Bazele Geodeziei Fizice Constantin Moldoveanu Editura Conspress 2010

CONSfANTIN MOLDOVEANU
BAZElE GEODEZIEI FIZICE
Deviaţia verticalei
Suprafaţa ter estră
EDITURA CONSPRESS
CONSTANTIN MOLDOVEANU
BAZELE GEODEZIEI FIZICE
EDITURA CONSPRESS
Copyright© 2010, Editura Conspress şi autorul
EDITURA CONSPRESS
este acreditată de
Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice.din Învăţământul Superior
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
MOLDOVEANU, CONSTANTIN
Bazele geodeziei fizice 1 Constantin Moldoveanu. - Bucureşti :

Conspress, 2010
Bibliogr.
ISBN 978-973-100-106-7
528
Colecţia Carte universitară
CONSPRESS
B-dul Lacul Tei nr.124, sector 2,
cod 020396, Bucureşti
Tel.: (021) 242 2719/300; Fax: (021) 242 0781
PREFATA
PREFAŢĂ
După reorganizarea învăţământului universitar românesc începând cu
anul universitar 2005/2006 pe trei categorii de studii, studii de licenţă, studii de
masterat şi studii doctorale, învăţământul geodezic a suferit şi el unele modifi-
cări în structura planului de învăţământ şi a disciplinelor predate. Prezenta 1u-
crare se adresează tuturor studenţilor din domeniul ingineriei geodezice, speci-
alizarea Măsurători Terestre şi Cadastru dar în primul rând studenţilor Facultă
ţii de Geodezie din cadrul Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti. Evident,
ea poate fi utilă şi studenţilor din cadrul altor facultăţi care au ca obiect de stu:
diu măsurătorile terestre, precum şi specialiştilor cu preocupări în domeniul
geodeziei.
În Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Geode-
zie, disciplina "Bazele geodeziei fizice" este studiată pe două semestre. Lucrarea
de faţă cuprinde noţiuni din bazele geodeziei fizice care sunt studiate în partea
a doua. În prima parte, neprezentată în lucrare, sunt abordate probleme cu pri-
vire la: locul Pământului în cadrul sistemului Solar; mişcarea de rotaţie şi de re-
voluţie a Pământului; atmosfera terestră; elemente de oceanografie; precipita-
ţii; elemente de hidrografie; elemente de meteorologie; climă; soiuri şi vegeta-
ţie; relief; noţiuni de seismologie şi vulcanologie.
Partea a doua, din bazele geodeziei fizice, prezintă noţiunile de bază ab-
solut necesare înţelegerii fenomenelor care au loc în procesul de măsurare şi a
modelelor utilizate pentru aproximarea Pământului atât din punct de vedere
fizic cât şi geometric. De asemenea sunt prezentate principalele sisteme de alti"
tudini utilizate în lume, având în vedere legătura care există între altitudine şi
gravitate.
Bazele geodeziei fizice sunt continuate cu "Geodezie fizică" , destinată
celor care vor să aprofundeze studiul ei, unde sunt prezentate: principiile de
determinare a câmpului gravităţii; cunoaşterea unor instrumente şi metode de
măsurare şi prelucrare a mărimilor care caracterizează câmpul gravific; modul
de aplicare a unor reduceri şi anomalii ale gravităţii cu utilitate în aplicaţiile ge-
Baze/e Geodeziei Fizice
PREFATĂ
odezice; problemele limită în teoria potenţialului; determinarea ondulaţilor ge-

oidului şi a deviaţiei verticalei.
Lucrarea de faţă este structurată pe patru capitole:
în primul capitol este prezentată structura Pământului. Aici se face refe-
rire atât la structura internă cât şi la cea externă cu o scurtă referire la teoria
derivei continentelor.
Capitolul 2, intitulat Gravitatea şi potenţialul ei, abordează câteva din
elementele strict necesare înţelegerii fenomenelor care au loc în câmpul gravi-
fie al Pământului şi care influenţează măsurătorile din domeniul geodeziei şi nu
numai. Capitolul începe cu prezentarea sistemelor de coordonate care sunt uti-
lizate în geodezia fizică şi continuă cu prezentarea principalelor forţe care acţi
onează asupra unui corp aflat în câmpul gravific al Pământului . Urmează pre·
zentarea potenţialului acestor forţe şi potenţialul de atracţie al unor corpuri
simple. O parte importantă a acestui capitol o constituie studiul suprafeţelor de
nivel, inclusiv a suprafeţei de nivel zero. în final sunt prezentate principalele
dezvoltări ale potenţialului gravităţii, din care se pot desprinde concluzii privind
a
forma şi dimensiunilor Pământului precum şi elementelor care definesc un
câmp normal al gravităţii.
Prezentarea principalelor sisteme de altitudini utilizate astăzi în lume,
cu avantajele şi dezavantajele fiecăru ia, este realizată în capitolul 3 al prezentei
lucrări.
Ultimul capitol, de dimensiuni reduse se referă la deviaţia verticalei,

principala componentă care intervine în reducerea observaţiilor geodezice de la
nivelul terenului la nivelul suprafeţei utilizate pentru calcule.
inanuarie, 2010
ii Bazele Geodeziei Fizice

CUPRINS
CUPRINS
PREFAŢĂ ........................................................................................................................................................ I
CUPRINS ...................................................................................................................................................... m
LISTA FIGURILOR..................................................................................................................................... V
t. STRUCTURAPĂMÂNTULUI ............................................................................................................... J.I
1.1. INTRODUCERE ........... .. .......................................................................................................................... 1. 1
1.2. PMIĂNTUL DIN PUNCT DE VEDERE FIZIC ............................ ........ ............................ ............. ................... 1.4
1.3. Smt:CTURA!l\TERNAAP,\MANTIJLUI... .................. ....................... ........ .... ............................ ................ 1.5
1.3.a. Straturile interioare ale Pămâlltuluifuncjie de compozitia materialelor compone/lte ....................... 1.6
1. 3.b. Straturile interioare ale Pămâlltului funcJjiL!fg_ proprietăjile mecanice ale materialelor componente J. 7 _
1.4. STRUC11JRAE:\"TERNĂAPAMĂNTULUI .......... ..................... ........ ............................................................ 1.8
1.5. TEORIADERIVEICONTINENTELOR ........ ......... ........................................................ ............................... 1.11
2. GRAVITATEA ŞI POTENŢIALUL E l .................................................................................................. 2. 1
2. 1. INTRODUCERE .. ........................ ................................................................................................... .......... 2.1
2.2. SISTEME DE COORDONATE t.rriLIZATE IN GEODEZIA FIZICĂ ....... ......................................... .............. ........ 2.2
2.2.a. Sistem cartezian tridimensional de coordonate ............................................................................... 2. 2
2.2.b. Sistem natiirai de coordonate ......................................... ................................................................ 2.3
2.2.c. Sistem sferic de coordonate ...................... ...................................................................................... 2.-1
2.2.d. Sistem de coordonate e/ipsoidale-armonice .................................................................................... 2.5
2.3. GRAVITAŢIA, FORŢACENTRIFUGĂGRAVlTATEA .................................................... ................................. 2.7
2. 3.a. Gravitatia ...................................................................................................................................... 2. 7
2.3.b. Forta centrifugă ................................................................................................. .......................... 2.13
2.3.c. Gravitatea.................................................................................................................................... 2.15
2.4. POTENŢIALULGRAVITĂŢ!l .................... ...................... ......................... ................................................ 2. 17
2.-l.a. Câmpde forje .......................................... ...................................................... ............... ............... 2.17
2.-l.b. Potentialul gravitajional............................................................................................................... 2.18
2../.c. Potenjialul forjei centrifuge .......................................................................................................... 2. 21
2.-l.d. Potenjialul greutăfil ..................................................................................................................... 2.22
2 .5. POTENT!f\LUL DE ATRACTIE AL UNOR CORPUIU SIMPLE ......................... ........... .... ........................ ......... 2.23
2.5.a. Potenjialul de atracJie a rmui strat sforic ...................................................................................... 2.2-1
2.5.b. Porenjialul de arracjie al unei sfere .............................................................................................. 2.26
2.6. ECUAŢIILE DIFERENŢIALE LAPLACE-POISSON ....... ....... ..................................... .................................... 2 .28
2.6.a. Laplacianul câmpului grm•ilajional .............................................................................................. 2.29
2.6.b. Laplacianul câmpului gravilă}ii .................................................................................................... 2.32
2 .7. FUNCŢII AR!>IONICE. POLINOAMELEGENDRE ............. .. ........................................ ..................... ... ....... .. 2 .33
2.7.a. Funcjil armonice .......................................................................................................................... 2.33
2. 7.b. Polinoame Legendre..................................................................................................................... 2.3 7
2 .8. SUPRAFEŢE DE NIVEL ŞI LINII DE FORTĂ ....... ....... ................... .. ........ ........... .................. ............. .......... 2.38
2.8.a. Suprafete de nivel.. ................... ......... ................................. ....... ........ ............................... ....... .... . 2.38
2.8.b. Curbura suprafofelor de nivel şi a liniilor jirelor cu plumb ........................................................... 2.-I.J
Bazele Geodeziei Fizice iii

CUPRINS
2. 9. CĂMPUL ORA VITAŢt! EUPSOIDULU! DE NIVEL ....................................................................................... 2.50
2.9.a. Potenfial normal, poten{ial perturbator ........................................................................................ 2.50
2.9.b. Grmritatea nomtală ................................................................ ...................................................... 2.51
2.1 0. DEZVOLTAREA POTENTIALULUI ............. ........... ..................... .............. ............. ... .. ............................ 2.54
2. 1O.a. Dezvoltarea potenfialului in funcfil armanice sferice... ................................................................ 2.5-1
2.1 O.b. Dezvoltarea poten{ialului in coordonate rectangulare................................................................. 2.56
2. 1O.c. Dezvoltarea potenfialului in coordonate sferice........................................................................... 2.59
2 . 11. SFEROIDULBRUNS ........... ...................................................................... ..... .............................. ........ 2.60
2.12. TEOREMACLAJRAliT......... ..................................................................................... ........................... 2.64
2. 13. YARIAŢIAGRAVITĂTIINORMALE ................................... ........................................ .................... ....... . 2 .66
2.13.a. Var/afla grmtităJii normale pe elipsoidul echipotenfial.. .............................................................. 2.66
2.13.b. VariaJia grm•ităjii normale deasupra elipsoidului echipotenJial .................................................. 2.68
1.13.c. Concluzii privindforma şi dimensiunile Pământului.................................................................... 2.72
3. SISTEME DE ALTITUDINI ................................................................................................................... J.l
3. 1. CONSECINTE ALE NEPARALEUSMULU! SUPRAFEŢELOR DE NIVEL ............................................................. 3. 1
3 .2. D EFINIREA UNUl SISTEM DE REFERIN'j'ĂPE.'ITRU ALTmJDINI.. ................................................................. 3.5
3 .3. SISTEMUL DE ALTTilJD!Nl DINAMICE .................................. ........................ ............................................ 3.5
3.3.a. Numlfrul geopotenJial..................................................................................................................... 3.5
3.3.b. Concluzii privind utilizarea numărului geopotenJial ........................................................................ 3.8
3.3.c. Altitudinea dinamică....................................................................................................................... 3.8
3.3.d. Corecfia dinamică........................................................................................................................ 3.1O
3.3.e. Concluzii........................................................................................................................ .............. 3.11
3.~. SISTEMUL DE ALT!TUD!Nl ORTOMETRICE .............................................. ......... ................................. ...... 3 . 11
3.-l.a. Reducerea gravilă(i/ ......................................................-........................... :................................... 3.11
3.-l.b. Altitudinea ortometr/că. ................................................................................................................ 3.13
3.-l.c. Corecfia ortometrică .................................................................................................................... 3.16
3. -l.d. Aprecieri asupra preciziei de calcul.............................................................................................. 3.18
3.-l.e. Concluz/1...................................................................................................................................... 3.19
3 .5 . SISTEMUL DE ALTITUD!NI ORTOMETR!CE SFEROIDICE........................................................................ .... 3. 19
3.5.a. Concluz/1.............................................................. .................................. ...................................... 3.21
3.6. SISTEMUL DE ALTTilJD!NI NORMALE ........... ......................................................................................... 3.21
3.6.a. Altitudinea normală. ..................................................................................................................... 3.22
3.6.h. Corecfia nommlă..................................................................................... .................................... 3.2-1
3.6.c. Concluzii................................................ .. ......................................................................... ........... 3.26
3.7. ALT!TUDIN! EUPSO!DALE ............. .............................................................. ........................... .............. 3.2 7
3. 7.a. Concluz/1...................................................................................................................................... 3.17
3.8. CONCWZO PRIVIND SISTEMELE DE ALTTilJDINI .................................................................................... 3 .28
4. DEVIAŢIA VERTICALEI ................................. ""'""'"""""""'"""'""'""""'"'"""""""'"""'""'""""' 4.1

BWLIOGRAFIE..............................................................................................................................._., ....... B.l
GLOSAR.................................................................- ........ "'"""" " "'"""""""""""""" " " """"""'" """""' G.l
iv Bazele Geodeziei Fizice

CUPRINS
LISTA FIGURILOR
Figura 1.1. Structura Pământului.................................................................................. 1.5
Figura 1.2. Structura internă a Pământului ................................................................... 1.6
Figura 1.3. Structura exterioară a Pământului. ............................................................ 1.9
Figura 1.4. Teoria driftului continentelor (după Alfred Wegener)...............................1.11
Figura 1.5. Lanţurile muntoase de pe fundul oceanelor şi zonele de subducţie ......... 1.12
Figura 1.6. Distribuţia pe suprafaţa terestră a cutremurelor (stânga) şi a vulcanilor
(dreapta) ......................................................................................................... 1.13
Figura 1.7. Limită divergentă ....................................................................................... 1.14
Figura 1.8. Limită de convergenţă crustaoceanică-crustă continentală .................... 1.15
Figura 1.g. Limită de convergenţă crustă oceanică-crustă oceanică .......................... 1.15
Figura 1.10. Limită de convergenţă crustă continentală-crustă continentală ............. 1.16
Figura 2.1. Sistem de coordonate cartezian tridimensional......................................... 2.2
Figura 2.2. Sistem natural de coordonate.................................................................... 2.3
Figura 2.3. Coordonate sferice ..................................................................................... 2.4
Figura 2.4. Coordonate armonice elipsoidale (sus- vedere frontală; jos- vedere aeriană)
.......... ............................................................................. ........................ .......... 2.5
Figura 2.5. Forţa de atracţie dintre două corpuri......................................................... 2.8
Figura 2.6. Forţa de atracţie ...................................................................................... 2.10
Figura 2 .7. Componentele forţei elementare de atracţie ........................................... 2.12
Figura 2.8. Forţa centrifu gă ........................................................................................2.14
Figura 2.g. Gravitatea ................................................................................................. 2.15
Figura 2.10. Punctul atras exterior stratului sferic ..................................................... 2.24
Figura 2.11. Punctul atras exterior sferei .................................................................... 2.26
Figura 2.12. Punctul atras interior sferei .................................................................... 2.27
Figura 2.13. Legătura dintre coordonatele sferice şi cele rectangulare ..................... 2.34
Figura 2.14. Armonica sferică zonală - !lli( t) ............................................................... 2 .38
Figura 2.15. Geoldul global ......................................................................................... 2.40
Figura 2 .16. Suprafeţe de nivel ...................................................................................2.41
Figura 2.17. Suprafeţe de nivel şi linii de forţă ........................................................... 2.42
Figura 2.18. Curb ura unei curbe ................................................................................. 2.44
Figura 2.1g. Sistem de coordonate local .................................................................... 2.45
Figura 2.20. Curbura unei curbe de un azimut oarecare ............................................ 2.46
Figura 2.21. Definiţia curburii medii ............................................................................ 2.49
Figura 2.22. Punctul atras este exterior maselor sursă .............................................. 2.54
Bazele Geodeziei Fizice V

CUPRINS
Figura 2.23. Variaţia gravităţii normale deasupra elipsoidului echipotenţial ............. 2.68
Figura 2.24. Pământul şi aproximările sale ................................................................ 2.73
Figura 2.25. Teluroid ........•..........•...•..........••••.••.•...•..................•........•..•........•........... 2.75
Figura 2.26. Cvasi-geoid ..........•..................................•.............•.•...•.............•.....•....... 2.75
Figura 2.27. Ondulaţiile geoidului ............•................................................................. 2.76
Figura 3.1. Principiul nivelmentului geometric .••••.•••••...•..••..•.•.•.•.......••..............•.•........3.1
Figura 3.2. Consecinţe ale neparalelismului suprafeţelor de nivel .............................. 3.2
Figura 3·3· Numărul geopotenţial ................................................................................ 3.6
Figura 3·4· Altitudini dinamice ..................................................................................... 3·9
Figura 3·5· Reducerea gravităţii ....•.••...........................................................•.•...•........ 3.12
Figura 3.6. Altitudini ortometrice ............................................................................... 3.17
Figura 3·7· Altitudine normală şi ortometrlcă ............................................................ 3.25
Figura 4.1. Poziţia unui instrument pus în staţie.......................................................... 4.1
Figura 4.2. Suprafaţa terestră, geoidul, ellpsoidul ...................................................... 4.2
Figura 4·3· Deviaţia verticalei ....................................................................................... 4.3
vi Bazele Geodeziei Fizice

