© BCU Cluj

GÂNDIREA
L I T E R A R Â, A R T I S T I C A, / S O C I A L A
Apare la 1 şi 15 ale fiecărei luni ,
Redacţia şi administraţia. Calea Regele Ferdinand No. 38, Cluj

ABONAMENTE: Pe hârtie velină 200 lei anual; ediţia obicinuită 1 an lei 60;
,6 luni lei 35; 3 luni lei 20.— Lei 250 exemplarul. Pentru instituţii un an 120 Iei.
INSERŢII £1 RECLAME se primesc la administraţia revistei, achizitori
împuterniciţi şi toate agenţiile de publicitate. * * * •• * * + *
REDACŢIONALE. Gândirea va face minuţioase recenzii tuturor lucrărilor
trimise pe adresa noastră. Domnii autorii şi casele de editură sunt
rugate a trimite câte 2 exemplare. — Manuscrisele trimise nu se înapoiază.
Primim bucuroşi cronici asupra mişcării culturale, literare şi sociale
din toate ţinuturile româneşti. * * . * * * * * : -* '•* * +

SOCIETATE ANONIMĂ €^ 1^ U J
C A L E A R E G E L E FERDINTAND Nr. 36—38
(In casele proprii) * * + . (Telefon Nr. 5—39 şi 12—17)
CAPITAI SOCIAL LEI 50000,000
(Banca împuternicită cu finanţarea reformei - agrare prin
Decretul-Lege Nr. 4167 din 12 Septemvrie 1919).
) xeci.tă tot felul d e o p e r a ţ i u n i d e b«mcă
Primeşte depuneri spre fructificare c u 5°L n e t t o
Primeşte depuneri în cont Curent
Cumpără şi vinde monezi străine.
Finanţează întreprinderi agricole şi industriale.
Emite scrisori fondare.
Acoardă împrumuturi hipotecare cu anuităţi pe 10, 15, 25 ani.
Acoardă împrumuturi cambiale. -
Acoardă împrumuturi pe gaj de efecte (lombard,).
, Acoardă împrumuturi pe mărfuri (varante),
Excontează cambii, efe:te, cupoane, devize.
" Secţie specială pentru organizarea cooperativelor.
Secţie specială pentru maşini agricole.
Secţie specială pentru produse agricole.
Virimente direete de cont-curent eu toate băncile m a r i dinţară şi străinătate

© BCU Cluj
 REDACŢIA
ŞI ADMINI­
STRAŢIA :
CALEA
REGELE
FERDINAND
No 33.
CLUJ
or\gnr<2a
ÎNSEMNĂRI
CRITICE
Talentul nu se poate măsura cu
un centimetru, totuşi, el se poate
judeca şi analiza.
In afară de conţinutul şi expri­
marea ce există într'o operă de
artă;'un ce nevăzut şi- puternic
domneşte, nevăzut sub microscopul
pedanteriei, uriaş însă când privim
din reculegere efectul. Şi acest ele­
ment se aseamănă cu sufletul. Im­
ponderabil îşi manifestă prezenţa
ori absenţa, dând viaţă sau mume,
fiind opera de artă: E talentul.
In, domeniul formei şi a! expri-,
mării, prea multele constatări ş'i
clasificări savante sunt cunoscute,
^tiinţificeşte forma e puteea me­
nită să valorifice ideia, a'm putea
spune:'— ,e acţiunea,ideii. - In ea
în : ăşi trebue să fie înainte de t03te
legătura dintre, gândul operii. şi
public. Forma ideală dar, e yaria-
b lă, fiindcă variabile şi tempera­
mentul artistului ceator, variabilă
e şi senzibilitatea receptivă a pu­
blicului. Dacă spre o mai clară în-,'
ţelegere am lua o comparaţie din
domeniul medicinei, am spune că
exprimarea trebue astfel realizată
încât ideia să poată fi asimilată de
public, după curii un medicament
trebue să conţină nu numai pute­
rea tămăduitoare, dar şi amestecul
astfel dozat, încât organismul uman
să-1 poată absorbi ŞÎ âsirriila.
Exprimarea cea mai bună o vom"
socoti acea care valorifică pentru
noi maî bine o idee. S'a ajuns la
concluzia că exprimarea trebue a
fi cât mai scurtă şi intensa înfăţi­
şare a unei idei. Aceasta ar Con­
stitui introducerea în artă şi lite­
ratură a principiilor de mecanică
Şi economie a foiţelor, cu Care nu
ne putem împăca deplin. Forma
APARE LA l Şl LA 15 ALE FIECĂREI
REDACTORI: CEZAR PETRESCU ŞI D. I. CUCG
INCERTITUDINE-
îmi atârnă la fereastră
Iarba cerului albastră,
Din care pe mii de fire
Cnrg luceferii 'n neştire.
Sufletul, ca un burete
Prinde lacrimile 'ncete
Ale stelelor pe rând
Sticlind alb şi tremurând.n
4 A^
Scama tristeţilor mele
Se '«curcă noaptea Cu ele
Genele lui Dumnezeu
Cad în călimărul meu.
(Din ,,Cîivinte Potrivite'".)
în ea însăşi păstrează un infinit
de modalităţi, iar valorificarea lor
maximă se schimbă după un alt
infinit de Cauze existente şi vecinie
prezente în sufletul nostru. Avem
cu siguranţă tot de atâtea ori ne-
voe de ideia stilizată şi condensată,
de câte ori avem nevoe tot de ea
vagă şi nelămurită. Exemplificarea
o credem de prisos. Ne mărginim a
xonstatacâexprimareaproduceefec-
tul unei idei, şi întorcându-ne la idee
vom căuta să-i analizăm structura.
E d-rept, o idee poate fi privită
logic şi matematic, 'sau impresiq-.
nist. Noutatea ei e.însă prima, con­
diţie. De aceia vom socoti mult
mai superior geniul lui Newton
care din căderea unui măr a tras
uriaşele legi ale gravitaţiunei, , de
cât geniul savantului modern cu
laborator şi instrumente de preci;
zie, care a putut verifica o lege ori
descoperi un leac oarecare. Metoda
acestui din urmă e mult mai'pro­
zaică, experienţele au urmat expe­
rienţelor, gândul a înaintat ca nu­
mărătoarea unui copil, pe degete.
ANUL I
No. 5
LUNI
1 IUL!E
1921
EXEM­
PLARUL
2 LEI 50
Deschid cartea t Cartea geme»
Caut vremea: nu e vreme*
Aşi cânfa: nu cânt. $i sînt
ParVaş fi şi nu mai sînt
Gândul meu al cui gând este 1*
In ce grai, în ce poveste,
îmi aduc aminte, poate,
Că făcui parte din toate?
Scriu aci, uituc, plecat,
Ascultând glasul ciudat
Al mlaştinii şi livezii.
Şi semnez...
TUDOR A.RGHEZI.
Geniul creator e inlocuitcu .âbdare
şi acumulare de cuhoştinţi;. biblio­
teca şi laboratorul economiseşte
sforţarea materiei cenuşii.
Ş\ arta. cere astfel de înainttri.
Meritul se confundă cu utilitatea.
Rutina e acceptată de marele pu­
blic sau de critica quasioficioasă,
mult mai uşor de cât îndrăsneala
originalităţii care crpeşte o.potecă
nouă.
Pornind deîa un alt fapt simplu
vom trage concluzii tot atât de
simple. Cine nu a observat de
pildă că modelul unei crestături
în lemn de pe bâta unui cioban
româno-dac, seamănă leit cu aceia
de*pe armele din India şi Austra­
lia? Să legăm strâns această obser**
vaţie de diferitele curente de altă •
clasx, romantic, ori simbolist ce
s'au înregistrat simultan în aceleaşi
epoci la cele mai îndepărtate po­
poare, fără apropiat contract cul­
tural. Fustei de Coulanges, în
„La cite antique", bazându-se -
pe, asemănarea de cuvinte ce Se •„>
găseşte în greacă şi sancrită, în
© BCU Cluj
82 ,\
latină şi în slavonă» a schiţat
admirabil o preistorie a civilizaţiei.
A ajuns la concluzia că acele cu­
vinte c o m u n e au fost. întrebuinţate
a c u m mii de ani, de un prim trib
indo-european, care avea toate a-
cele noţiuni d e for, familie, trib,
turmă, etc., >pe care le exprima în
grai rădăcina c o m u n ă a cuvintelor
în diversele limbi e u r o p e n e ori a-
siatice. Istoric, o a r g u m e n t a r e pe
aceiaşi cale ar complecta multe
lacune trecutului nostru şi într'o
analiza a datinilor.
lată dar, că aplicând aceiaşi me­
todă, a m găsi şi artei dreptul de
a vorbi de mai departe decât cro­
nicile. Modelele de desen ce se
întâlnesc la ţăranii noştri şi la cel
din alt capăt al lumei ; nu presintă
oare unui cercetător Cu suflul şi
cu orizontul mai larg, aceeaşi im­
portanţă pe cere Coulanges o gă­
sea înrudirilor de rădăcini etimolo­
gice ? Şi mai departe, cuientele
artistice ; romantic, simbolist, realist
etc. văzute astfel, mai r ă m â n simple
curente de imitaţiune, sau „ceva"
nou, cari a p a r e ca florile primă­
vara, spontan şi original, în toate
ţările, în anotimpurile lor prielnice ?
Astfel pusă problema e cu desă­
vârşire nouă. Şi astfel trebue pusă.
Legi d e geometrie uşor de ur­
mărit, fac la p o p o a r e diferite să
izbucnească aceleaşi o r n a m e n t e . E,
— îndrăznim a c r e d e — o crista­
lizare sau un fenomen fatal. P e
tot globul, cum în matematică
a p a r e n u m ă r ă t o a r e a şi successiv
calculul celor patru operaţiuni, în
artă a p a r e desemnul cu primele
triunghiuri şi romburi, fără ca
unul să fi cunoscut descoperirile
celuilalt. Şi întreaga civilizaţie pe
care o va avea viitorul poartă un
drum determinat. Asimilarea joacă
rolul unei conservări. Creierea spon­
tană e însă fenomenul interesant,
singurul. Cărţile povestesc ca o
curiozitate stearpă amănuntul că
doi savanţi în ţări distanţate, au
descoperit mai în aceeaşi clipă
acelaş adevăr. Au întrat în aceiaşi
clipă, pe drumul unei legi' noui,
In acest cadru, curentele de artă
îşi capătă temeinica înfăţişare. Me­
diul exterior şi sufletesc în desvol-
ţăîile lor, dau especte identice în
m a r e a evoluţie. Şi tocmai fiind
fără origină c o m u n ă , asemănările
îşi păstrează originalitatea. Condi­
ţia unică de viabilitate a acestor
manifestări este existenţa acelui
ce imponderabil şi nevăzut, pe
care critica zadarnic a încercat să
eticheteze, să numeroteze şi să
GÂNDIREA
EXPOZIŢIA HUMOWŞTILOR
Bucolice
Primăvara
April a legat cu basmale de flori,
ochii verzi ai p o m i l o r . . I
Cucu !
Cucu !
Nu ştiu dacă e glasul unei pă­
sări, sau chemarea pomilor copî-
lăroşi, care se joacă de-a baba-oarba.
Cucu 1
Cucu!
Un zarzăr scuturându-se, mă arată
livezii. Şi fără să vreau, privesc
îndărătul meu, să văd de nu cumva
un piersic mititel, îmbujorat de
alergătură» s'a tupilat după mine,
ca să nu-1 prindă ceilalţi p o m i . . .
Râd albinele, cucul cântă, şi buzele
mele şoptesc şi e l e : Cucu.
Dar îndărătul meu nu-i nimeni!
April ! De ce nu mi-ai legat şi
mie ochii, cu o b a s m a de flori?
II.
Ascult cum se frământă, cum s e
adună şi se resfiră seva în pământ,
ca nouri pe cer. Livada plouă fra­
ged încolţirea ierburilor. Când şi
când, îmi s c a p ă r ă prin ochi, fuga
I unei şopârle, ca un trăsnet scurt,
zvâcnit din sevă, mistuit în ierburi,
şi sfărmat în salturi de lăcuste.
/ Dan Berceanu Dl Mocsony
E greu pământul ca o furtună
mocnită.» dar mi-e trupul gol de
c â n t ă r e a s c ă : Talentul. EI poategânduri, şi sufletul mi-i luminos şi
ilustra un curent. Poate da pro­ viu ca un curcubeu purtat de ploi.
porţii unei mişcări p â n ă la el a n e ­
mice. Poate fixa o epocă.
Căprioara.
Curentele insă nu-I pot naşte.
De aceia pretenţiunea profesori- Ca o toacă de vecerne, într'un
cească de a cârmui şi selecţiona schit, departe, paşii ei înfioraţi,
talentele ca o turmă ni se p a r e ' răsună prin pădure.
absurdă şi ilogică. întâi au apărut Urechile ei sînt agere ca aripele
întotdeauna talentele cari au ilus­ fluturilor de câmp, şi nările ei sînt
trat un curent, şi d u p ă aceia doc­ înflorite de miresmele pădurii.
trinarii cari încercat să justifice Botul ei plăpând se apleacă pe
sau să explice n o u a cale croită. izvoare ca pe un fluer, şi'n.ierburi,
Nu e destul să tragi o brazdă — ' buzele ei sărută genele vântului.
fie ea cât de adâncă — ci mai Aşa-i de firavă, că un copil ar
greu să găseşli găunţele divine care frânge-o ca pe o surcică — dar
să fertilizeze brazda. i-ar fi milă —, ş'apoi e mlădioasă
Me trezim fără voe în spiritu- ca un vânt.
epocilor sau al curentelor, sau Ea s e opreşte din goană, învoaltă,
alături de ele, nu voit, ci după şi atât de vioiu, că-ţi pare cărarea
iuţeli de ritm, heredităţi şi circum­ pe care a venit, o creangă aple­
stanţe de mediu. Mergem pe acelaş cată din cer, de pe care îşi va lua
drum intotdeuuna împinşi de zborul.
o impulsie interioară, nici odată Ea' e sperioasă ca parfumul vio­
de arătătorul unui magistru. Aceş­ letelor de toamnă ; ochii ei sînt
tia n'au ştiut strânge în jurul lor, umezi ca aroma fragilor sălbateci ;
decât stearpa mediocritate, care şi viaţa ei e zbuciumată ca inima
stearpă şi mediocră r ă m â n e chiar unui copil îndrăgostit.
când e însufleţită de Cele mai D o a m n e ! Nu scoate vânătorii,
eroice intenţii. A. M. în calea căprioarelor !
© BCU Cluj
 GÂNDIREA

