ANALIZATORUL CUTANAT

Suprafata pielii reprezinta un imens câmp receptor. Toate structurile pielii contin o varietate
larga de structuri receptoare ce constituie segmentul periferic (receptor) al analizatorului cutanat.
Sensibilitatea cutanată:
-este prima sensibilitate care se dezvolta in viata omului (in ordine filogenetica)
-stimulii specifici pentru acesta sensibilitate sunt stimuli mecano-fizici (consistenta, duritate,
rugozitate, greutate, temperatura etc.)
-este sensibilitatea aflata la baza comunicarii cu mediul extern, toate celelalte forme ale
senzatiilor exteroceptive desprinzandu-se ulterior din sensibilitatea cutanata

Principalele tipuri de receptori cutanati (a se citi cursul!)

SENSIBILITATE /TIP DE RECEPTORI /RECEPTORI/ LOCALIZARE/ STIMULI

1. tactilă fină / mecanoreceptori / corpusculi:— Meissner— Merkel/ papile dermice— foliculii

pilosi/ stimuli= deformari usoare ale tegumentului (atingere)
2. tactila protopatică/ mecanoreceptori/ corpusculi:— Golgi— Ruffini— Pacini/ hipoderm /
stimuli=presiune, deformare si intindere a tegumenului
3. termică / termoreceptori/ corpusculi:— Krause— Ruffini—terminatii nervoase libere/—
derm— hipoderm— corneea globului ocular/stimuli=— rece— cald (diferente de temperatura)
4. dureroasă / algoreceptori/ terminatii nervoase libere/—epiderm, foliculi pilosi, cornee/
stimuli=nespecifici care determina leziuni celulare

La nivelul analizatorului cutanat (tactil) se diferentiaza 3 grupe principale de senzatii:

o senzatiile tactile - (tactile, vibratorii si de presiune) – tactul, vibratia si presiunea sunt uneori
clasificate ca senzatii separate, desi sunt determinate de intensitati diferite ale aceluiasi stimul de
baza
- senzatia tactila rezulta prin stimularea receptorilor specifici din tegument sau din
tesuturile subiacente
- senzatia de presiune rezulta prin deformarea tesuturilor profunde
- senzatia vibratorie rezulta prin semnale repetitive, rapide, declansate de distorsiunea
mecanica a suprafetei tegumentare
o senzatiile termice – reflecta diferenta de temperatura dintre tegument si obiectul-stimul
o senzatiile dureroase (algice)– sunt rezultatul unor stimuli nocivi, care depasesc pragul
sensibilitatii tactile sau celei termice, provocand senzatia de durere.

Structurile receptoare sunt diferite pentru cele 3 tipuri de senzatii (inclusiv repartitia receptorilor
la nivelul tegumentului este diferita).

Determinarea discriminării tactile (vezi LP pg. 381+prezentul material) reprezinta distanța

minimă la care este posibilă recunoasterea a doua excitatii (simultan), fiind variabilă in
functie de diferitele regiuni ale corpului.
Daca sunt aplicate simultan 2 excitatii, se percep 2 senzatii distincte, in cazul in care distanta
dintre cele 2 locuri de aplicare a excitatiei este suficient de mare.
Cand cele 2 puncte sunt separate de o distanta mai mica, se percepe o singura senzatie.

Tehnica de determinare: foloseste un compas special (esteziometrul Weber) sau un compas

obisnuit cu varfuri tocite.
La aplicarea simultana a ambelor brate ale compasului pe zona de cercetat astfel incat actiunea
excitatoare să se exercite numai prin greutatea compasului, se vor percepe 2 senzatii (pentru
fiecare punct de contact al bratelor compasului cu tegumentul). Apropierea bratelor compasului
va determina la un moment perceperea unei singure senzatii.
Se stabileste distanta minima la care sunt percepute doua senzatii distincte, prin masurarea
pe tegument a distantei dintre punctele de excitare sau prin citire directa pe rigla gradata a
esteziometrului Weber.

Esteziometrul Weber
Distanta minima care trebuie sa separe 2 puncte stimulate pentru a produce o senzatie dubla
este diferită în zonele cutanate ale corpului:

Regiunea/ Distanta minimă (mm)

Suprafata interna a varfului degetului 2,3
Suprafata dorsala a falangei a III-a 6,8
Palma 11,3
Talpa 16
Suprafata dorsala a mainii 31,6
Ceafa 54
Mijlocul spatelui, bratul si coapsa 67,1

Daca se aplica o excitatie tactila intr-un punct de pe piele, un subiect normal poate localiza cu
mare precizie excitatia. Această capacitate se numeste topognozie si, desi exista o baza
anatomica privind capacitatea tuturor punctelor cutanate pe scoarta cerebrala, aceasta capacitate
este dobandita prin experienta si nu innascuta.
Capacitatea de localizare este variabila in diferite zone ale corpului si este modificata in unele
afectiuni ale sistemului nervos.
Un subiect normal are capacitatea de a recunoaste obiectele puse in mana sa sau pe alta parte a
corpului. Aceasta capacitate se numeste stereognozie (gr. sterio = solid, gnosis = cunoastere).
Lipsa acestui simt se numeste astereognozie.

Tulburari ale senzatiilor cutanate - pot apare prin leziuni ce implica oricare din segmentele de
transmitere a senzatiei cutanate:
- parestezia: este o senzatie anormala, nedureroasa (dar neplacuta) resimtita la nivelul
tegumentului, fara actiunea unui stimul aparent; individul descrie frecvent senzatia ca fiind este
de tipul: amorteli,furnicaturi, arsuri, senzatie de frig sau cald
-disestezia: tulburare de regula a sensibilitatii tactile, neplacuta, provocata sau spontana
-hiperestezia: perceptia exagerata a unor stimuli cu intensitate medie (ex: atingerea usoara a
mainii este resimtita ca fiind foarte puternica, neplacuta)
-hipoestezia: scaderea sensibilitatii cutanate la stimuli specifici (cald, frig,atingere); este, de fapt,
o diminuare globala a sensibilitatii
-hiperalgezia: este un raspuns exagerat la un stimul dureros (un stimul care provoaca in mod
normal durere, la un individ poate cauza aparitia unei senzatiidureroase severe)
-hipoalgezia: scaderea capacitatii de a distinge clar un stimul dureros (senzatiedureroasa
diminuata) (ex: individul este intepat cu un ac, iar senzatia resimtita deacesta nu este de durere
mare)
-anestezia: pierderea completa a sensibilitatii intr-un anumit teritoriu (ex: pacientuleste intepat
cu un ac, iar acesta nu simte).