Grupe de alimente

Este important sa aveti o dieta echilibrata care sa contina o varietate de alimente cat mai larga posibil.
Orientativ - alimentele pot fi impartite in sase grupe principale:

1. Carnea si pestele
Acestea sunt valoroase pentru proteine si continutul altor nutrienti. Carnea rosie este bogata in fier si unele specii de
peste (de exemplu, sardele, sardinele) sunt bogate in calciu. Carnea, pestele, oualele si produsele lactate contin sursele
cu cele mai utilizabile proteine.
Cantitati suficiente de proteine de calitate pot fi obtinute din cereale, fasole, linte, nuci si seminte - dar numai in cazul
in care o selectie de alimente diferite sunt consumate pe tot parcursul zilei.

2. Fructele si legumele
Acestea sunt o sursa importanta de minerale si vitamine. De asemenea, acestea pot contine amidon, zahar, pectina si
fibre. Consumati o varietate de produse cat mai larga posibil pentru a va asigura ca aveti o dieta sanatoasa.
Consumati-le fie crude, fie usor fierte. Prin depozitarea fructelor si legumelor intr-o zona rece, puteti mentine
continutul de nutrienti.

3. Cerealele
Acestea ofera carbohidrati, vitaminele B, calciu si alte vitamine. Cerealele integrale sunt o sursa buna de fibre si
componente importante pentru o dieta sanatoasa. Incercati sa introduceti o varietate de cereale in dieta, cum ar fi
meiul, hrisca si secara. Exista posibilitatea de a avea un regim alimentar sanatos fara cereale, dar fibrele si vitaminele
trebuie in acest caz consumate prin cresterea aportului de fructe si legume.

4. Laptele si produsele lactate

Acestea ofera calciu si alte minerale, proteine, vitamine, grasimi si vitamine liposolubile. Surse alternative de calciu
includ peste, vanat, fructe de mare, legume crocante, nuci si seminte.

5. Fasolea si Lintea (Leguminoase)

Acestea sunt o sursa importanta de proteine, cu continut scazut in grasimi. Ele contin amidon si fibre alimentare, fiind
astfel alimentele ideale de energie, bogate in vitaminele B si minerale. Fasolea poate fi pusa la incoltit pentru a oferi o
sursa alternativa de vitamina C.
Magazinele alimentare cu alimente sanatoase si supermarket-urile vand legume conservate – daca trebuie sa le
cumparati in sare / sau zahar asigurati-va ca sunt spalate bine inainte de utilizare.

6. Nucile si semintele
O sursa importanta de acizi grasi esentiali, proteine, fibre si minerale. Prin depozitarea in frigider puteti pastra
prospetimea lor. Semintele pot fi adaugate in cereale sau compoturi. Nucile si semintele intregi pot fi consumate cu
fructe intre mese, ca o gustare sanatoasa.
Laptele si produsele lactate
Aceasta grupa de alimente contine: laptele dulce (proaspat sau reconstituit din lapte praf sau condensat), produsele
lactate acide (laptele batut, iaurtul, chefirul etc.) si branzeturile. Untul, smantana si frisca, datorita continutului mare
de grasimi sunt incluse in grupa grasimilor.

Laptele si produsele lactate constituie o grupa cu mare valoare nutritiva datorita aportului de proteine, lactoza, calciu,
fosfor si vitamine (in special A, D si B).

Laptele contine in medie de 3,5% proteine care sunt constituite din: cazeina (aproximativ 3%), lactalbumina si
lactoglobulina (care impreuna reprezinta aproximativ 0,5%). Aceste proteine au valoare nutritiva superioara datorita
prezentei in cantitati optime a tuturor aminoacizilor esentiali precum si a coeficientului ridicat de utilizare digestiva.
Laptele are un continut ridicat de lizina, ceea ce face ca atunci cand acesta este consumat cu cereale sa corecteze
deficienta acestor proteine de calitate inferioara.