SEARĂ NEAGRĂ
Sgoţnote/e firii cresc misterios,
Broaşte oracole în vale; cucul cântă
Bâzâie bondari de aur...
Şi împreună sunt un cânt duios.
Printre tranşee,
un pic-poc tăia
când şi când,
şuerând,
labirintul de alee
şi pleznea
coaje de pom —~ ori om.
Am văzut un mort, nou, chiar acum
înfăşuraţi în foaia de cort.
Pe un băţ legat,
Pe umeri purtat
legănând în transport,
fruntea golită de dum-dum.
In depărtare un sst fără fum,
Părăsit de oameni săraci,
Lăsat în păstrare câinilor flămânzi
Care nici ei nu ma < pot fi blânzi
RĂZBOIUL
Sat împresurat de barăci,
Şa/cămi ţăndăriţi dintr'odată
Ccperişuri pe unde a pâlpâit şindrilă,
Smerită biserică dărâmată,
Sătuţule, sboruf berzei or ce mai cată ?
Câinii urlând a puştie-s'au repezit
Atac în pântecele unui cal putrezit,
Şubt coaste botul şi labele au săpat,
Curând ciolane albe au lăsat,
Iar căpăţâna lungă şi albă a rânjit.
Se 'niifnecă —• noapte liniştită.
Vechiul joc
. pic-poc
în toată împrejurimea părăginită.
*
Cerul pare'n gloanţe ciuruit
toate stelele au Înflorit.
Insomnie-nebunie- lăcomie
a ucide — a trăi.
Viaţă vană
printr'o rană
vei ţâşni. *

Fragi ria căpşunelor? mătăniile violetelor? flare, că tremură mai tare gla­
Ori sînteţi jarul plăpând, pe care sul privighetorilor din preajma ta.
Mi e dor de voi, fragi ai pădu­ pământul şi-a ars trandafirii albi, Chipul tău e beţie de vin roşu,
rilor ! ca să culeagă p'lpâirjle macilor? pentru ochi; chipul tău .răneşte
Numele vostru e fraged ca o, sângele, şi dogorăşte obrajii; aroma
sărutare s'rivită pe buze; ros"tin- Mie dor de voi, fragi ai pădurilor !
Dar prea mi-i pângărit trupul şi ta sărută nările şi umezeşte buzele !
»du-vi-1, buzele mele se sărută. Păroşii şi greoii urş ! , sînt robii
Sub frunzele pădurii — ca sub prea mi-s prihănite manele ca să
cutez, să vi le 'ntind! tăi, zmeură cu buzele înfăgurite de
o mare verde cu valurile înfoiete, friguri!
deasupra căreia pluteşte meduza Aş vrea să-mi rostogolesc su­
fletul, înspre pădurile care v'adă- Ai deochiat pe pustnicii păduri­
de miere a soarelui — primăvara lor! Căci iarna, fără de tine, ei zac
vă 'nfiripă mărgeanul vostru 'nfio. postesc, să mi-1 jertfesc pe rugul
vostru de arome, ş'apoi să-i suflu, zdrobiţi în viziuni, ca nişte trun­
Pe unde răsăriţi pământul înti­ în vântul care vă dezmeardă, ce­ chiuri de stejar," fulgeraţi de buzele
nereşte, rumen ca un obraz sărutat; nuşa întinerită, sau s'o culeg în tale.
voi sânteţi sfiala primăverii ascunsă pumni -şi s'o sărut — fragi a* pă­ E aprigă dragostea lor, cândvir
în păduri. durilor. prin foşnetele verii, cu nările arse de
Aroma voastră e curată ca ro- poftă, cu buzele f ămânde, să ţi
şeaţa zorilor, căci zorile sînt gân­ împartă culcuşul, ibovnică cu bu­
dul frag al cerului care vă visează \ Zmeură zele muşcate, a vajnicilor urşi!
de c3nd adoarme înspre seară, în­ Sângele aprins al verii ţi a îm­ Dar îi uiţi nepăsătoare, atuncea
chizând în o hii de amurg, culoarea purpurat surâsul, zmeură luminoasă c=nd desculţele ţigănci cu pâr
voastră, fragilor! ca vişiniul amurgurilor prin păduri! muriu şi ochi întunecaţi ca umbra
Buzele unui copil din leagăn, Inima sevei, bate mai repede şi ta, vor veni să te culegă în cofiţe!
sînt veştede alături de tinereţa mai nebună, pentru tine, rod umed Căci îţi vinzi dragostea oricu" şi
voastră', boabe de rană roşite! , de rubine ! vor muşca şi dinţii oamenilor, din
Poate îngejii care fură într'o Cu trupul gol scăldat în frunze, râsu-ţi roş şi crud, zmeură ispiti-.
noapte, trandafirii toamnei, şi-au" îţi rorţi aroma ca pe o floare sfâ­ toare ca sângele fierbinte copt în
însângerat mânuţile şî v'au picurat şiată în dinţi. buze de ţigancă.
din cer, în păduri? Sânteţi copilă­ C-atâta patimă în calda ta su­ Ionel Teodoreanu

© BCU Cluj
4b GÂNDIREA

Càet Posturft. EXPOZIŢIA HUMORIŞTILOR.

POZA VICLEANA
24 Aprilie. A m ' p r i m i t scrisoare
delà Alix. Mi-a făcut la 'nceput
m a r e bucurie, dar scrisoarea nu-mi
a d u c e a nimica nou.
Am fpetrecut ziua întreagă pe
canapea. Cerul s'a limpezit mai
spre amiază. Soarele s'a prelins
prin transparente în dungi de l u ­
mină paralele, cari s'au întins din
ce în ce mai tare; apoi au început
să se 'ngălbenească, şi a m auzit
pe pietrişul curţii scurgându-seşivo-
iulde apă al „furtunului". întins pe
c a n a p e a , a m încercat să citesc. Câtă
vreme citeam, mă persecuta iaginea
lui Alix. O vedeam, în rochie albă,
vrând să-şi dreagă pieptănătura,
cu braţele ridicate în s u s ; lăsam
cartea ca să m ă gândesc doar la
dânsa, dar atunci gâdul se lenevea,
se imobiliza fără sens, repetat,
mecanic, şi iar luam cartea.
Mai spre seară, când a a p u s
soarele de tot, a m eşit în oraş.
O ceaţă violetă se 'ntindeà, peste
clădirile posomorite şi arborii pră­
fuiţi. Vântul încropit, impregnat
de miros de asfalt şi de tei în
floare, gonea praful. S g o m o t u l de
automobile, d e tramvae, d e vorbe
se amesteca într'un vâjiit m o n o t o n .
Mă s i m ţ e a m ciudat de uşor, parcă
atracţia pământului ar fi dispărut.
Scriu ! Teiul înflorit îşi trimete
mirosul amestecat cu acela de
asfalt. On piano, sentimental, to­
peşte în noapte valsuri.
27. Aprilie. A fost cald şi trist.
Abia a m putut să-mi scutur lenea
şi să-i scriu lui Alix câte-va rân­
duri. N'am avut curajul să recitesc
ce i-am scris. Mi-e aşa de ruşine
întotdeauna de ce a m scris 1 Mi
Victor Ion Popa. Potret cubist al dnei Gefta Chernbach Popa.
se pare că nu exprim ce gândesc,
şi aceasta mă supără grozav.
Azi am avut violentele imagini ale când sunt în pat, înainte să adorm, sorilor ; are să mă găsească schim­
primelor zile când am cunoscuţ-o mă gândesc la ziua viitoare, şi bat. Iarăşi explicări, — vorbe,
pe Alix. Era cu totul altfel, lini dacă ştiu că a m un lucru mai vorbe ! ,
plăcea la dânsa răceala cu care încurcat de isprăvit a doua zi, mă Afară, mirosul nesuferit de tei
îmi primea cuvintele de d r a g o s t e ; cuprinde o t e a m ă de moarte. în floare ! Tei în floare ! îmi a d u c
aceasta mi se părea atributul spe­ Zilele astea se 'ntoarce Alix. aminte de m a m a cu mâinile slabe
cific atrăgător. Acuma, când ştiu că O doresc, dar nu vreau să fiu ne­ şi cu ochii îngrijaţi. Ceaiul de tei
şi dânsa m ă iubeşte, că nu mai răbdător, de frică nedesluşită. fierbinte şi chinina! Era primăvară,
a m nimica de temut, sunt dezilu­ / Mai. Alix nu vine decât peste tot aşa ca acuma, şi eram tot­
zionat. Când am cunoscut-o, parcă 15 zile. Mătuşa ei e bolnavă, şi d e a u n a bolnav. Treceau zilele în­
era o poză din carte — şi asta-mi trebue să stea cu dânsa. Mă su­ cete şi luminoase. Din pat vedeam
plăcea. Acum îmi displace viaţa ei. pără faptul că trebue să-i scriu. un petec de cer a d â n c de albastru,
Poate nici nici nu o iubesc de cât E aşa de străină gândirea mea mărginit de ziduri aurite de soare.
pe Ea, cea trecută ! de cele scrise. Mu ve mai mult, Ziua întreagă n u m ă r a m liniile de-
E curios ce lipsit de persistenţa sau mai puţin, dar e cu totul alt­ semnului repetat depe tavan, sau
şi de energie sînt. Cum îmi e ne­ ceva. Când are să se întoarcă scriam cu degetul în aier numele
plăcut un gând, îl evit. Adeseori, Alix, are să fie subt impresia scri­ m e u . Mâ simţeam prea slab ca,

© BCU Cluj
 GÂNDIREA
să citesc, şi doar priveam la jur­
nalele de modă a'e Mamii. Mă
amuzau cooanele şi domnişoarele
cu obraji lor surîzători, în cos­
tume eteroclite, profilându-se pe
un fond de peisaj neverosimil şi
magic. Priveam ceasuri .întregi la
ele. Pe o pagină —- o. pagină de
anunţuri — era o reclamă de
mănuşi, reprezentând o* cucoană
înaltă şi subţire, într'un • costum
tailleilr şi cu o pălărie imensă, or­
nată cu o pană de struţ, încfieindu-se
la mănuşi. Ţin minte ce mult îmi
plăcea poza aia ! Obrazul mai cu
seamă mâ mi.iuna. Am uitat
obrazul ei, dar ţiu minte cu ce
amotie mereu nouă şi cu ce in­
teres neştirbit d priveam întot­
deauna. Îmi plăcea ca o persoană
vie;.mi : o închipuiam vorbin,d, um­
blând. Ştiu chiars că aveam con­
versaţii cu ea. Vorbeam fără cu­
vinte cu ea! Dar e mult de-atun-
cea. Vorbe fără cuvinte — ce
prostie ! De ce mi-am notat în defi­
nitiv toate lucrurile astea? Fiindcă
mirosea a tei! La lumânare se
pârleşte un fluturaşi Am să-i scriu
lui Alix. D o r . . .
2. Maiu. Noapte rea. M'a chinuit
un vis fără sens. Ţiu minte că
bătea vântul cald şi prăfuit într'o
grădină în care mă pierdusem, şi
însera în grabă. Trebuia să mă
'ntâlnesc cu Cineva care să-mi arate
drumul, şi parcă pe aceia o căutam
cu toate că o găsisem. Era o fiinţă
fără formă pe care voiam s'o
înduplec, şi care rămânea nemi­
loasă pe când plângeam, Şi'mi
simţeam sufletul încătuşat de un
regret adânc, acţânc, de trecut.
Azi dimineaţă am făcut ordine
prin dulapul . cu hârtii. Numai
căutasem prin el de ani de -zile.
Am găsit o sticlă' cu eter. Rămă­
sese dela boala mamii. Îmi aduc.
aminte că s'a înbolnăvit şi dânsa
tot aşa într'o zi de primăvară
caldă Dealtfel toate amintirile le
am din primăvară. Poate %deâceia
când sosesc primele zile frumoase,
şi când înverzesc copacii, simt că
mă înstrăinez de cunoştinţele şi
de rudele mele, că mâ schimb, că
aşi dori să plec, să fug departe.
Şi în acelaş timp simţeam că nu
voi înfăptui nici o hotârîre;
In dulap am găsit hârtii vechi,
scrisori, acte. Neştiind în ce fel să
le aranjez, le-am răsturnat şi mai
mult.
Sticla cu eter rămăsase întăctă.
Am rupt căciula de hârtie, am
destupat-o ; eterul îşi păstrase toată
tăria.
85
Vară nouă
îngropat în spice un fecior de sat se'ntrece 'n sănătate
cu macii câmpului,
cu paserile verii.
II văd din spate'
din tăria braţelor lui simt,
că nu iubeşte femeile decât în lanuri coapte de grâu.
Umezi până'n brâu
se'ntorc pescarii dela Murâş
cu libelule prinse'n pălărie.
Globuri mari de păpădie •
arată drumul vântului.
Eu macin între degete spic după spic,
şi-arunc seminţele 'ntre brazde pentru căţelul pământului.
Eu macin între degete spic după spic,
şi-asvârl grăunţele în — lume, fără rost,
în cinstea soarelui.
Apoi mâ ridic.
LUCIAN BL AGA.
Ce curios miros în mijlocul pri­ curios: există două feluri de tris­
măverii! teţe: urja având cauze explicabile
Am putut o clipă să asemăn şi logice, pe care o recunoşti şi o
zăpăceala uşoară provocată de încurajezi, şi alta fără cauză pe
eter, cu Un sentiment eteric. care n'o mai recunoşti fiindcă se
•"• . Ceasurile trec uniforme şi ase­ confundă cu însuţi caracterul tău.
mănătoare. Mă simt fără energie ; Aşa simt acuma.
n'am nici- măcar voinţa ca să mă Am sfârşit întâia sticlă...
gândesc mai întins Ia ea. Îmi svâc- 3. Mai., Eri seara ara adormit
neşte gândul dela o imagine la zăpăcit de eter. M'am trezit azi cu
alta. Din vreme 'n vreme se produc greaţă.
asociaţii confuze şi ridicole, şi. Ce curioase sunt halucinaţiile.
n'am nici măcar atât umor încât Gândul se concentra în jurul sgo-
să rîd de dânsele. motului făcut de răsuflerea adâncă
Nu ştiam înaite să scriu ce trist în gâtul sticlei. Pe urmă am simţit
eram.. Mă simţeam fără astâmpâr, o căldură şi uşurare în tot trupu1.
cu 'mintea îndurerată, dar nu pu­ Gândurile au început să rotească
team preciza nimica. Acuma îmi grăbite în vîrteje tot mai strâmte,
dau seama că tristeţea —• o tris- mai strâmte.- O ameţitoare scobo-
teţă vie, mâ îneacă. E un lucru rîre în spirală . spre nefiinţă ! Şi
parcă Alix sta în mijlocul vârte­
jului. Dar era într'adevăr Alix? Nu
ştiu, nu vedeam, ci simţeam doar.
Se poate tot aşa de birje să fi fost
reclama de mănuşi.
Şi-acuma ?
Reclama.de mănuşi. Dacă mă
gândesc bine, bine de tot, atunci tre-
bue să recunosc, că, doar ca să
găsesc jurnalul Cu reclama am
căutat eri în dulapul cu hârtii.
Natural, fără rezultat. De, aceia
poate, am fost aşa mâhnit... E
aşa de ridicol! Mă simt ruşinat
© BCU Cluj
86

