Faust se apropie de fericire prin iubirea pentru Margareta, o flint pur, sacrificat de Mefistofel spre a zdrnici aspiraiile lui Faust. Margareta este nvinuit de pruncucidere i osndit. n cea de a doua parte a operei, este prezentat dragostea dintre Faust i Elena, celebra frumusee a antichitii. Elena simbolizeaz aspiraia lui Goethe spre armonia perfect dintre spirit i materie, realizat de vechii greci. nsoirea dintre cei doi se destram ns. Faust gsete fericirea n viaa activ, n creaia folositoare oamenilor i societii n general. Faust afl c sensul vieii st n fapt, n activitatea creatoare i adreseaz clipei invocaia prevzut n pact. Mefistofel, potrivit pactului, vrea s i ia sufletul, dar Faust este mntuit prin faptul c a reuit s se ridice de la egoism la cel mai nalt altruism, pentru c i-a pus viaa i activitatea creatoare n slujba societii.

Piesa lui Johann Wolfgang von Goethe este una trista. A fost publicata in doua parti: Faust: Tragedia partea intai si Faust: Tragedia Partea a doua. Piesa este o drama inchisa (drama inchisa este o piesa care nu s-a intentionat niciodata sa fie pusa in scena, dar era citita cu voce tare in cadrul mai multor grupuri), ceea ce inseamna ca aceasta intentiona sa fie doar citita nu si pusa in scena. Este cea mai faimoasa piesa a lui Goethe, iar pentru unii este considerata cea mai buna piesa pe care a avut-o literatura germana.

Partea intai a fost terminata de Goethe in anul 1806. Publicatia din anul 1808 a fost revizuita in cadrul editiei din anii 1828-1829, care a fost ultima editie pe care Goethe a scris-o cu mana sa. Inainte de aceasta, in anul 1790 a aparut un fragment partial din opera si anume Faust, un fragment. Primele aparitii ale operei, cunoscute sub numele de Urfaust, au aparut intre anii 1772 si 1775; in orice caz, detaliile care au fost scrise atunci nu mai sunt in intregime gasite in varianta finala a piesei din zilele noastre. Goethe a terminat a doua parte a piesei si anume Faust Partea a doua in anul 1832 fix in anul in care acesta a murit. In contrast cu Faust: Tragedia Partea intai, focusul nu mai este pe sufletul lui Faust, care a fost vandut Diavolului, ci pe partea fenomenelor sociale, cum ar fi psihologia, istoria si politica. A doua partea a format pricipala ocupatie a ultimului an din viata lui Goethe, iar aceasta a aparut postmortem in anul 1832.

Partea intai

Principalele personaje din Faust partea intai sunt: Heinrich Faust, un elev, care a luat anumite caractere din viata reala a lui Johann Georg Faust si din firele dramatice pe care Jakob Bidermann le-a scris in opera Legendele unui doctor in paris Mephisto, un Diavol

Gretchen sau Margaret, iubirea lui Faust (acesta folosea ambele nume cand vorbea despre ea) Marthe, vecinul lui Gretchen Valentin, fratele lui Gretchen Wagner, servitorul lui Faust

Faust partea intai este o poveste foarte complexa. Actiunea se petrece in mai multe locuri, prima locatie fiind raiul. Mephisto face un pariu cu Dumnezeu, ca il poate schimba

pe Faust sa nu mai fie un om onest si cintit. Faust era omul preferat al lui Dumnezeu, si care se straduia sa invete absolut tot ce era de invatat. Urmatoarea scena are loc in camera de studiu a lui Faust, unde acesta incepe sa devins obsedat de stiinta, umanitate si religie, iar in acest moment Faust apeleaza la magie pentru a putea avea cunostinte infinite. El