Structura Pământului
1. STRUCTURA PĂMÂNTULUI
1.1. Introducere
Una dintre problemele fundamentale ale geodeziei este,
după cum se cunoaşte, determinarea formei şi dimensiunilor Pă
mântului. Acest lucru poate fi realizat, în principiu, prin trei meto-
de care nu pot fi însă separate distinct:
~ Metode geometrice. Cu aceste metode se ocupă geodezia
elipsoidală sau geodezia matematică şi constau, în principal,
din efectuarea de măsurători de arce de meridian şi paralel şi
apoi din măsurători complexe în reţele geodezice;
~ Metode astronomo=geodezice şi satelitare cu care se ocupă
geode~ia cu sateliţi şi astronomia geodezică;
~ Metode fizice. Cu aceste metode se ocupă geodezia fizică,
elementele de bază necesare înţelegerii fenomenelor fizice
care trebuie luate în considerare în metodele de determinare
a formei şi dimensiunilor Pământului vor fi prezentate în con-
tinuare.
Bazele metodelor dinamice de determinare a formei şi di-
mensiunilor Pământului au fost enunţate pentru prima dată de că
tre Clairaut în cartea sa" Teoria figurii Pământului" (1743).
De-a lungul timpului, tehnicile de măsurare s-au îmbunătă
ţit într-un ritm accelerat şi datorită faptului că geodezii au devenit
tot mai conştienţi de modificările dinamice care au loc atât în inte-
riorul cât şi în exteriorul Pământului. Pe de o parte, aceste modifi-
cări, cum ar fi modificarea poziţiei axei de rotaţie a Pământului,
mişcările crustale locale şi globale, etc., conduc la modificări în ob-
servaţiile geodezice şi eventual în forma şi dimensiunile Pământu
lui. Pe de altă parte, teoriile geodezice şi tehnicile speciale de mă
surare s-au dovedit a fi foarte uşor de folosit în monitorizarea - şi
prin urmare un ajutor în explicarea - multor procese şi fenomene
dinamice. Ca ştiinţă interdisciplinară care s-a dezvoltat în ultima
perioadă, geodinamica a devenit o parte importantă a ştiinţei nu-
mită geodezie. Acest lucru face ca geodezia să fie plasată în dame-
Bazele Geodeziei Fizice 1.1

Structura Pămdntulul
niul ştiinţelor naturii şi în particular al geo-ştiinţelor, contrar carac-
terului aplicativ de practicare a tehnicilor geodezice de măsurare.
În concluzie se poate spune că geodezia este una dintre ce-
le mai vechi ştiinţe ale naturii din istoria omenirii. Din punct de ve-
dere ştiinţific, geodezia se ocupă cu studiul figurii Pământului, a
câmpului său gravific şi modificările sale dinamice. Evident că toate
aceste trei domenii de studiu se întrepătrund unul cu altul.
În ultimul timp, din punct de vedere practic, geodezia poate
fi împărţită în trei domenii de activitate:
;... Poziţionarea (din punct de vedere geodezic);
~ Studiul câmpului gravific;
)o- Geodinamica.
Din punct de vedere tehnic, tehnologia geodezică constă
atât în tehnicile convenţionale terestre (triangulaţie, nivelment,
etc.) cât şi tehnicele moderne spaţiale. Aceste tehnici geodezice nu
sunt utilizate numai pentru scopu!i ştii~ţifice ţi şi pentru crearea
infrastructurii geografice naţionale şi globale (reţele de control na-
ţionale/continentale), pentru scopuri cartografice, construcţii ingi-
nereşti, planificare rurală şi urbană. Dezvoltarea ştiinţei numită
geodezie a condus la apariţia unor discipline aplicative în interiorul
acesteia cum ar fi fotogrammetria pentru scopuri topografice {sco-
pul iniţial al fotogrammetriei), cartografia pentru prezentările gra-
fice a rezultatelor măsurătorilor terestre şi, recent, geo-informatica
pentru manipularea integrată a datelor geografice asistată de teh-
nologii moderne de calcul.
Deşi este o ştiinţă veche, geodezia continuă să se dezvolte
incluzând noile cunoştinţe despre Pământ. În continuare geodezia
trebuie să facă faţă noilor schimbări şi să răspundă adecvat noilor
cerinţe cum ar fi:
~ Definirea şi menţinerea sistemelor şi reţelelor geodezice de
referinţă moderne, cu acurateţe şi în timp real prin utilizarea
tehnicilor de calcul avansate, a tehnicilor satelitare şi a tele-
comunicaţiilor cu scopul de a facilita producţia, distribuţia şi
utilizarea informaţiilor geografice de tipuri diferite;
~ Perfecţionări în determinarea gravităţii Pământului cu ajuto-
rul misiunilor gravimetrice satelitare dedicate (CHAMP,
GRACE, GOCE, etc.);
~ Măsurarea şi înţelegerea proceselor geodinamice utilizând
1.2 Bazele Geodeziei Fizice

St ructura Pămdntu/ul
tehnici geodezice de măsurare.
În legătură cu geodezia fizică se pot da mai multe definiţii,

cea mai sintetică fiind, după părerea mea, cea dată de M. Moritz,
1980:
h Geodeziafizică studiază câmpul gravităţii şi figura Pământului.
Fiind o ştiir:tţă cu caracter global este evident că activităţile

geodezice nu se pot desfăşura decât printr-o cooperare internaţio
nală. Multe dintre cooperările internaţionale sunt organizate prin
intermediul Asociaţiei Internaţionale de Geodezie - AIG {Internati-
onal Association of Geodesy -IAG) care are cinci secţiuni:
)"- 1: Poziţionare (Positioning);
? 11: Tehnologii spaţiale (Space Technolgies);
~ III: Gravimetrie (Gravimetry);
>
IV: Teorie şi metodologie (Theory and Methodology);
~ V: Geodinamică (Geodynamics).
Fiecare din aceste secţiuni are mai multe grupuri speciale
de studiu şi comisii structurate pe grupuri de cercetare.
în interiorul comunităţii geo -ştiinţelor, cooperarea cu alte
ştiinţe este coordonată de Uniunea Internaţională de Geodezie şi
Geofizică- UIGG {International Unian of Geodesy and Geophysics -
IUGG) care cuprinde şase asociaţii :
• Asociaţia Internaţională de Geodezie - IAG;
• Asociaţia Internaţională de Geomagnetism şi Aerono-
mie-IAGA;
• Asociaţia Internaţională de Ştiinţe Hidrologice- IAHS;
• Asociaţia Internaţională de Meteorologie şi Ştiinţe At-
mosferice - IAMAS;
• Asociaţia Internaţională pentru Ştiinţele Fizice ale
Oceanelor- IAPSO;
• ~sociaţia Internaţională de Seismologie şi Fizica lnterio-
rului Pământului -IASPEI;
• Asociaţia Internaţională de Vulcanologie şi Chimia Inte-
riorul Pământului - IAVCEI.
În fiecare ţară membră a UIGG (România fiind membră)
există
un comitet naţional care coordonează activitatea ştiinţifică şi
menţine contactul cu asociaţia.
Bazele Geod ezlei Fizice

Structura Pdmdntuluf
1.2. Pământul din punct de vedere fizic
Dorinţa oamenilor de a cunoaşte cât mai bine mediul în ca-
re îşi duce existenţa, şi nu numai, nu putea să ocolească studierea
atât a interiorului cât şi a exteriorului Pământului. Deşi este o înde-
letnicire destul de veche, studierea structurii Pământului este încă
de actualitate, mai ales când este vorba de structura internă, dato-
rită posibilităţilor restrânse de acces direct la straturile interioare.
Primul care a emis ipoteze plauzibile cu privire la structura
Pământului a fost Isaac Newton (1642-1727) care a ajuns la con-
cluzia că densităţile materialelor din interiorul Pământului sunt de
două ori mai mari decât a rocilor de la suprafaţa acestuia .
Pentru studiul direct şi indirect al materialelor din interiorul
Pământului există mai multe posi bilităţi:
~ Accesul direct la materialele din interiorul Pământului . Aceas-
tă posibilitate este de luat în seamă pentru adâncimi mici şi în
puţine zone de pe suprafaţa terestră. Adâncimea maximă la
care omul a putut ajunge direct a fost de 3.5 km în minele de
aur din Africa de Sud, adâncimi mai mari fiind greu de atins
din cauza presiunii şi a căldurii greu de suportat de oameni;
~ Studierea unor materiale care provin din interiorul Pământu
lui. Această metodă poate fi luată în considerare în cazul vul-
canilor care, atunci când erup, aduc la suprafaţă materiale de
la adâncimi de până la 150 km. Totuşi aceste roci sunt rare şi
cu proprietăţi posibil modificate prin contactul cu atmosfera
şi alte materiale;
~ Studierea unor fenomene naturale care pot oferi informaţii
importante cu privire la structura internă. Unul dintre aceste
fenomene naturale este cutremurul. Un cutremur are loc
atunci când rocile dintr-o zonă de falie alunecă una peste
cealaltă eliminând astfel presiuni, acumulate în timp, sub
forma unor unde seismice. Aceste unde sunt de două tipuri:
ondulatorii, numite şi unde S, şi de compresie, numite şi un-
de c:P. Ambele tipuri de unde seismlce sunt reflectate (îşi
schimbă direcţia) la întâlnirea limitei care separă două stra-
turi de compoziţie diferită, schimbarea de direcţie fiind diferi-
tă pentru cele două tipuri de unde şi depinde de compoziţia
materialelor pe care le străbate. O diferenţă esenţială, care a
fost utilizată în studii, este aceea că în timp ce undele CF pot
Bazele Geodeziei Fizice
Structura Pământul~;~i
trece printr-un lichid undele S nu pot face acelaşi lucru.
Pentru structura externă lucrurile au evaluat relativ mai
uşor, existând atât instrumentele şi aparatele necesare cât şi posi-
bilitatea unui acces direct la acest strat.
Din cele prezentate se poate trage concluzia că Pământul
poate fi privit ca fiind alcătuit din două învelişuri (Figura 1.1}:
~ un înveliş solid care constituie interiorul Pământului.
~ un înveliş gazos sau atmosfera terestră care se află deasupra
scoarţei terestre şi alcătuieşte exteriorul Pământului;
Figura 1.1. Structura Pământului.
1.3. Structura internă a Pământului

După cum se poate observa şi din Figura 1.1, învelişul solid
al Pământului este constituit din mai multe straturi concentrice -
numite şi geosfere- compuse din elemente care au o structură fizi-
ca-chimică diferită.
Utilizând metodele prezentate în paragraful anterior, pe
baza observaţiilor efectuate asupra mai multor fenomene, geofizi-
cienii au reuşit să realizeze o secţiune transversală prin Pământ.
Primele studii seismologice vorbesc despre nişte limite compo-
ziţionale între straturile care alcătuiesc învelişul solid al Pământu
lui. Ca să se înţeleagă mai bine fenomenul, se pot considera, de
exemplu, două materiale diferite cum ar fi petrolul şi apa care sunt

puse unul lângă altul (în acelaşi recipient). Toată lumea ştie că pe-
traiul pluteşte deasupra apei şi că între ele există o limită datorată
compoziţiei diferite a celor două materiale, aşa numita limită com-
poziţională. Continuarea studierii structurii interne a Pământului a
condus la concluzia că există şi o limită mecanică între cele două
materiale, limită care nu este dată de compoziţia materialelor ci de
modul cum acestea sau format (starea lor). Continuând cu exem-
plul anterior, se poate afirma că atât petrolul cât şi apa sunt lichide
deci au aceleaşi proprietăţi mecanice. În loc de petrol şi apă se
consideră acum alte două materiale care au aceeaşi compoziţie,
cum arfi apa şi gheaţa. Deşi au aceeaşi compoziţie, apa este un flu-
id care are anumite proprietăţi mecanice în timp ce gheaţa este so-
lidă şi, evident, are alte proprietăţi mecanice.
În concluzie se poate spune că Pământul, în interiorul său,

este alcătuit din mai multe straturi şi că aceste straturi pot fi deli-
mitate, pe de o parte, funcţie de compoziţia lor iar pe de altă parte
funcţie de proprietăţile lor mecanice (Figura L2) .
Structura f un c~i e d e Struc tura funcţie

de
compozitia mate ria le lor propri e tăţile mecanice
Figura 1.2. Structura internă a Pământului.
1.3.a. Straturile interioare ale Pământului funcţie de compoziţia mate-

rialelor componente
Aşa cum se poate observa şi din Figura 1.2 (stânga ), există
trei straturi principale, cu compoziţii diferite, care alcătuiesc Pă
mântul.

Structura Pămdntulul
1. Crusta sau scoarţa terestră. Geologii împart acest strat în

· două substraturi, funcţie de suprafaţa la care se referă:
a. Crusta oceanică începe de la nivelul oceanului, are o gro-
sime de 5-7 km şi, în marea ei majoritate, este compusă
din bazalt. Densitatea materialelor componente este de
aproximativ 3g/cm 3;
b. Crusta continentală începe de la suprafaţa continentală,
are o grosime de 10-70 km şi este compusă din materiale
cu o densitate de aproximativ 2. 7g/cm , mai mică decât
3
crusta oceanică, cum ar fi granitul.

2. Mantaua este cel de-al doilea strat principal component al
Pământului şi urmează scoarţei. limita dintre cele două stra-
turi este cunoscută sub denumirea de discontinuitatea
Mohorovicic (cunoscută ca discontinuitatea Moho) şi este al-
cătuită din roci cu o densitate de 3.4g/cm numite peridotite.
3
Această schimbare-de -compoziţie, ca şi următoarele, a fost

dedusă din studiul comportamentului undelor seismice. În
mijlocul mantalei există o alta schimbare de compoziţie,
această parte fiind constituită din materiale a căror densitate
este de aproximativ 10-13g/cm • Această densitate mare ca
3
şi existenţa câmpului magnetic din jurul Pământului conduc

la concluzia că acest strat este alcătuit mai degrabă din me-
tale decât din roci.
3. Nucleul. Datorită depărtării mari faţă de suprafaţa terestră şi
a mijloacelor limitate de investigare există puţine informaţii
despre acest strat (compoziţie şi densitate) cât şi despre limi-
ta dintre manta şi nucleu. Totuşi marea majoritate a specia-
liştilor au ajuns la concluzia că, în cea mai mare parte, nucle-
ul este alcătuit din fier. În nucleu densitatea maselor se pre-
supune că arfi de 16g/cm3 •
1.3.b. Straturile Interioare ale Pământului funcţie de proprietăţile me-

canice ale materialelor componente
Materialele din interiorul Pământului, din punct de vedere
al caracteristicilor mecanice, se pot grupa în următoarele straturi
(Figura 1.2 dreapta).
1. Litosjera. Ideea că suprafaţa Pământului este alcătuită din
plăci de mari dimensiuni care se deplasează (teoria plăcilor
tectonice) este mai veche dar abia după anul 1970 geologii
Bazele Geodez/el Fizice 1.]
Structura Pdmdntufuf
au realizat faptul că aceste plăci sunt asemănătoare crustei
terestre. Împreună cu partea superioară a mantalei aceste
plăci formează un strat rigid, cu o grosime de 10-200 km,
numită Litosferă.
2. Astenosfera este un strat parţialprovenit din topirea unor
materiale, se comportă ca un fluid vâscos, pe ea plutind Lito-
sfera. Nefiind un lichid, prin acest strat trec ambele tipuri de
unde seismice. Astenosfera poate fi comparată cu un strat de
gelatină între două felii de pâine: litosfera şi mezosfera.
3. Mezosjera. La o depărtare de suprafaţa terestră de aproxi-
mativ 660 km presiunea este aşa de mare încât mantaua nu
mai este în stare fluidă ci devine o parte solidă numită mezo-
sferă. Cele trei straturi enumerate mai sus sunt formate din
materiale care au aceeaşi compoziţie (numite peridotite) dar
proprietăţile lor mecanice sunt total diferite.
4. Nucleul. Datorită caracteristicilor mecanice diferite şi nucleul
este divizat în două substraturi. Această divizare a putut fi
pusă în evidenţă prin studierea undelor <Pdin aşa numită zo-
nă umbrită. Acest studiu a condus la concluzia că undele au
fost refractate încă o dată în interiorul nucleului ceea ce a
condus la concluzia că mai există două straturi cu proprietăţi
mecanice diferite:
c. nucleul exterior. Acesta se prezintă sub formă lichidă,
formându-se prin topirea unor metale;
d. nucleul interior. Acesta este sub formă solidă.
Nucleul are o compoziţie diferită de cea a mantalei şi el
poate rămâne în stare lichidă la presiuni mult mai mari
decât peridotitele (care alcătuiesc mezosfera).
1.4. Structura externă a Pământului

Al doilea înveliş al Pământului este cel gazos. Acest înveliş
este alcătuit dintr-o sumedenie de tipuri de gaze distribuite pe
straturi şi care împreună formează aşa numita atmosferă terestră
şi fără de care viaţa pe Pământ ar fi imposibilă. Această atmosferă
produce pentru vieţuitoarele Terrei aer, apă, căldură şi reprezintă
o protecţie împotriva radiaţiilor nocive emanate de Soare şi împo-
triva meteoriţilor.
Cei mai mulţi specialişti consideră că actuala atmosferă,

denumită de chimişti şi atmosferă oxigenată, nu este cea originală
(denumită atmosferă redusă şi care probabil nu conţinea oxigen).
Probabil că atmosfera redusă era asemănătoare nebuloasei solare
şi avea în compoziţie gazele pe care le au acum în compoziţie at-
mosferele planetelor mari. Această atmosferă s-a pierdut în spaţiu
ea fiind înlocuită de o mixtură de gaze provenite din crustă sau,
conform celor mai recente teorii, cea mai mare parte a gazelor
provin din impactul cu carnetele şi alte corpuri cereşti bogate în
gaze volatile. Oxigenul, caracteristic atmosferei terestre, este pro-
dus în cea mai mare parte de plantele de pe suprafaţa terestră.
Figura 1.3. Structura exterioară a Pământului.

