Valoarea nutritivă

a produselor alimentare.
Piramida alimentației.
Importanța produselor
cerealiere în
alimentația omului.

Iulia Eftodii
Profesor discipline igienice
 Planul lecției:
• Piramida alimentației sănătoase.
• Caracteristica grupelor de alimentre.
• Produsele bogate în glucide ușor asimilabile.
Semnificația lor nutritivă.
• Cerealele și derivatele lor. Secara, orzul,
ovăsul, porumbul, orezul.
• Carența și excesul de glucide în alimentație.
• Principii de normare a glucidelor în
alimentație.
Piramida alimentară - o reprezentare schematică a
principiilor alimentației sănătoase elaborată de dieteticieni.
UN REGIM ALIMENTAR ECHILIBRAT ESTE SUSŢINUT ŞTIINŢIFIC
PRINTR-UN CONSUM MODERAT CANTITATIV ŞI
BOGAT CALITATIV CÎT MAI VARIAT:

A
I P EVA
UN
EL
OR CÎT
Mezeluri 10%

DE
Carne roşie
AM ORI
ÎN
Ă Dulciuri
SA EVA

Ouă
PE CÎT
PT

Carne de pui
Peşte 30-40%
DE

Lapte, brînză,iaurt
Ulei de măsline
IC
LN

Fructe, legume
ZI

50-60%
Pîine, făinoase, orez, cereale,cartofi
 Organizaţia Mondială a Sănătăţii utilizează 5 grupe de alimente, prezentate generic:

• ◊Pâine, cereale, paste făinoase, orez şi cartofi

• ◊Fructe şi legume
• ◊Lactate
• ◊Carne, peşte, mazăre şi fasole
• ◊Grăsimi, sare şi zahăr
 Dieta zilnică trebuie să conţină cîte puţin
din fiecare grupă alimentară:
1. Alimente hidrocarbonate: pîine, orez, ovăz, porumb, grîu, paste făinoase, mei,
secară, legume bogate în amidon(cartoful).
Este grupul de alimente care trebuie sa constituie baza majorităţii meselor. Alimentele din acest grup
va satura fără a furniza prea multe calorii, aduc elemente nutritive suplimentare.
FURNIZEAZĂ: proteine, fibre, energie, vitamine şi săruri minerale.
NECESARUL DE PORŢII: cel puţin patru pe zi.
2. Alimente lactate: lapte, brînză, iaurt.
FURNIZEAZĂ: Ca, proteine, vit. A (produsele din lapte integral), Zn, I, Mg.
NECESARUL DE PORŢII: cel puţin patru pe zi.
3. Carne şi produse din carne, peşte, alternative: ouă, nuci, fasole.
FURNIZEAZĂ: proteine, vit. A, vit.complexului B, fibre (nuci şi fasole), Fe, Zn.
NECESARUL DE PORŢII: cel puţin trei/zi.

4. Fructe și legume: proaspete, congelate sau deshidratate

FURNIZEAZĂ: vitamina A si C, acid folic, potasiu, fier şi fibre.
NECESARUL DE PORŢII: cel puţin patru/zi. Alternaţi zarzavaturile cu frunze închise la culoare, care
sunt bogate în vit. A, cu fructe roşii sau alte fructe bogate în vit. C.
 O sistematizare larg acceptată ale grupelor
de alimente utilizate în nutriţie este aceea în 6
grupe de alimente, utilizată şi în
recomandările nutriţionale ale USDA (United
States Department of Agriculture), care a
redactat piramida alimentară cea mai
cunoscută (myPyramid) şi recomandările
nutriţionale pentru americani.
 Grupa cerealierelor
• cuprinde pâinea, orezul, pastele făinoase,
cerealele pentru micul dejun – muesli, anumite
tipuri de biscuiţi de cereale, şi alte produse
similare.
• Există două tipuri de derivate cerealiere:
• integrale
• rafinate
 Grupa legumelor
cuprinde 5 subgrupe, determinate de conţinutul în
nutrienţi, şi identificabile prin culoare:
• legumele cu frunză verde închis (salată verde, spanac,
broccoli, muştar),
• cele portocalii (morcovi, dovleac, cartofi dulci),
• subgrupa ce cuprinde boboasele mazărea şi fasolea (şi
alte vegetale înrudite: lintea, soia boabe),
• legumele amidonoase (cartofi, porumb, mazărea verde),
• şi o categorie eterogenă: alte legume (ceapă, roşii,
castraveţi, ciuperci, conopidă, ţelină, varză, vinete, sfeclă
etc.).
 Grupa fructelor
cuprinde fructele propriu-zise (mere, pere,
banane, struguri, lămâi, portocale, pepene
galben, pepene roşu, căpşuni, zmeură,
coacăze, kiwi, piersici, prune etc.),
sub orice formă (proaspete, compot, congelate
etc.) dar şi sucurile 100% din fructe;
 Uleiurile
• sunt grăsimile lichide la temperatura
camerei: ulei de floarea-soarelui, măsline,
porumb, rapiţă, porumb, soia.
• Din considerente nutriţionale, uleiul de
palmier şi de cocos nu sunt incluse în
categoria uleiurilor, ci sunt asociate
categoriei grăsimilor solide, alături de unt,
untură de porc, margarină şi alte grăsimi
utilizate la gătit.
 Grupa lactatelor