Laptele contine in medie de 3,6% grasimi care sunt reprezentate in special din grasimi saturate si steroli (colesterol
10mg%), fiind sarace in acizi grasi polinesaturati. Datorita recomandarilor de a scadea consumul total de grasimi si in
special de grasimi saturate, o atentie deosebita se acorda grasimilor din lapte si produse lactate, recomandandu-se
consumarea in special de produse partial sau total ecremate.

Laptele contine lactoza (un dizaharid) intr-un procent de aproximativ 4,9 si este singura sursa cunoscuta a acestui
glucid din alimentatie.

Laptele este bogat in: fosfor, calciu (principalele minerale ale laptelui), sodiu, potasiu si clor, dar contine putin sulf si
este foarte sarac in fier, cupru si mangan.

Laptele si produsele lactate constituie o buna sursa de vitamine hidrosolubile si liposolubile. Dintre vitaminele
hidrosolubile se remarca, continutul ridicat de vitamina B2. Laptele integral si branzeturile grase contin vitamine
liposolubile, in special vitaminele A si D.

Prin laptele proaspat se pot transmite microorganisme patogene (microbi care produc imbolnaviri), ceea ce implica
luarea unor masuri foarte stricte de igena. Pentru a se putea conserva, laptele este supus unor prelucrari termice,
respectiv pasteurizarea si fierberea. Pasteurizarea se efectueaza in mod obligatoriu in conditiile prelucrarii industriale
a laptelui si consta dintr-o incalzire la temperaturi ce variaza intre 65-85 grade Celsius. Pasteurizarea nu modifica
valoarea nutritiva a laptelui, cu exceptia distrugerii vitaminei C.

In ceea ce priveste fieberea, pentru a fi eficace trebuie sa se atinga temperatura de 100 grade Celsius timp de 3-5
minute. Prin fierbere valoarea biologica a laptelui scade mai mult decat prin pasteurizare, prin scaderea lizinei si
pierderea de vitamine.

Produsele lactate acide rezulta din fermentatia lactica produsa de microorganisme saprofite care insamanteaza
spontan laptele sau sunt adaugate sub forma de culturi selectionate. La temperaturi adecvate, o parte din lactoza este
transformata in acid lactic prin actiunea enzimelor acestor microorganisme.

Branzeturile se obtin prin inchegarea laptelui si separarea coagulului din zer. Acestea se caracterizeaza prin disparitia
aproape totala a lactozei. In coagul sunt retinute cazeina, grasimile, vitaminele liposolubile, sarurile de calciu si
fosfor, o parte din vitaminele hidrosolubile, iar in zer raman: lactalbumina si lactoglobulina. Din zer, prin fiebere si
acidulare usoara se obtine urda. 
Carnea si pestele
Carnea cuprinde in proportii varibile: tesut muscular si elementele asociate acestuia (vase sanguine, nervi), tesut
grasos, parti osoase sau cartilaginoase si eventual, in cazul pasarilor, pielea. |esutul muscular este elementul cel mai
important si este compus din fibre musculare grupate in fascicule.

Carnea, pestele si preparatele din ele sunt principalele surse de proteine de calitate superioara, proportia acestora
variind intre 18-22 grame% in carnea slaba si 12-14 grame% in carnea grasa.

Proteinele intracelulare contin aminoacizi in proportia si cantitatea adecvata nevoilor organismului uman. Proteinele
extracelulare din tesutul conjuctiv lax, din aponevroze, tendoane, fascii, cartilaje si capsule articulare sunt constituite
mai ales din colagen si elastina care au o valoare nutritiva scazuta datorita lipsei triptofanului si cantitatilor mici din
alti aminoacizi esentiali.

Carnea este o sursa importanta de grasimi alimentare. Continutul in grasimi al carnii variaza in limite foarte largi, de
la 5% (unii pesti chiar sub 1%) pana la 35%. Grasimile continute in carne sunt reprezentate de: trigliceride (in tesutul
adipos din grasimea subcutanata si din jurul organelor), fosfolipide (in membranele celulare si in tesutul nervos),
glicolipide (in creier), lipoproteine (in multe tesuturi) si colesterol. In carnea macra sursa majora de grasimi este
reprezentata de fosfolipide, dar in tesutul adipos trigliceridele sunt cele mai abundente. Grasimile de bovine si ovine
sunt sarace in acizi grasi polinesaturati. Continutul in aczi grasi polinesaturati creste la carnea de porc, pasare si peste.