Straturile atmosferei terestre (Figura 1.3), cu o grosime de
aproximativ 700 km, sunt formate din gaze, apă şi pulberi incolore,
inodore şi insipide. Separarea în straturi a fost făcută în funcţie de
calităţile materialelor componente şi ele pot fi urmărite în Figura
1.3. Atmosfera este constituită din nitrogen (78%), oxigen (21%),
argon (0.93%), dioxid de carbon (0.03%) şi alte gaze (0.04%).
în partea superioară a atmosferei nu există o limită clară
deoarece straturile se diluează din ce în ce mai mult, se pierd mo-
lecule de gaze cum ar fi heliul şi hidrogenul. Pe măsură ce ne de-
părtăm de Pământ atmosfera se divide în straturi din ce în ce mai
subţiri, împărţirea efectuându-se funcţie de temperatură.
1. Troposfera este primul strat al atmosferei, are o grosime de
aproximativ 14 km şi conţine peste 70% din toate gazele at-
mosferei precum şi mari cantităţi de apă şi praf. La marginea

ei inferioară troposfera este călduţă iar pe măsură
ce ne de-
părtăm de suprafaţa terestră ea se răceşte până la limita ei
superioară (tropopauză). Tropopauza constituie limita dintre
troposferă şi următorul strat, grosimea lui f iind de aproxima-
tiv 4 km. Presiunea aerului la nivelul superior al troposferei
este de numai 10% din cea măsurată la nivelul mării.
2. Stratosfera şi stratul de ozon. Stratosfera se întinde de la
troposferă până la marginea ei superioară care se află la
aproximativ SOkm faţă de suprafaţa terestră. Ea are în com-
ponenţă cam 19% din gazele atmosferei şi, în cantitate mică,
vapori de apă . Spre deosebire de troposferă, unde există o
agitaţie mare, aici există o stare de calm pentru că deplasări
le gazelor se face cu viteză mică. În interiorul stratosferei se
află şi stratul de ozon, sub forma unei benzi, care are rolul de
a absorbi razele ultraviolete nocive radiat e de Soare. Tempe-
ratura în interiorul acestui strat creşte de la -60°C la limita in-
ferioară până la +10°C la limita superioară.
3. Mezosfera este următorul strat al atmosferei şi el ajunge pâ-
nă la o altitudine de 90 km. Gazele din interiorul acestui strat
sunt în cantitate foarte mică şi în marea lor majoritate sunt
absorbite de căldura emanată de Soare.
4. /onosfera. În continuare urmează termosfera care ajunge
până la 700 km faţă de suprafaţa terestră, în partea sa supe-
rioară atingându-se temperaturi de 2000°C. În termosferă
există un strat separat numit ionosferă format din particule
de gaz încărcate electric (ionizate). lonosfera are o ca litat e
deosebită şi anume aceea de a revigora semnalele radio
transmise de pe Pământ, motiv pentru care în această zonă
sunt plasate obiectele care primesc şi transmit unde radio.
Importanţa atmosferei este deosebită, specialiştii ajun-
gând, în unanimitate, la concluzia că fără atmosferă viaţa pe Pă
mânt nu este posibilă. Această concluzie are la bază mai multe mo-
tive dintre care cele mai importante sunt următoarele:
~ Furnizează aerul necesar respiraţi e i;
~ Ne protejează de meteoriţi şi de razele ultraviolete radiate de
Soare;
~ Clima pe Terra există datorită constanţei circuitului apei în
natură (apă, vapori de apă, ploaie, apă);

~ Acest circuit al apei împreună cu diferenţele de temperatură
şi deplasarea aerului (vântul) produc fenomenul de eroziune
care este una dintre cauzele modificărilor continue ale sup ra-
feţei terestre.
1.5. Teoria derivei continente lor

Teoria plăcilor tectonice a fost descrisă pentru prima dată
de geofizicianul şi meteorologul german A/fred Wegener. În raţ io
namentul său el a plecat de la ideea, acceptată de mulţi oameni de
ştiinţă , că Africa şi America de Sud sunt ca două piese de puzzle ca-
re se potrivesc. De asemenea, tipurile de roci şi de fosile de pe
coasta de vest a Africii şi coasta de est a Americii de Sud sunt ase-
mănătoare. Când a alipit cele două piese de puzzle Wegener a ob-
servat că l anţul munţilor Apalaşi din America de Nord se conti nuă
cu munţii Caledonieni din Europa de Nord. De aici se poate t rage
concluzia logică că toate conti nentele au format, cu 300-200 de mi-
lioane de ani în urmă , un tot unitar (super-continent) denumit
Pangaea (Figura 1.4).
Figura 1.4. Teoria driftului continente/ar (după A/fred Wegener).

Următorul
pas a fost acela de a explica mecanismul derivei
continentelor care este cheia teoriei propuse. Trebuiau date ră s
punsuri la întrebări de genul: care a fost forţa care a deplasat con-
tinentele? de unde vine ea? cât de mare trebuie să fie această for-
ţă? Primele răspunsuri la aceste întrebări au fost date în anul1962
de către geologul american Harry Hess care propune următoarea
teorie: lanţurile muntoase din mijlocul oceanulu i (Figura 1.5) sunt
marcate de regiuni formate din magma fierbinte care s-a ridicat la
suprafaţă . În plus Hess sugerează că magma expulzată prin creasta
acestor lanţuri muntoase presează fundul oceanului, departe de
creastă, asemănăto r unei benzi transportoare. În zonele de adâ n-
cime, cum ar fi cele de pe coasta Americii de Sud şi Japonia, expan-
siunea fundului oceanului a fost forţată să se facă sub grosimea
continentelor, în zona de subducţie .
1
Lanţuri muntoase pe fundul oceanelor

Zonele de subduc~e
Figura 1.5. Lanţurile muntoase de pe fundul oceanelor şi zonele de subducţie.

Această teorie a expansiunii fundului oceanelor p rezintă
destul de riguros mecanismul derivei enunţat de Wegenerîn teoria
deplasării continentelor însă era nevoie de mai multe dovezi. Î n
acelaşi an, Hess publică un rapo_rt în car~ fa<;:_
e un rezumat al tutu-
ror rezultatelor cercetărilor asupra magnetismului fundului ocea-
nelor. Din acest raport se poate trage concluzia că magnetismul în
rocile de pe fundul de ocean se prezintă sub forma uno r benzi de
grosimi diferite şi în care magnetismul puternic (de mare intensit a-
te) alternează cu cel slab. Aceste benzi nu numai că erau paralele
cu creasta lanţului muntos de pe fundul oceanului dar erau dispuse
simetric de-o parte şi de alta a crestei.
Magnetismul se datorează prezenţei mineralelor magnetice
(magnetita) în rocile de pe fundul oceanului. Când magma i eş ită s-
a răcit ea a cristalizat şi s-a fixat în aliniament cu câmpul magnetic
al Pământului. Existenţa câmpului magnetic al Pământului era cu-
noscută de mai multă vreme dar faptul că acesta nu este constant
(are fluctuaţii în intensitate) a fost cunoscut abia după ce l de-al
doilea război mondial. Astăzi se consideră că acest câmp magnetic
are o polaritate "normală" (acul busolei se îndreaptă către polul
nord) dar cu mulţi ani în urmă a existat şi polaritate i nversă (acul
busolei s-ar fi îndreptat către polul sud) . Fenomenul de inversare a
polilor a fost observat mai întâi în rocile continenta le ş i apoi evi-
denţiat şi în cazul rocilor oceanice.
În 1963 doi geologi englezi, Fred Vine ş i Drummond Mat-

theuws, au făcut l egătura între harta lanţului muntos de pe fundul

oceanului Atlantic şi benzile simetrice de magnetism. Când nava de
prospecţiuni realiza harta magnetismului puternic rocile indicau o
polaritate normală iar când se realiza harta magnetismului slab ro-
cite indicau o polaritate inversă. Aceste puternice inversări pa lea-
magnetice înregistrate pe fundul oceanului constituie dovezile ne-
cesare în sprijinul teoriei lui Hess privind expansiunea fundului
oceanelor. Ei au dovedit astfel că actuala crustă a fost conti nuă şi
generată în lanţurile muntoase unde magma răcită şi cristalele de
magnetită se închideau (formau zone distincte) în concordanţă cu
orientarea câmpului magnetic al Pământului de la acea perioadă.
Continentele nu mai trebuiau să " alunece" la actuala lor poziţie
pentru că erau conduse de "benzile rulante" de magmă rigidă.
Astăzi multe dintre dovezile care întăresc teoria plăcilor
tectonice se achiziţionează prin intermediul tehnicilor satelitare ca-
re permit determinarea în timp real a deplasărilor şi vitezelor de
deplasare ale plăcilor tec:tanice de pe suprafaţa terestră. Vitezele
de 10-100 mm/an confirmă faptul că plăcile tectonice se dep lasea-
ză lent dar cu o viteză constantă.
Pământul, în totalitatea lui, este extraordinar de dinamic:
munţii cresc şi se erodează; vulcanii erup şi se sting; mări l e avan-
sează şi revin. Toate aceste modificări sunt rezultatul direct al pro-
cesului prin care trec plăcile tectonice iar ipoteza enunţată de
Wegener constituie un prim pas important în dezvoltarea acestei
teorii care stă la baza geologiei moderne.
Plecând de la teoria plăcilor tectonice, geologii au ajuns la
concluzia că cutremurele nu sunt distribuite întâmplător pe supra-
faţa Pământului şi că ele sunt concentrate în lungul limitelo r p l ăci
lor trasate de Hess (Figura 1.6 stânga).
Figura 1.6. Distribuţia pe suprafaţa terestră a cutremurelor (stânga) şi avu/ca-

nilor (dreapta)

În mod asemănător vulcanii sunt, cu predilecţie, poziţionaţi
în apropierea limitelor plăcilor tectonice (Figura 1.6 dreapta). Co-
respunzător diferitelor tipuri de limită dintre plăci există dif erite ti-
puri de vulcani. Marea majoritate a erupţiilor vu lcanice, cum a fost
şi cea din 1980 din Munţii Sf. Elena, au loc foarte aproape de zone-
le de subducţie. Erupţiile acestora sunt devastatoare şi foarte vio-
lente (explozive), magma care iese la suprafaţă fiind vâscoasă, mo-
tiv pentru care ea nu curge cu uşurinţă. Celelalte erupţi i vulcan ice
au loc în zona de creastă a lanţurilor muntoase de pe fundul ocea-
nelor, sunt mult mai moderate pentru că erupţia are loc la 2-3 km
sub apă şi pentru că magma este pe departe mai puţin vâscoasă.
Între plăcile tectonice, unde au loc cele mai spectaculoase
activităţi geologice cum ar fi cutremurele, erupţiile vu lcanice, mo-
dificări spectaculoase ale suprafeţei topografice (Munţii Himalaia),
există mai multe tipuri de limite care pot fi grupate în t rei cat egorii
principale:
~ Limite divergente când plăcile se depărtează una de cealaltă
(Figura 1.7).
ASTENOSI'ERA
Figura 1. 7. Limită divergentă.
~ Limite convergente când plăcile se apropie una de cealaltă.

Aceste limite sunt cele mai active din punct de vede re geolo-
gic şi, deoarece există două tipuri de crust e (contin e ntală ş i
oceani că ), se pot întâlni 3 s itu aţii de convergenţă :
~ Când crusta oceanică întâlneşte crusta continental ă
(Figura 1.8). În această situaţie există zone de subducţie
unde crusta oce anică d e nsă este împinsă sub crusta conti-
nentală. Aceste limite se caracterizează prin : zone oceani-

ce foarte adânci situate lângă zone continentale foarte

înalte; un număr mare de cutremure a căror adâncime va-
riază de la cele mai mici la cele mai mari; un număr mare
de vulcani.
Figura 1.8. Limită de convergenţă crustă oceanică-crustă continentală
~ Când crusta oceanică întâ lneşte o a ltă crustă oceanică

(Figura 1.9). Deoar.eee cele două plăci au compozi ţii simila-
re crusta oceanică mai veche este sub- dusă deoarece este
un
___ __,!•
j
~-=------~--~~--~--=-
Posibile eplcentre .te cutremwelor
1
Figura 1.9. Limită de convergenţă crustă oceanică-crustă oceanică
~ Când crusta continentală întâ lneşte o a ltă crustă continen-

tală (Figura 1.10). În această situaţie rezultatul este acu-
mularea unei mari cantităţi de materiale continentale. În
aceste zone există cutremure a căror epicentru se află la
adâncimi mici iar activitatea vulcanică aproape că li pseşte .
~ Limite schimbătoare (transformate). În marea lor majori-
tate limitele sunt fie divergente fie convergente dar există
şi situaţii când acestea se schimbă. Falia San Andreas din

USA este un exemplu de limită continentală transformată .
Figura 1.10. Limită de convergenţă crustă continentală-crustă continentală

Gravitatea şi potenţialul el
2. GRAVITATEA ŞI POTENŢIALUL El
2.1. Introducere
Din analiza structurii interne a Pământului se poate observa
că densitatea materialelor componente variază foarte mult şi că cu
cât ne îndepărtăm de suprafaţa terestră către interior determina-
rea unor valori ale densităţii se face numai pe baza unor supoziţii.
Pentru geodezia fizică, de o deosebită importanţă este determina-
rea unei densităţi medii a întregii scoarţe terestre (considerată a
avea, pentru majoritatea calculelor care intervin în geodezia fizică,
când forma Pământului este considerată a fi cea a unui elipsoid,
valoarea de 5.52 g/cm ) deoarece această valoare influenţează
3
·--
--- -
mărimea corecţiilor de reducere a gravităţii.
Tot ceea ce se află pe pământ, apă sau atmosferă est e su-

pus acţiunii unor forţe fizice a căror efect trebuie cunoscut pentru
a acţiona în consecinţă. Nici instrumentele sau aparatele utilizate
în geodezie nu fac excepţie de la această regulă. Asta înseamnă că
pentru o interpretare corectă a rezultatelor observaţiilor efectuate
trebuie să se cunoască influenţa tuturor factorilor care au o contri-
buţie semnificativă asupra măsurătorilor. Având în vedere afirmaţi
ile de mai sus, se poate deduce importanţa deosebită pe care o
are geodezia fizică.
De asemenea, trebuie avută în vedere ideea de bază a geo-
deziei fizice: din determinări fizice se pot desprinde concluzii geo-
metrice cu privire la forma şi dimensiunile Pământului, principiu
enunţat de Clairaut prin teorema cu privire la legătura dintre turti-
rea geometrică şi cea gravimetrică şi a variaţiei gravităţii cu latitu-
dinea.
înainte de a începe prezentarea principalelor forţe care ac-
ţionează asupra unui punct material trebuie, pentru demonstraţiile
ulterioare, să se precizeze care sunt sistemele de coordonate cu
care se lucrează frecvent în geodezia fizică.
Bazele Geodeziel Fizice 2.1

2.2. Sisteme de coordonate utilizate în geodezia fizică
2.2.a. Sistem cartezian tridimensional de coordonate
Coordonatele rectangulare reprezintă un sistem simplu, fo-
losit pentru descrierea poziţiei în trei dimensiuni, care utilizează
trei axe perpendiculare X, rtşi Z (Figura 2.1). Altfel spus, trei coor-
donate pot descrie, fără nici o ambiguitate, poziţia oricărui punct în
interiorul acestui sistem.
Figura 2.1. Sistem de coordonate cartezian tridimensional.