• cuprinde laptele (integral, degresat, cu

sau fără lactoză),
• brânzeturile solide (caşcaval, parmezan,
mozzarella) sau moi (brânza de vaci),
• iaurturile şi deserturile pe bază de lapte
(îngheţată, shake, budinci).
 Grupa ce reuneşte carnea, peştele,
ouăle şi fructele oleaginoase
• este o grupă complexă, ce cuprinde numeroase categorii:
cărnuri - carnea de porc, vită, viţel, organele (ficat),
carnea de pui, curcan, raţă,
• mazărea şi fasolea uscată, şi alimente similare – soia
boabe etc.,
• oleaginoasele: nuci, alune, arahide, fistic, seminţe de
dovleac, floarea-soarelui;
• peştele (ton, somon, sardine, herring etc.) crustaceele
(crab, homar, creveţi, calamar) şi ouăle.
 GLUCIDELE

sunt substanţe chimice alcătuite din

• carbon,
• hidrogen,
• oxigen
şi care au un rol energetic în
organism.
 Monozaharidele
se dizolvă bine în apă şi se resorb repede
de către organism.

Monoglucidele sau glucidele simple sunt

cunoscute și sub denumirea de oze.
 Fructoza
se găseşte în starea
liberă în unele fructe
şi în miere (80%).
 Glucoza
este cea mai
importantă, fiind
prezentă în sânge în
cantitate de cca 1g/1.
În cantităţi mari se
găseşte în struguri.
19
 Glucoza este predecesorul
principal al glicogenului.
El joacă un rol important în
reglarea nivelului de zahăr
din sânge.
 Ozidele
se împart în:
Dizaharide
 Polizaharide.
Dizaharidele
cele mai
importante
sunt:
zaharoza,
lactoza,
maltoza.
 Polizaharidele
au în molecula lor un număr mare
de monozaharide, cele mai
importante sunt:
Amidonul
Celuloza
Glicogenul
Substanţele pectinice
FUNCŢIILE GLUCIDELOR ÎN ORGANISM
1.Sunt furnizoare de energie rapidă.
2.Sub forma de glicogen sunt stocate în
ficat muşchi ca energie de rezervă.
3. Sunt folosite la sinteza de lipide.
4.Aportă organismului vitamine hidrosolubile
(B,C,PP etc.).
24
5.Îndeplinesc funcţia de substanţe biologic-
active: heparina, acidul hialuronic, acidul
glucoronic, heteropolizaharidele.
6.Participă la sinteza acizilor nucleici,
aminoacizilor, glucoproteinelor,
mucopolizaharidelor.
7.Participă la solubilizarea, transportul şi
metabolizarea hormonilor. 25
Rolul glucidelor este
deosebit de mare pentru
sistemul nervos central.
Glucidele în cantităţi mari
pot cauza obezitatea, deoarece ele
fiind neconsumate ca sursă de
energie se transformă în lipide,
acestea se depun în ţesutul adipos
subcutanat.
Surplusul de glucide duce la
afectarea ficatului, rinichilor, a
tubului digestiv şi a altor organe.
 Carenţa de
glucide
provoacă hipoglicemie, aceasta se
manifestă prin slăbiciuni generale,
somnolenţă, scăderea memoriei,
cefalee.
- în sânge apar produse ale
oxidării incomplete a proteinelor şi
lipidelor,
- cetone, care dereglează
echilibrul acidobazic.
 Necesitatea de glucide în 24 ore
este de 400-500g.
Variază în funcție de vârstă şi muncă. Se
recomandă ca nivelul de glucide să nu
depăşească 57% din valoarea calorică a
raţiei.
Alimentele de origine animală, cu
excepţia laptelui, conţin cantităţi mici de
glucide. 29
Cerealele includ o categorie de alimente
vegetale, reprezentate prin:
 grîu,
 porumb,
 orez,
 ovăz,
 secară,
 mei.
• Cerealele integrale cuprind „miezul” intact, cu cele 3
componente vegetale: endosperma, germenele şi tărâţele.
• Prin morărit, cerealele pierd germenele şi tărâţele, devenind
prin acest procedeu rafinate.
• Procedeul permite achiziţia unor calităţi (textură, durabilitate),
dar şi pierderea unor nutrienţi (fier, vitamine B) sau a unor
subsanţe nenutritive dar cu roluri benefice în organism
(fibrele).