suspecteaza, totusi, ca incercari sale esueaza. Frustat, acesta se gandeste sa se sinucida, dar se razgandeste in momentul in care incepe sa auda ecoul indepartat al inceperii sabatorii Pastelui. El pleaca la o plimbare impreuna cu asistentul sau Wagner, iar in drum spre casa acesta este urmarit de un puddel vagabond. In camera de studiu a lui Faust, cainele se transforma in Mephisto. In acel moment Faust face un pact cu diavolul : diavolul face tot ceea ce ii spune Faust sa faca atat timp cat diavolul este pe pamant, iar in schimb Faust ii spune ca il va servi in iad. Aranjamentul lui Faust este acela ca in perioada in care Mephisto il serveste pe Faust, Faust este fericit cu absolut tot ce ii ofera diavolul si va dori sa stea in acel moment pentru totdeauna, iar pe urma va muri in momentul imediat urmator. Dupa ce diavolul doreste ca Faust sa semneze cu pactul cu propriul sange, Faust se plange ca Diavolul nu are incredere in cuvantul sau de onoare. Intr-un final, Mephisto castiga pactul, iar Faust semneaza contractul cu o picatura din propriul sange. Faust are de facut cateva calatorii apoi se intalneste cu Margaret. Faust se simte atras de aceasta si impreuna cu cateva bijuterii si cu ajutorul unui vecin de-al acesteia, diavolul o aduce pe Margaret in bratele lui Faust. Faust o seduce pe Gretchen, iar acestia se culca impreuna. Mama lui Gretchen moare datorita unei otrave de somn, administrata de Gretchen deoarece aceasta vrea sa obtina putina intimitate pentru ca Faust sa poata sa o viziteze. Gretchen descopera ca este gravida. Fratele lui Gretchen il acuza pe Faust si il provoaca, dar acesta moare in fata lui Faust si a Diavolului. Gretchen isi ineaca copilul ilegitim si este condamnata pentru omor. Faust incearca sa o scape pe Gretchen de la moarte, incercand sa o scape pe aceasta din inchisoare. Afland ca nu poate sa o scape, Faust si Diavolul fug din inchisoare, moment in care din ceruri se aude o voce care le spune acestora ca Gretchen va fi salvata.

Partea a doua

Atingand aluzii clarice, Faust Part Two, povestea romantica a lui Faust din prima parte este uitata, iar Faust se trezeste intr-un tinut al zanelor, pentru a initia noi cercuri noi de aventuri si de propuneri. Piesa este alcatuita din cinci acte, relativ izolate unele de celelalte, fiecare dintre ele avand teme diferite. In cele din urma, Faust ajunge in rai, deoarece acesta pierduse numai jumatate din pariu. Ingerii, care au ajuns ca si mesageri ai

divinitatii, declara la sfarsitul celui de-al IV-lea act Acela care se straduieste si traieste straduiduse/ isi poate castiga salvare (V, 11936-7)

Relatia dintre cele doua parti Pe tot parcursul partii intai, Faust ramane nesatisfacut; ultima concluzie a tragediei si rezultatul pariului este dezvalui in partea a doua . Prima parte repezinta lumea cea mica si actiunea are loc in camera de studiu a lui Faust, in contrast, in partea a doua are actiunea se petrecere in lumea cea larga .