când mă gândesc la jurnalul cu

reclama ?
Sî* zăpăcit de eter. Afară e
cald si d u l c e ; şi iar mirosul
ameţitor. ..
Iar teiul . ... Acuma ştiu că în
mijiocu! vârtejului nu era A i x ;
era reclama. Reclama ! Ce urît
s u n ă ! Parcă mi-aşi b a t ; joc. De
ce n'ar purta un n u m è ?
Mirosisem atât de mult in Cât
pii .-dusem conştiinţa.. E rece", ca
ghiaţa . . .
E un fcriomen' curios, ce dedat
la sentimentalism patetic mâ simt
în clipele de beţie. Era cât pe-aci
'să mă'nduioşez de-o reclamă. Arum
— cu mintea limpede — mâ gân­
desc doar că numele de Serafina
ar merge bine reclamei. Serafina !
Serafina — n u m e demodat, ca şi
amintirea mea. •
4. Mai- Azi mai obosit ca ori­
când.
Scrisoare delà Alix! Ce îngrozi­
toare banalităţi întinse, pe patru
pagini! Dealtfel ştiam lucrul acesta
de mai multă vreme, dar nu voiam
să'mi-1 mărturisesc. Sînt prea le­
neş, şi prea gelos de liniştea mea,
ca să fiu sincer. întotdeauna cu
mine însumi. Azi sînt însă cu sen­
sibilitatea prea întârtat • ca să nu
recunosc acest lucru — banalitatea
lui Alix. Am să ies la plimbare.
Trebuie să f e aşa plăcut să faci
popasuri pe la fiecare vânzător de
cărţi vechi de pe cheiul!
5. Ma'.Ex'x seară n'am mai scris.
Se îmbulzeau în mine gândurile,
ca o cireada de vite la gârlă.
N'avea nici-o explicare febrilitatea
aceia. Mă ostenise plimbarea pe
Ross. Dl.lM.ţQ.
căldură. La anticari n'am găsit
nimic. Mi-am umplut mâinile de
praf. Mirosul de cărţi vechi în picioarele îmi sunt slabe ; parcă M'am deşteptat. Mi-e somn şi
soare fermentau gândurile vechi ! aşi călca din p o d ; şi mi-e aşa de, greaţă. Trebuie să am cu Alix o
Şi pe urmă, când deschizi o carte lene, şi sunt aşa de neliniştit în explicaţie în privinţa sincerităţii.
iese dintr'ânsa un miros de muced acelaş trup. Trebuie — şi mi-e aşa de frică
şi de bătrâneţe contrastând ageabil Lui Alix n ' a m să-i scriu nici azi. de exces de energie şi de iniţiativă!
cu primăvara trivială. Poate dea- Nu vreau să o mint, şi orice i aşi Ce să fac ? Serafina se încheie la
c e i a . a m fost fericit cu toate că scrie şi azi ar fi o minciună. mătuşi, imobilă, cu ochii vicleni
n'am găsit nimica. Ba da, în d e ­ Seara. Tot a m luat „doctoria şi talia d e m o d a t ă .
finitiv am găsit. Am găsit într'un pentru gândit". Mai mult de cu- 8. Mai. De trei zile n'am mai scris.
maldăr de reviste seriia de jur­ riositate. E o prostie scuza dar nu Am descoperit leacul ! Bei eter mai
nale de modă în care se află face nimic. O prostie mai mult sau departe. Numai ai nici nevoie să
reclama cu Serafina. Le-am cum­ mai puţin ! In definitiv ştiu dece mănânci ; asta e bine pe căl­
pătat aşa, doar ca să nu fi venit iau eter. Când îl iau mă simţ aşa dură, te simţi mai uşor, fără obo­
degiabe. Nu ştiu de ce n'am avut d e bine, c u m n ' a m simţit doar în seală, fără chinuitoarea stabilitate a
îndrăzneala să privesc mai dea- copilărie.- gândurilor neplăcute.
p r o a p e reclama până când nu Am mirosit mai m u l t . . . mai Doar un gând mă plictiseşte - •
m ' a m întors acasă. Curios ce „izbit m u l t . . . pe limbă e rece ca ghiaţa Alix. Ce să fac cu Alix. S'a schim­
ca de o d r a g o s t e " am fost când şi pe urmă a r d e . . . Serafina stă bat, Alix, s'a schimbat de . tot.
a m privit-o. S'au deşteptat g r ă m a d ă zimbitoare pe pagina îngălbenită Am cunoscut o altă Alix, la băi
amintirile. de vreme. Serafina cu ochii galeşi de m a r e ; aceiaş e alta ! Peste plă­
N'am să mai miros eter. Prea cu pălăria mare, Cu trupul demo­ cerea pur afectivă care o aveam
m ă zăpăceşte. Am nâduşeli reci; dat, ca rochia ! delà Alix, s'a depus în urma cu»

© BCU Cluj
 GÂNDIREA 87

noştintii şi raporturilor noastre,

un intelectualism nesuferit. S'a
schimbat! Serafina nu se schimbă
de loc. După ani, am regăsit-o
aceiaş. Aceiaş sens imobil, aceiaşi
privire vicieană, aceiaş aier de
sfinx în „tailleur" demodat.
Am avut o conversaţie eu Sera­
fina, aşa cum aveam când eram
copii bolnav, l-am spus tot ce
gândeam. In adevăr nu i-am spus
nimica, dar parcă-i spuneam, şi
ea înţelegea, Mă duc să-i vorbesc
iar (încă un folos al eterului : —
nu mai miroşi teiul).
10. Mai. - Iar o scrisoare dela
Alix. Se miră de ce nu-i scriu;
eu mă mir de ce-mi scrie dânsa
minciuni şi banalităţi? Desigur
Serafina gândeşte tot aşa. Eterul
e pe sfârşite. Am sfârşit şi sticla
cea mare, găsită în dulapul cu
ISPITA.
Un beci întunecos şi tăinuit
Cu bolţi adănJ pe subt pământ săpate,
Pe-o ferestrus doar s'a rătăcit
Un fir de raze prdfu'te, vechi, uitate.
Aicea dorm butoaiele tihnite,
La nas cu sirachine în care picurează.
Painjeni suie pe gărafi înămolite"__
Răsună paşi: e stareţul de pază.
Cercetător, păros ca un bondar
A potrivit cu ciocăni//] canaua
Şi suge gâlgăind bucăţi de chilimbar,
Iar umbra Iui (când a scăpat făclia
Subt şunci de porcj-îi face dandanaua
Să semene cu Dueă-se'n pustia.
ADRIAN MAN1U

Serafina e supărată pe mine din cu Alix? De ce i-am scris? Ce ne­

cauza lui Alix. bunie? Ar trebui să mă gândesc
22. Mai. Altă telegramă dela intens, intens la ce-i de făcut, şi
Alix. Mă simt slab la ori ce obo­ n'am puteri. Aşi putea să dreg
seală. Am nâduşeli reci şi junghiuri totul. Pe Alix o iubesc; îmi tre­
în inimă. Oare ce vrea inima? buie Alix. Şi mi-e silă, silă să iau
Sete de ete r . Ce să mă fac cu o decizie!.. Dar Serafina?...
Alix? Serafina e supărată şi numai Zâmbind, în poză, ea vorbeşte fără
doctorii. Am sâ ies să cumpăr. De cuvinte. — înţeleg dintr-o dată
ce am avut atâtea sticle în casă? îmi vorbeşte. Trebuie să văz ce-i
de făcut cu Alix. Seara. Mirosea două lucruri: revolverul e în cutia
Oare .... Dar nu. mesii — şi al doilea nu am să-l
14. Mai. Am cumpărat eter mult îngrozitor a tei. Serafina m'a con­
vins că trebue să isprăvesc cu spun.
ca să fiu aprovizionat.
Băut e mai bun decât mirosit. Alix. Am scris o scrisoare de
Beau amestecat cu apă. ruptură şi am jşi trimes-o. Caietul cu aceste note a fost
Dacă stai şi priveşti mult. la Se­ Ce veselă a fost Serafina! găsit în odaia pretenului mieu.
rafina, hârtia începe să scânteieze, 23. Mai. Azi dimineaţa m'am Mi l'a dăruit doctorul ce a făcut
pare că se topeşte; vâjie urechile, sculat aproape treaz. Mi-e greaţă, autopsia sinucigaşului.
şi pe urmă Serafina se deslipeşte mi-e rău, rău de tot. Ce să fac Luca Ion Caragialc.
depe pagină.
Ce să fac cu A i x ? , Am să 'n-
cerc să-i scriu mâine. Scriu unei
moarte. Căci în sufletul meu ea
e moartă în Ce priveşte iubirea!
17. Mai. Serafina e foarte duioasă.
Azi dimineaţa mi-a povestit că nu
o chiamă Serafina, dar că-i place
numele care i l-arn dat. Era supă­
rată pe mine că mă gândeam la
Alix. In definitiv trebuie decis
într'un fel cu Alix. Azi mi-a trimes
o telegramă; mă întreabă dece
nu-i scriu. E nesuferit când cineva
ţi se bagă aşa în suflet!
19. Maiu. Afară e cald, cald şi
murdar, şi miroase a tei. Servi­
torii din casă mă privesc miraţi.

© BCU Cluj
88
ADEVĂRUL...
Andrei întră nedumerit în odăiţa
închisorii din care fusese scos şi
dus d judecată, cu trei ceasuri
mai înainte.
Odaia aceia mică şi simplă, ră­
sunătoare ca un pustiu în care şi
gândurile par'că aveau un ecou
tare, i-se păruse atunci ca o c a ­
meră de otel, în care trăsese pro-
vizor. N'avea nimic deosebit. Totul
ei-' şters, simplu şi strict, ca în ima-
g. le aduse în mintea noastră de
reminiscenţele depărtate de oteluri.
Totuşi a c u m a d u p ă trei ceasuri
abia, i-se păru rigidă şi sinistră ca
un cavou. S e m ă n a cu o închisoare
pe care o văzuse odată, într'un
decor de teatru, de demult.
F u s e s e aşa dar c o n d a m n a t la
cinci ani de închisoare. In minte'i
veni o frântură din d r a m a pe care
o văzuse odată, şi îşi aminti
bine că. eroul scăpase, nu ştiu prin
ce î n t â m p l a r e : venise par'că o
domniţă îmbrăcată în alb cu zâm­
betul suav şi paşii uşori ca un zbor.
Si Andrei zâmbi sceptic.
Cinci ani de închisoare ! Si totuşi
nu asta'l preocupa.
In suflet i se petrecea' ceva mai
adânc. A stat în odăiţa asta două
luni în aşteptarea zilei de judecat*,
cu gândul la această zi a liberării,
fiindcă ştia bine că „nu l'a ucisei",
că nu-i vinovat. Si era sigur că în
faţa atâtor oameni cărora nu le-a
făcut nici un rău, care'l cunoşteau
în parte, adevărul va ţâşni neîndoios.
Stia că nu l'a ucis el, şi de aceia
aştepta liniştit. Era aşa convins de
asta, încât spusese servitoarei să-i
aducă pentru ziua aceia hainele
cele bune, şi bani să dea gardia­
nului şi Iui Minai .santinela, care
sta de vorbă cu dânsul, călcând
toate consemnele.
Dar lucrurile s'au întâmplat altfel.
A fost c o n d a m n a t . Prin minte îi ve­
niră toate peripeţiile eelor trei cea­
suri, de judecată, care au trecut
repede, poate prea repede, pentru
ca adevărul să poată p ă t r u n d e Ia
lumină.
Par'că a c u m a p clipă eşise de
acolo cu sufletul uşor şi vesel, ca
altă d a ' ă când pleca delà şcoală
în vacanţă : vedea înainte ceva lu­
minos şi plin de bucurie.
Gâdurile şi îndoiala îl împovorau.
Se aşeză încet pe marginea patu­
lui ale cărui scânduri scârţiiră lung.
Nu putea să înţeleagă nimic. Nu
mai ştia nici dacă e judecat sau nu,
nici ce a n u m e s'a întâmplat cu el.
Si totuşi îşi aducea bine a m i n t e :
A venit întâi M a d a m e Samsoni,
gazda lui Radu, şi-a spus tremu­
rând şi înturnându-şi din când în
când faţa spre el, că l'a văzut pe
d â n s u l : „pe dumnealui", pe Andrei
Ia zece sara întrând în odaia Iui
Radu, că 1-a auzit ţipând tare, că
printre alte cuvinte care nu se
auzeau prin uşă a auzit d o a r : „Si
pe mine mă iubeşte"; că pe urmă
s'a făcut linişte, că nu ştie când a
_
mai p l e a t Andrei, şi că a doua
zi dimineaţă, l'a găsit pe Radu mort,
la, capătul patului, cu faţa spre uşă.
Toată mărturisirea aceasta îi ră­
m ă s e s e aşa în minte, spusă simplu
şi prozaic, cum sunt toate depozi­
ţiile martorilor la tribunal. Da, aşa
fusese. A fost Ia Radu, a vorbit, a
strigat, a<spus bătându-se în piept'
că „şi pe dânsul îl iubeşte", dar
ştia bine că d u p ă asta a plecat,
că n'a mai făcut nimic, c'a trântit
uşa, şi atât.
Toate gândurile acestea Ie pe­
trecea cu ochii deschişi, aţintiţi în
;
cenuşa scoasă d n sobă pe podele,
lângă portiţa cea mică, cu buton
alb, dată într'o parte. Si Andrei, ră­
GÂNDIREA
mase aşa tăcut. Parcă ar fi vrut
să şi aducS bine aminte tot, tot,
să se asigure de dânsul.
Si pe urmă s'a sculat procurorul,
un om uscat, negricios, cu o faţă
stupidă şi lucioasă, cu părul negru
;
răsfrânt de-asupra frunţ i ca o coadă
de răţoi. A pus o mână în buzu­
nar, cu un gest indiferent de mul­
ţumire generală, şi cu cealaltă a
început să-I arate când pe dânsul
f
a p o s t r o â n d , când spre cei doi­
sprezece oameni serioşi care ascul­
tau cu frunţile încreţite de groază.
Parcă'l aude şi acum, cu o voce
caldă, convingătoare :
„Domnilor juraţi, acest criminal
n'a fost prins asupra faptului. Sunt
însă atâtea indicii care să vă facă
nestrămutată credinţa că el este
autorul omorului. Student pasionat
şi nervos, în dragoste cu o stu­
dentă, al cărei n u m e l'aţi auzit
în gura martorei, fel caută să
suprime din calea lui pe nefe­
ricitul Radu Mihail, pe care se pare
că iubita îl simpatiza mai mult".
Realităţi netăgăduite de acuzat.
Apoi, martora Samsoni declară în
faţa curţii că în seara comiterei,
crimei acuzatul în stare de sures­
citare a fost în odaia victimei. Toate
a-cestea coroborate cu declaraţia
că „după aceia nu s'a mai auzit
nimic", şi cu raportul de expert'zâ
care găseşte o strânsă corelaţie
între zgârieturile de pe faţa victi­
mei şi unghiile ascuţite ale acu­
zatului duc la convingerea netă­
găduită că acest nemernic este
autorul crimei".
Andrei par'că mai asculta aévea
încă odată. Arhitectura aceasta de
cuvinte cari i se ' n g r ă m ă d e a u ve-
nindu-i iarăşi în minte, îl convingea
cu logica ei, cu căldura cu care
era întocmită, cu tot patosul pro­
curorului.
Ş\ totuşi toate acestea atunci
nu'l sdruncinaseră. 1 se păruse aşa
de copilăreşti şi de stranii, că parcă
nici nu era vorba de dânsul.
îi veni în minte chipul -unui
jurat bătrân cu o bărbiţă albă,
rară, şi cu doi ochi vii, care'l pri­
viră, studiindu-1 I s'a părut atunci
că omul acela avea şi el convinge­
rea că „nu se poate".
Dar acum ? ! Faptele înşirate aşa-
legate între ele, îl p u n e a u în în­
doială. Nu mai ştie nimic. Parcă
de data asta aveau ceva nespus
de convingător. Cuvintele procu­
rorului le simţea repetate în el la
nesfârşit, până ce gândul începu
să şovăiască. ^
© BCU Cluj
 GÂNDIREA