• Diferenţa dintre aceste două subtipuri de cereale explică şi
diferenţele nutriţionale dintre păinea albă (rafinată) şi cea din
făină integrală, dintre orezul brun (integral) şi cel alb (rafinat)
şi chiar dintre fulgii de porumb (rafinaţi) şi floricelele de
porumb – popcorn (integrale) etc.
DISTRIBUŢIA NUTRIENŢILOR ÎN
BOBUL DE GRÎU
Germenele este relativ bogat în
proteine, grăsimi şi multe vitamine B.
Scutelumul conţine aproximativ
jumătate din tiamina bobului.
 Straturile exterioare ale
endospermului şi stratul aleuronic
conţin o concentraţie mai mare de
proteine, vitamine (în special niacina)
şi acid fitic.
Partea internă a endospermului -
este bogată în amidon.
 Compoziţia chimică a boabelor de cereale
Proteinele –reprezentate de:
• albumină, aflată în proporţie crescută în embrion;
• globulinele α,β,γ,δ;
• prolamine (gliadina ce intră în compoziţia
glutenului);
• glutenele;
• Purotoninele (A,B,C) care au proprietăţi bactericide
şi intervin în procesele de fermentare a aluatului şi
de coacere a acestuia.
• Glutenul reprezintă principala masă
proteică obţinută din făina de grîu,
prin spălare cu apă. Glutenul este
format din două componente de bază:
gliadina şi glutenina, componentele
denumite: α1,α2,β,γ,ω.
 Glucidele
Sunt bine reprezentate în bobul de
cereale, mai ales în germene (cca.
20%),
–amidonul este bine reprezentat în
endosperm,
–celuloza şi hemiceluloza mai ales în
straturile de înveliş.
– dextrinele (Pulbere albă sau albă-gălbuie, amorfă,
solubilă în apă, obținută prin degradarea amidonului și
folosită ca material de apretare, la fabricarea unor
(cantităţi mici în făină) dar în
cleiuri etc.)
caz de depozitare în condiţii
necorespunzătoare de temperatură şi
umiditate creşte cantitatea lor, care
vor conferi miezului de pîine un
aspect umed şi lipicios.
– zaharoza se găseşte în proporţie de 2 - 3 %
– maltoza, rafinoza, glucoza, galactoza şi
fructoza în proporţie foarte mică.
Făina albă – este mai bogată în amidon decît
făina neagră în care acest procent descreşte
(pînă la 40 %).
Lipidele - în cantitate de 1 - 2 % în făină şi
tărâţe şi ca fosfolipide şi glicolipide în
endosperm.
O mare parte se elimină prin măcinare.
Uleiul provenit din germenele de cereale este
bogat în tocoferoli.
În timpul păstrării făinei lecitina se
descompune în acizi graşi, glicerină şi acid
fosforic, care determină creşterea acidităţii
acesteia.
Sărurile minerale - (fosforul, potasiul,
calciul, magneziul) sunt bine reprezentate în
porţiunile de înveliş şi embrion. Fosforul se
găseşte mai ales sub forma acidului fitic şi a
sărurilor sale (fitaţi). Sub acţiunea fitazei
fitaţii sunt hidrolizaţi, eliberându-se acid fitic,
care formează săruri insolubile cu unele
elemente minerale (calciu, magneziu) şi ca
urmare reduce mult utilizarea digestivă a
acestor elemente, ele se elimină prin fecale.
Vitaminele - prezente în cantitate
considerabilă în cereale, straturile de
înveliş şi embrionul au conţinutu1 cel
mai bogat, endospermul este mult mai
sărac. Bobul de grâu este lipsit de
vitaminele A, B, D, C.
Datorită repartiţiei vitaminelor, făina
albă are un conţinut mai mic de
vitamine comparativ cu cea neagră.
 ENZIMELE:
–proteazele,
–lipazele,
–oxidazele,
–fosfatazele
–amilaza.
 Valoarea nutritivă a făinii
Rata de extracţie reprezintă proporţia
din boabele de grâu care este utilizată
pentru prepararea făinii. Făina cu 85%
rată de extracţie, conţine 85% din
greutatea bobului întreg, restul se
îndepărtează sub formă de tărâţe.
• Fibrele alimentare din făina de grâu
cu coeficient de extracţie 100 % sunt
