Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE AGRONOMIE
SPECIALIZAREA C.E.P.A. AN 2
DISCIPLINA: PRINCIPII ȘI METODE
DE CONSERVARE A PRODUSELOR
ALIMENTARE
POFESOR DR. VLADU MARIUS
2
CUPRINS
3
INTRODUCERE
Importanța cotletului de porc în alimentația umană
Carnea este un aliment indispensabil omului, datorită componentelor nutritive pe care le
conține și rolul acestora pentru organism. Carnea constituie o sursă importantă de
proteine, care se apropie mult de structura proteinelor din corpul uman si de aceea este
considerata un aliment de baza cu rol plastic esențial. Carnea de porc are culoarea roz-
pal și consistență moale, fibra fină pentru animalele tinere și culoare rosie-închis și
consistență tare pentru porcinele adulte. Grăsimea este albă, cu structura tare si aspect
unsuros. Măduva oaselor are culoare roz, cu miros specific, placut.
Consumul de carne nu este benefic doar pentru menținerea masei musculare, ci poate,
de asemenea, să îmbunătățească funcția musculară și performanța fizică.Pe lângă faptul
că este bogată în proteine de înaltă calitate, carnea de porc conține o varietate de
nutrienți sănătoși care sunt benefici pentru mușchii dumneavoastră. Printre aceștia se
numără taurina, creatina și beta-alanina.Beta-alanina este un aminoacid pe care corpul
tău îl folosește pentru a produce carnosină, care este importantă pentru funcția
musculară.De fapt, nivelurile ridicate de carnosină din mușchii umani au fost legate de
reducerea oboselii și de îmbunătățirea performanțelor fizice.Urmarea unor diete
vegetariene sau vegane – care sunt sărace în beta-alanină – diminuează în timp
cantitatea de carnosină din mușchi.În schimb, un aport alimentar ridicat de beta-alanină
– inclusiv din suplimente – crește nivelul de carnosină din mușchi.Drept urmare,
consumul de carne de porc – sau alte surse bogate în beta-alanină – poate fi benefic
pentru cei care doresc să își maximizeze performanța fizică.
1https://organicsfood.ro/carnea-de-porc-beneficii-calorii-nutritie/
#Vitamine_si_minerale
2 https://www.scritub.com/medicina/alimentatie-nutritie/Carnea-si-subprodusele-de-
carn91839.php
CAPITOLUL 1
DEFINIȚIE. Cotletul de porc este un mușchi care se extinde de la picioarele
anterioare la cele posterioare. Bucățile de carne din față formează cotletul de ceafă,
cele din mijloc cotletele cu os și coastele, iar cele din spate cotletele de mușchi
file. Cotletul de mușchi este foarte slab și nu are oase.Cotletul de porc are un
conţinut bogat de proteine, dar este o carne cu metabolizare lentă. Indiferent de
metoda pe care o utilizezi pentru a-l găti, cotletul de porc trebuie preparat la o
temperatură internă de 62,7 de grade Celsius pentru a asigura siguranța acestuia.
https://dieta.romedic.ro/aliment/cotlet-de-porc
DESCRIERE.
➡ Cotlet fără os – denumire aproape echivalentă – mușchi file. Carne de
culoare deschisă, fără grăsime. Bun pentru grătar sau la cuptor dar timpul
de preparare trebuie să fie scurt iar temperatura ridicată. Altfel devine sec
și fad. Se poate folosi la prepararea ruladelor, având formă cilindrică și
textură uniformă.
➡ Cotlet cu os – aproximativ aceeași structură ca și cotletul fără os dar are
și ceva grăsime pe partea cu coasta. Se poate pregăti la cuptor, în tigaie
sau la grătar.
CLASIFICAREA COTLETULUI DE PORC
Clasificarea se poate realiza după diverse criterii și anume:
o Natura materiei prime;
o Natura procesului tehnologic aplicat;
o Modul de conservare;
o Durata păstrării;
o Modul de prezentare
Natura materiei prime: cotletul provine de la porcine și se află longitudinal în
stânga și dreapta șirului
6
CAPITOLUL 2
DESCRIEREA METODEI DE USCARE PENTRU CONSERVAREA
COTLETULUI DE PORC
Uscarea este cel mai vechi mod de conservare. Economică, deoarece nu consumă
energie și necesită puține echipamente, este încă utilizată în multe țări sărace,
unde mijloacele costisitoare de refrigerare, îngheț sau conservare depășesc
posibilitățile financiare ale locuitorilor. Această practică este susținută de FAO.
Uscarea este deosebit de potrivită pentru carnea de porc , dar se referă și la
carnea cămilelor , oilor , caprelor și vânatului mare(exemplu, antilope sau căprioare
Expusă în aer liber, carnea suferă o reducere a conținutului său de apă
prin evaporare în zona periferică urmată de o migrație constantă a apei din
straturile profunde către periferie; această deshidratare reduce dezvoltarea
microorganismelor. În prima zi de uscare, rata de evaporare este cea mai mare;
scade continuu zilele următoare și se observă o pierdere în greutate de 60 până la
70% la trei sau patru zile de uscare. Pe măsură ce mușchiul și țesutul conjunctiv se
retrag, bucățile de carne devin mai mici, mai subțiri și mai dure. Aroma
caracteristică a cărnii proaspete dispare în favoarea unei anumite arome a cărnii
uscate. Expuse la căldură a soarelui , carnea va fi de o calitate ușor mai scăzută ,
deoarece unele vitamine sunt degradate de ultraviolete radiații .
Bucățile slabe de carne, feliate în benzi, astfel încât să crească suprafața de
evaporare, sunt uscate în preferință față de grăsimi, deoarece oxidarea grăsimilor
creează râncezeală: alimentele prezintă apoi un miros și un gust rânced, destul de
neplăcut și ar trebui să fie consumat mai repede.
Intensitatea și durata uscării depind de temperatura aerului (în mod ideal, diferența
dintre zi și noapte ar trebui să fie mică), umiditatea sa (în jur de 30%) și circulația
sa.
mobile, cu sau fără acoperiș, trebuie ținute departe de copacii ale căror frunziș
poate umbri anumite părți ale aparatului, nu mai permite uscarea uniformă a tuturor
bucăților de carne; crenguțe, frunze, insecte ar putea fi, de asemenea, depuse de
vânt pe carne și, mai mult, în caz de furtună sau ploaie, este aproape imposibil să
adăpostiți carnea.
Sarea, uscată sau prin imersiune timp de cinci minute într-o soluție de apă și sare
de 14% (adică 1,63 kg la 10 l de apă), înainte de uscare oferă un dublu avantaj:
respinge insectele care se hrănesc cu umezeală excretată din fibrele
musculare și își depun ouăle acolo;
stratul subțire de sare cristalină care se formează pe suprafața cărnii în
timpul uscării absoarbe o parte din apa care migrează de la adâncuri la
suprafață, menținând-o uscată.
Multe materiale sunt utilizate pentru ambalarea cărnii uscate, precum hârtie,
plastic, aluminiu sau foi de celofan și textile, inclusiv pânză de pânză .
Carnea uscată și apoi rehidratată pentru consum are aproape aceeași valoare
nutritivă ca și carnea proaspătă; tăiată în bucăți mici sau nu, se gătește
în bulion, dar unele tipuri de carne uscată sunt consumate crude, fără rehidratare
sau gătit.