Trebue să fi fost ceva, dacă vinte într'ânsul, pe care le-a spus

omul acela senin . şi nepăsător o !a sfârşit, cuvinte care-i luminau
spunea cu atâta siguranţă, cu atâta sufletul ca un soare.
credinţă, cu pieptul avântat îna­ Şi cu toate acestea n'avea drep­
inte ca într'o luptă. t a t e . Acum când se gândeşte că
Dar atunci*Andrei era sigur că Radu e mort de două luni, vede
nu l'a omorât el. Era sigur. bine că nu l'a urât.' Simte chiar
Pe urmâ'i reveni pledoaria avo; că'l iubeşte. Nu Far învia acum
catului, un priet?n al Iui, cere a dacă ar avea putinţa să o 'facă,
vorbit cu emoţie, cu avânt. A cău­ dar îl iubeşte, îi e milă de el.
tat sa demonstreze adevărul. Să Dar dacă.nu. l'ar învia îhsamnă
arate pentruce Andrei nu poate fi LIED că'l urăşte, că'l urăşte mult, că'i
autorul. Asta i ş'a părut şi-atunci crud chiar. Şi dacă poate să aibă
ciudat. Parcă ar-mai fi fost nevoie! Peste floarea de muşcată
Stă la geamuri ap'ecată gândul crud acum când îl ştie
El ştia adevărul, îl avea într'ânsul, mort, atunci avea dreptate procu­
şi ştia că nu trebueşte argumentat, Singuratecă, o iată, .
rorul, avea dreptate! — — —
că'i numai un cuvânt care trebue Stelele sclipesc puzderii...
spus eu toată convingerea, simplu, Din adâncurile serii Avea, poate, dreptate. . .
şi atât. — Strădania prietenului lui, Vin fiorii primăverii. Andrei căzu iarăşi în îndoială.
cu bustuljaruncat peste pupitru cu Ştia bine că nu'l omorîse el. Adică
manile întinse ca nişte crengi Firea '/7 taină se 'nveş/nântâ nu'şi aducea aminte să fi pus mâna
smulse de vânt, toată lupta acea­ S' dfn fund, în noaptea sfântă, pe dânsul, să fi încleştat degetele
sta a avocatului atunci i s'a părut O privighetoare cântă... aşa cum arătase procurorul, şi to­
inutil*, deplasată; parcă nici el nu tuşi nu. mai ştia nimic sigur.
ar fi fost convins că Andrei e ne­ La fereastră st' o fată Strânse din gene tare, închizând
vinovat. Iar pe floarea de muşcată ochii ca pentru a se uita într'ân­
Poate acuzarea procurorului fă­ Pică-o lacrima curata... sul, şi făcu o sforţare puternică,
cuse altă impresie celorlalţi! Lui EMIL DARIAN să-şi amintească totul cum a fost,
însă i s'a părut atunci" totul o în- clipă <. • u clipă. ,
găimare şubredă. Începu să vadă, întâi luminos şi
Când l'a întrebat şi pe dânsul Şi Andrei, parcâ'l vede şi acum clar de parcă s'ar fi întâmplat atunci
ce mai are de adăugat, numai el pe procuror îndoind de-odată toate în faţa lui, ca şi cum ar fi jucat într'o
a spus întreg adevărul, a simţit degete'e de la mamă, ca o ghiară, piesă la care el era singuri,! specta­
atunci bine cum l'a spus întreg: arătând aşa, mişcarea probabilă a tor, pe urmă din ce în ce mâi confuz,
«Nu l'am omorât eu». autorului în momentul crimei. până Ce gândirile şi amintirile se
Avea şi el uşurinţă de vorbe, Andrei scutură din cap, ca pen­ năruiră uneie.peste altele. Simţea
putea şi el sâ argumenteze logic, tru a depărta o viziune urâtă. că'nebuneşte.
să facă fraze frumoase, dar a cre­ Crispa şi el degetele la fel, şi în­ . Târziu, imbecilizat -şi naiv, începu
zut că nu trebue să înăbuşe ade­ tinse în gol cât putu, mâna în­ să numere pe degetele, manei
vărul, să-l gătească. Şi-apoi era cordată ca o ghiară. O privi lung, stângi, apucându-Ie unul câte unul
aşa de convins, aşa de sigur că ••fix. Aşa să fi fost? De unde să în mâna dreaptă, de la cel mic, şi
îndată ce va spune aceste cuvinte ştie el? Qe§tul acesta- nu'i spunea începu să spue rar, resfirând câte
„Nu l'am omorât" toţi vor înţâ- nimic. Se mai linişti puţin. un deget:
lege că acesta'i adevărul, şi toată Dar era adevărat c'avusese - o Nu l'am omorît eu.
lumea, şi judecătorii,^ şi cei din mânie pe Radu, că'n seara aceia L'am omorît eu.
sală, îl vor aclama chiar. Aceste într'o clipă avu impresia că nu Nu i'arn omorît eu.
câteva cuvinte trebuiau să deschidă mai ştie. ce face, sau că e în stare L'am omorît eu.
un luminiş prin care să se vadă să,facă ori-ce. Nu l'am omorît eu.
limpede totul, îi veniră iarăşi în minte cuvintele Şi-n uraganul, acela de gândiri,
Dar n'a fost aşa! procurorului care aduceau ca un când spuse aceste ultime cuvinte cu
Pedeapsa nu'l îngrozea acum. indiciu mai mult ura de moarte mâna dreapta pe cei. din urmă'de-
Numai acel „Da", spus de juratul dintre el şi Radu. get al manei stângi, Andrei simţi
cu bărbiţa albă, rară, şi cu ochii Era adevărat. Din clipa în care faţa iluminându-i-se, Ca subt măr­
negrii şi pătrunzători, îl chinueşte l'a surprins cu Li Ja braţ pe-o turisirea unui oracol tăinuit sdânc
grozav. Si iarăşi.îi vine în minte stradă întunecoasă, singuri, când într'ânsul, şi mai spuse încă odată,
rechizitorul pro:urorului. el a trecut Cu g'uIerul ridicat, ca hotărît şi sigur, aşa cum spusese
Parcă avea dreptate procurorul! un strein, prefâcându-se că nu-i în faţa judecătorilor:,
Poate are dreptate! O cât n'ar da vede, de atunci fi:ura. Ar fi vrut. „Nu l'am omorât eu". . . ,
acum să mai aibă siguranţa că nu să'l vadă mort. De asta îşi aduce Dar, poate. . . .
este vinovat, siguranţa aceia pe bine aminte; ar-fi-vrut-să'l - vadă- (Iaşi) D. Razu.
care-o avea atunci, când l'a auzit mort. Argumentaţia procurorului i
pentru'ntâia.oară. Acum, cu cât se se păru de data asta aproape de-
repetă cuvintele, cu atât i se par cizivă. Acum îşi dă bine seama
mai neîndoioase. de ce î'au condamnat. Nu'nţelege
Procurorul spunea; „vânâtăile numai dece n'a priceput atunci,
de pe gâtul victimei coincid cu când procurorul a vorbit acolo,, şi
dimensiunile degetelor acuzatului-'. când el asculta cu cele câteva cu­

© BCU Cluj
90 GÂNDIREA

EXPOZIŢIA HUMORIŞTILOR

TURBINCA
LUi-fVAN

Nesfârşile sunt greutăţile peste

cari t ebue să treacă o revistă
pentru a ajunge, mai bine sau mai
rău, cu câştig sau cu pagubă, în
manele unui stoc de cetitori !
Totuşi dacă micile exigenţe ale
colaboratorilor se pot satisface cu
oarecare abilitate ; necinstea de­
pozitarilor şi neglijenţa abonaţilor
în materie de plată se pot remedia ;
conturile tipografiei se pot a m â n a ;
făgăduelile de subvenţii ale mi­
niştrilor se pot realiza ; greşelile
d e tipar se pot impuţina, etc.
etç,... pretenţiile cititorilor nu se
termină niciodată.
Delà apariţia revistei n o i s t r e a m
primit şi primim tot felul de scri­
sori. Faptul e îmbucurător : între
noi şi public se încheagă acea at­
mosferă de intimitate care insuflă
încrederea reciprocă atât de nece­
s a r ă oricărui schimb. Şi deaceea
ne-am dat, silinţa să îndeplinim
pe cât ne-a ajutat puterile, şi do­
rinţele cititorilor.
Sunt însă cazun când nici sfân­
tul Petre, cu divina lui b u n ă t a t e şi
înţelepciune n'ar şti ce să facă.
Astfel primim următoarea scri­ Victor I. Popa La piaţă în Cluj
soare :
D-lor Directori,
„Cum aceste afirmaţii ad-hoc prind Mărturisesc, citisem operile d-!ui:
„încerc şi nu ştiu dacă ecoul gla­ rădăcini mai uşor decât o documen-.
sului meu'va răsuna în bolţile senine Stoican, adică, mai precis, mă în­
tare serioasă, mâ găsesc eu un umil
sau în subteranele jilave ale sufle­ cetitor, să reacţionez contra acestui cercasem să citesc până la capăt
tului, acolo unde se răsfaţă invidia sistem. înţeleg să distrugeţi uri scri­ unul din cele şapte (7) r o m a n e şi
şi suspiciunea. încercarea mea sin­ itor nul ca talent, criticându-l dar epopei cu care d-sa a înzestrat li­
ceră, spontană şi mai ales modestă, nu bărfindu-t. Mă îndoesc că în men­
haină pe cari mulţi o revendică şi teratura r o m â n ă după război şi,
talitatea d-voastră critica ş< bărfirea
puţini o au, e pornită, din tot ce are josnică, să fie noţiuni identice. Până drept să spun, n'am găsit nimic
mâi frumos sufletul uman: admiraţia. acuma în revista d-v un rând n'a din ceea ce binevoitorul nostru ce­
Admiraţia activă crescută din embri­ fost consacrat operilor d-lui Stoican, titor ne semnalează, din potrivă.
onul contemplativ, admiraţie care în­ pentru a nutea astfel justifica dis­
fruntă minciuna şi nedreptatea învă­ preţul d-v. pentru el.
Scrisoarea d-lui Louis Wagner
luitoare a tot ce-i frumos. „Sistemul acesta de discreditare apli­ m'a trezit brusc, ca intrarea ală­
cat unui scriitor tânăr, înainte de murilor într'o uvertură a tizului
toate e o crimă în contra posibilită­ său Richard.
„Revista domniilor-voastre în vir­ ţilor viitoare ale talentului său şi
tutea unui spirit gregar pornit pe 'cum e în cazul nostru, după convin­ — O a r e ri'am comis vre-o fa­
panta afirmaţiilor necugetate discre­ gerea noastră intimă, contra unui tală eroare ?
ditează pe un scriitori care n'are alt talent viguros. Revista d-voastră atât Ş\ conştiincios am luat din nou
păcat decât izolarea sa faţă de rela­ de simpatică este solicitată de un
ţiile fructuoase în fabricarea de glorii. cele şapte respectabile volume ale
asiduu cititor al ei, să-şi repare gre-
Simple propoziţiuni afirmative lipsite şala şi să dea atenţia cuvenită unui d-lui Stoican, hotărît să le citesc
de orice' documentare serioasă insi- 'scriitor, ce se impune. pe toate din scoarţă în scoarţă,
nuiazăla adresa d. Stoican, un ca- chiar dacă oi plesni lângă ele.
botiniim, demn de a fi alăturat celui Louis WAGNER. Bacău
cozminian*). Iar de voi descoperi ceea-ce cu
„P.S. Am uitat, să vă cer neprecU'
peţita ospitalitate, de a cărei largheţă atâta seriozitate şi bună voinţă
*) Subliniat de noi. nu mă îndoesc." descopere prietenul nostru delà

© BCU Cluj
GÂNDIREA
Bacău, mă las de literatură pen­
tru totdeauna, mai ales că mi se
dă prilej să scap de beleaua
aceasta în chip onorabil.
La lucru deci !...
„N'am visat, nimic astă noapte..
Dar m'am trezit după miezul nopţii
şi n'am adormit pân'ân (sic) zori...
Sufletul meu era ca faţa mării.
...Aveam senzaţia nelămurită, dar
certă, că, undeva, foarte aproape,
ori nelămurit de departe, se cufundă
în dureri o lume necunoscută şi care,
mă tărăşte după dânsa cu o reţea
nevăzută, dar ale cărei nenumărate
fire le simţeam, mă strângeau cope-
rindu-mă. învăluindu-mâ, înăbuşin-
du-mă, tărându-mă; ameţitor cu ele".
Mă durea capul. Cetisem' 80 de
pagini din „Înfloreau trandafirii" şi
ia fiecare filă, la fiecare frază, mă
trecuse câte un rând de năduşeli.
O filigeană respectabilă cu emfu-
zie aromată de cafea dădu noi
puteri nervilor fleşcăiţi de prea
multă tenziune.
înainte !
„Crezi, că dela suflet la suflet, sunt
căi, ca nişte punţi de lumină, arun­
cate peste abisuri, pe cari, ele-şi
trimit veşti, imaterial, se întâlnesc,
fără ca această realitate nevăzută,
să poată cădea sub perceptibilitatea
simţurilor noastre ?!
- Nu cred...
Uf, b n e câ n u ! altfel ar fi tre­
buit să mă chinui să înţeleg, pen­
tru a crede !...
Constatai cu desnădejde că buna
băutură a profetului nu-mi mai
slujeşte la n i m i c . Mustrarea d-lui
Wagner mă urmărea însă, cu stă­
ruinţa unui sol al chinurilor ia­
dului pe urma unui suflet vândut
hatmanului răutăţilor. ...Făcui o
injecţie cu întreită doză de cafeina
pentru a-mi ţine cuvântul până la
capătul puterilor mele, şi mă gândii
la Marinetti care cel puţin are
onestitatea frazării fără nici o apa­
renţă logică. •
„Vezi, d-ta, un roman este un
câmp nemărginit, in cari, munceşti,
mereu, din zori şi până seară."
• • (p. 85 op. cit.)
Hotărît sînt un imbecil. Priete­
nul Wagner (cei dela Bacău) are
dreptate. Nu mă pot concentra
nici pentru a savura această de ;
li:ioasă definiţie a romanului. Ver­
surile neserioase ale lui Topîrceanu
îmi joacă în minte ca uti refren
hain şi bizar:
«Amorul e un lucru foarte mare"
t?\ iscăleşte : Gută Popîndău.
(In sanctuar)
:* 91
EROUL
E ruptă ghiata veche şi hdina 'n cot cârpită,
Pe masă stau uitate fărâmături de pită.
Dar masa lui săracă întreagă este plină
De vase mari şi svdte, sculptate în lumină
In care parfumează ca fumul din altare
O floare ideală, de tainică visare.
Pereţii uzi de varul din camera săracă
Iluzia 'ndrăsneaţă de-odată îi îmbracă
In blănuri de hermină.
Când calda fantezie revarsă - ascunsa măyiă
Ce 'nprăştie în 'cale
Comorile uitate din basme-orientale,
Paenjenişul galben din colţuri în ruine
Se face baldachine
In care dorm poeţii de mână cu regine;
Podelele 'negrite în mozaic se schimbă
Sub grelele covoare ce'n armonie plimbă
Persanele urzirl
Iar patul lui de scânduri uscate şi subţiri
Se face tron de fUdeş, purtând pe albe scări
Cununile uitate de veacuri de-admirări,
E ruptă ghiata veche şi haina 'n cot cârpită
Dar cătid Pegas la uşe isbeşte din copită
Poetul inspirat,
Pe coama fumegândă grăbit a 'ncăhcat.
Muiat în blond de lună şi purpură solară
Pământul într'o clipă în fugâ-l înconjoară,
Pe scările visării eroic opintit
Se - asvârle 'n veşnicie, se perde 'n infinit.
D. KARNABAT.
„înconjurat, asaltat, coperit, bi­ avea mai mult răgaz, hotărît să
ruit, strivit de fantastica năvală a continui lectura trandafirilor cari
realităţii, cu toată încordarea pute­
rilor mele, m'am avântat spre lu­ înfloresc cu atâta trudă, când un
mină, spre cer, c'a's'alungi (sici ca imperativ fff urgent scris energic
să îndepărtez realitatea..." cu creion vânăt pe coperta scri­
sorii îmi schimbă planul.
Predispoziţia d-lui Stoican pen­
O deschid deci, şi cetesc:
tru v.rgule puse sus sau jos,' mă
făcu să reflectez ce multă drep­ Domnilor,
tate a avut Mallarme cerând „Apreţiez revista d-v şi de aceea o
pentru opera de geniu numai vir­ cetesc regulat cu multă atenţie. Nu­
gule. Dacă d. Stoican' ar fi lăsat mărul 3 însă m'a necăjit tare şi @red
liber staţiu dintre vhgule, aş fi că nu aţi scos-o pentru a vă netăji
fost cel dintâi care să-i recunosc cetitorii. Bine,' se face asta, dom­
nilor!.. Să amestecaţi pe Cosmin cu
genialitatea, fără mtervenţ a d lui Stoican, un ăla care bate câmpii şi
Wagner. are fum în cap ?
Pe când măcinam aceste gân­ „Dacă vreţi să vă mai cetesc re­
duri, factorul îmi aduse o scrisoare. vista şi să o laud şi la alţii, nu mai
faceţi treburi de astea. Injuraţi-l pe
Tocmai mă pregătiam să o arunc Cosmin cât vreţi, că eu tot nu cetesc
deoparte pentru vremea când voi Babylonul Iui din „Rampa", dar nu-l
© BCU Cluj
 92 GÂNDIREA