Dacă acest sistem este pus în legătură cu elipsoidul utilizat
pentru aproximarea formei şi dimensiunilor Pământului (elipsoidul
de referinţă) atunci sistemul poate să constituie o alternativă la
tripleta latitudine, longitudine şi altitudine elipsoidală. Aceasta în-
seamnă că originea sistemului (O) trebuie să fie amplasată în cen-
trul geometric al elipsoidului (care, la rândulsău este în apropierea
centrului de masă al Pământului), situaţie în care sistemul este de-
numit geocentric. De asemenea, axele sistemului cartezian trebuie
aliniate la sistemul reprezentat de latitudine şi longitudine.
Axa X a sistemului de coordonate cartezian geocentric este
conţinută în planul ecuatorului elipsoidului de referinţă şi trece
prin meridianul origine (Greenwich), de longitudine zero, partea
negativă a axei fiind în planul meridian ului de 180°.
Axa rt a sistemului este de asemenea conţinută în planul
ecuatorului elipsoidului şi trece prin meridianul de 90° Est şi deci
formează un unghi drept cu axa X (partea negativă a axei trece,
evident, prin meridianul de 90° Vest).
Axa Z coincide cu axa polară a elipsoidului, partea pozitivă
trecând prin polul nord iar cea negativă prin polul sud, şi face un
2.2 Bazele Geodezfei Fizice

.· unghi drept atât cu axa X cât şi cu axa IY,"
2.2.b. Sistem natural de coordonate

Sistemele de coordonate naturale sunt definite întotdeau-
na în funcţie de mărimi naturale care sunt în legătură directă cu
procesele de măsurare.
Figura 2.2. Sistem natural de coordonate

Direcţia axei de rotaţie a Pământului şi poziţia planului ecu-
atorial (perpendicular pe această axă) sunt definite ca în astrono-
mie. Latitudinea geografică <1> a unui punct cp este unghiul dintre
verticala (direcţia firului cu plumb) în Pşi planul ecuatorial (Figura
2.2 1 ).
Se consideră acum o linie dreaptă prin P, paralelă la axa de
rotaţie a Pământului, care împreună cu verticala în Pdefinesc pla-
nul meridian al punctului (]?. Unghiul dintre acest plan meridian şi
un alt plan meridian fixat, de regulă acesta din urmă este planul
meridianului Greenwich, este longitudinea geografică A a lui P.
1 in aceastl! figurl! se prezlnt:l! o modalitate de a defini coordonatele geografice •1> şll1 prin Intermediul unei sfere
unitate cu ces1trul in P. linia PN paralel:! cu axa de rota~le a Pl!mllntulul, planul GPFperpendlcular pe ea şi paralel
cu planul ecuat:orlal; nun vector unitar in lungul liniei firului OJ plumb; planul NPFin planul merldlanulul punctului
Pşl planul NPGparalel cu planul merldlanulul Greenwtch.
Bazele Geodezlei Fizice 2. 3
Aceste coordonate geografice, latitudinea <1> şi longitudinea

A, constituie două din cele 3 coordonate spaţiale care poziţionează
punctul <Pîn spaţiu. Pentru cea de-a treia coordonată se poate ale-
ge una din variantele de mai jos:
~ altitudinea ortometrică a punctului <P ( H~n ), definită ca fiind
înălţimeapunctului deasupra nivelului mării, măsurată de la
geoid în lungul lin iei de forţă (direcţia firului cu plumb);
~ potenţialul (%1 punctului.
Cantităţile <l>, A, Jl0'1tsau <1>, A, tf/U sunt denumite coor-

donate naturale.
Aceste coordonate sunt în legătură cu coordonatele rect-
angulare X, tY, Z, axa X fiind paralelă cu planul meridianului Gre-
enwich şi în planul ecuatorial.
2.2.c. Sistem sferic de coordonate

Coordonatele sferice sunt utilizate în cele mai multe calcule
expeditive, atunci când este posibil ca Pământul (fizic sau geome-
tric) să poată fi aproximat cu o sferă.
Figura 2.3. Coordonate sferice

Coordonatele sferice (Figura 2.3) sunt reprezentate de raza
vectoare' (", colatitudinea sau distanţa polară (8), longitudinea
1
Trebuie precizat eli prtn rai!! vectoare trebuie sa se înţeleag~ o denumire standard şi nu un vector.
Gravitatea şl potenţialul el
geocentrică(L)'.
Din prezentarea acestor trei sisteme de coordonate se poa-

te observa că tripleta de coordonate <l>, A, 2-fR este într-o legătură
mult mai complexă cu coordonatele rectangulare X, ~ Z decât
cu coordonatele sferice.
2.2.d. Sistem de coordonate elipsoldale·armonlce

Armonicele sferice sunt utilizate frecvent în geodezie pen-
tru că ele sunt relativ simple şi prin faptul că, de multe ori, Pămân
tul poate fi considerat sferic.
Figura 2.4. Coordonate armonice e/ipsoidale (sus- vedere frontală; jos- vedere
aeriană)
1 Alei trebuie not<lll! diferenţa ronceptuall! dintre longitudinea geograflc.ll şilongitudinea geocentrlc.ll.
Bazele Geodezlel Fizice 2.5
Deoarece Pământul este aproximat de cele mai multe ori
cu un elipsoid de revoluţie este de aşteptat ca armonicele elipsoi-
dale să fie mult mai potrivite. Atât armonicele sferice cât şi cele
elipsoidale pot fi utilizate pentru orice corp atractiv (în ceea ce pri-
veşte forma sa) dar cu precizarea că armonicele elipsoidale sunt
mai complicate, motiv pentru care ele sunt utilizate pentru pro-
bleme speciale cum ar fi calculul riguros al gravităţii normale.
Într-un sistem rectangular de coordonate punctul (Pare co-
ordonatele X 'Y, Z. Se duce prin punctul c1'suprafaţa unui elipsoid
de revoluţie a cărui centru este originea O, axa sa coincide cu axa
Z şi excentricitatea sa liniară este o valoare constantă P.. Coordo-
nata 6 este semiaxa mică a acestui elipsoid, 8 este complementul
!atitudinii reduse pa punctului c:Pcu privire la acest elipsoid (Figura
2.4) şi L longitudinea geocentrică .
Legătura dintre coordonatele elipsoidale 6, 8, L şi coordo-
natele rectangulare X 'Y, Z, considerând că .Jb + E este semiaxa
2 2
mare a elipsoidului a cărui suprafaţă trece prin punctul P poate fi

exprimată matematic simplu, ca şi în cazul relaţiilor de legătură
dintre coordonatele carteziene şi coordonatele geodezice. Prin
particularizarea acestor relaţii de legătură se pot obţine:
~ Dacă se consideră valoarea b = constant se obţine un elip-
soid de revoluţie;
~ Dacă se consideră că valoarea e
= constant se obţine un
hiperboloid cu o pânză;
~ Dacă se consideră că valoarea L = constant atunci se obţi
ne planul meridian.
Distanţa focală constantă P. = Olf;., care este aceeaşi
pentru toţi elipsoizii pentru care 6 = constant, caracterizează sis-
temul de coordonate. La limită, când P. = Ose obţin coordonatele
sferice cunoscute r, e, L. Dacă s-ar calcula lungimea arcului ele-
mentar în coordonate elipsoidale s-ar constata că nu există ter-
meni în dbd0,dbdL,dLd0 ceea ce înseamnă că sistemul de coordo-
nate este ortogonal.

2.3. Gravitaţia, forţa centrifugă gravitatea

Se consideră un punct material' Psituat pe suprafaţa fizică
a Pământului. Acest punct material este supus acţiunii mai multor
forţe :
~ gravitatia sau forta de atracţie, în continuare fiind notată cu
f., care este îndreptată spre centrul de masă al Pământului;
~ forta centrifugă, notată în continuare cu q, care apare dato-
rită mişcării de rotaţie a Pământului;
~ forta de atractie exercitată de Soare, notată cu l s,care este
importantă şi trebuie luată în considerare în unele calcule da-
torită masei Soarelui;
~ forta de atractie exercitată de lună, notată cu lu importan-
tă datorită apropierii faţă de Pământ a Lunii;
~ alte forte.
Dintre toate acesteJorţe primele două sunt mai importante

având o influenţă semnificativ mai mare decât celelalte astfel încât
se poate spune că
Forţa totală
care acţionează asupra unui corp aflat pe suprafa-
: ţa terestră este rezultanta forţei gravitaţionale şi a forţei cen-
trifuge datorate rotaţiei Pământului se numeşte gravitate.
Această forţă se notează cu gşi se obţine astfel:
(2.1) g = F+ li+ ls + ];_ + .. .
2.3.a. Gravitaţia
Legenda spune că, în timp ce stătea culcat sub un pom
dintr-o livadă de meri, Newton a fost lovit de un măr care a căzut
din copacul respectiv. în acel moment mai multe întrebări căutau
răspuns : De unde provine acceleraţia care face ca mărul să cadă?
Această forţă a fost exercitată asupra mărului de Pământ? Dacă es-
te aşa atunci şi mărul trebuie că a exercitat o forţă asupra Pămân
tului conform legii forţelor de acţiune/reacţiune?
Aceste idei au fost extrapolate la corpurile cereşti care gra-
vitează in jurul Soarelui. Studiind datele astronomice Newton a
1
"Punct material" este o conven~le lntrodus1! pentru a Indica faptul el! acesta, punctul material, are dimensiuni
neglljablle faţa de dimensiunile altor sisteme cu care este in leg1!turtl.
Bazele Geodez/e/ Fizice 2.7
ajuns la concluzia că forţa care ţine Pământul pe orbită în jurul

Soarelui este aceeaşi care atrage mărul spre pământ. Aceasta este
forţa gravitaţională sau forţa de atracţie.
----------=:!·------
12 21 m 2
Figura 2.5. Forţa de atracţie dintre două corpuri.
Forţa gravitaţională dintre două corpuri cu masele m1 şi 1112.

{Figura 2.5) considerate punctiforme faţă de distanţa dintre
ele, situate la o distanţă r unul faţă de altul este o forţă de
atracţie care acţionează de-a lungul liniei care uneşte corpurile
şi este dată de relaţia:
(2.2) F=Gm. ·m!

r2
în care:
Fl2 = -F21; IFI21=IF211=IFI = F
G este un coeficient de proporţionalitate denumit constanta
atracţiei universale sau constanta gravitaţională newtonia-
nă. Valoarea recomandată de CODATA în anul2002 este
G = (6.6742 ± 0.0010) X 10'11 N m2 kg'2

= (6.6742 ± 0.0010) x to·•• m3 kg·• s·2
CODATA (Committee on Data for Science and Technology) Comitetul
de date pentru ştiinţă şi tehnologie a fost creat in 1966 ca un comi-
tet interdisciplinar al Consiliului Internaţional al Ştiinţei ICSU (Inter-
national Council of Science). Acest comitet caută să îmbună
tăţească compilaţia, evaluarea critică, stocarea şi regăs i rea datelor
de importanţă pentru ştiinţă şi tehnologie.
Grupul de lucru pentru constantele universale a fost creat in 1969
cu scopul de a furniza periodic comunităţilor internaţionale de ştiin
ţă şi tehnologie un set de valori, recunoscute internaţional, pentru
constantele fizice fundamentale şi factori de conversie pentru utili-
zare in toată lumea.
Valorile recomandate ale constantelor fizice fundamentale au fost
publicate in anii 1973, 1986, 1998 şi 2002.

Masa este definită ca fiind cantitatea de materie pe care o are un

.corp. Aceasta înseamnă că toate corpurile au masă .
Există două cantităţi diferite care sunt identificate prin acelaşi nume
masă :
Masa inerţială. Aceasta este o măsură a inertiei unui corp. Ce este
inerţia? este proprietatea corpurilor de a-şi păstra starea de re-
paus sau de mişcare in care se află atâta timp căt nu este supus
unei actiuni exterioare.
Masa gravitaţională este o măsură a rezistenţei interactiunii unui
obiect cu cămpul gravitaţional. in interiorul aceluiaşi cămp gravi-
tational, un obiect cu o masă gravitaţională m ică suferă o forţă
mai mică decât un corp cu o masă gravitaţională mai mare.
Această cantitate este de multe ori confundată cu greutatea.
Greutatea este forta exercitată asupra unui obiect in virtutea poziţiei

sale intr-un câmp gravitaţional. Fără greutate masa pluteşte in spa-
ţiu dar ea capătă greutate in prezenţa gravitaţiei care se constituie
ca o a doua masă. Într-un câmp gravitaţional constant, cum ar fi
Pământul, greutatea este proporţională cu masa obiectului.
Comunitatea internaţională recomandă să se folosească cuvântul
greutate atunci când este vorba numai de forţă şi nu de masă iar
verbul a cântări să se-utilizeze când e vorba de determinarea ma-
sei
Densitatea este o măsură a cantităţii de material pe care o contine o
masă raportată la unitatea de volum. Spre exemplu să considerăm
un bulgăre de zăpadă care ocupă un anumit volum. Acesta are o
densitate mai mică decât a unui alt bulgăre de zăpadă care ocupă
acelaşi volum dar este imbibat cu apă (conţine o cantitate mai ma-
re de materie).
Din cele prezentate se poate trage concluzia că:
două corpuri materiale se atrag unul pe celălalt cu oforţă a că

rei acceleraţie este egală cu produsul maselor celor două cor-
puri şi invers proporţională cu pătratul distanţei care le separă
(Legea atracţiei universale a lui Newton).
Dacă
se consideră că cele două corpuri sunt situate la o dis-
tanţă egală cu unitatea ( r:; 1) şi că au masele egale cu unitatea'
( m, = m2 = 1) atunci constanta atractiei universale fqJ este egală
cu forta cu care se atroq intre ele cele două corpuri.
Dacă
se consideră că primul corp material este Pământul
( m1 =~, că
cel de-al doilea este un punct material ( m2=l) situat pe
suprafaţa terestră şi că distanţa dintre centrele de masă ale celor
două corpuri este (_}{_atunci din relaţia (2.2) se obţine o formulă
1 Corp cu "masl! egall! cu unitatea" sau "masl! punctirorma• este, de asemenea, o noţiune conven~onall! utlllzatl!
pentru a arl!ta d! acel corp are masa neglijabila in comparaţie cu masa corpurilor cu care este în legl!turl!.
Bazele Geodezlel Fizice 2. 9
aproximativă pentru calculul forţei de atracţie exercitate de Pă
mânt asupra unui punct material situat pe suprafaţa acestuia:
GM
(2.3) F=--
R2
Semnul "-" (minus) din relaţia de mai sus apare datorită
unei convenţii care stabileşte că pentru forţele de atracţie să se ia
semnul"- 11 iar pentru cele de respingere semnul"+".
Dacă
pentru masa Pământului se consideră valoarea de
5.9742* 10 Kg, pentru constanta atracţiei universale valoarea pre-
24
zentată mai sus şi pentru raza Pământului la Ecuator valoarea de

6378166 m atunci rezultă o valoare de aproximativ 9.8 m s·2 pentru
forţa de atracţie.
În relaţia de mai sus, produsul (}fJvt este denumit constanta
gravitatională geocentrică. pentru care AIG recomandă valoarea•:
GM =(398600441 ±0.8)·106 m3s-2
Z(CIO}
Figura 2.6. Forţa de atracţie

După
cum s-a mai precizat, relaţia (2.3) este numai una
aproximativă pentru că unele dintre elementele componente se
cunosc cu o aproximaţie destul de mare. Unul dintre aceste ele-
1
Aceastll valoare a constantei gravltaţlonale geocenb1ce conţine şi valoarea datorati! atmosferei. în aceastl! rela-
ţie,
ca şi in cea care expr1mll valoarea lui G, valoarea precedatl! de semnul :!: exprim:! gradul de Incertitudine sau
abaterea standard sau eroarea standard.
mente, care variază foarte mult şi este dependent de mai mulţi

factori, dintre care cel mai important este distanţa faţă de centrul
de masă al Pământului, este densitatea p.
Pentru o evaluare mai corectă a forţei de atracţie, se consi-
deră două puncte materiale (Figura 2.6), unul situat în interiorul
Pământului }l(a,b,c), de masă m1=d:M., numit şi punct (sau masă)
atractiv(ă), iar altul situat pe suprafaţa Pământului P(x,y,z), de
masă m2 = 1, numit şi punct (sau masă) atras(ă), aflate la distanţa {
unul faţă de celălalt.
l =~.--(x-----,-).,---
a2 +--=-(y---b):-:-
2 +---,(,--z--c-,-Y
Considerând sistemul rectangular de coordonate X<YZ -

originea în centrul de masă al Pământului, axa Z(CIO) orientată du-
pă axa medie de rotaţie a Pământului către polul nord ceresc me-
diu, axa X(GAM) în planul meridianului astronomic Greenwich- în
ipoteza enunţată mai sus~-relaţia
(2.4)
- dM-
dJ=-G-, 10 ,.
reprezintă expresia forţei elementare de atracţie dintre cele două
corpuri considerate, în care
~ ~ este versorul direcţiei care uneşte cele două corpuri.
Prin versorul unui vector se înţelege un vector auxiliar
având aceeaşi orientare ca şi vectorul al cărui versor este
şi modulul - valoarea numerică - egal(ă) cu unitatea.
Orice forţă din spaţiu poate fi descompusă după compo-

nentele ei în raport cu axele de coordonate ale sistemului conside-
rat.
Dacă
dfi, dfi, dfi sunt proiecţiile forţei elementare df pe ce-
le trei axe de coordonate OX Ort, OZ şi a, {J, r sunt unghiurile pe
care le formează vectorul de poziţie {(Figura 2.7), atunci se poate
uşor observa că
df'( = df · cos(d], X)= df ·cos a

(2.5) dfr =df ·cos(d],Y )= df ·cos{J .
dfz =df · cos(d], Z )= df ·cos r

-
df
Figura 2. 7. Componentele forţei elementare de atracţie

Dacă se ţine cont de faptul că valorile cosinusurilor direc-
tori se pot determina uşor (din figură) cu relaţiile
x-a
cosa=--
1
y -b
cosP =- -,
1
z-c
cosr=--
1
şiavând în vedere relaţia (2.4), prin înlocuire în relaţia (2.5) se ob-
ţincomponentele forţei elementare de atracţie pe cele trei axe de
coordonate:
x- a
dfx =-GdM-
/3
y-b
(2.6) dfr =-GdM-- 3 - .
1
"' - C
dfz =-GdM-""-
13
Se consideră în continuare că avem un-corp solid, cum ar fi
Pământul, alcătuit din mai puncte cu masa elementară d5M, de
densitate p . Pentru a determina forţa de atracţie exercitată de
acest corp asupra unui punct material <.Ptrebuie să se pună în evi-
denţă variaţia densităţii pentru fiecare element de volum. Dacă p
este densitatea volumului elementar dv=dadb·dc, atunci masa lui
va fi:
dM = p·dv= p·da·db·dc.
Prin integrarea, pe volumul considerat, a relaţiei (2.4) se va
obţine expresia forţei de atracţie exercitată de corpul solid consi-
derat, în situaţia de faţă Pământul, asupra unui punct material aflat
pe suprafaţa sa:
(2.7) F =-Gfffd~ ~ =-Gfff~ dv~ .

