FAUST PARTEA INTAI

Opera se incepe cu o dedicatie. Urmeaza un dublu prolog: Prolog in teatru (ocazie pentru Goethe de a-i prezenta concepiile despre literatura) i Prolog in cer. Aici intervine o prinsoare intre Dumnezeu i Mefistofel, diavolul care, convins ca omul este dominat de principiul raului, ii spune lui Dumnezeu ca ii va demonstra ca il poate ademeni chiar si pe omul sau preferat de pe Pamant, Faust. Faust este un batran savant, ajuns la capatul unei viei de studiu, ce ii exprima intr-un monolog insatisfacia faa de inutilitatea cunotinelor sale, niciodata depline. Frustrat, Faust se gandeste sa se sinucida, dar se razgandeste in momentul in care aude un cantec bisericesc ce preamarea venirea Pastelui. In camera sa de studiu intra un caine care apoi se transforma in Mefisto. Acesta vine ca raspuns la disperarea sa si ii propune sa ii daruiasca frumusete si tinerete in scopul cunoasterii absolute. Cei doi fac acest pact cu urmatoarele conditii: cat timp traieste, Faust va fi servit de Mefisto, iar dupa ce va muri il va servi pe Mefisto in iad. De comun acord, au stabilit ca ziua in care Faust va muri va fi ziua in care va fi atat de fericit incat va dori ca acele momente pe care le traieste sa dureze o vesnicie. Faust semneaza pactul cu propriul sange deoarece diavolul nu are incredere in cuvantul lui. Dupa ce semneaza, cei doi pornesc cateva calatorii. Aceste aventuri in care Mefisto il conduce pe Faust pot reprezenta treptele spre fericire. Beia din pivnia lui Auerbach semnifica placerile vulgare, care nu-l pot satisface pe insetatul de absolut Faust. La o petrecere, Faust o cunoaste pe Margareta. Cand aceasta vrea sa plece, Faust roaga sa ii permita sa o conduca pana acasa, dar fata refuza ferm. Apoi, cu ajutorul lui Mefisto, Faust reuseste sa o cucereasca pe Margareta. Ba chiar, aceasta ii permite sa petreaca noaptea in casa ei. Pentru ca Faust sa poata intra la ea in casa fara nicio problema, Margareta o otraveste pe mama ei. Valentin, fratele Margaretei, il provoaca pe Faust la duel deoarece Margareta ramane insarcinata, dar Valentin este ucis de catre Mefisto si Faust. Pentru a uita de fata de care se indragostise, Mefisto il duce pe Faust sa participle la Noaptea Valpurgiei; noapte in care, pe un munte, vrajitorii il preamareau pe Satan si la care participau numai vrajitoare desfranate. Acest lucru nu l-a facut pe Faust sa uite de iubita lui.

Aceasta, la randul ei, disperata ca Faust a parasit-o, se duce sa isi gaseasca alinarea intr-o biserica, dar vocea lui Mefisto rasuna chiar si in lacasul sfant, acuzand-o pentru tot ce s-a intamplat. Margareta innebuneste si isi ineaca copilul nou-nascut. Inainte sa se indragosteasca si sa fie parasita, Margareta spunea: As vrea ca niciodat' sa nu iubesc, caci pierderea m-ar tulbura de moarte. Din cauza uciderii copilului, Margareta este condamnata si inchisa. Vrand sa o salveze, Faust vine la ea in temnita in incercarea de a o elibera. Aceasta se bucura enorm cand ii aude vocea, dar in momentul in care il vede pe Mefisto refuza sa paraseasca celula. Disperata, cheama in ajutor cetele ingeresti. Ingerii ii aud strigatul si vin in ajutorul ei. In timp ce sufletul ei se ridica la cer, Mefisto spune: "Sie ist gerichtet!" (e condamnata!), dar vocile ingerilor se aud spunand: Sie ist gerettet! (e mantuita!).

FAUST PARTEA A DOUA A doua parte este divizata in 5 acte. In primul act, Faust este trezit dintr-un somn lung, eliberat de sentimentul vinovatiei. El si Mefisto pleaca apoi la curtea imparatului german, unde rezolva problemele de ordin fiscal ale acestuia prin introducerea bancnotelor, dupa care ironizeaza lacomia curteanilor la un carnaval. Dupa ce coboara pana la regatul Mamelor, zeite puternice dar neunoscute, Faust se intoarce cu capacitatea de a a-i invoca pe Elena din Troia si Paris pentru imparat. Faust cade prada dorintei sale pentru Elena, ce dispare in timp ce incearca sa o prinda, dupa care cade inconstient. Actul 2 incepe cu scena in care Mefisto il aduce pe Faust, inca inconstient, la camera sa de studiu. Se intalneste cu Wagner, fostul invatacel al lui Faust care acum este un profesor faimos si care creeaza viata in laborator. Homunculus, micul om rezultat al experimentului, ii ia cu el pe Mefisto si inca inconstientul Faust la Noapea Walpurgica in Grecia, unde zeii, semizeii si alte personaje din mitologia greaca sunt adunati. Faust se trezeste si pleaca in cautarea Elenei, ajungand in lumea de jos. Homunculus cauta si gaseste o cale de a scapa sin sticla in care este incuiat, si trece intr-o stare superioara de existenta. In actul 3, Elena scapa din lumea de jos si se intoarce in Sparta, dar cu teama de sotul sau Menelaus care intentioneaza sa o ucida. Mefisto, sub infatisarea inspaimantatoare a lui Phorcyas, o convinge sa-si caute refugiu intr-un castel medieval in nord, unde Faust in rolul cavalerului o asteapta. El o castiga pe Elena, si se muta in Arcadia unde au un fiu, Euphorion. Dar cand Euphorion incearca sa zboare si nu reuseste, el si apoi Elena, coplesita de durere, dispar din viata lui Faust.

In actul 4 il vedem pe Faust indreptandu- si atentia spre un plan de a recupera pamant de la mare. Mefisto il convinge sa-l ajute pe imparat intr-un razboi impotriva unui rival, care este castigat cu ajutorul a 3 personaje aflate in slujba lui Mefisto, personaje ce reprezinta forte primare ale violentei. Drept recompensa, imparatul ii incredinteaza lui Faust pamanturi pe coasta unde poate sa- si continue planurile. In actul 5, aceste planuri au progresat foarte bine, dar acum batranul si puternicul Faust ii vede pe Philemon si Baucis care locuiesc pe pamantul recuperat, ca un obstacol. Ii cere lui Mefisto si celor trei ajutoare sa le gaseasca o noua casa. Ei totusi ii omoara pe cei doi si le incendiaza casa. Faust este vizitat de personajele alegorice- reprezentari ale dorintei, datoriei, nevoii si a grijii, iar Grija il orbeste. Faust inca incearca sa imbunatateasca pamantul si viata locuitorilor. Avand o viziune frunoasa asupra viitorului, el anticipeaza o clipa trecatoare de fericire careia i-ar cere sa dureze. In timp ce da glas anticiparii sale, moare. Mefisto, convins ca a castigat pariul, este pe punctul de a lua sufletul lui Faust in iad, dar in gup de ingeri il impiedica si poarta sufletul catre ceruri. In scena finala o gama larga de personaje din mitologia crestina si figuri simbolice, printre care si sufletul Margaretei, conduc sufletul lui Faust catre inaltimi.