mal puneţi lângă ăla, că-mi trece * stă tot farmecul origing] şi a d â n e
fierea în sânge, şi vă dau dracului. al poeziei iui D e m o s t e n e Botez.
Salutare
Niţă SURDUC, pensionar Răsfoind volumul, cu : fiecare pa­
gină deschizi o. zare, acoperi •-, un
Fii bine-cuvântat tată Surduc ! cer, aduni o furtună ori risipeşti
De nu interveneai d-ta se întâmpla nişte n o u r i ; e o continuă alterna­
o nenorocire. tivă de umbre şi lumini, ide soare
Scrisoarea d-tale m'a c a m zăpă­ şi negură, d e misticism astral şi
cit în primul m o m e n t . Mu ştiam dragoste adâncă de p ă m â n t .
ce să fac. D. W a g n e r găseşte ne­ D. Demostene Botez, care ştie şă-
d e m n ă alăturarea iui Stoican l â n g i
C o s m i n ; d-ta pe dos.
Un volum si un premiu facă un poem minunat dintr'un
sunet de clopot, un p a r f u m ' de
Ce pute"am face ?. ,,Flocrea pământului" de Demostene Botez s a k î m şi un vânt, care ştie să-
Am lăsat frumuşel cărţulia cu Academia a premiat volumul de a d u n e toată mâhnirea banală a
poză de reclame pentru paste de versuri ai d-lui" D e m o s t e n e Botez. unei „Dumineci" de târg, aşa cum
dinţi şi m ' a m degajat de orice Acum doi ani, d. Botez a mai fost ai culege de pe un maidan un
răspundere. R ă m â n e să vă înţele­ premiat cu ocazia unei plachete buchet de flon vinete de spin, ştie
geţi a m â n d o i : d-ta d-le Surduc cu „Munţii", adăugită la volumul de să aibă cate-odată viziuni tragice
prietenul Wagner dela Bacău... faţă. lată deci a d o u a oară când şi s p ă i m â n t ă t o a r e : ,
Eu nu vă mai pot împăca. Te poetul din laşi a fost elogios apre­ Se lasă pîclă ceasă peste cîmpuri,'
pomeneşti că-mi ceri şi d-ta să ciat de o instituţie excluzivistă şi Şi'n noi şi peste noi mereu să lasă.
citesc din nou toată opera d-Iui bătrână. 5 Academia,-astăzi, dă do­ Pe uliţele 'nguste'şi pe casă
Cosmin... Şi asta n'o mai încerc • Tot cerul năvăleşte în răstîmpu i.
vada de o tinereţe viguroasă, cu
a d o u a oară ! care nu prea eram obişnuiţi. . . Pe banca veche unde-am stat cu ea,.
Ivan al II-lea înti'adevăr, dintre toţi poeţii ti­ Din nucu 'nalt, şj singur, şi pustiu,
neri, apăruţi în ultimii ani, d. De­ Ca pe- capacul unui mic sicriu,
Plîng ramuri goale, în tăcerea grea.
mostene' Botez e, poate, cel mai
reprezentativ. Poezia sa fără a fi Şi putrezeşte parcă'ntreg pământul;
ecoul banal al-nici-unei preocupări Nici soarele nu-apare nici n'apune,
actuale, cuprinde în ea fiorul unei Stau neclintiţi copacii de cărbune
De teamă, parcă, să nu-i sfarme vîntuL
nelinişti care ne frământă pe toţi,
acum Când temelia secolului acesta Şi pretutindeni ca'ntr'un'li* tirim
în â ttnăr se dovedeşte şubredă şi Mai goi de visuri, mai săraci de viaţă,.
bătrână. Deaceea multe din poeziile Inmormîntaţ.i în toamnă şi in ceaţă
Putrezim. . .,
sale îţi dau impresia unui sfârşit
de furtună; e drept că în nici-una
Alteori, sufletul poetului se îm­
OŞTIREA MEA nu începe vijelia; dar peste tot
prăştie în natură cu generosul pan-
neliniştea ascunsă şi latentă stărue.
— Ady '— theisrn B al- unui. înţelept indian, ca
Copii, E o.poezie statică, contemplativă,
în poe?îa „Desnădejde" care va
înflăcărată, fără pereche oaste, pe aiocurea dezamăgită, întotdea­
Pot eu să mor! ţine, sînt singur, ioc de frunte î n
una o atitudine sobră şi nobilă.
A mea e ţara orice viitoare antologie:
Sufletul poetului oglindeşte adese­
Şi ale voaste sunt Sînt un străm. . -.
Cele mai sfinte slujbe ori viaţa; ştie s'o privească şi s'o
întrebe, dar fără să se amestece prea flzi m'a uitat demult pământul,
Dacă mor. Nici ţarina nu mă mai ştie.
Am chibzuit aceasta bine: mult cu ea; şi, de cele mai multe Sînt ca un puf de' păpădie
Veniţi OP, se regăseşte cînd închid j ochii, Pe care! poartă veşnic vîntul.
Copii Când se a d â n c e ş t e iar în ei, cer-
Mai păcătoşi ca mine, Prin fiecare pom, aldată* -
Mai frumoşi şi mai iubiţi, c e t â n d u : s e prelung în ceasuri de
fim respirat ca'ntr'un plămîn,
Mai mulţi şi mai buni. închipuire şi vis. . . Dar azi simt bine cum rămân
Voi sunteţi ţara mea O vietate izolată. . .
Şi-aîci' al vostru ,va fi totul lată de ce poetul din viaţă, ni­
De pomană. ci nu ia tot, nici nti alege, preferă...
'Nainte, scumpă ,oaste, Firea sa îl î n d e a m n ă domol spre Odată porniţi să cităm,cu greu anm>
înainte! nopţi liniştite, spre a m u r g u r â sen­ găsi o limită. Căci dela începutul la
Fluturaţi
Drapelul roşu al greşelilor mele timentale, spre primăverile târzii şi sfîrşitul volumului o pagină nu-î
Să se vadă mulţii ciucuri negri începuturile de t o a m n ă . Totuşi, un care să nu te oprească. Şi multe
Ai virtuţilor l d e m o n ciudat îl împinge spre pagini sînt care te î u d e a m n â să
Şi din mormânt adâncuri de suflet, întunecate şi revii, să stărui cu ochii ingându-
Privesc spre voi. nesigure, spre hrube sonore şi
Vite/i, raţi asupra foilor, până cînd ajungi
Copii, pust'i pe care le cercetează, timid a le şti şi a le fredona singur, ca un
'Nainte! şi îndurerat, curios de necunoscut leitmotiv sufletesc de toate clipele...
Eu nu mai am nimic. şi dornic de lumină, ca un copil ,ln poezia noastră, cu savante
Voi sunteţi moştenirea înt>'o pimniţă, ca un superstiţios
Şi răsplata. încercări'de metafizică banată, plină
Voi sunteţi cântecul meu; într'un cimitir, noaptea. In împere­ de megalomanie ridiculă şi de tnrn-
Copii, copiii mei, , cherea asta de naivitate şi acui­ biţări futuriste, poezia d-iui Demo­
Va fi frumos să cad tate de senzaţii,»în curiozitatea asta stene Botez se impune, cu larga şl
Aproape tânăr puţin bolnavă şi musculatura unui
Pentru voi.' puternica stăpînire a Naturii.;. . .
VASILE AL.-GEORGE. vers câteodată robust ca un odgon, Al. A. Philippide.

© BCU Cluj
 G AN Dl Rt A 93

mai mari artişti ai veacurilor. Cine ale dlui Iov d^opildé, ne întorc la
nu-şi aminteşte admirabilele şa-je şarieie eftine, cari făceau odinioară
din albumurile lui Lionardo da deliciul vitrinilpr din CapHală. Da
Vinci, acele din Dansul Macabru al atunci dacă nu ne înşelăm gustul
lui Holbein, sau ilustraţiile ace- publicului s'a - m a ' subţiat. Nu s e
luiaş pentru Elogiul nebuniei al mai m u l ţ u m e ş t e cu simple exage­
lui Erasm; — şi cine va uita uşor ra ri de linie. De asemeni isbesc su­
schiţele pline de h u m o r ale lui Goya? părător ochit! şi caricaturile des-
Caricatura a născut odată cu gropate ale di ui Petrescu-Găină,
cele dintâi manifestări de artă. A o glorie'de odinioară, astăzi defunctă.
SALONUL fost cunoscută deAşirienii şi Egip­ Dl. Maur, care a studiat în străină­
teni, iar Grecii nu se sfiau adesea tate p ea mult pentru sărăci mij­
HUMORIŞTILOR să-şi ironizeze astfel divinităţile. E loacelor de care face dovadă ;
o artă intelectuală care cere pe e x p u n e câteva afişe. Ele amintesc
Astfel s'a a n u n ţ a t timp de o prea de a p r o a p e genul obicinuit
lângă talentul brut şi o fineţe de
lună, printr'o voită confuzie de vo­ în ultimile pagini ale gazetelor şi
cugetare şi observaţie, de care ade­
cabular, expoziţia caricaturiştilor revistelor g e r m a n e , elveţiene şi ita-
sea pictorul se poate lipsi.
din „Salonul Arta"
Humor va să zică veselie ascunsă
sub o a p a r e n ţ ă serioasă; ameste­
cul d e batjocoră şi savanta stă­
pânire de sine, caracteristic tempe­
ramentului anglo-saxon. Cu acest
înţeles, franţusescul humeur odată
împământenit peste canalul Mânecii,
s'a întors pe continet metamorfo­
zat în englezescul hamour, cu un
senz bine diferenţiat de cel d'
» enjouement «. Artiştii cari au e x p u s
la primul salon al humoriştilor, au
confundat însă voit caricatura cu
humorul. Nu e o crimă, dar o
abuzivă violare a dicţionarului. Toaletâ
Humorişti, în senzul strict al cu­
vântului, nu avem în afară de
Dragoş, care lipseşte din expoziţie.
Şi e firesc. Desemnul humoristic
nu s'a putut desvolta fiindcă revis
tele lipsesc, fiindcă publicul e de­
prins cu caricatura politică şi fiindcă
ziarele nu ''cer de cât şarje fugare.
Artistul a fost silit să se supună
legei de cerere şi ofertă, şi să şi
adopteze creionul publicului. Sin­
gura vechie revistă ce-şi zice hu-
moristică; „Furnica", trăeşte din
localizări şi adaptări eftin plătite
şi executcutate în condiţii technice
r
inferioa e. Din cele 1500 de planşe ale lui lienieşti, pentru a le recunoaşte o
Primul salon a! „humoriştilor" a Callot se poate reconstitui o epocă sinceră originalitate.
stabilit întâia oră o apropiere între tot atât d e desăvârşit ca din cea Dl. Ross, cunos"cut publicului atât
artiştii izolaţi şi prin aceasta numai mai complexă enciclopedie. Şi tot din expoziţii cât şi din caricatu­
de ar fi, încă deschide posibilităţi o epocă întreagă se găseşte închisa rile publicate în diferite ziare şi
de o mai firească dezvoltare e ge­ în albumul lui Daumier, Cham, reviste se m e n ţ i n e la genul în
nului. Expoziţiile regulat repetat Gavarni, Nadar sau André Gili. care a excelat odinioară Iser. Cu
vor educa gustul publicului, vor da Caricatura şi desenul humoristic talentul său, cu linia sigură, şi cu
artiştilor posibilitatea să-şi vândă au astfel o valoare documentara ironia înăscută e regretabil că oco­
lucrările, şi poate vor î n d e m n a uri pe care savanta pedanterie o ne- leşte compoziţia şi ansamblul. Şi
editor căruia îi plac câştigurile giizează cu prea m a r e uşurinţă. Iar doar de acolo se poate aştepta
sigure, să tipărească o revistă mai pe lângă aceasta au o altă impor­ adevăratul şi preţiosul h u m o r .
artistică şi cu mai mult gust decât tanţă, educativă, p e care Ministerul
Compoziţie încearcă cu un mo­
cele de până a c u m . Artelor n'ar trebui să o uite.
dest succes dl. Ghinsberg; — dar
Căci în definitiv carictura şi de­ Primul salon, prezintă fără îndoială culoarea coclită irită neplăcut re
senul humoristic, nu constitue o n u m e r o a s e lipsuri. O largă bună­ tina şi cu toată bunăvoinţa sa de
artă minoră d u p ă cum se g ă s e s c voinţă a lăsat să se strecoare şi amator, humorul lipseşte. Zadarnic
clasificate în manualele de pedantă expozanţi cari reprezintă o artă l'am căutat măcar în legendele
numerotare. Ele au preocupat cei perimată. Portretele caracturizate explicative.