de 3 ori mai multe decât în făina albă.
• Conferă un efect laxativ slab, pe care
un număr de persoane îl găsesc
dezagreabil.
Mineralele (calciul, fierul şi zincul) se găsesc în făina cu
coeficient de extracţie ridicat în cantităţi valabile, dar
absorbţia lor este impiedicată prin legare cu fitaţii.
Făina cu coeficient de extracţie scăzut (cea albă) pierde
multe minerale , dar ceea ce rămâne este mai bine
absorbit din cauza pierderii de fitaţi în decursul măcinării.
Făina albă se fortifică cu tiamină, acid nicotinic şi uneori
cu riboflavină.
Aproape toate vitaminele E prezente în grâu sunt
îndepărtate prin măcinare.
 Tipurile de produse pe bază de cereale, date în
consum
Pâinea din grâu - proprietăţi nutritive ca făina
din care a fost preparată, dar nutrienţii sunt
diluaţi de apa adăugată, până la 35 - 40 %, iar
conţinutul de sodiu al acestuia variază între
300 şi 500 mg/100 g.
Conţinutul de energie al pâinii este situat între
215 - 250 Kcal/100 g şi conţinutul în alţi
nutrienţi este redus.
Există specialităţi de pâine care conţin
lapte sau derivate din lapte.
Pâinea albă - făină cu coeficient de
extracţie scăzut, ea poate conţine aditivi
şi nutrienţi adiţionali.
Pâinea neagră - grâu integral şi făină albă,
cu un procent de aproximativ 50% grâu
integral. Se poate adăuga caramel pentru
a-i conferi culoare.
Pâinea cu conţinut de proteine crescut -
se realizează prin adăugarea proteinelor la
făină (gluten din grâu, lapte praf sau făină
de soia).
Legea permite termenul de "pâine cu
proteine" şi "pâine cu multe proteme"
pentru a numi pâinea care conţine 16 - 22
g % proteine.
 Valoarea nutritivă a pâinii şi a derivatelor de cereale
O felie de pâine de 100 g oferă organismului:
• 255 de calorii
• 8 - 11g de proteine
Un muncitor care necesită 3500 - 3800 calorii, mănâncă
zilnic 5 - 6 felii de pâine.
Pâinea şi derivatele de cereale oferă cantităţi
însemnate de proteine vegetale. Prin consumul zilnic a
400 - 600 g pâine de către un adult, aportul de proteine
din aceste alimente va atinge 45 - 55 g, adică 40 - 45 %
din necesarul de proteine pentru 24 de ore.
 Pâinea şi derivatele de cereale se remarcă ca
surse de vitamine din grupul B şi E. Sunt
bogate în tiamină (0,15 - 0,45mg), riboflavină
(0,1 - 0,2 mg), piridoxină (0,2 - 0,55 mg),
niacină (1 - 5 mg), tocoferol (0,5 - 2,2 mg).
Lipseşte vitamina C şi este deficientă în
vitamina A.
La coacerea pâinii se formează melanine
care dau nu numai culoare cojii (rumenă,
aurie) ci şi gustul şi mirosul pâinii.
Îmbogăţirea valorii nutritive a pâinii se poate realiza
în modul următor:
– cu soia, în procente de 5 - 18 %, ceea ce înseamnă o
majorare protidică calitativă şi cantitativă;
– cu cartofi, prin care se îmbogăţeşte cu proteinele
esenţiale ale cartofului, cu vitamina C şi potasiu;
– cu proteinele laptelui, cu lapte praf degresat sau
cazeină alimentară;
– cu o suplimentare de drojdie;
– îmbogăţirea minerală cu carbonat de calciu sub formă
de cretă alimentară;
– cu vitamine.
 Sorturi dietetice de panificaţie
• Pâinea hipoglucidică pentru diabetici se obţine din:
aluat fermentat rezultat din gluten umed, la care se
adaugă făina de grâu cu grad de extracţie 75 %, făina
de grâu extracţie 30 %, apă, tărâţe, drojdie, sare, unt
şi chimion. G1ucidele reprezintă maximum 22 %.
• Pâinea dietetică are sortimente obţinute din făină
semialbă şi făină de Graham, cu drojdie comprimată,
sare după caz, chimen şi apă.
• Chiflele Graham au un conţinut mai mare de
celuloză faţă de produsele de franzelărie.
Alte sorturi