Prologul n Cer, din Faust al lui Goethe, aduce o viziune legat de dualismul autoritii. Mircea Eliade remarc o anume sympatie ntre Dumnezeu i Mefisto, dnd sensul originar cuvntului grecesc. Din punctul su de vedere, diavolul nu anuleaz faptele dumnezeieti, ci este doar piedica stimulatoare a vieii; ca element negator el l conduce pe Faust spre sensul totalitii, l ndrum spre viziunea identitii contrariilor. n tradiie medieval, Mefistofel (cel care urte lumina) este un demon situat imediat dup Satana. Aadar, constituie rul oficializat. Dar, la Goethe, n Prolog n Cer, apare mai curnd ca un camarad plictisit al dumnezeirii: pune rmag cu Dumnezeu, accept s-l ispiteasc pe Faust, iar misiunea lui nu este nicidecum rodul entuziasmului i nici mcar al datoriei. Accept pariul dintr-o atitudine de juctor rezervat i i se adreseaz Stpnului lumii fr nici o reveren, printr-un apelativ, din punctul meu de vedere, stupid: btrne. i prin cellalt prolog (n teatru), Goethe d sugestia unei poveti convenionale, n care rolurile sunt dinainte stabilite. n ciuda acestui fapt, nimic nu anticip deznodmntul. Faust este o fabuloas sintez a ideilor, care pornete de la o poveste de circulaie european, prelucrat n mai multe rnduri, dar care, n esen vorbete despre aspiraiile ascunse ale fiinei. Subiectul nu este aadar de interes. Mai curnd drama lui Faust, fericitul rob al lui Dumnezeu intereseaz aici. Ajuns la vrsta senectuii, ntristat de faptul c n-a descoperit nici piatra filozofal i c nici n-a cunoscut minunile vieii senzuale, Faust accept ceea ce-i promite Mefistofel: tinereea, dragostea i puterea, n schimbul sufletului su. Este att de omeneasc dorina lui Faust, c este aproape imposibil s nu te ntrebi dac exist vreo fiin n lume care s refuze pactul mefistofelic. Povestea lui Faust ilustreaz nemulumirea fiinei care sper s nfrng sentimentul morii prin aspiraia la un ideal. El renun la cunoaterea spiritual, la munca sa de savant, atunci cnd nelege c omul s-afirm doar prin neastmpr, iar el identific aceast chemare spre nonconformism cu o sfidare a timpului ordonat. Vrea s descopere sensul fiinei trind n valvrtejul ntmplrii, prin nlare i cdere: Al cugetrii mele fir e rupt,/ Mi-e scrb din tiine s m-nfrupt./ Hai, deci, s-mi potolesc n senzuale/

Adncuri patimile ca de foc!/ Din ale vrjilor virgine poale/ Minunea, pregtit, s-o dezghioc!/ Beia timpului, ca valul mrii,/ M-arunce-n valvrtejul ntmplrii! Aceast viziune mi se pare fascinant. Trirea sub beia timpului i n miezul hazrdului sunt poate c cele mai de temut direcii pentru fiin; n general, oamenii sunt terorizai de trecerea timpului i rareori i doresc s triasc la voia ntmplrii. Fixarea aceasta fr rezerve n efemeritatea lumii nedumerete i intrig, dac n-ar exista cea de-a doua parte a tragediei, n care dorina faustian prinde un sens cu totul neateptat. Povestea Margaretei n sine n-are importan, ct sensul pe care l d mnturii. Faust trateaz iubirea ca pe un experiment, urmeaz sfaturile lui Mefisto i declaneaz o serie de drame: moartea mamei i a fratelui Margaretei, dar mai cu seam, fr s vrea, o constrnge pe Margareta la crima capital - pruncuciderea -, din care cauz ea este nchis i condamnat la moarte. Partea aceasta din Faust este, cu siguran, cea mai cunoscut. Ea nu aduce contribuii nici n plan estetic i nici ontologic. Nici mcar ncheierea nu dezvolt sensuri speciale. Faust ptrunde n temni cu ajutorul lui Mefisto i ncearc s-o salveze pe Margareta; el crede c eliberarea de sub legile pmnteti i poate aduce fericirea, ns Margareta, gsete drumul spre mntuire, se abandoneaz judecii cereti i moare cu sufletul salvat. Cea de-a doua parte a tragediei constituie cu adevrat o revelaie. Trirea sub imperiul unui timp euforizat nsemn, pentru Goethe, risipire. Fabuloasa cltorie a lui Faust i Mefisto n trecut, pn n Grecia antic, are ca principal scop ca Faust s cunoasc iubirea absolut, cucerind-o pe cea mai frumoas femeie - Elena din Troia. Dac realitatea s-a dovedit imprevizibil (povestea Margaretei), iluzia inoculeaz sensul efemeritii; Faust atinge suprema fericire, prin iubirea Elenei, dar fiul lor (Euphorion) este o ntrupare a setei de absolut; el se nal precum Icar i ntocmai ca acesta pierde msura i moare. Aici apare sensul risipirii n lume. n fond, Euphorion (purttorul de bine) este o creaie artificial, asemntoare homunculului creat de Wagner, savantul situat la antipodul atitudinii faustice. n timp ce Faust evadeaz ntr-un timp ideal, discipolul su, Wagner, alchimistul, laud viaa echilibrat i tihna crilor, respingnd ndemnurile nzdrvane. El ajunge la rezultatul dorit: recreeaz smburele vieii, prin dizolvare i coagulare, un homunculus care nchide n sine schema general a lumii; acesta este calendarul universal, istoria general, care ignor sensurile devenirii individuale i formele subiective ale vieii. De aceea, Homunculus i conduce pe Faust i Mefisto de-a lungul istoriei, cu intenia de a afla secretul universului (punctul de pe i), n timp ce Wagner rmne s-l atepte, cci el nu are chemarea aventurii. Dei ajunge la adevrul suprem, Homunculus nu mai revine la creatorul su. El descoper c sensul lumii este devenirea sub imboldul iubirii, iar aceast revelaie o vor avea i Euphorion i Faust. Secvena n care este cuprins descoperirea lui ni s-a prut extrem de interesant. Homunculus nelege sensul devenirii dup ce asist la transformarea continu a zeului Proteu. Lumea se afl ntr-o permanent nnoire pentru c triete, se metamorfozeaz fr ncetare n toate amnuntele ei. Omuleul nchis n fiola alchimic i d seama c nu este dect o iluzie condiia lui de stpn al timpului. Dus de Proteu n mijlocul oceanului, copleit de dorul primordial i ajutat de Eros, Homunculus i sparge nveliul de sticl i se risipete n ap pentru a trece apoi prin toate formele vieii pn la a-i mplini suprema dorin a ntruprii umane. Aceast aventur a devenirii reprezint sensul lumii. Chiar dac nu contientizeaz, Faust, incapabil de ateptare, reface, pe o alt treapt, acelai traseu ca i Homunculus, ca i Euphorion: se arunc n valvrtejul ntmplrii,

