De ce câinii și pisicile trebuie să aibă o dietă diferențiată?

În ceea ce priveste mărimea, in unele cazuri, nu există diferențe mari între pisicile și câinii din
zilele noastre. Există pisici care sunt mai mari și mai grele decât unii câini. Totuși, ceea ce a
rămas neschimbat în ambele este tractul digestiv, care îl reflectă pe cel al strămoșilor lor în
sălbăticie. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici de când alimentele industriale au fost
introduse pe piață (din anii 1970). Este nevoie de 100.000 de ani pentru ca un sistem atat de
complex ca tractul digestiv să se schimbe și să se adapteze la circumstanțe. Este absolut nefondat
să spunem că, din punct de vedere al digestiei, câinii și pisicile s-ar fi obișnuit deja cu hrana
industrială.

În urma practicii iresponsabile de încrucișare sau consangvinizare, a avut loc o anumită

degenerare în multe canise/felise, nu numai în ceea ce privește aspectul exterior al animalelor. Ca
urmare a unei diete nesănătoase care se administreaza de generații intregi, capacitățile digestive
ale animalelor au fost considerabil reduse. În zilele noastre, ca urmare a reducerii puternice a
florei bacteriene și enzimatice, câinii și pisicile sunt din ce în ce mai puțin capabile să digere
adecvat pentru speciile lor și, prin urmare, să rămână sănătoși.

De ce trebuie câinii si pisicile trebuie să aibă diete diferite?

În ceea ce privesc organele digestive și metabolismul, diferențele dintre câini și pisici sunt
următoarele.

*Câinele este carnivor facultativ, deci se hrănește majoritar cu carne dar si vegetale cand e cazul,
în timp ce pisica este carnivor obligat, deci se hrănește exclusiv cu carne.

*După cum se știe, strămoșul câinelui nostru este lupul, care vânează în haite, are dinți pentru a
rupe carnea, iar caninii sunt lungi și ascuțiți pentru a sfasia. Lupul mănâncă în haita și trebuie să
se grăbească dacă vrea să poată prinde ceva de mancare. Din acest motiv, rupe bucăți mari și le
înghite. Nu are prea mult timp să mestece.
Pisica, pe de altă parte, vânează individual, are o articulație temporomandibulară mai slabă decât
cea a câinelui, are dinți pentru a rupe carnea, poate termina de mâncat prada cu calm. Pisicile
vânează noaptea, simt mai bine și au unghiile retractabile. Mai mult, ca animale originare din
deșert, pisicile din natură își pot acoperi nevoile de lichide doar consumându-și prada.

*Un câine este fericit, spre displacerea stăpânului său, dacă are disponibila carne putredă sau
veche. O pisică n-ar atinge-o niciodată.

*Câinii pot posti câteva zile fără probleme, o pisică nu poate și mănâncă mai multe mese mici pe
parcursul zilei, așa cum se întâmplă și în natură.
Dacă o pisică posteste mai mult de 24 de ore, pot apărea boli (lipidoză hepatică), în special la
pisicile supraponderale, dar și la animalele tinere în creștere sau pisicile gestante sau care
alăptează.
*O altă particularitate a pisicilor este accea că acestea trebuie să aibă un aport regulat de taurină.
Taurina este un aminoacid esențial, iar pisica o poate sintetiza intr-o mica masura, spre diferenta
de caini. Sursele naturale de taurină sunt în principal inima, midiile și pestii. Carnea musculară
crudă (în special inima) conține multă cantitate, o cantitate suficientă pentru a acoperi nevoile
animalului. Este inutil să introducem suplimente de taurină, așa cum mulți o fac din greșeală.
Dacă pisica nu iubește inima, extractul de midii cu buze verzi (Perna cannaliculus) poate fi
folosit ca sursă naturală de taurină. Cel sintetic este doar parțial adecvat, deoarece pisicile nu îl
pot metaboliza; în plus este indicat să renunțați la aditivii sintetici. Prin fierbere, taurina este în
mare parte distrusă, motiv pentru care este întotdeauna adăugată sub formă sintetică în alimentele
industriale.

*Pisicile își acoperă nevoile de energie cu carne și lipide animale. O pisică poate digera cu
ușurință până la 64% grăsime în substanța uscată. Uleiurile vegetale care sunt adesea vândute ca
aditivi pentru BARF sunt aproape inutile. De ce??? Pe lângă taurină, pisica are nevoie și de
aportul de acid arahidonic, care se găsește exclusiv în lipidele animale, precum uleiul de somon.

*Câinii pot transforma betacarotenul în vitamina A, prin urmare, consumul de morcovi capătă un
sens important. Pot produce acid arahidonic din acid linoleic, deci nu sunt legați de o sursă
externă. Dar ceea ce câinii nu pot face este să formeze acizi grași omega 3 din acid linolenic
(EPA și DHA). În zilele noastre este posibil să găsim acești acizi grași exclusiv în carnea de
pește.
Carnea de la animale sacrificate, crescute pe pășuni conține mai mulți acizi grași omega-3, spre
deosebire de carnea provenită de la animalele sacrificate din fermele intensive.
Animalele sălbatice își acoperă nevoile pentru acești acizi consumând plante medicinale, iarbă
etc. Din acest motiv trebuie să fim atenți la un aport suplimentar de omega 3 (uleiuri animale).

*O altă particularitate a pisicii este incapacitatea sa de a forma vitamina A, din betacaroten. În

acest caz este nevoie de ajutor, administrând ficat (nu mai mult de 150g pe săptămână). Pisicile
sunt, de asemenea, incapabile să producă niacină (vitamina B). Cu o dietă crudă, totuși,
aprovizionarea cu niaicna este asigurata.

*Consumul de carne și grăsimi nu este suficient pentru câine pentru un aport optim. Deoarece în
natură lupul consumă mai întâi conținutul stomacal al prăzii, trebuie să încercăm să înlocuim
acest aport cu iarbă, plante medicinale, rădăcini, legume etc. Conținutul stomacal al unei prazi
este, de asemenea, alcătuit din multe enzime vegetale, de care lupul / câinele are absolut nevoie
pentru o digestie sănătoasă.
Pisica este capabilă să acopere nevoile aproape exclusiv cu produse de origine animală (carne,
grăsimi, oase și măruntaie), cu adăugarea unei mici părți de fibre vegetale sub formă de plante
medicinale. Dacă nu este posibilă administrarea oaselor, lipsa de calciu trebuie compensată cu
pulbere de coajă de ou (se aplica si in cazul cainilor).