Vafele se prepară din făină, apă, bicarbonat

de sodiu, sare, ouă, lapte, cacao, arome,
coloranţi alimentari, uneori zahăr, siropuri
de fructe etc.
Turta dulce: produse făinoase, afânate cu
bicarbonat de sodiu sau carbonat de
amoniu, pentru care se foloseşte făină
albă, zahăr, miere, glucoză, ouă, grăsimi
alimentare.
Pastele făinoase se obţin din făină şi apă cu
diverse adaosuri (ouă, pastă de tomate, suc de
morcov etc). Aluatul se usucă până la o
umiditate de 13 %, pentru a-i mentine forma şi
pentru o conservare îndelungată. În compoziţia
lor se găsesc 73 - 77 % glucide şi 13 - 15 %
substanţe proteice.
Biscuiţii sunt făcuţi din făină anlestecată cu apă.
Uneori se adaugă o cantitate mică de praf de
copt. În biscuiţii moderni se adaugă zahăr,
grăsimi, ciocolată şi agenţi aromatizanţi.
Prăjiturile se fac din făină albă cu zahăr,
grăsimi, la care se adaugă uneori ouă. Se
încorporează uneori fructe şi nuci.
Cerealele pentru micul dejun se fac din
grâu, porumb, orez şi se mănâncă în
cantităţi mari, oamenii le apreciază, le
tolosesc cu lapte. Unele sunt fortificate cu
vitamină B şi chiar fier.
Pâinea prăjită are mai puţină umiditate, se produc
schimpări în granulele de amidon şi apare culoarea
maro care se explică prin reacţia MAILLARD între
proteine şi zahărul din amidon. Pacienţii cu o dietă
strictă, trebuie să cântărească pâinea înainte de a o
prăji.
Macaroanele, spaghetele şi vermicelele se fac dintr-o
varietate foarte dură de grâu (Triticum durum), bogat
în proteine. Se foloseşte numai endospermul pentru
făină, în consecinţă sunt sărace în vitaminele B.
Conţinutul în gluten este foarte ridicat.
 Orezul
Bobul de orez are o structură similară cu bobul
de grâu. Pericarpul, aleuronul şi scutelumul
conţin împreună 79 % din tiamina prezentă în
bob, dar constituie numai 6,2 % din greutate.
Endospermul care reprezintă 92 % din greutatea
bobului, conţine numai 8,8 % din tiamină.
Schimbări similare cu cele descrise pentru grâu
apar şi prin măcinarea orezului.
În afară de măcinat, bobul de orez pierde multe
vitamine prin spălare şi prelucrare termică.
Pierderile se reduc dacă orezul este depozitat în
condiţii cât mai igienice, dacă se foloseşte
pentru gătit apă puţină şi surplusul nu se aruncă,
ci este folosit pentru băut.
Conţinutul proteic la orezul măcinat variază între
6,5, - 8 g/100 g. Acest conţinut este mai redus
ca pentru alte cereale, dar proteinele sunt de
bună calitate. Lizina este aminoacidul limitant.
 Porumbul (Zea mays)
Bobul de porumb are aceaaşi structură
generală ca orezul şi grâul. Porumbul galben
conţine un amestec de carotenoide din care β-
carotenul, criptoxantina şi β-zeacarotenul, au
activitate provitaminică A. Valorile lor oscilează
între 100 - 800 μg/100 g (exprimate ca β
-caroten). Principala proteină a porumbului,
zeina, reprezintă aproximativ jumătate din
proteinele din întregul bob.
 Zeina - proteină incompletă, îi lipseşte
lizina şi triptofanul. Suplimentul pentru
proteinele din porumb trebuie să conţină
lizină şi triptofan şi, dacă este posibil,
izoleucină.
Opaque 2 este o specie de porumb care
este bogată în lizină şi triptofan, ceea ce
permite să fie menţinută balanţa azotată la
adult, fără altă sursă importantă de
proteine în dietă.
• Niacina prezentă în porumb se
găseşte într-o formă legată şi
nedisponibilă. Din acest motiv şi din
altele, pelagra este asociată cu
alimentaţia exclusivă cu porumb.
Tratamentul cu var stins face niacina
disponibilă.
 Meiul
Se cultivă în zonele aride: Africa, Asia şi America latină.
A fost privit ca un aliment al săracului.
Este mai puţin gustos decât grâul sau orezul, dar are o
valoare nutritivă bună.
• Este vândut pe post de aliment dietetic și, datorită lipsei
de gluten, poate fi inclus în dieta persoanelor care nu pot
tolera grâul.
• În urma cercetărilor, meiul este planta ideală pentru
extragerea etanolului folosit în industria biocarburanților.
 Ovăzul
Prin măcinarea lui se îndepărtează numai
pericarpul fibros şi germenele este reţinut.
Conţine mai multe proteine (12 g/100 g) şi mai
mult amidon (până la 60 %), fosfor şi tiamină,
ulei (8,5 g/100 g) decât alte cereale. Se
foloseşte ca cereală furajeră şi în alimentaţia
omului ca ovăz decorticat sau sub formă de
fulgi de ovăz.
 