Glucidele lipsesc practic in carne, aceasta continand in medie 1% glicogen.

Carnea contine toate vitaminele grupului B, aducand mari cantitati din acestea, in special vitaminele B1 si B2.
Vitamina C este continuta in cantitati mici si practic, distrusa in procesul de preparare. Vitaminnele A si D se gasesc
in special in ficat si in carnea pestelui gras. Tratamentul termic inactiveaza o parte din vitamine, mai ales pe cele
sensibile la oxidare.

Carnea (siin particular viscerele) reprezinta una din principalele surse de fierdin alimentatie. In plus contribuie la
aportul de fosfor, potasiu, zincsi cupru. Pesteleeste bogat in iod si fluor. Continutul de sodiu variaza de la o speciela
alta, fiind mai mare in creier, inima si ficat. Mezelurile au uncontinut foarte mare de sodiu, nefiind indicate
persoanelor carora lis-au recomandat diete hiposodate.

Mezelurile se impart in: mezeluri cu carne tocata (salamuri, carnati, tobe, caltabosi, sangerete, etc.) si mezeluri cu
carne netocata (sunca, muschi file, muschi tiganesc, costita, pastrama etc.).

Se cunosc aproximativ 12.000 de specii de pesti, majoritatea marine si cea mai mare parte din ei sunt comestibili.
Totusi numai un mic numar de specii se consuma la noi in tara. Compozitia pestelui se caracterizeaza prin procentul
crescut de proteine de inalta valoare biologica, prin absenta glucidelor si prin continutul foarte variabil de grasimi (1-
22%). Spre deosebire de carne, lipidele din peste sunt bogate in acizi grasi polinesaturati. Pestele alb are un continut
foarte scazut de lipide si in ficatul sau se acumuleaza uleiuri care reprezinta o sursa importanta de vitamina D si de
acizi grasi polinesaturati cu lant lung. Pestele gras contine un procent crescut de lipide (peste 10%) si este reprezentat
de: macrou, ton, anghila. 
Ouale
Oul este alcatuit din: galbenus, albus, membrane cochilifere si coaja.

Galbenusul constituie aproximativ 40% din ou si contine proteine (ovovitelina), grasimi neutre, lecitina, colesterol,
fier si vitamina A.
Albusul are un continut crescut de apa, in care sunt dispersate coloidal proteinele. Principala proteina este
ovalbumina, proteina cu o inalta valoare biologica ce contine multa lizina, metionina si triptofan. Este proteina de
referinta, a carei valoare biologica, prin definitie, este egala cu 100%.

Una din membranele cochilifere acopera albusul iar cealalta captuseste fata interioara a cojii, intre ele ramanand un
spatiu virtual care se umple cu aer dupa expulzarea si racirea oului. Se formeaza astfel camera de aer care se mareste
pe masura ce oul se invecheste, devenind astfel un indicator de calitate.

Coaja este formata din saruri de calciu si are numerosi pori. Coaja este permeabila, lasand sa treaca gazele, lichidele
si microorganismele. Atunci cand oul este proaspat, porii cojii sunt obturati de o cuticula ce reduce permeabilitatea
acesteia.

Cele mai consumate sunt ouale de gaina, mult mai rar fiind folosite in alimentatie oua ale altor specii de pasari (curca,
rata, gasca, prepelita, bibilica).

Proteinele din ou contin toti aminoacizii esentiali si au o valoare biologica de referinta, amestecul proteinelor din
galbenus si albus realizand cel mai echilibrat continut de aminoacizi fata de necesarul omului. Proteinele sunt
reprezentate in special de ovovitelina (in galbenus), ovalbumina (in albus), precum si de cantitati mai mici de
ovomucoid, ovomucina, lizozim si ovidina.

Lipidele din ou variaza in functie de specie, reprezentand, de exemplu, 12% la oul de gaina. Sunt constituite din:
trigliceride, fosfolipide si steroli. Datorita continutului mare de colesterol se recomanda consumarea cu moderatie a
oualor, in special de catre persoanele carora li s-au indicat diete cu continut scazut de colesterol.