V 1 V 1
Ştiind că pentru-·un-vector spaţial componenta pe una din ~ -•
cele trei axe de coordonate se determină ca fiind produsul dintre
modulul vectorului şi cosinusu l director al unghiului format de vec-
tor cu axa considerată, rezultă următoarele relaţii de calcul pentru
componentele forţei de atracţie pe cele trei axe de coordonate:
f r =F·cos(.F, X)= Fx ~a = -Gf[fx~a pdv
(2.8) Fr =F· cos(F,Y)=Fy7b =-Gf[fy;b pdv
Fz =F · cos(.F,z)=F z ~ c = -Gf[fz ~c pdv
2.3.b. Forţa centrifugă

Faptul că Pământul are o mişcare de rotaţie în jurul axei sa-
le complică şi mai mult lucrurile, a dăugând o altă forţă celor care
acţionează asupra unui corp situat pe suprafaţa terest ră. Această
forţă se numeşte forţa centrifugă ea fiind întotdeauna perpendicu-
lară pe axa de rotaţie a Pământului.
Conform legilor mecanicii, în cazul unui punct P de masă m,
forţa centrifugă (figura F.2.7) se ex primă prin relaţia :
- v2 -
q= m-r0 ,. 1
p
Bazele Geodez/ei Fizice 2.13

în care v reprezintă viteza liniară pe traiectorie a punctului iar rp
este distanţa de la punct la axa de rotaţie.
Figura 2.8. Forţa centrifugă

Dacă se consideră că Pământul are forma unui elipsoid
(Figura 2.8), atunci rp este raza cercului de paralel care trece prin
punctul '.P, deci forţa centrifugă se află într-un plan paralel cu pla-
nul ecuatorial şi este perpendiculară pe axa OZ care reprezintă axa
de rotaţie a Pământului.
Având în vedere cazul considerat (m =1) şi legătura dintre
viteza liniară şi cea unghiulară '
v =rPm,
pentru forţa centrifugă se obţine relaţia
(2.9) q- =rPm2-r0,
Din relaţia (2.9), se poate observa că forţa centrifugă are o
valoare maximă la Ecuator (când rp este maxim) şi o valoare nulă la
poli (când rp = 0).
Componentele forţei centrifuge pe cele trei axe de coordo-
1
În cazul Pl!mântulul, viteza medie unghlularll este ro =7 292 115·10'11 rad/s.
nate se pot determina cu relaţiile:
qx =q · cos(ij,X) =q · cos a= xai

(2.10) qy=q·cos(ij,Y)=q·cosfJ=yai.
q2 = q · cos(ij,Z) = q· cosr= O
Forţa centrifugă
are variaţii în timp atât în direcţie cât şi în
intensitate. Schimbări în amplitudinea vitezei de rotaţie şi schi m-
bări în direcţia axei de rotaţie a Pământului produce schimbări în
amplitudinea şi direcţia forţei centrifuge. Aceste modificări sunt to-
tuşi mici şi, pentru multe din problemele ce trebuie rezolvate în
geodezie, pot fi neglijate.
2.3.c. Gravitatea
Figura 2.9. Gravitatea

Dintre toate forţele care acţionează asupra unui punct situ-
at pe suprafaţa terestră, în interiorul Pământului sau în aer cele
mai importante sunt cele prezentate anterior, adică forţa de atrac-
ţie şi forţa centrifugă. Având în vedere acest fapt, din relaţia (2.1)
se obţine expresia forţei greutăţii ca rezultanta forţei de atracţie şi
a forţei centrifuge ce acţionează asupra unei mase unitare puneti-
forme (Figura 2.9):
(2.11) g=F+ij .
Comparând şi analizând relaţiile (2.7) şi (2.9), care exprimă
forţa de atracţie şi, respectiv, forţa centrifugă, se poate observa că
aportul cel mai important în forţa greutăţii îl aduce forţa de atrac-
ţie terestră, care este mult mai mare în raport cu forţa centrifugă.
Direcţia vectorului gravităţii este aceeaşi cu direcţia firului
cu plumb sau verticala locului.
Gravitatea este caracterizată prin acceleraţia pe care o ca-
pătă un corp ce cade în mod liber. Ca unitate de acceleraţie, în sis-
temul CGS, se utilizează, în memoria lui Galilea Galilei, gatul (acce-
leraţia care transmite masei de 1 gram forţa de 1 dyn')
1 gal= 1 cm·s·2•
Deoarece între valoarea minimă a acceleraţiei gravităţii ca-
=
re este la ecuator (gecuator 978 gal) şi valoarea maximă de la pol
=
(gpol 983 gal) există o diferenţă doar de 5 gal şi pentru că accele-
raţia gravităţii se determină cu O· precizie ridicată, în mod curent,
se utilizează miligalul ca unitate de măsură.
1 mgal = 0.001 gal
În unele lucrări, în care se utilizează instrumente de mare
precizie pentru determinarea acceleraţiei gravităţii, se utilizează ca
unitate de măsură microga/u/.
1 ).!gal = 0.001 mgal = 0.000001 gal
Având în vedere relaţia de definiţie a gravităţii (2.11), com-
ponentele acesteia pe cele trei axe de coordonate se pot determi-
na cu relaţiile:
Kl· =F_\. + qx =-G Jff x fa pdv + xai

V
gr =Fr + qr =-GJIJ -y-b

3 -pdv + ym
2
V 1
gz =Fz +qz =-GJJfzpcpdv

V
1
1 dyn =10' 5 N = 1.02·10.;; kgf.
2.4. Potenţialul gravităţii

2.4.a. Câmp de forţe
Pentru început se defineşte noţiunea de câmp de forţe.
Se numeşte câmp de forţe o regiune din spaţiu, limitată sau ne-
limitată, unde fn fiecare punct al ei se face simţită acţiunea unei
forţe determinate fn modul, direcţie şi sens.
Plecând de la această definiţie generală, se poate defini

.câmpul oricărei forţe deci şi a gravităţii:
:· Se numeşte câmp gravific sau câmp al greutăţii o regiune din

: spaţiu, limitată sau nelimitată, unde fn fiecare punct al ei se fa-
. ce simţită acţiunea unei forţe de greutate (gravitate) determi-
: nată fn modul, direcţie şi sens.
Evident dacă este vorba de forţa gravitaţiei se vorbeşte
despre un câmp gravitaţronal iar dacă este vorba de forţa centrifu- - -
gă de un câmp al forţei centrifuge.
În general, câmpurile de forţe sunt o formă de existenţă a
materiei, deosebită de forma de substanţă, care fac posibilă
transmiterea din aproape în aproape a interacţiunilor dintre forţe.
Potenţialul
este o funcţie introdusă de Laplace şi utilizată
pentru descrierea unui câmp de forţe.
: Potenţialul unui câmp de forţe este o funcţie continuă şi deri-
va bilă, ataşată câmpului de forţe respectiv, funcţie ale cărei de-
rivatele parţiale sunt componentele câmpului pe cele trei axe de
coordonate.
Din cele prezentate mai sus rezultă că, pentru scopul pro-
pus, corespunzător celor trei câmpuri de forţă se poate vorbi de un
potenţial gravitaţional, de un potenţial al forţei centrifuge şi, prin
însumare- conform relaţiei de definiţie, a unui potenţial al gravită
ţii.
Bazele Geodezlei Fizice 2.17

2.4.b. Potenţialul gravltaţional
în cazul forţei de atracţie funcţia scalară care se introduce
şi care reprezintă potenţialul gravitaţiei este de forma:
(2.12) V=GdM
1
Pentru a demonstra că această funcţie scalară reprezintă
potenţialul gravitaţional este necesar să se calculeze derivatele
parţiale ale funcţiei care trebuie să fie egale cu componentele for-
ţei de atracţie pe cele trei axe de coordonate. În acest scop se con-
sideră un corp de masă elementară d911- numit şi masă atractivă
sau sursă - şi un punct de masă punctiformă - numit şi masă atrasă
- situat la distanţa {unul de celălalt (Figura 2.6). În demonstraţia
care urmează se ţine cont de faptul că, în sistemul de coordonate
cartezian considerat, lungimea {este exprimată în funcţie de aces-
te coordonate:
2
(2.13) 1=J(x-a) 2 +(y-b ) +-(=-if .
În raport de axa OX, derivata parţială este:
ov =-GdM oi
ox e ox ·
Din relaţia (2.13) se calculează derivata parţială a distanţei
în raport de aceeaşi coordonată:
oi x-a
OX =-~-,
rezultând în final
iJV =-GdM x-a.

OX i3
În mod asemănător se calculează şi celelalte derivate parţi
ale rezultând:
oV _ GdMy- b
ay - - -r-,
av = -GdM :..::..=. .
oz 3
/
Dacă se compară aceste relaţii cu relaţiile (2.6) se deduce
că:

av =df
OX X
av
-=dfr·
oy
av =dfz
oz
Ceea ce trebuia demonstrat a fost demonstrat deci se poa-
te spune acum că într-adevăr funcţia V se numeşte functie poten-
ţială sau potentialul de atractie, ea având derivatele parţiale în ra-
port cu coordonatele punctului 'Patras egale cu componentele for-
ţei de atracţie pe cele trei axe de coordonate.
Relaţia (2.12), care reprezintă expresia potenţialului de

atracţie, poate fi particularizată pentru un corp de masă m astfel:
~ pentru { =cotzst va rezulta V =G
111
;
---- l
~ când 1~oo, atunci V ~o;
~ pentru m = :M (masa Pământului) şi [= ~(raza Pământului, în
ipoteza aproximării acestuia cu o sferă) rezultă
V=GM.
R
Dacă
se consideră că punctul P, situat pe suprafaţa teres-
tră, este atras nu numai de punctul )l cu masa elementară d:M ci
de mai multe corpuri cu masele elementare m1, m2, ..., m.., atunci
potenţialul de atracţie al sistemului este suma contribuţiilor indivi-
duale, deci:
(2.14) V= Gm1 + Gm2 +...+ Gm. =GÎ,m;.

/1 /2 '· i=l /J
În continuare, dacă se consideră că masele atractive sunt
distribuite continuu într-un volum 'V, cum ar fi volumul Pământului,
cu densitatea p = dM/ dv, unde d'V este un element de volum iar
d:M un element de masă, atunci suma (2.14) se transformă în inte-
grala
V = GfffdM =GffJP dv=Gfffp dadbdc,

y l y l y 1
în care {reprezintă distanţa dintre elementul de masă dM = pdv
Bazele Geodezlei Fizice 2.19

şi punctul atras CP.
Se poate observa că, şi în acest caz,
x-a bV
1<~, = -GIIJ
" -----p-txlv =---;§;
(2.15) F;. =-GffJy~b ţX/v= bV .

" 1 0J
"'-C Of/
IIJ Ţtxlv= it
Fz =-G"
Când relaţiile (2.15) sunt îndeplinite se poate spune că for-
ţa de atracţie este gradient de potenţial,
F=gradV
sau
(2.16) F=VV,
în care V este operatorul lui Hamilton şi are semnificaţia unui vec-
tor
0-:- 8~ 8-
'V=-l +-j+-k
& 01 8z 1
i, j şi k fiind versorii vectorului pe cele trei axe de coordonate.

Relaţia (2.16) se mai poate scrie sub forma:
nv 8V -: 8V-; 8Vk-
v =- 1+ - j + - .
8x 8y 8z
Se consideră două puncte infinit apropiate, de mase egale
cu unitatea, aflate la distanţa ds unul de celălalt. Elementul dife-
renţia! al potenţialului de atracţie este în acest caz
bV bV bV
(2.17) dV= - dx+ - dy+-dz.
ax 0J &
Creşterile de coordonate dx:, dy, dz se determină ca fiind
egale cu produsul dintre distanţa care separă cele două puncte, in-
finit apropiate, şi cosinusul unghiurilor formate de aceasta cu axele
de coordonate, adică
dx=ds·cos(s,X}
(2.18) dy=ds·cos(s,Y}.
dz =ds ·cos{s,Z}

Gravitatea şi potenţialul ei
Înlocuind relaţiile (2.18) în relaţiile (2.17) şi având în vedere
primele egalităţi din relaţiile (2 .8) rezultă:
dV =dsF~os(F,X )cos(s,X)+ cos(F,Y )cos(s,Y)+ cos(F,Z)cos(s, Z)}
sau
dV=ds · F ·cos(F,s)=ds·F.,
unde cu Ps s-a notat proiecţia forţei de atracţie pe o direcţie oare-
care s.
Relaţia
de mai sus indică faptul că elementul infinit mic de
potenţial gravitaţional do/reprezi ntă lucrul mecanic pe care îl efec-
tuează forţa de atracţie pentru deplasarea unui corp (punct) cu
masa egală cu unitatea pe o distanţă elementară ds.
Din relaţia
dV =F
ds '
se poate observa că valoarea diferenţialei potenţialului de atracţie
după o direcţie oarecare ds este numeric egală cu proiecţia forţei
de atracţie după acea direcţie.
2.4.c. Potenţialul forţei centrifuge

Componentele forţei centrifuge pe cele trei axe de coordo-
nate reprezintă derivatele parţiale ale funcţiei potenţial în raport
cu coordonatele ~ y, z:
(2.19) Q ;; ~2 (x2+ y1 ).
Această relaţie reprezintă funcţia potenţială a forţei centri-
fuge .
Într-adevăr, dacă se calculează derivatele potenţi a lului for-
ţei centrifuge în raport cu coordonatele punctului se obţin aceleaşi
rezultate ca şi cele din relaţiile (2.10):
iO ;; xar' = q .
--=-
ax .\
iO ,
(2.20) ~ = yar =qr .
iO
el =0=qz
Când aceste relaţii sunt îndeplinite, înseamnă ca forţa cen-

trifugă este gradient de potenţialul ei, adică:
ij = gradQ = VQ .
2.4.d. Potenţialul greutăţii

Având în vedere că forţa greutăţii este rezultanta compu-
nerii forţei atracţiei terestre şi a forţei centrifuge, expresia (2.11),
se poate scrie relaţia prin care se determină potenţialul greutăţii:
W = V +Q= Gfffp dv+ ai (x2 + /).

V 1 2
Derivatele parţiale ale potenţialului greutăţii în raport cu
coordonatele punctului material sunt egale cu proiecţiile forţei
gravităţii pe axele de coordonate:
~ = W.\" = g_, = g·cos(g,X)

bW -
q, =Wr =gr =g·cos(g,Y).
o; =Wz =gz = g ·cos(g,Z)
Se consideră două puncte materiale P(x,y,z) şi

~(x+dx,y+dy,z+dz) situate, unul faţă de celălalt, la o distanţă
infinit mică ds, pe o direcţie oarecare:
ds= ~dx 2 + dy 2 +dz 2 ,
valorile creşterilor d~ dy, dzfiind date de relaţiile (2.18).

