Orientari Avangardiste

Avangarda provine din frantuzescul „avant-garde” si literal s-ar traduce „grup care merge inainte”.

Avangarda desemneaza o atitudine estetica, o incercare de depasire a formelor artistice invechite. Desi
toate curentele au avut un caracter de avangarda, termenul se foloseste pentru a desemna curentele si
tendintele literare de la inceputul secolului al XX-lea: dadaism, futurism, suprarealism, constructivism,
integralism.

Avand un spirit militant avangarda literara protesteaza prin repulsie fata de prezent si prin negarea
valorilor consacrate (negarea conventiilor lierare, negarea idealurilor invechite etc.).

Literatura avangardista se caracterizeaza prin: umor negru, absurd, grotesc, ludic, forme nihiliste.

Majoritatea manifestarilor de avangarda au ca obiectiv descatusarea spirituala, eliberarea de istorie,

societate, cultura.

Printre procedeele literaturii de avangarda se numara: parodia, umorul negru, sarcasmul. Si ca forme de
manifestare, ea apeleaza la montaj, colaj, tehnica reportajului, distrugerea logicii si sintaxei, tehnica
asociatiei libere.

Trasaturile avangardei

Spiritul negator: se manifesta sub forma negatiei; constituie un motor al gandirii si al imaginatiei
scriitorului avangardist; isi gaseste explicatia in conditionarile interne; nu exprima o solutie literara, ci
mai curand una existentiala; efectele atitudinii negatoare se percep si la nivelul limbajului poetic.

Criza literaturii: considera ca literatura si arta trecea printr-o criza; vizeaza o cauza a dezvoltarii spiritului
negator; vizeaza toate aspectele sub care se manifesta literatura – formele institutionalizate,
continuturile exprimate, motivele si temele valorizate in perioadele literare anterioare, impartirea pe
genuri si specii literare.

Spiritul ludic: reprezinta o alternativa a spiritului negator; este implicat in „ comedia literaturii” scrisa si
interpretata de avangardisti; sustine capacitatea poetului avangardist de a schimba „mastile”, poetul-
personaj, poetul-clovn; contribuie la valorificarea motivului „lumea ca spectacol”.

Destructurarea textului poetic: constituie o consecinta a atitudinii negatoare fata de literatura; atinge
toate nivelurile constitutive ale textului – prozodic, sintactic, stilistico-retoric; atrage dupa sine anularea
distinctiilor gen.

Primatul existentei: neincrederea in literatura; instituie opozitia dintre existenta si literatura; modifica
statutul creatorului de literatura (de fapt refuzul acestui statut).
Estetica avangardei

Nu este un curent omogen, ci constituit dintr-un amalgam de curente.

Continua „eforturile de cautare” declansate de simbolism.

Avangardismul este accentuat vizual, plastic.

Anticonventionalism.

Ajunge la negativism radical, dezagregarea eului, anarhism.

Este uneori parodic, mergand pana la absurd, folosind acrobatiile verbale.

Principalele orientari avangardiste:

Dadaismul: termenul provine de la frantuzescul „Dada” = a) termen copilaresc pentru desemnarea unui
cal; b) idee fixa, obsesie.

Intemeietorul curentului, este considerat Tristan Tzara. Curentul porneste din jurul unei grupari de la
Zurich. Negand orice scoala, Tzara afirma „ dada este moartea spiritului”. Miscarea este una nihilista,
anarhica, urmand negarea si rasturnarea valorilor, dezorganizarea compozitiei , folosirea colajelor si
pregateste aparitia suprarealismului in artele plastice si literaturii. Discursul poetic este destructurat,
cuvintele nu au legaturi semantice, discursul este dezagregat.

Dadaistii organizeaza spectacole scandaloase, expozitii socante, fac declaratii incendiare si odata cu
abolirea logicii se proclama primatul absolut al spontaneitatii.

Constructivism: reprezinta un curent artistic si literar (ce se manifesta in literatura si arhitectura) si se

caracterizeaza prin tendinta de a apropia arta de formele industriale, de a cultiva analogiile dintre om si
masina, insistand asupra miscarilor mecanice\ automate. Doctrina estetica a fost formulata in 1920.

Revista „Contimporanul” aparuta in 1922 este „organ” al constructivismului romanesc.

Futurismul: miscare literara de avangarda aparuta in Italia 1909 care i-a atitudine impotriva traditiei.

Trasaturi: negare, accent pe mecanic, influentatii de filozofie lui Nietzsche.

Futurismul romanesc implica ironizarea cliseelor poetice, texte ludic ironice, stilul este telegrafic.

Integralismul: integreaza influente futuriste si dadaiste, pune accent pe cultivarea imagismului, se

urmareste eliberarea de gandirea logica, cele mai frecvente teme sunt visul, hazardul, spontaneitatea
actului creator.