triete beia timpului, se dizolv prin experienele sale instinctuale, pn ajunge n lumea imaculat a gndului cel bun. Nici dorina de a schimba faa lumii, nici gndul salvrii prin fapta memorabil nu schimb destinul omului trector. Faust vrea s fac binele general, dar cnd deine puterea ajunge s creeze o lume numai pentru sine. Dup ce doi btrni, Philemon i Baucis, mor din vina sa, copleit de Grij, frmntat de remucri vagi i orb, precum Oedip, Faust este iluminat nu de gndul cel bun i altruist, ct de iubirea pentru cellalt. Trirea adevrat, pe care o invocase se ntrupeaz din omenescul sentiment de compasiune fa de cei doi btrni. Povestea lor l mic, iar simmntul acesta valoreaz mai mult dect toate ncercrile sale de a transforma pmntul ntr-o grdin paradiziac. Aadar, iubirea Margaretei, adic a celuilalt, iubirea pentru frumuseea desvrit, dar mai ales sentimentul de mil cretin fa de soarta altuia, chiar i n forma aceasta de remucare i de vinovie dureroas pe care o resimte Faust la moartea celor doi btrni, se reunesc ntr-un sentiment suprem: dragostea general. Faust se nal la Cer, cci iubirea, doar pe cei ce iubesc i duce n sus. Coborrea i nlarea faustic ilustreaz drumul fiinei de la diavol la Dumnezeu. Faust i vinde sufletul diavolului n noaptea de Pate, dup nvierea lui Crist, reconstituind sensul cderii adamice de la ispita pcatului la mntuirea i renaterea cristic; el capt gustul greelii, dup ce este convertit prin magie (ritualul mandalei), ca i primul om, i, ca i acesta, dorete s fie Dumnezeu, vrea s creeze, dar creaia sa este efemer (Euphorion), se risipete n neant devorat de dorina devenirii. Aceeai dorin l anim i pe Homunculus. Abia dup aceast experien, Faust i caut salvarea n munc. ns fapta sa este subiectiv, efortul se dovedete zadarnic. Asanarea mlatinii nseamn eliberarea de egoismul monstruos i ucigtor i chiar dac Faust nu ajunge s-i definitiveze gndul, el se salveaz, se nal pentru c a descoperit iubirea pentru cellalt. Replic la teoriile renascentiste despre iubirea mistic, finalul tragediei sugereaz ideea c esena lumii este etern-femininul, dragostea i moartea, reunite n sensul nlrii. Toat zbaterea teribil a personajului se nscrie n metamorfoza general a materiei, de la sentimentul de oroare n faa timpului necrutor la cel de abandon mistic, de acceptare a legturilor fireti cu fiecare element al lumii. Prins n frmntarea general, Faust este robul, aa cum l numise Dumnezeu n Prolog n Cer, adic fiina cretin condamnat la fericire. Dar nu-i poate contientiza aceast condiie dect sub stimularea mefistofelic.