Variaţia potenţialului forţei greutăţii din Pin <E ca funcţie
de coordonatele~ y şi z se determină cu relaţia:
(2.21) dW = iW dx+ iW dy+ iW dz
ax q, a:
sau
Având în vedere relaţiile (2.18) şi (2.21) se poate scrie că

dW
-=g ·cos(-g,s_)
ds
sau
dW
(2.22) ds = g, '
adică diferentiala potentialului fortei gravitătii pe orice directie
este numeric egală cu componenta forţei ce actionează pe aceas-
tă directie.
De asemenea, forţa greutăţii este gradient de potenţialul
câmpului gravităţii:
(2.23) g = gradW = VW = gradV+ gradQ = VV + VQ.
in calculul vectorial trei operatori sunt importanţi:
1. Gradient. Gradientul este un operator vectorial care ope rează
pe o funcţie scalară pentru a produce un vector a cărui mărime
este valoarea maximă a modificărilor funcţiei in punctul gradient
şi care este direcţionat spre această rată m aximă a modificări
lor
Vf-=[i~+ j~ +k~]f
Lax ay az
2. Divergenta. Divergenţa unui câmp vectorial v=iv1+jv2+kv3 este
definită ca produsul scalar dintre operatorul gradient şi funcţie.
divv=V·v=[i ! +j~ +k:z](iv +)v 1 2 +kv3 )
'[7 .avl+ j.av2

v · v=I- - + kav]
-
ax ay az
Div ergenţaeste o fu ncţi e scalară a unui câmp vectorial
3. Rotorul. Rotorul unei funcţii vectoriale este produsul vectorial
dintre operatorul gradient şi funcţia vectorială
2.5. Potenţialul de atracţie al unor corpuri simple

În continuare se vor prezenta relaţiile de calcul a potenţi a
lului în cazul câtorva corpuri simple, importante ca formă pent ru
geodezia fizică. Pentru început trebuie să se definească noţiunea
de corp simplu .
Se numeşte corp simplu corpul care are o densitate omogenă şi
o geometrie definită.

2.5.a. Potenţialul de atracţie a unul strat sferic
2.S.a.1. PunctuJ atras este exterior stratulul sferic
Figura 2.10. Punctul atras exterior stratului sferic

Se consideră un strat sferic cu razele r1 şi Ti (1i < 12), cu den-
sitatea omogenă p, şi un corp elementar, în interiorul acestui strat
sferic, de masă d!M (Figura 2.10). Poziţia acestui corp se defineşte
prin coordonatele sferice: r(raza vectoare}, E> (colatitudinea) şi L
(longitudinea). De asemenea, pentru uşurinţa calculelor, se consi-
deră că punctul atras q:yo,O,<D) se află situat pe axa Z , la distanţa <D
(<D > rz) de originea sistemului rectangular de coordonate.
Dacă se notează cu dsm şi dsP arcele elementare de meri-
dian şi, respectiv, de paralel, calculate cu relaţiile:
(2.24} dsm = r·dE>·' dsp = r·sinE>·dL
atunci
dM = pdv = pdsmdsPdr
sau luând în considerare relaţiile (2.24)
(2.25} dM = pr 2 sinE>·dE>·dL·dr .
Potenţialul de atracţie al stratului sferic când punctul atras
este exterior acestuia poate fi determinat cu o relaţie de forma:
dM
V.~r.t-ut =GJff-
1
,
"
sau dacă se ţine seama de relaţia (2.25)

2
'· "sinE>
V.~ra,-a, = Gpf r~drJ-dE> JdL.
"
{2.26)
r, o 1 o
Ultima integrală din relaţia {2.26) este imediată deci poten-

ţialul de atracţie al stratului sferic va putea fi determinat cu relaţia:
't "sinE>
{2.27) V."al-<.xt =2nGpv~drf-- d8 .
r, o 1
Distanţa de la punctul atras la elementul sursă (punctul
atractiv) poate fi calculată cu ajutorul relaţiei :
(2.28) 12 = D 2 + r 2 - 2DrcosE>,
prin diferenţiere obţinându-se
2/dl =2Drsin E>dE>
sau, dacă se grupează convenabil,
sinE>·dE> dl
--!- -
= Dr
Dacă pentru ultima integrală din relaţia (2.27) se face
schimbarea de variabilă de mai sus atunci noile limite vor fi (a se
vedea relaţia (2.28)):
pentru E> = O ~ l = D - r
pentru 8 = 1t ~ l =D + r
Având în vedere această schimbare de variabilă şi faptul că
distanţa (]){coordonata Z a punctului atras) este constantă, expre-
sia potenţialului de atracţie al stratului se poate scrie sub forma:
} r~ D+r
V.srrat-c.rt =2nGp-frdr
D Jdl
'i D-r
sau, rezolvând ultima integrală

21tGprl
Vs~r.~t--el<l =---r:) f riD+ r- D+ ridr,
••
deci
4nGpJ ~
{2.29) V." 01_.., =- - r dr .
D "
în final, prin rezolvarea şi acestei ultime integrale, se obţi ne
expresia potenţialului de atracţie exercitat de un strat sferic - de
raze Ti şi 1i (1i<7i)- asupra unui punct situat în afara stratului- V>1i:
~ (rz -1;
4 3 3
V.rrat-. = ).
Dacă se ţine seama de faptul că masa unui strat sferic poa-

te fi determinată cu relaţia
(2.30) M,".., 47l"p(rl3- t;3),

=-3-
atunci potenţialul de atracţie al stratului sferic poate fi calculat şi
cu relaţia :
V
strat - ul
= GMsrrat
D
Z.S.a.Z. Punctul atras este Interior stratuJul sferic.
Pentru a obţine relaţia de calcul a potenţialului de atracţie
exercitat de un strat sferic de raze 1i şi 12 (1i < 12), cu densitatea
omogenă p, asupra unui punct situat la distanţa tD(7i < tD< 12) se
face particularizarea, în relaţia (2.29), tD= r.
rl
v .rrnl-lnr = 47tGp Jr dr sau
(2.31)
2.5.b. Potenţialul de atracţie al unei sfere

Z.5.b.1. Punctul atras este exterior sferei
z
t
r
Figura 2.11. Punctul atras exterior sferei

Pentru a obţine forma expresiei potenţialului de atracţie
exercitat de o sferă de rază r, cu densitate omogenă, asupra unui
punct situat la distanţa <D de centrul sferei (Figura 2.11), exterior
sferei (<D > 1) se particularizează relaţia (2.30) pentru valorile Ti = O
Şi7i=r:
(2.32)
Dacă se are în vedere relaţia cu ajutorul căreia se poate cal-

cula masa unei sfere
atunci o altă formă a relaţiei prin care se poate determina potenţi

alul de atracţie al unei sfere, când punctul atras este exterior ei, es-
te dată de expresia:
GM .
V = •fora
•!"'' D
2.5.b.2. Punctul atras este interior sferei
Figura 2.12. Punctul atras interior sferei

Pentru a determina relaţia de calcul a potenţialului de
atracţie al unei sfere de rază r când punctul atras se află situat în
interiorul sferei (Figura 2.12), la o distanţă <D(<D <1) se procedează
astfel:
);;> se duce, prin punctul atras P, o sferă auxiliară, evident, de
rază (]);
)> se exprimă potenţialul de atracţie al sferei de rază D când
Bazele Geodez/e/ Fizice 2.27

punctul atras este exterior sferei {a se vedea relaţia{2.32)):
2
V' = 4trGpD •
iftro-ut 3 1
~ se exprimă potenţialul de atracţie al unui strat sferic de ra-

ze r şi (]) când punctul atras se află în interiorul stratului
sferic {a se vedea relaţia {2.31)) :
V.;rat-int = 2nG"rz - Dz};
>- prin adunarea celor două potenţiale de atracţie astfel ob-
ţinute
Vsftm-int -V'
- sfora- c= +V'
.ttraJ.-int
se obţine relaţia de calcul a potenţialului de atracţie al unei sfere

când punctul atras este interior sferei
{2.33) V =2trGp(3rz -Dz).

.'.fora- In/ 3
2.5.b.3. Punctul atras se află pe sferă
Potenţialul de atracţie al unei sfere de rază r când punctul
atras se află pe sferă se poate determina prin particularizarea C])=r
a relaţiei {2.33) sau a relaţiei {2.32):
2.6. Ecuaţiile diferenţiale Laplace-Poisson

Produsul scalar dintre operatorul gradient şi un vector oa-
recare este un scalar. Dacă vectorul oarecare este cel al gravităţii
atunci produsul
Vg=(! T+ ; ] + ~ k)(gJ + g..J + g,k)
este scalarul
Vg = ~%ax + ~.vo/ + ~'& =div g

numit divergenţa vectorului şi este notat cu div g.
Dacă se ţine cont de relaţia {2.21), atunci, divergenţa vecto-
rului este

(2.34) dIV _ ..,-

. g= vg= "("W)
V V = "v·'W = -~w ~w
- +. -~w
- , +-, -2 .
· ac 0'- &
Mărimea
n2 - al ... 8 2. .. 02 ...
v .. . - a/ + 0'2 + &2
se numeşte operator Laplace sau Japlacian şi se notează cu !)",
Pentru simplificarea scrierii, de multe ori se utilizează nota-
ţiile:
oW2
oW
2
oW
2
W:,.x = &2 ; W:n· = dxy ; w;,r = 0'2 ; etc.,

deci relaţia (2.34) mai poate fi scrisă şi sub forma :
.1W ='1 W =w_'C( +w;.r + Wzz .
2
Dacă se are în vedere relaţia de defin iţie a gravităţii, deci şi

a potenţialului (2.23), ăfunci
(2.35) 'llW ='12V +'llQ.
~ Câmpullaplacian este câmpul care derivă dintr-un potenţial

~ al cărui laplacian este nul
2.6.a. Laplacianul câmpului gravitaţional

2.6.a.1. Punctul atras este exterior maselor sursă
Pentru început se consideră că punctul atras este exterior
maselor sursă. În acest caz potenţialul câmpului gravitaţional se
poate determina cu relaţia :
V.= GfffdM.
V 1
Componenta pe axa X a forţei de atracţie exercitată de ma-
sele sursă se poate determina utilizând prima relaţie din expresia
(2.15):
F.r =; = -Gf[f(x-a)l-3dM
Aceasta înseamnă că
8 2J!. = t5F.r = -GJJJ{..!.- 3(x-a) a }dM

& 2
ax V 13 14 ax
Bazele Geodeziei Rzice 2.29
sau dacă se determină derivata parţială a lungimii {
a
-=--
x-a
ax1
atunci
a~v. =-Gfff{l_ _3(x- aY}dM .

axl ,. 13 t'
în mod similar se determină componentele pe celelalte do-
uă axe de coordonate:
în care a, b, c sunt coordonatele punctului sursă (atractiv) de masă

d5W (Figura 2.6).
Prin însumarea relaţiilor determinate mai sus se obţine:
(2.36) Y' 2 V• =~ V• =0.
În general o ecuaţie de forma
~U=t
se numeşte ecuatie potentială .
Dacă:
t =O ecuaţia se numeşte ecuaţie potenţială omogenă a lui Lapla-
ce;
t ~o ecuaţia se numeşte ecuatia potentială neomogenă a lui Po-
isson.
Ecuaţia (2.36) este ecuatia diferenţială Laplace. Ea indică
faptul că, în cazul când punctul atras este exterior maselor sursă,
câmpul gravitaţional este laplacian.
Soluţiile ecuaţiei Laplace se numesc functii armonice, deci
potenţia{u{gravitaţiona{este ofuncţie armonică în eJ(!erioru{ masefor

sursă.

2.6.a.2. Punctul atras este tn interiorul maselor sursă
Dacă se consideră o sferă de rază r.R., cu punctul central }l
de coordonate }l(a, 6, c) şi că punctul atras 1{~ y, z) se află la dis-
tanţa r( r < R) faţă de punctul central atunci potenţialul de atrac-
ţie este (a se vedea relaţia (2.33)):
V:= 2m:p (3R2- r2).

Având în vedere că raza sferei este o mărime constantă şi
că distanţade la punctul central al maselor sursă la punctul atras
se poate determina cu ajutorul relaţiei
r=~(x -af +(y-bf +(z- cf,

atunci se va obţine
ov; =- ----'---
-
4tzGpr â
& ---- 3 &
dar ţinând cont de expresia primei derivate a lungimii rîn raport de
-t
â'
-
x-a
=--
r
se deduce relaţia
ov; = _ 4tzGp(x- a)
& 3
În continuare, se determ ină derivata de ordinul doi în ra-
port de axa OXrezultând următoarea expresie:
azv = -4tzGp
__1 --
&2 3
În mod asemănător se obţin şi formele derivatelor de ordi-
nul li în raport cu axele de coordonate aYşi OZ .
ifV 4tzGp
- -' = - --
0'2 3
azv:
4tzGp
--=---
&2 3
Prin adunarea celor trei relaţii de mai sus va re zulta
(2.37) V' 2 V: =-4tzGp.
Bazele Geodeziei Fizice 2. 31
Ecuaţia (2.37) reprezintă ecuatia Poisson şi ea arată că
îtt ittteriom[maseCor sursă potettţia{u(gravitaţiona{ nu este o funcţie

annonică.
În concluzie, se poate afirma că
CJ>ămâtttu{poate fi reprezentat efe o itifimtate efe sfere efe rază rflcare se

mişcă în interionUsău şi î{ aescrie.
2.6.b. Laplactanul câmpulul gravităţli

Componentele pe cele trei axe de coordonate ale forţei
centrifuge sunt reprezentate de relaţiile (2.20). Din aceste relaţii se
poate uşor deduce că
ifO ,
----=::... = tl) -
&2
ifO
----=::... = (JJ ,- ;
0J2
ifO
----=::...=o
âi
Prin însumare, rezultă că
(2.38) V2Q = 2(1)2,
ceea ce înseamnă că, în acest caz, câmpul forţei centrifuge este di-
ferit de zero, deci nu este laplacian.
În cazul în care punctele atrase sunt exterioare maselor
sursă, laplacianul câmpului gravităţii se obţine din relaţiile (2.36),
(2.38) şi (2.35):
(2.39) V 2 W• = 2(1) 2 •
În cazul în care punctele atrase se află în interiorul maselor
sursă laplacianul câmpului gravităţii se determină prin însumarea
relaţiilor (2.37) şi (2.38):
(2.40) V2w; = 2(1) 2 - 4JCGp =w:\.. . + wrr + wzz .

Din analiza relaţiilor (2.39) şi (2.40) se observă că
potmţia{u{gravităţii, irufiferent ae Cocu{ urufe se aj{ii punctu{atras, nu

este ofimcţie annomcă {nu este fapfacian)

2.7. Funcţii armonice. Polinoame Legendre
2.7.a. Funcţii armonice

Pentru început să definim funcţia armonică.
Ofuncţie este numită armonică fntr-o regiune 'f.l a spaţiului da-
căea satisface ecuaţia Laplace În fiecare punct a/lui v.
Dacă regiunea este în exteriorul unei suprafeţe oarecare în-
chise atunci trebuie adăugat că funcţia tinde către zero cum ar fi
funcţia inversului distanţei 1/{pentru 1~ oo.
Se poate demonstra că, în regiunea din spaţiu în care ea sa-
tisface ecuaţia Laplace, orice funcţie armonică este analitică, adică
ea este continuă şi are derivatele de orice ordin continue (poate fi
dezvoltată În serie Taylor).
Pentru geodezia fizică, o funcţie armonică importantă şi cea

mai simplă este invers·oraistanţei dintre două puncte de coordona:
te (a, 6, c) şi, respectiv, (~ y, z).
1 1
=-r.==~~==~~==~
l ~(x-aY +(y-by +(z-cY
considerată ca fiind o funcţie de ~ y, z (Jl este masa atractivă, cp
este masa atrasă).
Mărimea
n2 82... 82... 82 .. .
V =- -
2 +--+--
2 2
"' 8x 8y 8z
se numeşte operator Laplace sau /aplacian şi se notează cu 11.
Pentru a demonstra că ! este o funcţie armonică se de-

/
termină următoarele derivate parţiale în raport cu ~ y, z:
!G) =- x~a; ;(7)=- y;b; ~0)=- z;c;

8
&
2
2
(!)=
t
- f +3(x-aY. ~(!)= - f +3(y-by. ~ (!)= -/ +3(z-cY.
r ' 0' r '
2
1 r ' & 2
1
2
Dacă se adună ultimele 3 relaţii din cele de mai sus se obţi-

ne

ceea ce înseamnă că funcţia ~ este armonică. Punctul de coordo-

/
nate (a, 6, c), unde {este zero şi inversul distanţei infinit, este sin-
gurul punct unde nu se pot aplica derivatele de mai sus, deci in
acest punct funcţia nu este armonică . Practic se poate spune şi că
potenţialul de atracţie al unui punct oarecare de masa m este de
asemenea o funcţie armonică cu excepţia punctului Pdeoarece, în
acest caz, inversul distanţei se înmulţeşte cu o constantă qm
(V=Gm/1).
2.7.a.1. Funcţii armonlce sferlce
Dintre funcţiile armonice cele sferice prezintă o importanţă
deosebită pentru geodezie.
Figura 2.13. Legătura dintre coordonatele sferice şi cele rectangulare