Glucidele sunt practic absente in ou.

Oul reprezinta o importanta sursa de vitamine liposolubile si hidrosolubile.

Mineralele din ou se gasesc in special in galbenus. 

Legumele si fructele
Legumele si fructele asigura o mare parte a dietei, fiind cea mai importanta sursa de fibre alimentare si de vitamina C.
Legumele si fructele sunt necesare pentru a asigura volumul alimentar si a facilita tranzitul si absortia intestinala.

In alimentatia sa, omul consuma diferite portiuni din plante:

1. Fructele, care pot fi grupate in :

o fructe cu seminte (mere, pere, gutui);
o fructe cu sambure tare (cirese, visine, corcoduse, caise, piersici,prune);
o citrice (lamai, portocale, mandarine, grapefruit);
o fructe cu coaja tare (nuci, alune, migdale, fistic, arahide);
o fructe bace (capsuni, mure, zmeura, fragi, coacaze, struguri);
o fructe bostanoase (pepene verde, pepene galben).
In aceasta categorie s-ar putea incadra si unele legume: rosii, vinete, ardei, castraveti, dovlecei, dovleac,
mazare si fasole verde.

2. Radacinile: morcovi, telina, patrunjel, hrean, pastarnac, sfecla, ridichi.

3. Tuberculii: cartofi, napi.
4. Bulbii si tulpinile: ceapa, usturoi, praz, sparanghel.
 5. Frunzele: salata verde, varza, patrunjel, leustean, marar, telina, loboda, urzici, spanac, andive, laptuci,
precum si numeroase alte plante cu arome puternice, consumate indeosebi sub forma de condimente
(cimbru, tarhon, busuioc, oregano, etc.).

Fructele si legumele sunt indispensabile pentru asigurarea unei alimentatii echilibrate. Din pacate de multe ori sunt
consumate in cantitati mai mici decat cele recomandate.

Fructele si legumele reprezinta o sursa foarte buna de vitamine si elemente minerale, de glucide si fibre alimentare.

Fructele si legumele sunt cea mai importanta sursa de vitamina C, vitamina ce se concentreaza in coaja si la periferia
miezului. Portocalele, mandarinele, lamaile, strugurii, merele, prunele, ciresele, afinele, murele contin cantitati
importante de vitamina P iar fructele si legumele cu pulpa si coaja colorata (mai ales in galben, portocaliu, rosu si
maroniu ) contin cantitati mari de caroten. Legumele, in special spanacul, urzicile, loboda, varza si conopida
constituie principala sursa de vitamina K. Fructele si legumele mai contin si tocoferol (mai ales nucile, alunele,
migdalele, mazarea si fasolea verde, spanacul si varza) si vitaminele din complexul B.

Fructele si legumele contin bioelementele necesare omului pe care le extrag din sol si apa. Sunt sursa importanta de
potasiu dar contin si cantitati variabile de calciu (in special in salata, urzici, ceapa verde, marar, patrunjel, leustean),
magneziu, fier, sodiu, sulf, clor precum si toate oligoelementele.

Valoarea energetica a legumelor si fructelor este data aproape in totalitate de glucide, exceptie facand nucile si
arahidele. Cel mai frecvent carbohidratii sunt reprezentati de glucide cu molecula mica: glucoza, fructoza, zaharoza.
Cartofii, nucile, alunele, arahidele, castanele contin amidonul ca principal carbohidrat.

Legumele si fructele contin cantitati mici de proteine si lipide dar un procent mare de apa, ceea ce le confera o
valoare calorica redusa. Desi legumele sunt in mod natural sarace in lipide, multe dintre ele se consuma preparate in
mod traditional cu grasimi, ceea ce le creste continutul de lipide.

Legumele si fructele contin si acizi organici si arome naturale.

Ciupercile
Majoritatea ciupercilor utilizate in consumul alimentar sunt cultivate.

Limitarea principala a consumului de ciuperci este data de teama, pe deplin justificata a intoxicatiei accidentale cu
specii toxice pentru om, in special Amanita phalloides.