Partea intai a fost terminata de Goethe in anul 1806. Publicatia din anul 1808 a fost revizuita in cadrul editiei din anii 1828-1829, care a fost ultima editie pe care Goethe a scris-o cu mana sa. Inainte de aceasta, in anul 1790 a aparut un fragment partial din opera si anume Faust, un fragment. Primele aparitii ale operei, cunoscute sub numele de Urfaust, au aparut intre anii 1772 si 1775; in orice caz, detaliile care au fost scrise atunci nu mai sunt in intregime gasite in varianta finala a piesei din zilele noastre. Goethe a terminat a doua parte a piesei si anume Faust Partea a doua in anul 1832 fix in anul in care acesta a murit. In contrast cu Faust: Tragedia Partea intai, focusul nu mai este pe

sufletul lui Faust, care a fost vandut Diavolului, ci pe partea fenomenelor sociale, cum ar fi psihologia, istoria si politica. A doua partea a format pricipala ocupatie a ultimului an din viata lui Goethe, iar aceasta a aparut postmortem in anul 1832. Heinrich Faust, un elev, care a luat anumite caractere din viata reala a lui Johann Georg Faust si din firele dramatice pe care Jakob Bidermann le-a scris in opera Legendele unui doctor in paris Wagner, servitorul lui Faust Faust partea intai este o poveste foarte complexa. Actiunea se petrece in mai multe locuri, prima locatie fiind raiul. Mephisto face un pariu cu Dumnezeu, ca il poate schimba pe Faust sa nu mai fie un om onest si cintit. Faust era omul preferat al lui Dumnezeu, si care se straduia sa invete absolut tot ce era de invatat. Urmatoarea scena are loc in camera de studiu a lui Faust, unde acesta incepe sa devins obsedat de stiinta, umanitate si religie, iar in acest moment Faust apeleaza la magie pentru a putea avea cunostinte infinite. El suspecteaza, totusi, ca incercari sale esueaza. Frustat, acesta se gandeste sa se sinucida, dar se razgandeste in momentul in care incepe sa auda ecoul indepartat al inceperii sabatorii Pastelui. El pleaca la o plimbare impreuna cu asistentul sau Wagner, iar in drum spre casa acesta este urmarit de un puddel vagabond. In camera de studiu a lui Faust, cainele se transforma in Mephisto. In acel moment Faust face un pact cu diavolul: diavolul face tot ceea ce ii spune Faust sa faca atat timp cat diavolul este pe pamant, iar in schimb Faust ii spune ca il va servi in iad. Aranjamentul lui Faust este acela ca in perioada in care Mephisto il serveste pe Faust, Faust este fericit cu absolut tot ce ii ofera diavolul si va dori sa stea in acel moment pentru totdeauna, iar pe urma va muri in momentul imediat urmator. Dupa ce diavolul doreste ca Faust sa semneze cu pactul cu propriul sange, Faust se plange ca Diavolul nu are incredere in cuvantul sau de onoare. Intr-un final, Mephisto castiga pactul, iar Faust semneaza contractul cu o picatura din propriul sange. Faust are de facut cateva calatorii apoi se intalneste cu Margaret. Faust se simte atras de aceasta si impreuna cu cateva bijuterii si cu ajutorul unui vecin de-al acesteia (...) n camera de studiu a lui Faust, cinele acestuia se transform n Mephisto. n momentul acela Faust se hotrte s fac o nelegere cu diavolul. Mephisto i ndeplineste toate dorinele pe care le are Faust atat timp ct diavolul este pe pmnt, n schimb Faust a promis c l va servi n Iad. n perioada n care Mephisto l servete pe Faust, acesta este fericit cu absolut tot ce i ofer diavolul i va dori ca timpul s rmn pentru totdeauna n locul acela plin de desfrnri. Diavolul doreste ca Faust s semneze un pact cu propriul snge, Faust se plnge c Diavolul nu are ncredere n cuvntul su de onoare. La final Mephisto ctig i Faust semneaz pactul cu o picatur din propriul snge. Faust are de fcut cteva clatorii apoi se ntalnete cu Margaret. Faust se simte atras de aceasta i mpreun cu cateva bijuterii i cu ajutorul Diavolului o aduce pe Margaret n braele lui. Faust o seduce pe Gretchen, iar acetia au o relaie. Mama lui Gretchen moare datorit otrvii administrat de Gretchen deoarece aceasta vrea s obin puin intimitate pentru ea i Faust. Gretchen descoper c este nsrcinat. Fratele lui Gretchen l acuz pe Faust i l provoac, acesta moare pentru c Diavolul n protejaz pe Faust. Gretchen i neac copilul din flori i este condamnat pentru omor. Faust ncearc s o scape pe Gretchen

