Tema: condiția omului de geniu

Curriculum Vitae al scriitorului:

Numele, Prenumele: Mihai Eminescu
Data, locul nașterii: 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova.
Data, locul decesului: 15 iunie 1889, București, România.
Sudii: Școala ”Național Haupsthule” , Cernăuți. 1858-1859
Gimnaziul ”Ober-Gymnazium”, Cernăuți. 1860
Universitatea din Viena, Facultatea de Filosofie și Drept. 1869-1872
Facultatea de Filosofie a Universității „Friedrich-Wilhelm”, Berlin. 1872-
1874
Experiență personală:
Sufleor și copist în trupa de teatru a lui Iorgu Caragiale. - 1867
Sufleor în trupa lui Mihai Pascaly. - 1868
Bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași. - 1875
Redactor la ”Curierul de Iași”. - 1876
Redactor administrator și corector la publicația ”Curierul de Iași”. -
1876-1877
Redactor la cotidianul ”Timpul”. - 1877-1883
Profesor de geografie și statistică la Școala Comercială, Iași. - 1884-
1885
Subbibliotecar la Biblioteca Universității din Iași. - 1884-1886
Activiatea literară:
Operele eminesciene reflectă teme si motive ce cunosc o metamorfoză
a reprezentării poetice: dragostea idilică devine dragoste pierdută,
lumina lunară se înceţoşează şi îşi micşorează aureola.
Istoria - (Scrisoarea III, Memento mori).
Folclorul - (Revedere, Ce te legeni ).
Geniul - (Scrisoarea I, Luceafărul ).
Cosmogonia şi stingerea universului - (Scrisoarea I ).
Limbi cunoscute:
Limba Română, Limba Germană, Limba Rusă, Limba Engleză.
Pasiuni: jurnalistica, filozofia, arta.
Recomandări:
Tudor Vianu: “Eminescu a dat poeziei românești dimensiunile care îi
lipseau înainte. Lumea în care ne introduce Eminescu este o lume de
mare vastitate în spațiu și în timp și în care privirea cugetătorului
pătrunde pâna în punctele cele mai tăinuite ale sufletului omenesc și
pâna în conceptiile cele mai înalte ale rațiunii.”
Constantin Noica: “Dar nu e vorba de operele lui Eminescu, de cultura
lui, de proiectele lui, de variantele lui, de comorile plutonice reținute
sau sistemele de filosofie posibile , ci e vorba de tot. De spectacolul
acesta extraordinar pe care ți-l dă o conștință de cultura deschisa către
tot.”

Scrisoarea I
Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci

Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!
Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi,
Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi!
Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti,
Câte frunţi pline de gânduri, gânditoare le priveşti!
Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac,
Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac...
Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii,
Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii;
La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi,
Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!
Unul caută-n oglindă de-şi buclează al său păr,
Altul caută în lume şi în vreme adevăr,
De pe galbenele file el adună mii de coji,
A lor nume trecătoare le însamnă pe răboj;
Iară altu-mparte lumea de pe scândura tărăbii,
Socotind cât aur marea poartă-n negrele-i corăbii.
Iar colo bătrânul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate,
Într-un calcul fără capăt tot socoate şi socoate
Şi de frig la piept şi-ncheie tremurând halatul vechi,
Îşi înfundă gâtu-n guler şi bumbacul în urechi;
Uscăţiv aşa cum este, gârbovit şi de nimic,
Universul fără margini e în degetul lui mic,
Căci sub fruntea-i viitorul şi trecutul se încheagă,
Noaptea-adânc-a veciniciei el în şiruri o dezleagă;
Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr
Aşa el sprijină lumea şi vecia într-un număr.

Consider că, opera literară “Scrisoarea I” de Mihai Eminescu

reprezintă tema condiției omului de geniu.
În primul rând, acest text literar confirmă stare de dor a eului liric
cauzat de lipsa unei persoane dragi, fapt redat prin metafora “Luna
varsă peste toate voluptoasa ei văpaie”.
În al doilea rând, creația examinează trecerea ireversibilă a timpului,
demonstrat prin repetiția ”Doar ceasornicul urmează lung-a timpului
cărare”.
În concluzie, creativitatea dată cu siguranță demonstrează tema
condiției omului de geniu, deoarece deține toate trăsăturile
caracteristice.
Secvența: ”Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr”
Comentariu: Comparația ”Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe
umăr”, formată prin analogia dintre trăsăturile oamenilor și ale cerului,
sugerează stare de admirare a instanței poetice. Raportat la imaginea
artistică: ”Lună tu, stăpân-a mării.”, reliefează aceeași idee de admirare.
Motivul iubirii, redat prin metafora ” Luna varsă peste toate voluptoasa
ei văpaie”, evocă mesajul de dragoste sufletească a eului liric. Raportat
la imaginea artistică: ”Și câți codri-ascund în umbră strălucire de
izvoară”. Același motiv îl regăsim în opera ”Cântec de dor” de George
Coșbuc, prin epietul ”Privirile pline de dragoste”, evidențiind aceeași
idee de iubire sufletească.

Afirmația: ” Căci sub fruntea-i viitorul şi trecutul se încheagă”

Mesajul global al poeziei ”Scrisoarea I” de Mihai Eminescu se poate
crea o conexiune personală între eul liric și elementele naturii, susținut
prin motivul iubirii, sugerat prin metafora ” Luna varsă peste toate
voluptoasa ei văpaie”, care denotă o admirare intensă față de
frumusețea Lunii și comparația ”Precum Atlas în vechime sprijinea cerul
pe umăr”, care denotă o înțelegere profundă a relației dintre un geniu.
Fapt enunțat și de sentimentul de dor a eului liric (“scoate din noaptea
amintirii o vecie-ntreagă de dureri”), care este motivat de amintiri
profunde.
Consider că, mesajul poeziei ” Scrisoarea I” de Mihai Eminescu se
reflectă în afirmația propusă. Experiența vieții umane devine mai reală
atunci când acesta este concentrat la descoperirea lumii, ideea redată
în versul ” Altul caută în lume şi în vreme adevăr”.