© BCU Cluj
94
Dl G/c, cu linii simple, din con­
traste, reuşeşte să scoată ridico­
lul câtorva personagii şi humorul
câtorva situaţii inspirate din do­
meniul politic şi social.
Dl B'arg, ai cărui copii amintesc
linia delicată şi simpatia duioasă
a lui Poulbot, e x p u n e de astădată
un paste! sobru şi reuşit ca humor:
o sexagenară şi un buldog. Cele­
lalte două lucrări cunoscute delà
o precedentă expoziţie nu au nimic
înveselitor.
Dl Gruia care ne deprinsese cu
şarjele abia schiţele dintr'o linie
s u s p e n d a t ă ; e x p u n e pasteluri re­
uşite. Poate de o ironie cam prea
indulgentă şi femenină ; dar delicată
şi desmierdătoare ochiului.
Dl Victor L Popa a fost însă
adevărata revelaţie a expoziţiei.
Creion, q u a ş ă , acuarelă sau ulei ;
pretutindeni se resimte preocupa­
rea de a reda, nu exagerări şi ca-
ricărl de forme exterioare, ci o
parte din humorul contrastelor in­
terioare. Dna Lucia Sturza-Bulandra
cu aerul de matură galinacee ofen­
sată; Generalul Averescu cu fineţea
b o n h o m ă ; capul explozibil al con­
fratelui Pamfil Şeicaru; admirabilul
portret cubist al Dnei Getta Chern-
b a c h - P o p a ; fiecare tratate î n a l t ă
manieră şi cu alte mijloace dove­
desc o rară complexitate artistică.
Cele patru sculpturi, cari au format
succesul expoziţiei, ne-au pus în­
trebarea dacă nu cumva dl Popa
şi-a greşit carierile multiple de
p â n ă acum şi nu e născut să fie
deopildă, un m a r e sculptor expre­
sionist,
Un spiritual Mocsony expune dl
Dan Berceanu.
Salonul e complectat cu lucrări
mai vechi ale dlor Iser, Ressu,
Steurer, cari au părăsit demult
caricatura pentru pictura de fond.
Ele nu adaogă nimic nici Ia gloria
expozanţilor, nici a expoziţiei.
Cronicar.
ALICE SOARE. — Ferestre luminate,
Poezii. — Ed. Gutenberg, Buc.— 11 Lei.
In haine complicate de sonete
Am îmbrăcat simţirea mea sortită
Ca sub podoaba grea şi măestrită
S'ascundă veşnic formele-i discrete.
Nu vreau lirismul care poartă 'n plete
Toată lumina soarelui oprită,
Dar goliciunea lui cea pângărită
, Neruşinat o duce 'n dar ta cete !
Ci vreau ca 'nhieratică găteală
Subt valuri de brocaruri şi mărgele
Simţirea mea s'apară ideală.
Ca o domniţă 'n vechile castele,
Departe de-a mulţimii bănuială,
Abia întrezărită prin zăbrele.
Aşa-şi spovedeşte dna Alice Soare
hotărîrea de-a îşi face din forma
concisă a sonetului un zăgaz dis­
cret împotriva- impulsiunilor d a u n ă
GÂNDIREA
toare artei. Până u n d e a reuşit, se
poate vedea din însăşi acest sonet.
Cei doi dar omonimi din a doua
strofă arată că d-sa nu s t ă p â n e ş t e în­
că mijloaceletecnice. Ideea generală
însă o întâlnim pretutindeni în
restul volumului.
Dna Alice Soare urmează o cale
deschisă de alţii. Poezia sa, dacă
nu e de o originalitate isbitoare,
realizează un impresionism literar
specific feminin, a d u c â n d prin a-
ceasta o notă interesantă.
T e m p e r a m e n t delicat şi impre­
sionabil d-na Soare ne dă poezii
bogate în imagini fericite.
Dar farul în cucernica-i micime
E un vârf de diamant ce vrea să sape
O mângăere 'n oarba 'ntanecime,
sau :
Şi evantaiul vântului ţesut
Din fire de mirezme ce s'adună
Zburleşte o şuviţă mai nebună:
Un negru zbor de liliac tăcut.
Am putea face încă multe cita
ţiuni. Ciclul de poezii în care se
cântă m a r e a sub diferite aspecte
au o minunată esenţă simbolică
şi o bogăţie d e imagini caracteris­
tică pentru talentul dnei Soare.
In sonetul erotic însă, zăgazul e
spart. Avalanşa patimei nu se mai
poate stăpâni în încleştarea formei.
Sonetul e prea strimt pentru m â n a
încă n e î n d e m n a t e c ă a poetei, iar
versul a b u n d ă în expresiuni nefe­
ricite şi vulgarităţi :
O, patul tău sărăcăcios de scânduri
Pe care ne-am iubit atâte$ rânduri...
Dar lucrurile care-au fost a mele
Pe care le-am 'ales cu drag, chiar eu.
Nădăjduim că vremea va repara
ceea ce prea multă tinereţe li­
terară n'a putut să stăpâneasc ă.
Realele însuşiri ale dnei Alice
Soare sunt o chezăşie Că părintele
sonetului nu va mai fi ultragiat în
motivul de inspiraţie atât de
scump Iui : dragostea.
RAMIRO ORTIZ. Cronici italiene.
Ed. Viaţa Românească, laşi — 1 4 Lei.
Profesorul de limba şi literatu a
italiană delà facultatea de litere a
universităţii din Bucureşti, ne dă
în volum nu câteva cronici cum prea
modest Ie întitulează dsa, ci un
ciclu de judicioase stud i critice a-
supra câtorva din cele mai de
s e a m ă personalităţi ale literaturei
:
italiene: Qiosué• Carducci, Antonio
© BCU Cluj
 GÂNDIREA
Fogazzaro, Qiovanni Pascoli şi
Arturo Graf.
Sînt pagini- preţioasă în volumul
dlui Ortiz. ftrfi banal să mai facem,
afirmaţia că ele „astupă un gol sim­
ţitor în literatura româneasca", dar
stiindu-se cu câtă superficialitate
se cunoaşte o literatură străină din
fugare şi rigide studii de istorie
literară, studiile dsale au măria
calitate de a întreaga lenevia citi­
torului, stârnindu-i curiositatea se­
rioasă a cercetării obiectului cri­
ticat, spre deosebire de acea cu-
riositate de magaziner, care se
mulţumeşte cu reţinerea câtorva
nume, date şi titluri de volume cu
care să „epateze" în obicinuitele
incursiuni literare ale saloanelor şi
cafenelelor.
Gigantica personalitatea lui Car-
ducci care stăpâneşte toată epoca
unităţii naţionale a Italiei, poetul
care e copleşit sau copleşeşte patru
din cele mai diferite între ele epoci
ale Italiei recente, e privit din punc­
tul de vedere al influenţelor exer­
citate asupra sa de cercetarea asiduă
a evului mediu italian, ca şi sub
aspectul influenţelor suferite din
alternarea evenimentelor prin care
a trecut.
O operă de titan e opera po­
etică atât de curios variată a lui
Carducci, dar. atât de naturală. Ea
întrupează întreaga fiinţă etnică a .
poporului italian, cu toate aspiraţiile
ei, cu toate greutăţile şi suferinţele
prin care a trecut, cu tot ceeace
vibra în adâncurile conştiinţei în­
delung sbuciumată" de Cea mai
frumoasă epocă naţională.
Pentru Fogazzaro dl Ortiz con­
sacră două studii, unul rezervat
ultimului său roman: Leila; altul
întregei opere literare a marelui
şi nedreptăţitului romancier şi poet
italian. Malombra, Daniele Cortis,
Piccolo Mondo flntico, Mistero del
Poeta, Piccolo Mondo Moderno, II
Santo şi Leila, atât de discutata sa
•operă de bătrâneţe, sunt trecute
-Conştiincios prin alambicul unei
juste cercetări, şi acel ce a fost
atât de pătimaş discutat de către
Benedetto Croce îşi capătă o justă
apreciere în studiile dlui Ramiro
Ortiz.
Regretul că opera lui Fogazzaro
nu e tradusă în româneşte te cu­
prinde îndată ce ai parcurs ultima
pagină consacrată puternicului a-
rialist şi fin romancier dispărut.
Din acelaş spirit de şi minuţioasă
cercetare şi justă apreciere se îm­
părtăşeşte şi mohorâtul poet Ar-
întârziem cu apariţia acestui număr din cauza unui accident de tipografie. Nădăjduim că vom fi mai exacţi pe viitor, pentru
a avea dreptul la îngăduinţa ce pretindem cititorilor noştri
turo Graf, ajuris profesor la uni­
versitatea din Torino după ce a
fost negustor la Brăila. De aci însă
în loc să* se întoarcă în Italia cu
„franci", şi-a îmbogăţit vasta şa
operă asupra literaturilor neolatine
cu un studiu asupra. poeziei po­
pulare româneşti.
Cuvinte emoţionante are pentru
Giovanni Pascoli, poetul vrăbiilor
şi al "tuturor paserilor. Viaţa lui
Giovanni Pascoli e cea mai bună
explicare a întregei sale opere. '
CAMIL MAUCLAIR. Princes de
l'esprit. Ed. Paul Ollendorf — Paris.
Edgard Poe, Flaubert, Mallarme
şi -Yilliers de ŢIsle-Adam, consi­
deraţi de Mauclair prinţi ai spiri­
tului — gândirei contemporane,
sînt priviţi printr'o prizmă îndrăz­
neaţă, şi interesantă.
Despicând în două, după carac­
terul lor individual, operele Iui
Flaubeit, Villîers şi Poe, constată
deoparte un idealism pe care îl
identifică cu însăşi fiinţa lor, iar
de altă parte opera de revoltă
creiată prin ciocnirea cu nedreptăţile
realităţii. Poe a putut totuşi ră-.
mâne un revoltat în lumea lui
ideală. La Villied, pentru care
Mauclair arată mult entusiasm, re­
voltă ia mai mult forma ironiei
prin metaforă. Flaubert isbucneşte
în mânie şi furie.
Din caracterul mai conţinut al
lui Villiers, rezultă acea operă mai
bogată în idei şi mai perfectă în
exteriorizare decât a lui Flaubert.
Pentru limba lui Villiers, Mauclair
araU un adevărat cult şi o găseşte
superioară Ca perfecţiune Celei
destul de reputate a Iui Flaubert.
Pentru Mallarme rezervă un stu­
diu aparte ca şi pentru Paul Adam.
w\
W matasa unei fine sentimentalităţi.
ÎDEEA EUROPEANĂ. - f\. IU.
Mo. 68, Buc. -— publică primele
răspunsuri la ancheta deschisă cu
întrebările: l) Este legală arestarea
lomuniştilor noştri, în plin şi le­
giuit congres politic? — 2) Ce
efecte poate avea un asemnea act
asupra libertăţii gândirii şi integri­
tăţii caracterului generaţiei.noastre?
Dl prof. Dr. G. Marînescu, fără
a da un răspuns precis lasă să se
95
întrevadă câ dşa aprobă această
arestare, dar indivizii arestaţi să nu
fie duşi Ia Văcăreşti sau Jilava ci...
la „Mârcufa".
Dsa ca profesor de patologie con­
sideră pe acei ce se int tulează co­
munişti un admirabil material de
studii psihologice şi psihiatrice.
Dhii lorga, care nu înţelege a
doua întrebare, [uliu Maniu. şi Dr.
Lupu nu aprobă gestul ministrului
de interne, -şi-l socot să aibă con­
secinţe grave.
Dl Rădulescu Motru dă următorul
răspuns:
„ Două explicări pot fi date acestei
siiuaţiuni excepţionale: ori gu­
vernele noastre sunt infailibile şi
atunci garanţiile constituţionale
sunt de prisos; ori statul nostru
este aşa de slab în cât apărarea
lui, sub ori şi r e îorm î ar fi ea,
cuminte sau neroadj, nu poate fi
prea mult.
Vă las să alegeţi una din aceste
explicări, dacă nu veţi fi găsit
pe o a treia".
Interesante răspunsuri dau dnii
Drăghicescu şi FU. R. Moroianu.
Dintr'un articol consacrat dlui
lorga cu prilegiul aniversării cin-
quantenarului său, extragem această
originală caracterizare:
„Neculailorga nu e o inteligenţă
deosebită, şi nici un geniu. E ceva
mai larg decât atât: o forţă ele­
mentară a rassei noastre. E o bu­
cată din viaţa sufletească, a ge­
niului nostru naţional, care se
desfăşoară în afară de legi/e des­
coperite de noi — ale inteligenţe-,
lor obicinuite. Savant, om politic,
om de cultură, artist? Este greu
de spus. Nu e formă de viaţă su­
fletească asupra căreia să nu se fi
râsfrţnt această covârşitoare, pro
teică personalitate".
Dl EmanoiI Bucuţa într'un „Car­
ton de schiţe" publică versuri de"
o deosebită bogăţie de imgini şi
subtilităţi de gândire brodate pe
Ne ispiteşte gândul unei citaţii,
şi frica de-a strica totul unui în­
treg desăvârşit ne opreşte gândul
h jumătatea drumului.
Totuşi, fie! Mu noi vom dezminţi
barbaria criticei!
Inchee Făt-Frumos, vestitul faur,
In cue de rubin un pod de aur
Şi-t spânzură de lângă ţărm în cer.
ke'ndeas'acum, săltând grăbit din creste
Să treacă toate valurile peste —
Dar piere Făt-Frumos şi toate pier.
© BCU Cluj
96
Si-apoi să stai în faptul înserării —
Ah, miile de glasuri ale Mării! —
Şi să-i asculţi din larg, visând, cântarea,
Cu ochi închişi, cu braţul căpătâi —
Ah, să poţi fi tot altul, cum e Marea,,
Si-asemeni ei, acelaş să rămâi!
Din acelaş număr al excelentei
reviste bucureştene aflăm cum apa-
ţiţia tardivă a „Calendarului Infră-
rirei" — ziarul liberal din Cluj, a
salvat apariţia tot aşa, de leneşă, a
„Almanach-ului de Cocagne" sau
invers, cum vreţi. D. I. C.
rllegerea d-lui Mihail Sadoveanu
i l l a Academie, nu va încheia fără
îndoială o carieră unică în literatura
noastră. Neobosita hărnicie a proza­
torului moldovean nuse va turbura
prea mult de această cinste, de
care s'au bucurat până acuma a-
tâţia pe care memoria noastră nici
nu-i mai reţine, şi de care nu s'a
bucurat nici Eminescu, nici Cara-
geale, nici Vlăhuţă. Este o veche
tradiţie ă tuturor Academiilor din
ţări cu civilizaţia şi literatura mai
bătrână ca a noastră, să-şi deschidă
de obiceiu uşile nu celor mai preţuiţi
scriitori. Academia noastră a abu­
zat adesea de această tradiţie. Ara­
reori numai greşeşte şi primeşte sub
acoperişul său şi scriitori fără de
care antologiile nu s'ar putea în­
cheia. O fericiră abatere e alegerea
celui care a scris cele mai desă­
vârşite şi omeneşti pagini de proză
românească, unde natura se îm­
bină uneori duios, alteori tragic cu
existenţa măruntă a celor cu „du­
rerile înăbuşite".
•rc^-t/
U itat' de mult sau pomenit nu­
mai pentru, comparaţii ironice
şi răuvoitoare, s'a stins de abia
acum povestitorul popular N. D.
Popescu. Cu el se duce o întreagă
literatură, astă-zi isgonită de cine­
matograf şi de fascicolele aventu­
rilor lui Scherlok Holmes. E roma­
nul popular şi naţional, cu eroi
populari şi domniţe îndrăgostite, cu
evocări din trecutul romantic şi
adesea neexact sugrăvit, dar plin
GÂNDIREA
de o bucolică şi duioasă poezie. la rândul ei se scurge prin Qibral»
Calendarele sale frumos tipărite şi tar în Atlantic şi prin canalul de
înghesuite de povestiri, au fost Suez în Marea Roşie. Având aceste
ani de zile deliciul pensionarilor şi două scurgeri biata Mediterană nici
copilăriei noastre. Cărţile iui N. D. nu mai are ce evapora.
Popescu au dispărut din vitrinile lata deci o nouă descoperire:
antiqarilor de provincie şi din co­ Neavând (Mediterană) ee evapora
şul colportorilor, înlocuite de sen­ am găsit explicarea motivului pen­
zaţionalele romane poliţieneşti. E tru care nu piouA în Sahara.
un păcat. Era o literatură pentru.
Să ridicăm deci osanele proniei
un anumit public şi pentru o anu­ cereşti că Marea Neagră n'are două
mită vârstă; — şi nu literatura cea
deschideri, altfel mândra Românie
mai proastă. era o mare de nisip şi di. prof.
Meruţiu, descoperitorul genialei
formule n'ar fi existat spre paguba
ştiinţei româneşti şi mândrei noas­
remiile Academiei nu ne-au adus tre naţionale. .
Psurprize decât în parte. Roma­ Guvernul ar trebui să facă o
grabnică intervenţie diplomatică
nul puternic a! d-lui Liviu Rebreanu,
rod ai unei trude puţin obicinuite pentru numirea dlui Meruţiu ca
în grăbita-industrie literară de astăzi, membru a! societăţii regale de geo­
merita fără îndoială deosebita cin­ grafie de la Londra. Dar cât e de
ste a premiului Năsturel. Volumele indolent, te pomeneşti că nu face
poeţilor Lucian Blaga şi Demos- nimic şi ilustrul descoperitor ră­
tene Botez cuceriseră demult citi­ mâne numai profesor la Onivesi-
tatea din Cluj.
torii. Academia nu a venit decât
să confirme preferinţele publicului.
Ne vom face pe cât mai larg, plă­
cuta datorie de a analiza în nu-
merile noastre viitoare aceste opere
premiate, după cum am început omisiune instituită pe lângă
1
Ministerul instrucţiei, a apro­
astă-zi cu volumul d-lui Demostene
Botez. bat la cărţile didactice o majorare
de preţuri cari variază între 30 şi
Nu putem face acelaş lucru cu 50 °|0 faţă de preţurile din anul
literatura celorlalţi premiaţi, ca trecut. Adică specularea şcolarului
d-nii, FI. Cristescu, M. Lungeanu, recunoscută oficial. Căci am cetit
Maior Qaroescu, V, Serdaru etc. etc. bilanţurile editurilor specializate în
din dorinţa de a nu părea maliţioşi tipăriturile de şcoală, şi am văzut
cu aprecierile nemuritorilor cari au acolo că cu preţurile cele mici de
socotit mai preţioasă obscura litera­ anul trecut au înscris totuşi bene­
tură a a cesţora, decât scrisul scump ficii enorme. De atunci s'a eftinit
nouă ai dlor Ion Agârbiceanu sau hârtia; se fac reduceri de salarii
Mihail Codreanu. c. p.
lucrătorilor tipografi; tirajul s'a mă­
rit* fiindcă a crescut numărul ele­
vilor; — în consecinţă, cu o logică
pe care nu o putem încă bine pri­
cepe, comisiunea generoasă a admis
jntr'o carte de geografie pentru încă o majoare. Mergem grăbit
J şcolile medii, al cărei coautor e spre normalizare...
d-1 profesor universitarMeruţiu, gă­
sim următoarea genială caracteri­ Ne gândim însă, că ministerul
zare : instrucţiune] avea înainte de ă-
» Caracteristica Mării Negre este ceasţa întorirea de a institui o
că n'are flux. Apa ei spală deci comisiune care. să verifice mai cu
totdeauna la aceeaşi înălţime mar- atenţie chipul cum se tipăresc a-
gmele. ceste cărţi. E o sălbătăcie şi o în­
»Cauza acestui fenomen este josire a tiparului. Hârtie cenuşie,
faptul că plusul avei sale (apa lipsă de ilustraţiile cari stau la
râurilor cari o hrănesc) ori eva­ baza tuturor manualelor didactice,
porează, ori curge prin Bosfor în cărţi negustoreşti eşite de sub teasc
marea Mediterană şi astfel canti­ în pripă, într'un- atât de brutal dis­
tatea apei mării Negie rămâne preţ ai celei mai modeste estetice,
aceeaşi», încât dela început se stabileşte în­
lată fenomenul flux-reflux rezol­ tre copil şi carte o definitivă ne
vat lesne şi original! prietenie. D-nii pedagogi ar ştii să
:
Astfel găsirăm şi explicarea lip- ne spună ceva despre procesul psi
«ei-de flux-reflux a Mediteranii care choîogic al începătorului cititor,
© BCU Cluj
GÂNDIREA 97