Ciuperca de camp are un continut scazut de carbohidrati si grasimi. Componentii cu azot includ uree, iar mai putin de
jumatate din acestia sunt proteine adevarate.

Mineralele principale sunt reprezentate de potasiu si fosfor.

Concentratia vitaminelor din grupul B este scazuta, cu exceptia folatului.

Legumele si fructele se pot consuma in stare proaspata ca atare sau pot fi supuse unor procese de pastrare si
conservare: congelarea, deshidratarea, sterilizarea (in cutii sau borcane), murarea si marinarea, transformarea in
sucuri sau pastrarea in solutii concentrate de zahar. 
Cerealele, derivatele din cereale si leguminoasele uscate
Cerealele sunt cele mai importante alimente de origine vegetala din dieta umana. Cerealele si leguminoasele au fost
cultivate din cele mai vechi timpuri, iar descoperirea cultivarii lor a reprezentat stadiul cheie in dezvoltarea societatii
umane, capacitatea de a obtine recolte succesive marcand dezvoltarea agriculturii si permitand intemeierea de asezari
durabile. Cerealele si leguminoasele reprezinta alimentele de baza pentru majoritatea populatiei globului.

In alimentatie sunt folosite semintele acestor plante. In Romania cerealele cele mai utilizate sunt graul si porumbul,
iar dintre leguminoase, fasolea. Pe langa acestea se mai consuma cantitati relativ mici de orez, secara, orz, mazare,
linte si soia.

Boabele de cereale sunt semintele acestor plante si sunt alcatuite din:

1. coaja, care reprezinta 12-25% din masa bobului si care este alcatuita din mai multe straturi:
o pericarpul,format din celule cu membrana groasa celulozica si protoplasmaimpregnata
cu lignina si saruri minerale;
o tegumentulseminal, care contine celule pigmentate;
o membranahialina.
2. miez sau endosperm care reprezinta 70-85% din masa bobului si este format din celule mari, incarcate cu
granule de amidon ce au forma si dimensiuni diferite de la o specie la alta. Celulele de la periferia
endospermului sunt cubice si au un continut proteic si vitaminic mai mare decat restul miezului, formand
stratul aleuronic.
3. germene care reprezinta 2-12% din masa bobului si este o structura putin diferentiata. Este separat de
endosperm prin scutellum, care este implicat in mobilizarea rezervelor nutritive ale bobului in timpul
germinatiei. Germenele este bogat in proteine, vitamine si concentreaza aproape toate grasimile bobului.
Semintele de fasole sunt alcatuite din:
o douacotiledoane, ce contin rezervele nutritive;
o germene;
o tegumentseminal.
Cerealele sunt rareori consumate ca atare, cel mai frecvent fiind necesara prelucrarea acestora, prin care sunt
transformate in faina de diferite tipuri, gris, biscuiti, produse de patiserie, paste fainoase, fulgi, produse expandate etc.

Cerealele reprezinta cea mai importanta sursa de energie si glucide, acoperind 30-50% din necesarul caloric zilnic.

Glucidele sunt reprezentate in cea mai mare parte de amidon (95-98%) si foarte putine mono si dizaharide. Amidonul
este localizat in special la nivelul endospermului. Cerealele sunt importante si pentru continutul lor in fibre
alimentare, coaja semintelor fiind bogata in lignina, celuloza, hemiceluloza care reprezinta glucide greu digerabile.
Proportia acestora este cu atat mai mare cu cat gradul de extractie al fainii este mai mare. Fibrele continute de cereale
sunt insolubile si favorizeaza tranzitul intestinal. Pentru populatia adulta fara boli digestive este recomandat consumul
de paine intermediara sau neagra, datorita continutului crescut de material fibros precum si datorita faptului ca sunt
mai echilibrate din punct de vedere nutritiv. Atunci cand necesarul de calciu este mai mare (ca de exemplu in cazul
femeilor gravide sau care alapteaza) se recomanda painea alba care, prin scaderea excesului de fitati, permite o
absorbtie mai buna a calciului din alimentatie.