 Orzul
Creşte în toate părţile lumii. Produce malţul
şi este baza pentru fabricarea berei şi whisky-
lui în multe ţări.
Se caracterizează prin: bogăţia în amilază,
conţinut redus de proteine, lipsa gliadinei. Se
foloseşte ca hrană pentru animale sub formă de
fierturi, la fabricarea malţului în industria
berei.
 Secara
Este rezistentă la frig. Multe persoane
savurează pâinea de secară, care este gustoasă,
bogată în vitamine B.
Seminţele sunt mai închise la culoare,
imprimând făinei şi pâinii de secară acelaşi
caracter.
Conţine mai puţine substanţe azotate, care nu
se separă sub formă de gluten.
• Dacă umiditatea şi temperatura cresc
germinarea boabelor, protidele sunt
degradate, se reduce cantitatea şi calitatea
glutenului, şi se descompune o mare parte
din amidon, creşte proporţia de glucide
fermentescibile. Ca urmare, făina şi
produsele de cereale devin
necorespunzătoare.
• Dacă condiţiile din magaziile de păstrare nu sunt cele
recomandate, se dezvoltă diferiţi paraziţi care atacă boabele
de cereale şi leguminoase (Acarinae, Curculionidae, cleştarul
făinii, molia hambarelor, toxilarul făinoaselor, gândăcelul
surinarn, gândacul făinii, gărgăriţa grâului, a orezului, mazării
care consumă partea nutritivă a boabelor. În cazuri
nefavorabile se înmulţesc şi microorganisme pe suprafaţa
grânelor: B. subtilis, B. megatherium, B. mesentericus,
mucegaiul Aspergillus niger, Asp. Fumigatus, Penicillium
glaucum, Penicillium luteum, Mucor etc, care dau gust şi
miros neplăcut produselor şi în urma activităţii lor se
degradează proteinele şi glucidele din făinoase.
• Dacă se dezvoltă în număr mare B.
mesentericus, pâinea capătă miros respingător,
miezul se înmoaie, devine lipicios.
Dezvoltarea mucegaiurilor determină o culoare
străină (verzuie, cenuşie, roşie), se
hidrolizează glucidele, se degradează
protidele, pâinea devine neconsumabilă.
• Prevenirea acestor daune: dezinfecţia
hambarelor şi magaziilor cu sulfură de carbon,
cloropicină, care nu influenţează capacitatea
germinării boabelor de cereale.
Vă mulțumesc pentru atenție!