pus înaintea unei cărţulii _ce-i â- telul e de ştiut daca izbutea să probleme a îmbunătăţirei traiului
minteşte hârtia de băcănie, în afară dea mai mult decât corpul ofiţe­ şi a 'găsit, că trebuie să dea o
de rari excepţii, n'am fost nici resc, sau decât ceea-ce în sufletul mână de ajutor şi'n ogorul înţele-
odată fericiţi cu manualele de ţăranului ostaş există neprefăcut de nit al literaturei.
şcoală. Dar' de când institutele de nici o tendinţă pretinsă literară. Modul, cum eroica foaie econo*
editură au încăput pe mâinile foşti­ O neînţelegere se iscă însă între mică-socială face acest gest umani­
lor precupeţi; de când tipograful patriotica societate editoare şi di- tar es.te într'adevăr la înnălţimea
cu patimă de meserie şi editorul rectorulrevistei, poetul Ion ftl.-Ge- sforţărilor sale. Astfel, pe prima
cu vanitatea de breslă, cari îşi des* orge. Comitetul diriguitor se întru­ pagină, drept în inima ziarului, cu
merdau cartea umed eşită de sub neşte, discută şi hotărăşte desti­ litere mari şi sfidătoare se lăfăeşte
presă ca un copil drag; — au fost tuirea directorului, facerea unei energicul imn : „Pui de lei".:
alungaţi de la conducere, nu mai anchete şi predarea administraţiei Urmează apoi cunoscute'e ver­
vedem în vitrine de cât orori. Sau revistei D-lui Ion lliescu, şubsef de suri : . '..
adus în compensaţie, de peste birou ci. I. \ „Eroi am fost, eroi sunt încă
frontiere, tot soiul de tipografii, De ar fi ca prin această opera- ' Şi-or fi în neamul românesc..."
rotative şi materiale cari au îm­ ,raţie revista să dispară — ne va
bogăţit o sumă de particulari şi ierta confratele fll.-George pentru Ş\ aşa mai departe. Versuri
formează singurul aport politic al aceasta cruzime — n'am avea ni­ scumpe, care amintesc de cei mai
unor miniştri sau ministeriabili. mic de obiectat. Societatea, ar pu­ îndepărtaţi ani ai copilăriei noastre
Casa şcoalelor n'ar fi putut fi în­ tea întrebuinţa cu folos banii în şi de primele buchisiri pe abece­
zestrată cu aşa ceva? S'ar fi lărgit întreprinderi mai lucrative. La Cluj dar. Până acum nimic curios. Si
astfel atribuţiile sale de editoare, de exemplu societatea! Mărâşeşti până la ultima strofă nimic schim­
ar fi monopolizat măcar in parte n'are niciun, cinematograf. Darni-e bat, flfară de-un apendice bizar
tipăritul câtorva cărţi' model şi cu teamă că revista va continua să care atârnă la sfârşit, întrus i nestetic
o înţeleaptă-gospodărie ar fi ajuns apară, şi atribuţiunile D-lui sub şi grotesc, stricând cu desăvârşire
să nu devie adesea sterilă o parte şeb de birou clasa l-a, Ion lliescu, elementar prozodie a imnului:
din budget; ci să-şi creeze beneficii se vor lărgi. Şi ni-e teamă că,
„Au fost eroi şior să mal fie
concurând lăcomia editorilor şi fă­ dacă soldaţii vor continua să păs­ • „Ce-or frânge duşmanii cei răi
când adevărată operă de educaţie treze „respectul cuvenit legilor şi „Din coapsa Daciei şi-a Romei
cărturărească. Era prea greu? Din regulamentelor*", vor. căpăta în „In veci s'or naşte pui de lei
câte mii.de vagoane cu grâne" au schimb cel mai desăvârşit dispreţ „Aşa va fi şi'n viitor".
călătorit peste graniţe pentru a tixi pentru artă şi literatură, în timp Iar dedesupt în locul semnăturei
cu milioane Wertheimul samsarilor; ce banii se cheltuesc, iar atâtea la care ne aşteptam, a bunului
câteva sute numai rezervate unei vrednice încercări se prăbuşesc cântăreţ al dorobanţilor ce mor
compensaţii de instalaţii tipografice sub presiunea nevoilor materiale prin şanţuri şi al victoriei româ­
ar fi investit Casa şcoalelor sau de nicăeri uşurate. d. i. ct neşti, în locul lui Ion NeniţesCu,
Ministerul de Instrucţie cu ateliere, figurează numele unui domn Victor
unde oficial să se facă educaţia Lazăr.
gustului şi îndatoririlor, — pentru
editorii ce le-au pierdut. N'am fi avut fireşte- nimic de
zis împotriva d-lui Lazăr, dacă ar
Se cerea pentru aceasta o sfor­ fi avut cuviinţa să îngădue şi nu­
ţare de iniţiativă, care nu prea în­ mele lui NenţesCu, cel puţin după
colţeşte prielnic în saltarul de lemn al domniei sale. Ca unul ce a co­
al birourilor oficiale. c. p. laborat cu nu mai puţin de 5
iarul „Ogorul" este cum ne strofe întregi la opendicele" de un
Z arată subtitlurile a „foaie eco-
nomică-socială" şi „organul fede­
vers al bardului târgufnureşan, me­
rita barem atâta atenţie., Dar poe­
ralei cooperativelor „Ogorul" din tul „Ogorului" trebue mustrat pen­
Târgul-Mureş" Uneori »OgoruI« tru lăcomia sa; înţelegem, expro­
L iteratura de comandă, literatura
cu scop şi mai ales literatura
oficială a dat totdeauna greş, toc­
fără să ne-o spună este numai o
foaie literară. Astfel într'unul din
priere, dar să mai lăsăm şi vechi­
lor proprietari ceva. * gib.
mai fiindcă nu este ceea ce ar cele din urmă numere ale sale,
vrea să fie. coloanele-i sunt pline doar de nu­
Exista, sau poate există, o re­ mele, schiţe şi poezii, partea eco­
vistă literară fabricată cu spesele nomică restrângându-se la câteva
societăţii „Mărăşeşti", în scopul informaţiuni sumare în ultima pa­
combaterii bolşevismului şi pentru gină. i a 18 Iunie a. c. d. N. lorga a
menţinerea, veşnic apris în sufle­ E natural, fireşte, ca o foaie L-împlinit 50 de ani, şi, între alte
tul soldaţilor, a sentimentului na­ economică să devină la un mo­ prilejuri de serbătorire, s'a propus
ţional şi datoriei către patrie. Re­ ment dat: literară. Criza care dom­ şi alcătuirea unui volum omagial,
vista se întitula „Eroii", sau „Eroii neşte în acest gen de producţii care va apare în editura Institutu­
patriei«, sau „Eroi neamului". Ea omeneşti, rivalizează cu criza din lui „Ramuri" din Craiova, supt
publica poezii, nuvele şi articole domeniul pe care ziarul n Ogorul" supravegherea unui comitet. De Qare
patriotice aşa cum îşi închipuia şi-a propus exclusiv să-l studieze, ce au sosit multe manuscrise şi
că trebue si dea soldatului român delajnceputul apariţiei sale. Se vede este necesar ca volumul să apară
numai hrară patriotică. Dacă se că acum numita gazetă a tranşat cât mai îngrijit, iar înmânarea
făcea artă acolo, nu interesează, definitiv cu elucidarea chinuitoarei acestui prinos să se facă în îm-

