Liceul Tehnologic Georgiana

Asistent medical general

An I
Psihologie medicală

Relația asistent medical-pacient

Psihologie medicală este o ramură a psihologiei generale ce studiază

aspectele psihosociale asociate actului medical, cu scopul de a reda sănătatea
persoanei și de a o reinsera in mediul social și familial.
A exercita corect medicina înseamnă a răspunde prompt, onest și
înțelegere la diferite nevoi și cereri față de actul medical, care va trebui însoțit
întotdeauna de conștiința etică. Viața apare ca valoarea cea mai ridicată a lumii
materiale, iar sănătatea reprezintă bunul suprem al omului, ea nu are preț.
Asistenții medicali reprezintă unul dintre punctele centrale ale comunicării
în cadrul sistemelor medicale deoarece acțiunile lor se bazează pe interpretarea
și transmiterea informațiilor primite de la: cadrele medicale, persoanele care
îngrijesc pacientul, membrii familiei și pacienți. În plus, fiind responsabili
pentru a transmite informații unui număr mare de persoane, asistenții medicali
trebuie să fie capabili să comunice clar, mail ales în perioade de stres intens
pentru pacienți.
Asistentul medical trebuie să se apropie și să-i cunoască mai bine pe
beneficiarii îngrijirilor, ca să ofere îngrijiri mai bune, individualizate, complete
și continue. Boala este o rupere a echilibrului, a armoniei, care se traduce prin
suferință fizică, psihică, o dificultate sau o inadaptare la o situație nouă,
provizorie sau definitivă.
 Relația asistent medical-pacient va fi una de acceptare reciprocă, o
atitudine de respect, căldură și înțelegere empatică față de pacient, de asemenea,
ea nu se limitează doar la aplicarea tratamentului, ci și la stabilirea unei
comunicări psihice cu pacientul, pentru a-l putea ajuta în a-și exprima trăirile
interioare.
Comunicarea asistentului medical cu pacientul trebuie să coincidă cu starea
lui actuală, cu posibilitățile lui de înțelegere și asociată cu elemente de sprijin
pentru a influența pozitiv evoluția bolii sale. Încă de la internare comunicarea cu
pacientul se dovedește a fi cea mai importantă, pacientul trebuie să fie echilibrat
psihic, asistentul medical explicându-i scopul și natura intervențiilor,
familiarizează pacientul cu mediul său ambiant, asigură un mediu de securitate
liniștitor și administrează medicația recomandată de medic. Pentru o mai bună
aplicare a planului de tratament se caută să se realizeze o transpunere la nivel
mental (empatie) a asistentului medical față de bolnav și o racordare la suferința
acestuia pentru a-i înțelege cât mai fidel nevoile și trebuințele în procesul de
vindecare.
Boala fiind un sistem regresiv, care introduce o stare de alertă, schimbă
reactivitatea individului și duce la o mare hipersensibilizare, cu importante
rezonanțe afective. Din această cauză bolnavul trebuie să știe și să înțeleagă
semnificația mesajelor (rețete, schițe, cuvinte) pentru a le putea recifra în
sistemul său personal de informații.
Prin urmare, contactul asistentului medical cu pacientul nu este numai un
act terapeutic sau numai de morală, ci el este ambele în același timp. Se
constituie astfel un suport psihologic pentru pacient, acesta căutând o figură
protectoare pentru relația sa de dependență. Asistentul medical trebuie să evite
convingerea intuitiv-negativă a pacientului despre starea sa, pentru a evita orice
conflict cu acesta, iar prin comportamentul său trebuie să dea speranțe, liniște și
echilibru.