Pentru a găsi aceste funcţii armonice se introduc coordona-
tele sferice: r- raza vectoarei e- colatitudinea sau distanţa polarăi
L- longitudinea geocentrică. Fie un punct <Pin spaţiu. Poziţia aces-
tui punct poate fi definită fie prin coordonatele sale rectangulare
(~ y, z) fie prin coordonatele sale sferice (r, e, L). Legătura dintre
coordonatele rectangulare şi coordonatele sferice ale acestui
punct P, într-un sistem tridimensional de coordonate (Figura 2.13)

este reprezentată prin relaţiile (2.41) şi, respectiv, (2.42):

x = rsin E>cosL
(2.41) y = r sin 8 sin L ,
z = rcose
r = ~x2 + yz + zz
~x2 + y !
(2.42) e =arctan _,_____..:;__
z
L=arctanl
X
Pentru a găsi forma ecuaţiei Laplace în coordonate sferice

se determină mai întâi elementul de arc (elementul de distanţă) ds
exprimat în coordonate sferice. Se ştie că elementul de arc este dat
de relaţia: ds! =dx + d/ + dz 2 şi că ~ y, z sunt funcţii de coordo-
2
natele sferice r, 8, L. Pentru aceasta trebuie să se calculeze

ax ax ax
dx =-dr +-de +-dL
or iB CJL
dy;:::. oy dr+ oy dE>+ ay dL.
or iB oL
dz= oz dr+ o z d0+ oz dL
or iB CJL
Din relaţiile (2.41) se calculează derivatele parţiale care in-
tervin în relaţiile de mai sus.
dx =sin 0 cos Ldr + r cos 8 cos LdE>- r sin 8 sin Ldl
dy = sin 8 sin Ldr + r cos 8 sin Ld0 + r sin 8 cos LdL
dz = cos E>dr - r sin 0d8
în continuare se calculează pătratele celor 3 valori. Dacă se
grupează în funcţie de dr, d0, dL, drd0, drdL, dLd0 se obţine:
Termenul în dr2 :
(sin 2 0 cos! L + sin 2 0 sin 2 L + cos 2 0 }ir =dr
2 2
Termenul în d0 2 :
r 2 (cos 2 8cos 2 L + cos 2 E>sin! L +sin 2 e}ie! = r 2d8 2
2
Termenul în dL :
r (sin E>sin 2 L + sin 2 8cos 2 L }dL2

2 2
= r 2 sin 2 8dL2
Bazele Geodeziel Fizice 2-35
Termenul în drd0 :
2(rsin8cos8cos 2 L+ rsin 8cos8sin 2 L-rsin8cos8 }drd8 =O
Termenul în drdL:
2(- r sin 2 8sinLcosL+ rsin 1 8sinLcosL}drdL =O
Termenul în dLd0:
2(- r 1 sin 8cos8sinLcosL + r 2 sin 8cos8sinLcosL}tLd8 =O
şi în final:
(2.43) ds 2 =dr 1 + r 2 d0 2 + r 2 sin 2 0dL2 •
Această relaţie
se poate obţine, mult mai simplu, prin con-
sideraţii geometrice (figura de mai sus) dar abordarea prezentată
are un caracter general şi ea poate fi aplicată, de asemenea, şi re-
lativ la coordonatele elipsoidale.
Se poate observa că în relaţia dedusă (2.43) nu există ter-
meni cu dr· de, dr· dL, dL ·d8. Aceasta înseamnă că sistemul de
coordonate sferice este un sistem ortogonal: sferele de rază r =
=
constant, con urile {} constant şi planele L =constant se intersec-
tează între ele sub unghiuri drepte.
Forma generală a unui element de arc în coordonate orto-
gonale arbitrare q1, q2, q3 este:
ds 2 = h,2 • dq12 + Iti ·dq; + /li ·dqi
în coordonate sferice ~=1, li2=r, ~=TSinfJ.
Pentru a rezolva ecuaţia Laplace f}.V =O se pleacă de la
ideea că în general, o funcţie omogenă de ordinul n de forma
V(r,e,L), exprimată în coordonate sferice poate fi descompusă
astfel:
~ Funcţia V(r,0,L) poate fi descompusă în produsul a două
funcţii
V(r,e,L) = f(r)· r(e,L),

în carefeste o funcţie care depinde numai de riar tYeste o funcţie
care depinde numai de eşi L.
Dacă V(r,e,L) este o soluţie a ecuaţiei Laplace (adică este
o funcţie armonică), exprimată în coordonate sferice, atunci aceas-
tă soluţie se numeşte funcţie armonică sferică de volum iar

Y(0,L) funcţie armonică de suprafaţă.

~ Funcţia armonică de suprafaţă Y(0,L) poate fi descompusă,
la rândul ei, într-un produs de două funcţii, fiecare din aces-
tea depinzând doar de unul din parametri:
~(e,L)= g(8)·h{L) .
O soluţie a ecuaţiei g(0) =O este aşa numita funcţie Le-
gendre.
g(e)= P"Jcos8)
2.7.b. Polinoame Legendre

în paragraful anterior s-a introdus noţiunea de funcţie Le-
gendre ~jcos0 ), ca soluţie a ecuaţiei diferenţiale Legendre, în
care n indică gradul şi m ordinul. în continuare, pentru uşurinţa
scrierii, este indicat să s~utilizeze substituţia t = cos0.
Când t11FO funcţia cpna(t) se notează simplu a:>n(tl relaţia de
mai sus scriindu-se sub forma
p (t)= - 1 !!~Jt 2 -1)"

" 2" n!dt" ~ ·
Acest polinom este denumit polinom Legendre sau funcţie
Legendre de prima speţă. Primele polinoame Legendre au urmă
toarele forme:
1
Po (t)=P.o (cos8) = -200!
-= 1
~ (t) = ~ ( cos0) = -i-~(t

21! dt
2
-1) = t =case
2
-1) = .!.~[2(t -1) · 2t] =
1 2
P2 (t) = P2 (cos8) = - 2 !f_(t
2
2
(2.44) 2 2!dt 8dt 1
=.!.(3t2 -1) =~cos 2 e-.!.

2 2 2
1 d"
P 11
(t) = Pn ( case)= --(t
2" n!dt"
2
-1)"
Reprezentarea geometrică a funcţiilor armonice sferice es-
te valoroasă. Armonicele cu m=O, adică polinoamele Legendre,
Bazele Geodezlel Fizice 2-37

sunt polinoame de gradul n in t. Reprezentările geometrice ale
acestora mai sunt denumite şi armonice zonale pentru că ele îm-
part sfera în zone. În Figura 2.14 este prezentat polinomul P6(t).
Figura 2.14. Armonica sferică zonală- P6(t)
2.8. Suprafeţe de nivel şi linii de forţă

2.8.a. Suprafeţe de nivel
Un punct P se poate deplasa, relativ la direcţia vectorului
gravităţii, pe o infinitate de direcţii . Din această infinitate de direc-
ţii, pentru geodezie, două sunt importante:
A. Cazul când punctul P se deplasează pe o direcţie perpendiculară pe

direcţia gravităţii
În această situaţie, unghiul dintre direcţia de deplasare şi
vectorul gravităţii este un unghi drept deci:
cos(g,s) =O.
În acest caz, din relaţia (2.22), care indică faptul că diferen-
ţiala potenţialului gravităţii pe orice direcţie este numeric egală cu
componenta gravităţii pe acea direcţie, se deduce că:
dW
- =0
ds '
sau
g, = 0.
Aceasta înseamnă că se poate scrie
(2.45) W(x,y,z) =constant = c.
Această expresie, foarte importantă
în geodezie, reprezintă
ecuaţia unei suprafeţe echipotenţiale,
de fapt a unui sistem de su-
prafeţe echipotenţiale determinat de valorile posibile ale constan-
tei c. Fiecare dintre aceste suprafeţe are proprietatea că În orice
punct al ei forţa greutăţii este Îndreptată după normala la această
suprafaţă, componentele orizontale ale forţei greutăţii fiind nule.
Aceste suprafeţe echipotenţiale au fost denumite de către
Laplace suprafeţe de nivel, iar relaţia (2.45) reprezintă ecuaţia ge-
nerală a suprafeţelor de nivel. În concluzie, o suprafaţă de nivel
poate fi definită astfel:
Suprafaţa de nivel este o suprafaţă echipotenţială care are
proprietatea că în orice punct al ei forţa greutăţii este îndrep-
tată după normala la această suprafaţă, componentele orizon-
tale ale acestei forţe fiind nule .
Dintre aceste supr.a.feţe posibile - funcţie de valori le con-
stantei c- pentru geodezie o suprafaţă este de o importanţă deo-
sebită şi anume suprafaţa de nivel zero, denumită qeoid, noţiune
propusă de Gauss ca figură matematică a Pământului.
Geoidul -figura matematică a Pământului - este suprafaţa de

nivel zero.
W(x,y,z) = W0 (X0 ,JI0 ,Z0 ) .'
Suprafeţele de nivel care se află complet în afara Pământu

lui sunt în mică măsură s uprafeţe analitice, deşi ele au expresii
analitice care nu sunt deloc simple, deoarece potenţialul gravităţi i
W este analitic în afara Pământului. Aceste suprafeţe, care sunt
continue şi fără muchii, nu sunt adevăratele suprafeţe de nivel care
sunt parţial sa u total în interiorul Pământului, cum ar fi Geoidul.
Suprafeţele
de nivel din interiorul Pământului dep ind de
distribuţia şi
densitatea mase lor din interiorul Pământului definirea
matematică a suprafeţei de nivel fiind practic imposibilă.
Pornind de la d efiniţia suprafeţei de nivel ca fiind suprafaţa
unui lichid În stare liniştită,
AIG recomandă valoarea W0 = (6 263 686±3)·10m s'

1 2 2

geoidul este definit ca fiind suprafaţa medie a mărilor şi ocea-

nelor aflate în stare liniştită prelungită pe sub continente.
Figura 2.15. Geoidul global

În legătură cu geoidul se· definesc:
~ Ecuatorul geoidului: locul geometric al puncte lor pentru
care latitudinea astronomică este O (zero);
~ Paralelul, respectiv, meridianul geoidului def inite de
ecuaţiile ctJ=constant şi, respectiv, A=constant.
Scopu{principa{ a{geocfezieifizice este cfetenninarea suprafeţe for efe ni-

ve{ a{e câmpu{ui gravific a{CFământu{ui, cfeci cfetenninareafuncţiei po-
tenţia{ W(~ y, z)
Diferenţa de potenţial dintre două suprafeţe de nivel este

constantă (suprafeţele de nivel fiind suprafeţe echipotenţiale), deci
indiferent de drumul ales pentru a ajunge de pe o suprafaţa de ni-
vel pe alta creşterea de potenţial este aceeaşi (Figura 2.16). Aceas-
ta înseamnă că, pe un contur închis, suma diferenţelor de potenţial
este zero, indiferent de sensul de parcurgere:
p
fdW= fdW =O.

/'
Deoarece valoarea potenţialului forţei greutăţii depinde în

cea mai mare parte a sa de valoarea potenţialulu i atracţiei teres-
tre, aceasta înseamnă că la o creştere a valorii d istanţei {dintre ce-
le dou ă puncte corespunde o descreştere a valorii potenţialului.

Suprafaţa terestră
(suprafaţa fizică a Pământului)
Figura 2.16. Supr-afeţe de nivel
8. Cazul când punctul P se deplasează pe direcţia verticalei

Aceasta înseamnă că punctul se deplasează pe direcţia vec-
torului gravităţii, deci unghiul dintre cele două direcţii este zero
sau
cos(g,s) = ±1.
În acest caz relaţia (2.22) se scrie sub forma:
dW
(2.46) ds =g.
Aflându-se pe normala la suprafaţa de nivel (dreapta per-
pendiculară pe planul tangent la suprafaţa de nivel în punctul con-
siderat) ce trece prin punctul CP, dsse notează cu dli, această va loa-
re a diferenţialei reprezentând variaţia înălţimii punctului P sau
distanţa dintre două suprafeţe de nivel infinit apropiate caracteri-
zate prin potenţialul Wşi, respectiv, W+d'W
Considerând sensul crescător al depărtării dintre cele două
suprafeţe de nivel către exteriorul Pământului şi ţinând cont de no-
taţiile propuse, relaţia (2.46) se poate scrie acum sub forma:
dW dW
(2.47) - - =g sau dW=-g·dh sau dh=- - .
dh g
Ultima din relaţiile (2.47) indică faptul că, în diferit e
puncte, distanţele dintre două suprafeţe de nivel (a se vedea şi Fi-
gura 2.16) nu sunt egale ci sunt invers proporţi onale cu forţa greu-
tăţii ce acţionează asupra acestor puncte. Aceasta înseamnă că la
pol, unde greutatea are o valoare maximă, suprafeţele de nivel se
apropie iar la ecuator, unde greutatea are o valoare minimă, su-
prafeţele de nivel se depărtează. Concluzia logică ce poate fi t rasă
este aceea că
suprafeţe[e cfe nive[nu sunt para{efe.

Deoarece valoarea gravităţii este o valoare finită iar d'W:;eO
înseamnă că d/i, care este de acelaşi ordin de mărime cu dW, nu
poate fi zero, deci
suprafeţe[e cfe nive[nu se ating ~ nu se intersectează între e[e.
- Suprafeţe de nivel
W-constant
Figura 2.17. Suprafeţe de nivel şi linii de forţă
O altă proprietate importantă a suprafeţelo r de nive l este
aceea că ele sunt suprafeţe continue care se acoperă complet una
pe alta.
Liniile care intersectează suprafeţele de nivel sub ungh iuri
drepte, linii ce sunt puţin curbate, se numesc linii de forţă (Figura
2.17) sau linii ale firelor cu plumb.
Bazele Ge odeziei Fizice

Din cele prezentate până acum în cadrul acestui paragraf se
poate desprinde următoarea concluzie importantă.
- o/ectomfgravităţi~ î~ orice punct:-este tangent, fn ace[pune~ Ca Îinia efe 1

forţă efeci "direcţia vectom[ui gravităţii", "verticafa şi "direcţia fimfui J}
cu p[um6 '' sunt sinonime. 1
Deoarece suprafeţele de nivel sunt "văzute" ca fiind orizon-

tale oriunde pe suprafaţa terestră (ceea ce, după cum s-a demon-
strat, nu este adevărat) ele îşi aduc o contribuţie puternic intuitivă
şi cu o importantă semnificaţie fizică la .definirea noţiunii "orizon-
tal" şi la importanţa geodezică a liniei firului cu plumb (linia firului
cu plumb este perpendiculară suprafaţa de nivel). Aceasta este o
modalitate de a explica şi de a înţelege de ce se dă o importanţă
deosebită suprafeţelor echipotenţiale.
Altitudinea Jf(Figura 2.17) a unui punct deasupra nivelului
mării, denumită şi altitudine ortometrică, se măsoară în lungul lini-
ei curbate a firului cu plumb de la geoid la spre punctul considerat.
Aceasta înseamnă că sensul în care se măsoară altitudinea este
opus celui al vectorului gravităţii. Dacă se face produsul scalar' din-
tre vectorul gravităţii g şi vectorul de poziţie dx=[d~ dy, dz] se ob-
ţine:
g·dx= g·dH ·cos180° =-g· dH,

adică, având în vedere sensul considerat, a doua re laţie din relaţiile
(2.47). Această relaţie indică legătura dintre altitudinea Jfşi poten-
ţialul 'W care stă la baza teoriei determinării altitudinii. Ea indică
corelaţia inseparabilă care caracterizează geodezia: corelaţia dintre
conceptele geometrice (.'li) şi conceptele dinamice ( %').
Prima din relaţiile (2.47) indică faptul că gravitatea este
gradientul vertical negativ al potenţialului 'Wsau componenta ver-
ticală negativă a vectorului gradient grad''W.
Geoidul are un rol esenţial în geodezie deoarece măsurăto
rile geodezice care se efectuează, chiar şi cele satelitare, sunt ra-
portate aproape în exclusivitate la sistemul suprafeţelor de nivel şi
a liniilor firelor cu plumb. Plecând de la aceste observaţii a fost de-
1
Produsul scalar a doi vector1 a şi b este definit ca fiind JaJ.JbJ.cose<, unde e< este unghiul dintre cel doi vectori
Bazele Geodezlel Fizice 2-43
finit şi scopul principal al geodeziei fizice şi anume acela de a de-
termina suprafeţele de nivel ale câmpului gravific al Pământului.
Cu aceeaşi semnificaţie dar formulat într-un mod mai abstract,
unul dintre scopurile geodeziei fizice este determinarea funcţiei
potenţial 'VV(~ y, z). Acest scop al geodeziei fizice a fost precizat de
Bruns (1878) şi este relativ uşor de înţeles: dacă potenţialul este
dat ca o funcţie de poziţie, adică de coordonatele ~ y, z, atunci se
pot cunoaşte toate suprafeţele de nivel, inclusiv geoidul, prin in-
termediul ecuaţiei (2.45).
2.8.b. CUrbura suprafeţelor de nivel şi a liniilor firelor cu plumb
Po
~-llx
- ·Y=j(r)
Figura 2.18. Curbura unei curbe

Curbura unei curbe reprezentată printr-o ecuaţie de forma
y= fixl (Figura 2.18) este dată de relaţia:
1 y"
(2.48) K=-=-~~
R (1+ y'l)~ '
unde ~este raza de curbură a curbei respective şi
d d2
y' = ~ iar y" - Y
dx dx 2
În cazul, particular, în care o paralelă la axa X este tangentă
în punctul P0 se poate considera y' =O şi deci relaţia (2.48) devine
1 d 2y
(2.49) K=-=-. 2
R dx

Figura 2.19. Sistem de coordonate local

Se consideră suprafaţa de nivel care trece printr-un punct
oarecare <P0 (Figura 2.19). De asemenea se consideră un sistem na-
tural local cu originea în punctul 'Pa, sistem care este definit astfel:
>- axa Z a acestyLsistem de coordonate este îndreptată du-_ -
pă tangenta la linia de forţă, spre zenitul astronomic;
>- planul XO'Y, numit şi plan orizontal, este perpendicular pe
direcţia vectorului gravităţii;
? axa X este situată în meridianul astronomic al punctului
considerat (direcţia nord);
? axa tYeste îndreptată spre direcţia estului astronomic.
;;;.. Intersectăm această suprafaţă de nivel definită de ecuaţia
(2.50) W(x ,y,z) = W(x ,y ,z 0 0 0)
cu planul XZ, considerând deci că y =O.