© BCU Cluj
<J8
prejufărl cât mâi potrivite cu • per­
sonalitatea şi activitatea d-lui N.
Iorga, comitetul a hotărît să amîne
pentru o zi din luna August a.
c» acest prilej de sărbătoare,. şi să
se facă la Vălenii*de*Munte, unde
se va găsi şi d-sa la acea # . vreme,
şi unde s'a hotărît în acelaşi scop,
de L'ga Culturală, să se înfiinţeze
un mare institut cultural-naţional.
De aceia se prelungeşte şi ter­
menul pentru trimiterea manuscri­
selor, desemnurilor şi clişeilor pană
Ia 15 lulje a, c„ pe adresa: G.
Bodan-Duică, Strada Frumoasă, 48,
Bucureşti,
B e şase săptămâni, peste mor­
mântul proaspăt al )ui Jean
Aicard în loc de roze critica franceză
aruncă epitete puţin graţioase. Ino­
fensivul academician, a reuşit mif-
rind să stârnească mai multe dis­
cuţii decât în toată îndelunga şi
mediocra sa existenţă. „Le premier
des poetes- franfais par ordre al-
phabetique", după ce debarcase
meridonal sgomotos la 20 de ani
în mij'ocul Parisului, după ce re­
coltase câteva succese şi un pre­
miu pent'U Elogiul lui Lamartine
se opri brusc ;la cariera de »poet
cu viitor". De aci nu s'a mai urnit.
Fiecare nou volum, deschidea „p
speranţă pentru mâine"... Cum pro-
gesia de poet meridional l'a dus la
Academie de timpuriu, şi-a con­
tinuat şi aci cariera clădind volume
mediocre peste volume mediocre.
Nici pastişa nu i-a rămas necunos­
cută. Miette şi Nore e inspirată di­
rect din Mlreille, şi Maurln des
Maures din Tartarin de .Tarascon.
Toate acestea scrise dulceag şi
mediocru, şi plat şi plicticos şi so­
lemn şi academic.
Un singur succes, cu o piesă
slabă: Papa Lebonnard. Si aceasta
datorită magistralei interpretări a,
lui Novelli, care a însufleţit o fan­
tomă. Elogiul noului academician
ce-i va urma va fi elogiul medio­
crităţii. De altfel ceva obicinuit în-
tr'o A:ademie, unde nemuritorii se
neantizează de vii.
N ebunia lui GeorgesFeydeau, hi-
lariantul autor de comedii şi vo­
deviluri, şi tragica sa moarte a adus
din nou în discuţie contrastul.din­
tre opera şi viaţa humorfştilor ce­
lor mai alntaţi de public. Se pare
că fantezia* veselia şi nepăsarea
risipită în cupletele) în scenele şi
în actele comediilor se rasbună de
timpuriu şi dureros. Faimosul clown
Footit, care mai bine de zece ani
a făcut odinioară deliciul Parizie­
nilor a murit neurastenic. Prea
multul râs îl posomorâse- Fu obse­
dat de gânduri sinucigaşe, Alponse
Allais, humoristul fără pereche,
autorul celor mai îndrăcite fantezii
în care absurdul se învecina cu
cel mai fantastic humor şi-a sfâr­
şit viaţa înainte de patruzeci de
ani, devorat de aceiaşi neurastenie.
Prieten'i îl ocoleau. Odată fantezia,
scrisă şi trimisă tipografiei; Allais
devenea sumbru, ag e-iv, plicticos
p niru. tot restul zilei. S nuciderea
nu ar fi însemnat decât o concluzie
firească.
Nebunia lui Feydeau, era mai
simpatică. Un fel de continuare
fantastică a unuia din vodevilurile
absurde cu care înveselise publicul.
Devenise ful lui Napoleon al IlI-lea
şi îşi orna în fiecare dimineaţă
carnea princiar' cu flori de hârtie.
Fredona şi părea cu totul abso-bit
de' nouile îndatoriri pe c a e i le
impunea cariera sa monarhică. In
timpul acesta piesele sale făceau
serie pe scenele pariziene.
M arele poet norvegian Gunnar
Heiberg, la noi un necunoscut,
dar în patria fiordurilor şi brazilor
ninşi, advtrsarul lui Ibsen şi Bjorn-
son; culege mari succese pe
scena teatrelor din Praga. De două
luni, sa joacă la Stavovske divadlo
(Teatrul de stat) Tragedia iubirei,
care formează un pesimist pendant
la Comedia iubirii a lui Ibsen. Au­
torul analizează conflictul iubirii
în căsătorie unde bărbatul şi femeia
sunt numai arareori stăpâniţi de
o oasiune egală. De cele mai multe
ori, în clipa când bărbatul se mis-
tue de iubire, femeia rămâne in­
diferentă şi invers. Ervina tragediei
lui Heiberg, cu iubirea neînpărtă-
şită în menaj, merge pănâ la infi­
delitate, şi conflictul pasiunilor o
duce Ia ultimul desnodământ: moar­
tea voluntară, căci toate iubirile
excesive poartă în ele germenul
GÂNDIREA
morţii sau al sinuciderii. Piesa lirică
a poetului norvegian, de o rieobi-
cinuifă factură scenică aduce - o
nouă contribuţie la, psichologia
sufletelor moderne rătăcite şi sfâ­
şiate de o enervată o b o s e a i . Cu
aceasta complectează ciclul .de
prescupări ai autorilor septentrianali
cari au invadat din nou, ca în 1900,
scenele Europei.
E xpoziţia maeştrilor holandezi de
la Tuillerics, a întors câteva săp-.
tâmâni ochii criticilor francezi de
artă, îndărăt la învăţăturile pline
de observaţii şi de adâncă înţeie-<
gere ale lui Eugene Fromentin. A
fost această expoziţie, .pentru ochii
amatorului ocazional ca şi pentru
ai artiştilor învâţ'cei sau desăvâr­
şiţi, o adevărată sărbătoare. Gân-
diţi-vâ: Rembrandr, Frans Hals, Tt-r
Borch, Piettrvan Hoogh, Jan Steen,
Vermeer, van Goyen, Jongkind şi
van Gogh, tot ce arta flamandă,
olandeză- ori batavă, — numiţi-o
cum voiţi — a dat mai ales în
pictură.
Ne gân im la moaradui lacob
Ruyşdael cu braţele vânturate în
nouri, la veselii băutori a lui Frans
Hals, inspiratorul lui Mantt, la ma-
1 ţioaseie tablouri de cabaret sau
la petrecerile familiare ale lui Jan
Steen; ia atâtea capodopere pe
care nici vremea nici revoluţiile
estetice nu le-a înăbuşit. O miste­
rioasă coincidenţă a făcut ca în
acest pământ cufundat sub nivelul
mării, tăiat de canaluri lineare ş<
cu orizontul ceri.ş'u şi monoton,
să apară în vea~ul al XVII-lea, în
mai puţin de 30 de: ani mai mulţi
şi mai des'vârşiţi artişti ai pene­
lului, decât au născut alte ţări în
d.eurs de secole. Dacă printr'o tra­
gică întâmplare ţărmul Holandei
s'ar scufunda ca odinioară Atlan­
tida; a-ninţirea i-ar rămâne eter­
i z a t ă în toate muzeele lumei; cum
păstrăm astăzi pe a^ea a vechei
G ecii mai mult din marmora unei
statui cu braţele frînte decât' din
cărţile unde ni se povestesc bra­
vurile vremelnice dela Salamina
sau Marathon. Arta i-a rezervat
Holandei un colţ de eternitate.
Dar întorcându-se criticii dog­
matici la paginile lui Fro'mentin
pi ne de pioasă admiraţie pentru
maeştrii olandezi, — nu s'au putut
opri a nu aduce contimporanilor
© BCU Cluj
0AND1REA
o mustrare. S'a ironizat iarăşi greoi,
ca toate ironiile quasioficiale, truda
celor noui care încearcă a aplica
picturei „dinamismul universal"
s'au „sinteza cromatică". Şi iarăşi
deoparte s'au dat sfaturi de pru­
dentă şi servilă imitaţie a înainta*
şilor; — de altă parte iarăşi au
izbucnit enervate protestări icono­
claste, între cele două • tabere ex­
treme, operile dela Expoziţia Olan­
dezi au fost invocate de fiecare
ca un suprem argument. Acolo
unde critica oficială descoperea
modernilor o lecţie decisivă; teo-
riticianii artei noui au găsit în spri­
jinul vederilor lor, din aceiaşi operă,
un argument tot atât de definitiv.
Axiomele estetice, ca şi articolele
de cod, au devenit chestiuni de
simplă interpretare, lar^ polemicile
ameninţă să se eternizeze.
(Jn singur lucru s'a neglijat în
discuţie:
Talentul, -
Cu acesta cele mai îndrăzneţe
aventurări artistice sfârşesc prin a
cuceri ochiul publicului, — fără
aces'a, cele mai cuminţi reţele cla­
sice, rămân literă moartă.
Dar talentul fiind un ce imaterial
şi imponderabil, nu e prevăzut în
cântarul esteticei oficiale.
I ntr'o broşură de peste 80 pagini
d. C. Stere a adunat Cuvântările
rostite în şedinţele Camerii "din 4,
5 şi 9 Martie, cu prilejul validării
alegerii dela Soroca,
Citită acum, plivită de întreru­
perile şi replicele furibunde şi ades
insultătoare ale adversarilor, bro­
şura nu rămâne decât o pledoarie
aproape calmă. Dar cei cari de sus,
din logi, au urmărit cele trei zile
de desbateri cu mâinele încleştate
de balustradă, ştiu câ procesul
Stere a fost mai emoţionant şi mai
teribil decât transpiră din cartea cu
coperta .albastră. Capitala îşi des­
fundase toţi scepticii amatori de
spectacole, care urcau în fiecare
după amiază, Dealul Mitropol ei.
Tribunele şi balcoanele gemeau.
Femeile veniseră ca la o premieră
de senzaţia. Pe frunţi se rostogo­
leau boabele, de sudoare. Biletele
de intrare nu mai fuseseră indestule.
Comisarii pipăiau la uşi buzunănle,
pentru a nu lăsa să se furişeze
înlăuntru arme ucigaşe. Pe culuoare
taberile vociferau aruncându-şi re­
ciproc învinuiri şi insulte. Publicul
lua parte încordat la desbateri, cu
pumnii strânşi, cu fălcile încleştate,
abia stăpânindu-se să nu-şi urle
emoţiile.
...Şi în ploaia de injurii car
ţâşneau nu din gura celor mai
bravi şi- nu din a celor mai purifi­
caţi de păcate; deputatul de Soroca
cu braţele încrucişate, încleştat la
tribună masiv, înfrunta baia de
ură, cum înfruntă viscolul un urs
septentrional pe o banchiză. Nu,
acelui care a stat cu unghiile înfipte
atunci în stejarul balustradelor, ple­
doaria tipărită de acum, cu cifre
şi cronologie ordonată, nu-i aduce
decât o slabă contribuţie la con­
vingerea dinainte cristalizată. Ş\ nu
s'au deplasat convingerile nici a-
tunci. Căci s'a irosit în săptămâna
aceia, în discursurile unora şi ale
altora, atâta dibăcie sau naivitate
oratorică şi un amestec de atâtea
argumentări sublime sau nătângi;
la fie care cap de acuzaţiune s'au
găsit atât de luminoase desvinuiri
şi apoi acestora atât de alte deci­
sive circumstanţe agravante; încât
auditorul hărţuit dela o extremă
la alta nu ar fi ştiut de partea cui
oscilează dreptatea de nu ar fi
venit de acasă cu părerea sa dina­
inte pregătită, S'au convertit atunci,
pentru o credinţă ori alta, numai
sufletele de ceară, prea puţine şi
prea puţin însemnate pentru a
conta.
Mai mult, nu va putea face
astăzi, nici broşura tipărită a dlui
Stere. Evenimentele şi raţiunile po­
litice desbătute acolo, sunt încă
atât .de covârşite de actualitatea
apropiată, încât o obiectivă cântă­
rire devine fapt omeneşte imposibil.
Lectorul nu poate fi complect
smuls pasiunilor colective, nu poate
fi eliberat de prejudecăţile grupului
său, e biruit încă de contagiunea
şi sentimentele care tot atât de sin­
cer au făcut pe unii, acum trei luni să
aplaude cu frenezie cuvântările
dlui C. Stere, iar pe alţii, hilariantele
naivităţi ale generalului grănicer
Zizi Cantacuzino.
Cartea rămâne însă un preţios
document, supus verificării timpului
ce va să vie. — c p .
m
Cărţi.
Al. I. Stamadiad — Mărgăritare ne­
gre, poerne — Arad. 4 Lei"
Dr. S. Irimesca— Legiferări sociale
în combaterea tuberculozei — Extras din
„Viaţa Românească" — fără preţ.
Alice Soare — Ferestrele luminate, —
Ed. Gutenberg. Buc. — 11 Lei.
Ieronim ILaurian l— Mea Parvitas
Versuri — Bucureşti — 10 lei.
E'jgen Sperantia — Frumosul âa,
înaltă suferinţă — Ed. „Cele trei Crişuri",
Orade-Mare — 2 lei.
Alexandru Ciura — Adunarea dela
Alba-Iulia — Ed, „Celetrei' Crişuri" —
Fără preţ,
Nicolae lorga — Vechimea şt origi*
nea elementului românesc în părţile Bi­
horului — Ed „Cele .trei Crişuri" Oradea
Mare — 2 lei
Qvidiu Hulea — Războiul României
scris pentru, popor — Ed. ,,Cele trei Cri­
şuri" Oradea Mare — 2 lei.
loan Georgescu. Sat ut meu: Un sat
din Ardeal. Biblioteca populară a „Aso-
ciaţiunei" Sibiu — flnul XI No. 92 —
Preţu 3 lei.
Reviste
, Revista copiilor şi-a tinerime;, flnul
IX Nr. 27 Buc. Ab.'anual 70 iei — 2 lei.
Apare săptămânal.
„Victoria"- Anul II Nr. 9 si 10, Buc.
Foaia Tinerimei — Anul V. Nr 7 Buc.
Ab. anual 80 lei. 5 lei numărul. Revista
bilunară.
Revista, sănătăţii _ A. I., No. 1 si 2
Cluj. — Abon. anual 50 Iei. Exemplaru
5 Iei, Apare lunar.
Ideea. A. I, No. 2.. Buc. — Ab. anual
20 lei. Exemplarul 3 lei. Apare lunar.
Revista Moldovei A. I N 2. Preţul 5
lei. Abonahnent'60 lei pe an. Botoşani.
ideea Pedagogica-Iiterară-sociaiă. A. I.
N 1. Preţul 2 lei. Abon. 20 lei pe an.
Bucureşti.
Brazde Adânci Rev. literară. A. I.
N 1. Preţul 2 Iei. Ab. anual 30 Iei. Bu­
cureşti.
Renaşterea Moldovei. Rev. literară.
An. II. N 4 - 5 . Preţul 3 lei. Ab. anual
50 lei. Chişinău.
Biblioteca copiilor şi a tinerimei.
Revista săptămânala ilustrata Anul IV.
N 19—20. Preţul 2 Iei. Ab. anual 50 lei.
Chişinău.
România Viitoare. Foae de interes
public, educaţie naţională şi cultură ge­
nerala, An. I. N4. Preţul 2 lei. Ab. anual
50 Iei. PIoeşti.
Datorită unei regretabile erori
suntem siliţi a repeta numero-
taţia pentru a repara săritura
de 20 pagini făcute la numărul
trecut.
© BCU Cluj
1 FA BRIC A DE AGRAFE
| Ş I PIEPTENI ^ ^ - * ~
DIN ORADEÂ-MARfi
Oradea-Mare. Sfr. Clolalol. j
Singura î n t r e p r i n d e r e
12.-2. mai mare în România,]
unde se pot procura |î
în cantităţi mari ori-ce '^
forme de p epteni şi ag­
rafe de celuloid, gafa- )&
• lită si coarne
y Vânzare numai ptru engrosişti.

ORADEA-MARE
Strada Nicolae Iorga 1.

Mare depozit de stofe fine

din străinătate, cu preţurile
cele mai convenabile
8-2
J
:;
•UI
»ft»ft»,»»ft»»dM| 4-2 2 ' /
FRANCISC WALLERSTE1N
SUCCESORII:
IH'&CiJ.PJ.
I SELMANN
şiULHMANN
Mare negustorie de coloniale ^
delicatese şi îructe sudice^ *"
A p a r a t e s p e c i a l e p e n t r u js
p r ă j i t ş i m ă c i n a t cafea. $,
9.-3
Mare magazin
de mobile' ^ :
MAGAZIN DE FERERIE imMMi, S I l i l l VITEAZUL 21 sy înfiinţat în 1896 g| ' Telefon 458
* (VflSKERESKEDES)
#<2^><2S»<2S><2iS3.<2S>e2S><2S><SS>@ D
Oradea-Marg. strada llicoiae lofga 19
*
* ORADEA-MARE R SS^SSS£M3^M3SSSjSSSS^SS^Sm^
PIAŢA MIHfll VITEAZUL No. 8
-a OBiîSiiieifeldmii.
* (Nagypicz-ter)
Oradea-Mare, Str.Kossuth L.No.l
6.-4 • 2 Tel, 735 (Palat Vultur-negru) Fondat 1834
* * * * * * * * * * * (fostă „Vulturul Negru" FeRete Sas)
Mare magazin pentru pipe de H Â fost din n o n m o d e r n ş i l u x o s ££
M a r a n j a t ă . L o c de î n t â l n i r e f a m i - w
spumă, instrumente muzi­ §•• l i a r e p e n t r u î n a l t a s o c i e t a t e w
cale, arme şi rechizite
3...2
© de vânat ©
. ?
B irid«rB»e. Plita Bifril (Szt.Uszld-tft) B

Mare magazin de articole

de dantelărie, mărun­ 1-2 S U C C E S O R U L L U I
ţişuri ' şi mărfuri AITOIJĂMKY
de Nurinberg
Telefon 10-60 A Telefon 10-60 Băcănie S e r v i c i u l p r o m p t şi c u r a t

Oradea-Mare coloniale şi delicatese

CflSA^ F O N D A T A IN 1815 8 Seara concert

12 Piaţa Mihai Viteazul 12

Oradea» Ivi are

© BCU Cluj