Proteinele din boabele de cereale se gasesc in concentratie mare in stratul aleuronic si germene. Proteinele din cereale
au o valoare biologica mai mica decat cele de origine animala pentru ca sunt mult mai sarace in lizina si au cantitati
mai mici de metionina, cisteina, izoleucina, treonina si valina. In plus, prin tratamentul termic este inactivata o parte
din lizina ceea ce accentueaza deficitul acestui aminoacid esential limitant.
Glutenul reprezinta o mixtura de proteine cu proprietati speciale, importante in procesul de fabricare al painii.
Glutenul face ca faina sa fie panificabila, formand o structura elastica. El mai poate fi utilizat ca aditiv in painea cu un
continut bogat in proteine. Gliadina, unul din elementele ce constituie glutenul este responsabila de simptomele
intolerantei la gluten. Graul, ovazul, orzul, secara sunt cereale care contin gluten, in timp ce orezul si porumbul nu
contin gluten.

Continutul lipidic al cerealelor variaza intre nivele scazute in grau sau orez (1-3%) si nivele ceva mai crescute in
porumb (5-9%). Lipidele din boabele de cereale sunt prezente in special in germene, in timp ce endospermul contine
o cantitate foarte mica si sunt reprezentate de trigliceride si fosfolipide. Prin indepartarea germenului in tarate,
procentul de lipide scade si mai mult, ajungand la mai putin de 1% in faina alba, painea alba, pastele fainoase, grisuri
si orezul decorticat.

Leguminoasele uscate sunt si ele bogate in calorii si amidon.

Cerealele si leguminoasele contin cantitati importante de vitamine din grupul B (cu exceptia vitaminei B12) si
vitamina E, insa vitaminele A, D si C practic lipsesc.

Alimentele acestui grup contin mult fosfor, potasiu, fier si unele oligoelemente, fiind insa sarace in calciu si sodiu.

Din cauza lipsei vitaminei D, a cantitatii mari de fosfor comparativ cu calciul si a prezentei acidului fitic, derivatele
de cereale (in special cele obtinute din faina neagra) sunt rahitizante. 
Zaharul si produsele zaharoase
Aceasta grupa cuprinde alimente care au in compozitia lor cantitati mari de zahar sau alte substante dulci (glucoza,
zahar invertit, fructoza) si adesea cantitati mari de lipide, fiind astfel o importanta sursa de energie. Energia obtinuta
din aceste produse este utilizabila de catre organism in scurt timp dupa ingestie intrucat zaharul este descompus
repede in glucoza si fructoza, usor asimilabile. Aceasta categorie de alimente aduce multe calorii, dar putine vitamine
si minerale.

Produsele zaharoase se pot clasifica in:

o Dulciuriformate predominant din glucide rafinate: zahar, glucoza, bomboane sicaramele, halvita, rahat,
serbet, nuga;
o Produsedin zahar si fructe: dulceata, gem, marmelada, magiun, jeleu, fructezaharisite si siropuri din
fructe, nectar, sucuri de fructe, bauturiracoritoare;
o Produsedin zahar si seminte oleaginoase: ciocolata, halva;
o Mixturicomplexe: prajituri, fursecuri, napolitane, torturi, inghetate etc.
Din pacate, in ultimii ani exista tendinta de a se consuma cantitati prea mari din aceste produse, existand riscul
depasirii nevoilor fiziologice ale organismului si al aparitiei unor dezechilibre nutritive. Consumul exagerat de
produse zaharoase favorizeaza instalarea obezitatii, aparitia diabetului zaharat de tip 2, aparitia cariilor dentare. 
Grasimile alimentare
Grasimile alimentare sunt alimentele cele mai bogate in energie, reprezinta cea mai importanta sursa de lipide din
alimentatie, furnizeaza multe calorii organismului, dar nu aduc vitamine si minerale, sau doar cantitati mici din
acestea. Toate grasimile din alimente sunt alcatuite dintr-un amestec de trei tipuri de lipide: acizi grasi
mononesaturati, polinesaturati si saturati, dar de obicei un tip de acizi grasi predomina. Grasimile alimentare asigura
acizii grasi esentiali si contribuie la absorbtia vitaminelor liposolubile.
Grasimile pot fi de origine animala (unt, untura, seu etc.) sau de origine vegetala (ulei din seminte, din fructe
oleaginoase sau din germeni de cereale). Colesterolul din sange este un important factor de risc cardiovascular. Desi
colesterolul din alimentatie nu este cel mai important determinant al colesterolului sanguin, se recomanda scaderea
cantitatii totale de grasimi din alimentatie si limitarea grasimilor saturate (care se gasesc in alimentele de origine
animala, ca de exemplu lapte integral, branza, unt si carne rosie) si a acizilor trans-nesaturati (care se gasesc in
produsele fast food, biscuiti, prajituri si ciocolata).

