Caracterizare Faust

Faust, protagonistul operei epice "Faust" scrisă de Johann Wolfgang

von Goethe, este un personaj emblematic, captivant și complex, care
simbolizează dorința arzătoare de a atinge potențialul deplinei realizări
intelectuale, cât si în ceea ce privește alte aspecte ale vieții.Ca un om de
știință în vârstă, deziluzionat de limitele cunoașterii umane și de
insatisfacțiile adânci ale existenței sale, Faust fascinează cititorul prin
călătoria sa interioară și complexitatea sa psihologică.
Faust,protagonistul operei ce-i poartă numele,este prezentat încă din
debutul operei din punct de vedere social ca pe un doctor bătrân
recunoscut de lume,un cunoscător al filosofiei si teologiei si învățăcelul
străduitor preferat al Domnului,pe credința căruia pariază cu Mefistofel. El
este considerat un marginal în societate, neîmpărtășind valorile și
obiceiurile contemporanilor săi.
În ceea ce privește caracterizarea psihologică,Faust este marcat de o
puternică dorință interioară de a-și împlini aspirațiile și de a găsi un sens
mai înalt al existenței sale. El este adesea cuprins de un sentiment de
neliniște și neîmplinire, îndemnându-l să se întrebe asupra valorii
cunoașterii și a propriei sale existențe. Faust reprezintă o paradigmă a
luptei interioare a omului între rațiune și pasiune, între spirit și carne.
Pe plan moral,Faust este un personaj controversat.Deși inițial este
prezentat ca un om cinstit și moral, el este tentat să încheie un pact cu
Mefistofel în căutarea plăcerilor efemere și a puterii absolute. Această
alegere evidențiază o partea întunecată a lui Faust și îl plasează în conflict
cu valorile și convingerile morale tradiționale.
Trăsătura de caracter dominantă a protagonistului este dorința lui
vehementă de cunoaștere și insatisfacția continuă cu limitele existenței
umane.El simte că știința și educația convențională nu îi oferă răspunsurile
căutate și, în consecință, se angajează într-o căutare disperată pentru a-și
împlini aspirațiile intelectuale și spirituale. Această dorință nestăvilită de
cunoaștere este sursa principală a acțiunii și a evoluției personajului în
operă.
O primă secvență ce pune în evidență trăsătura definitorie a
personajului este momentul în care acesta încheie un pact cu Mefistofel,
diavolul, în dorința sa de a obține putere și satisfacții materiale.In ziua de
Paște,Faust se alătură asistentului său, Wagner, pentru a face o plimbare în
zona rurală, unde se întâlnesc cu oameni care sărbătoresc. În timpul
plimbării, Faust este urmărit de un pudel, care îl însoțește până acasă.
Odată ajuns în birou, pudelul suferă o transformare și se dezvăluie că este
Mefistofel, diavolul în persoană. Mefistofel îi propune un contract lui Faust:
el va îndeplini toate dorințele și ordinele lui Faust pe pământ, iar Faust va
face același lucru pentru Mefistofel în Iad. Mefistofel reușește să plece și
se întoarce a doua oară in biroul doctorului,acum cu contractul pregătit,pe
care Faust il semnează cu sânge.Pe parcursul operei, acest pact cu
Mefistofel îl va conduce pe Faust către o serie de experiențe și aventuri,
precum și către consecințe grave și tragedii. El își va da seama treptat de
greșelile sale și de neajunsurile pactului încheiat. Acestă secvență devine
astfel un punct de referință în caracterizarea lui Faust, evidențiind riscurile
și complexitatea umană în căutarea împlinirii și a cunoașterii.
A doua secvență ilustrativă este momentul în care Faust,după ce a fost
transformat în tânăr de către o vrăjitoare, o întâlnește pe Margareta, o
tânără inocentă și naivă,de care se îndrăgostește.În această secvență,
Faust își dorește să îi ofere Margaretei o viață mai bună și o seduce cu
ajutorul lui Mefistofel, dar în același timp, acțiunile lor conduc la o serie de
consecințe tragice. Margareta descoperă că este însărcinată, iar suferința
ei se amplifică atunci când Faust și Mefistofel îl ucid pe fratele ei, Valentin,
într-un duel cu sabia. În ciuda eforturilor lui Mefistofel de a-l distra pe
Faust, acesta din urmă insistă să o salveze pe Margareta de la execuția la
care a fost condamnată după ce și-a înecat copilul nou-născut.
În temniță, Faust încearcă în zadar să o convingă pe Margareta să-l
urmeze către libertate. În finalul tragic al povestirii, în timp ce Faust și
Mefistofel fug din temniță, o voce divină din ceruri anunță mântuirea
Margaretei. Această secvență subliniază dorința lui Faust de a se elibera
de limitările sociale și morale și de a trăi întru totul pasiunea și plăcerea
vieții. El este dispus să înfrunte consecințele și să riște totul pentru a trăi
această experiență intensă alături de Margareta.
În concluzie, opera "Faust" de Johann Wolfgang von Goethe explorează
o serie de aspecte sociale, psihologice și morale ale personajului
principal, Faust. El este prezentat ca un căutător al cunoașterii,împlinirii și
eliberării de constrângerile umane. Dorința sa arzătoare de a trăi întru totul
experiența vieții și de a-și satisface aspirațiile îl conduce pe un drum
periculos și plin de consecințe tragice. Opera evidențiază lupta interioară a
lui Faust și oferă o explorare profundă a naturii umane și a complexității
sale.