de la moarte, ncercnd s o scape pe aceasta din nchisoare. Aflnd c nu poate s o scape, Faust i Diavolul fug din nchisoare, moment n care din ceruri se aude o voce care le spune acestora c Gretchen va fi salvat. Faust se trezete ntr-un tinut al znelor, pentru a iniia noi cercuri de aventuri i de propuneri. Piesa are cinci acte, relativ izolate unele de celelalte, fiecare dintre ele avnd teme diferite. n final Faust ajunge n Rai, din cauz c pierduse numai jumtate din pariu. Pe tot parcursul prii nti, Faust ramane nesatisfcut; concluzia tragediei i rezultatul pariului este dezvlui n partea a doua . Prima parte repezint lumea cea mica i toat aciunea are loc n camera de studiu a lui Faust, n partea a doua aciunea se petrecere n exterior: n lumea cea larg.

Faust este omul insetat de cunoasterea lucrurilor materiale, vesnic aflat in cautare a ceva nou, vesnic nefericit cu ce are, ajunge sa faca un pact cu diavolul( Mefistofel )pentru a avea acces la cunoasterea absoluta ,interzisa. Diavolul se ofera sa il slujeasca pe pamant, bineinteles in schimbul sufletului sau. Opera lui Goethe este o tragedie in versuri, in doua parti, la care Goethe a lucrat peste un sfert de secol, insa considerata de multi capodopera literaturii germane, si una dintre cele mai mari scrieri ale literaturii mondiale. Actiunea are loc in mai multe cadre, primul fiind in Rai, unde Dumnezeu pariaza cu Mefistofel ca acesta nu il poate seduce pe muritorul sau preferat, Faust. Actiunea se muta apoi pe pamant, unde il gasim pe Faust deprimat din cauza limitarilor sale de muritor, aflat in imposibilitatea gasirii unui sens al vietii. Mefistofel ii promite lui Faust ca ii va oferi cunosterea in schimbul sufletului. Faust accepta pactul. In scurt timp, Faust se indragosteste de tanara Margaret ( sau Gretchen ), pe care o cucereste cu ajutorul lui Mefsitofel. Aceasta se va indragosti la randul sau de Faust si va ramane insarcinata, ca apoi sa isi omoare copilul. Va fi condamnata la inchisoare pentru uciderea copilului, iar Faust si Mefistofel vor incerca sa o salveze, insa atunci se va auzi o voce din cer anuntand ca este salvata. Astfel se sfarseste prima parte a operei.