Untul reprezinta cea mai importanta grasime de origine animala si se prepara prin batere din smantana pasteurizata si
fermentata. Continutul in lipide variaza intre 65-85%. Untul contine si vitaminele liposolubile ale laptelui.

Untura si seul se obtin din tesuturile grase ale animalelor (slanina) prin fragmentarea si incalzirea acestora pentru a se
fluidifica lipidele.

Semintelemultor plante contin depozite de lipide iar acele plante bogate inuleiuri sunt folosite pentru productia
industriala de ulei. Uleiuriledin seminte de floarea soarelui, soia, arahide, rapita si cele dinfructe oleaginoase
(masline) care sunt supuse procedeelor de rafinareajung sa contina aproape numai trigliceride. Uleiurilede floarea
soarelui, de soia, din germeni de cereale contin cantitatimari de acizi grasi polinesaturati esentiali.

Margarina este o grasime care imita textura untului si este de origine vegetala (cel mai frecvent fiind folosite uleiurile
de floarea soarelui sau soia). Margarina, asemanator untului contine: apa, mici cantitati de proteine si sare adaugata.
De obicei este imbogatita cu vitaminele A si D.

Grasimile alimentare sunt foarte importante pentru gustul alimentelor. Multe din aromele caracteristice care sunt
asociate cu alimentele gatite se datoreaza interactiunilor dintre lipide si aminoacizi, in alimente. Grasimile din
alimente sunt asociate cu satietatea. 
Apa, bauturile alcoolice si nealcoolice
Apa si bauturile sunt foarte importante in hidratarea organismului. Pe langa apa, care poate fi consumata sub forma
de apa potabila simpla, apa carbogazoasa (continut minim de dioxid de carbon 0,48%) sau ape minerale (ape naturale
cu continut crescut in saruri minerale), bauturile din alimentatie se pot grupa in: bauturi alcoolice si nealcoolice.

Bauturile alcoolice contin procente variate de etanol si se obtin prin fermentarea alcoolica a glucozei si fructozei din
materii prime vegetale (fructe, cereale, cartofi etc) cu ajutorul drojdiilor. Bauturile alcoolice sunt naturale sau
industriale. Bauturile alcoolice naturale se impart in: bauturi nedistilate (vin si bere) in care alcoolul format ramane
lichidul din care a rezultat si bauturi distilate (rachiu, lichioruri naturale, whisky, coniac) in care alcoolul este
concentrat prin distilarea lichidelor fermentate.

Prin oxidare, dintr-un gram de alcool se degaja 7 calorii, oxidarea facandu-se in principal in ficat.

Bauturile alcoolice furnizeaza calorii dar nu aduc principii nutritive. Consumul de alcool produce multe probleme de
sanatate si accidente, poate duce la dependenta.

Bauturile nealcoolice includ: ceaiul, cafeaua, sucurile de fructe si legume, bauturile racoritoare si limonadele. Ceaiul
si cafeaua nu au aport caloric, pe cand sucurile de fructe si legume, bauturile racoritoare au aport caloric, glucidic
(glucide cu molecula mica), vitaminic si de minerale. In cazul ceaiului si cafelei este de mentionat efectul
psihostimulant si tonicardiac, datorita continutului de cafeina, teofilina si teobromina. Consumul regulat de cafea
creste tensiunea arteriala la persoanele care sufera de hipertensiune arteriala si chiar creste riscul acestora de accident
vascular cerebral.