Comparând Figura 2.19 cu Figura 2.18 se poate observa că
Z ia locul lui 'Y, deci în locul
relaţiei (2.49) se obţine valoarea cur-
burii la intersecţia suprafeţei de nivel cu planul XZ
d 2z
(2.51) Kl = -
dx2.
Dacă se diferenţiază relaţia (2.50) în raport de ~ conside-
rând că y = O şi că .z este o funcţie de ~se obţine
dz
w:,. + wz dx = o 1
dz (dz) +
W:\.T + 2W:rz d.x + Wzz dx
2
d z
Wz dxz
2
=O'
în care s-au făcut următoarele notaţii (pentru derivate parţiale)
w =ow·w =a~w
X 0x ' .I'Z OxOz •
în continuare se face următorul raţionament:
~ Deoarece axa X este tangentă la curbă în punctul Pa atunci
d~ = O în Pa şi deci
d2z w_'-,.
dx2 =-w-·z
~ Deoarece axa Z este verticală, fiind şi direcţia pe care se mă
soarăaltitudinile, şi cunoscând relaţia de determinare a gra-
vităţii g =- bW rezultă că
Oh
bW bW
wz= & = Oh =-g
şi deci relaţia (2.51) devine:
(2.52) K - w_t'"\'
~--.
g
Această valoare extremă a curburii corespunde pentru azi-
mutul a= O.
Figura 2.20. Curbura unei curbe de un azimut oarecare

Expresia prin care se poate determina valoarea curburii la
intersecţia suprafeţei de nivel considerate cu planul cyz se găseşte,
prin înlocuirea lui ~cu yîn relaţia de mai sus
(2.53) K =Wrr
-
"
g 1
ceea ce reprezintă o altă valoare extremă, corespunzătoare pentru

azimutul a= 90°.
Pentru a se determina curbura suprafeţei pe o anumită di-
recţie, de azimut a, se poate proceda astfel (Figura 2.20):
Avându-se în vedere domenii mici, în interiorul cărora den-
sitatea maselor sursă nu variază cu cantităţi mari, atunci geopoten-
ţialul este o funcţie continuă. Aceasta înseamnă că se poate aplica
o dezvoltare în serie Taylor:
W(x,y,z)= W(x0 ,y0 ,zo)+ Wx(x - x 0 )+ ~ (y - Y0 )+ ~(z- Z0 )+
(2.54) ~tv".Jx-xJ +W,,,(y- yJ +WJ z -zJ +

2W,)x-xJ y- Y0 )+ 2~--=-~~- xoXz - Z0 )+ 2W,~(y - YoXz - Z0 )}+ ···
Dacă
se au în vedere următoarele elemente :
~ după cum a fost definit sistemului natural local de coordona-
te se poate scrie:
g_,. =0=Wr
(2.55) gr = 0=~.
gz= g=-Wz
~ datorită domeniului mic considerat (în jurul punctului 'Pa) se
poate spune că termenii în ~ ş i y sunt de ordinul unu iar cei
în z de ordinul doi, aceştia din urm ă neglijându-se în dezvol-
tarea în serie deci:
xz = yz = z 2 =O ;
~ deoarece originea sistemului natural local este în 'Pa înseam-
nă că :
Xo = Yo = Zo = O;
~ punctele cpo şi 'Ro (Figura 2.20) sunt pe aceeaşi suprafaţă de
nivel deci au acelaşi potenţial:
W(x , y , z) = W(x0 ,y0 , z 0 ),
atunci rel aţia (2.54) va avea următoarea formă:
Bazele Geodezle/ Fizice 2.47

(2.56) z = 2~ (w.ax 2
+ 2W.."xy + W:yl).
Dacă se exprimă coordonatele ;c, yîn funcţie de distanţa (/)
şi de azimutul astronomic a
x=Dcosa ; y=Dsina
relaţia (2.56) se poate scrie sub forma:
(2.57) z = ~; (W.rr cos! a+ 2W.\T sin a cos a+ ~-r sin! a).
în cazul considerat (domenii mici) curbura suprafeţei de ni-

vel are o variaţie uniformă deci se poate considera
D:Ra ·e
unde Ra reprezintă o valoare medie a razei de curbură pe direcţia
de azi mut a.
Deoarece unghiul e este foarte mic se pot face aproximaţii-
le:
e e z
tan-=-=-
2 2 D'
ceea ce înseamnă că
D! = 2Raz.
Dacă se fac înlocuirile necesare în relaţia (2.57), pe o direc-
ţieoarecare de azimut a, curbura suprafeţelor de nivel se poate
determina cu expresia:
~ = ..!.(w_\., cos 2
a+ 2W.\T sin a cos a+ Wrr sin! a).
a g
Prin particularizări, pentru a= 0° şi, respectiv, a = 90°, în
relaţia de mai sus, se obţin valorile extreme ale curburilor repre-
zentate de relaţiile (2.52) şi, respectiv, (2.53).
Curbura medie a suprafeţei de nivel în punctul <Pa (~igura
2.21), definită ca fiind media aritmetică a curburilor curbelor care
conţin două plane reciproc perpendiculare ce intersectează supra-
faţa după normală, se va nota cu J şi se determină cu relaţia 1 :
1
Semnul minus (-) este o rnnventle.
(2.58) J= -.!. (_!_ + _1 ) = - w.\:1" + w;l' .

2 R1 R2 2g
Elementele componente ale expresiei de mai sus se pot de-
termina astfel:
• gravitatea (g) prin determinări gravimetrice executate
în teren cu ajutorul gravimetrului;
• derivatele parţiale de ordinul doi ale potenţialului gra-
vităţii ( W.~:r>W11 .,Wzz ) prin determinări cu ajutorul balan-
ţei de torsiune.
(2.58) se deduce valoarea sumei W~:r + W1T
Dacă din relaţia
care se introduce apoi în relaţia (2.40) se obţine expresia:
-2gJ + Wzz = 2o/ -47lGp
Figura 2.21. Definiţia curburii medii

Se cunoaşte, din relaţiile (2.55), că:
bW
wz = Oz =-g
deci
w __ag __ ag
zz - âz- Bh
Dacă se au în vedere toate cele de mai sus, se obţine ex-
presia dedusă de Bruns (1878) care exprimă mărimea qradientului
vertical al gravitătii în funcţie de curbura medie a suprafeţei de ni-
vel:
Bazele Geodeziei Fizice 2-49

(2.59) cg =4trGp-2gJ -2w 2

•
Ch
Mărimea gradientului vertical al gravităţii nu se poate de-
termina decât prin calcule în funcţie de valorile gravităţii (g) din ce-
le două puncte situate, pe aceeaşi linie de forţă, la distanţa !},.fi.
Această relaţieeste un exemplu de raport între conceptul
geometric şi cel dinamic din geodezie.
Curbura medie Bruns a suprafeţelor de nivel se deduce din
relaţia(2.59),
punându-se astfel în evidenţă şi legătura cu densita-
tea maselor sursă:
2.9. Câmpul gravităţii elipsoidului de nivel
2.9.a. Potenţial normal, potenţial perturbator

Suprafaţa reală a Pământului este foarte complicată şi ea
nu poate fi definită matematic. Din acest motiv s-au căutat diverse
suprafeţe care să aproximeze cât mai bine suprafaţa terestră dar
care să şi poată fi definite matematic.
Pentru a se putea rezolva problemele geodezei, şi nu nu-
mai, Pământul a fost aproximat cu alte suprafeţe închise care să
aproximeze, într-un anumit grad, funcţie de necesităţi, câmpul real
al gravităţii. De exemplu, pentru determinarea unei valori aproxi-
mative a gradientului vertical al gravităţii poate fi utilizat un model
radial, adică Pământul a fost aproximat cu o sferă a cărei suprafeţe
echipotenţiale sunt concentrice şi sferice. O altă aproximare a rea-
lităţii este un model elipsoidal al câmpului.
Pentru geodezie, este necesar să se găsească un model al

câmpului gravităţii care, în principiu, ar trebui să aibă următoarele
proprietăţi:
):> Să aibă cu câmpul real, deci cu Pământul, aceeaşi viteză
unghiulară;
):> Să fie generat prin rotaţia unui elipse, definită prin semia-
xele sale, astfel încât elipsoidul cu două axe geocentric ge-
nerat să aproximeze cât mai bine suprafaţa terestră;
):> Suprafaţa elipsoidului să fie una din suprafeţele sale echi-

potenţiale.
Un model care are aceste proprietăţi se numeşte câmpul

normal al gravitătii. potenţialul său fiind notat cu U şi numit po~
tential normal. Pentru acest model, se defineşte şi gravitatea, de-
numită gravitate normală şi notată cu y.
Desigur, un câmp normal reprezintă numai un anumit nivel
de aproximaţie care reflectă prezentul nivel de cunoştinţe privind
câmpul real al gravităţii, fiind o aproximare teoretic ideală. De
asemenea, se poate observa că în definiţia câmpului normal nu se
stipulează şi nici nu se cere cunoaşterea distribuţiei unice a mase-
lor din elipsoidul generat (situaţie similară cu cea a câmpului radial
unde distribuţia diferită a maselor produce unul şi acelaşi câmp).
Diferenţa
dintre potenţialul real şi potenţialul normal se
numeşte potential perturbator. este notat cu T, geodeziei fizice
revenindu-i sarcina determinării prin măsurători a valorii acestuia,
potenţialul normal pufand fi uşor de determinat dacă se cunoaşte""
masa Pământului.
De asemenea, pentru determinarea potenţialului real al
Pământului este indicat să se utilizeze descompunerea într-un po-
tenţial normal şi unul perturbator, acesta din urmă având o valoare
mică în comparaţie cu potenţialul real.
Conform acestei împărţiri se poate scrie că
W =U, + ~.1 •
Într-o primă aproximare se poate considera că Pământul
are forma unei sfere, în următoarea aproximaţie se poate conside-
ra un elipsoid de revoluţie şi aşa mai departe. Forma unanim ac-
ceptată în momentul de faţă pentru aproximarea formei Pământu
lui este elipsoidul de revoluţie. Deşi Pământul nu este aproximat
perfect de elipsoid, câmpul gravităţii elipsoidului este de o impor-
tanţă practică fundamentală pentru că el este uşor de tratat ma-
tematic şi pentru că abaterile câmpului real al gravităţii de câmpul
elipsoidal 11 normal" sunt atât de mici încât ele pot fi considerate li-
niare. Împărţirea câmpului gravitaţii terestre într-un câmp 11 nor-
mal" şi, o parte mult mai mică, numită câmp "perturbator" simpli-
fică foarte mult problema determinării lor, în caz contrar problema
fiind foarte greu de rezolvat.
Prin urmare considerăm că figura "normală" a Pământului
Bazele Geodezlel Fizice
este un elipsoid de nivel adică
un elipsoid de revoluţie care este o
suprafaţă echipotenţială a câmpului normal al gravităţii. Această
presupunere este necesară pentru că elipsoidul este forma norma-
lă a geoidului, care este o suprafaţă echipotenţială a câmpului real
al gravităţii. Notând cu V potenţialul normal al câmp ului gravităţii
normale se va vedea că elipsoidul de nivel, fiind o suprafaţă
V=constant, corespunde exact geoidului care este definit ca o su-
prafaţă W-constant.
Ideea de bază este că prin presupunerile asumate avem un
elipsoid care este o suprafaţă echipotenţială a câmpului normal al
gravităţii şi, prin prescrierea masei totale 94., am determinat astfel
complet şi unic potenţialul normal V. Distribuţia detaliată a densi-
tăţii în interiorul Pământului, care produce potenţialul V, este
complet neinteresantă şi nenecesar de a fi cunoscută. De fapt nu
se cunoaşte nici o distribuţie rezonabilă a masei pentru elipsoidul
de nivel. Pizzeti (1894) a utilizat fără a avea succes o distribuţie
omogenă a densităţii combinată cu un strat a-i suprafeţei de densi-
tate negativă, care este cu totul nenatural.
Determinarea potenţialului normal este posibilă plecând de
la principiul lui Dirichlet: potenţialul gravitaţional în afara unei su-
prafeţe S este complet determinat prin cunoaşterea formei geo-
metrice a lui S şi valoarea potenţialului pe S.
ai
U =V +2(xz+ Y2)
Această relaţie poate fi, după cum s-a prezentat, complet
determinată deoarece:
• Forma elipsoidului de revoluţie este dată prin semiaxe-
le sale a şi 6 cunoscute;
• Se cunoaşte masa totală 94. egală cu cea a Pământului;
• Se cunoaşte viteza unghiulară ro
2.9.b. Gravitatea normală

În cele ce urmează se vor prezenta doar câteva elemente
esenţiale privind gravitatea normală fără a se face o demonstraţie
pentru găsirea relaţiei riguroase de calcul a acesteia.
După cum s-a prezentat în paragraful anterior, un model
care respectă cele trei condiţii enunţate este denumit câmp nor-
l
mal al gravităţii iar potenţialul său potenţial normal. În locul sfero-
idului de nivel rolul de suprafaţă normală este atribuit elipsoidului
de rotaţie. Datorită acţiunii forţei proprii de atracţie şi a rotaţiei în
jurul axei sale mici se formează un câmp normal al gravitătii sau
câmp gravific normal sau câmp normal.
h Elipsoidul de nivel se obţine atunci când se doreşte ca elipsoidul

de rotaţie să fie in acelaşi timp şi suprafaţă de nivel in câmpul
normal.
Acceleraţia gravitătii normale sau acceleraţia gravitătii cal-

culată sau teoretică este egală cu derivata potenţialului normal V.
Prin analogie cu relaţia (2.4 7), care exprimă acceleraţia gra-
vităţii în câmp real, se poate scrie
dU
r=--.
---- dh
În încheierea acestui paragraf trebuie spuse câteva cuvinte
despre gradientul vertical al gravităţii pe elipsoidul echipotenţial
de referinţă . Formula Bruns (2.59) aplicată câmpului normal al gra-
vităţii, considerând altitudinea elipsoidală fi şi cu densitatea p=O
are forma:
(2.60) !Jy = -2Jcl- 2a/.

dl
În relaţia de mai sus curbura medie a elipsoidului de revolu-
ţie este dată de expresia:
J =.!.(_1 + _!_)
2 M N'
în care :M şi .Wsunt razele de curbură principale: :M este raza de
curbură a elipsei meridiane iar .W este raza de curbură a primului
vertical sau marea normală.
Bazele Geodezlei Fizice 2-53

2.10. Dezvoltarea potenţialului
2.10.a. Dezvoltarea potenţialului in funcţii armonlce sferlce
Se consideră un sistem de coordonate cartezian global geo-
centric', un punct a> exterior globului terestru şi un element de ma-
să d!M variabil în interiorul Pământului (Figura 2.22).
Relaţia
V=GfffdM,
,, 1
care exprimă potenţialul de atracţie al Pământului în cazul când
punctul atras este exterior acestuia şi în care, pentru uşurarea scri-
erii, s-a renunţat la utilizarea indicelui inferior care indica faptul că
punctul atras este exterior, este impracticabilă. Din această cauză,
se caută o altă formă pentru această ecuaţie, formă care să poată
fi utilizată în prelucrările curente. Pentru aceasta se începe cu dez-
voltarea funcţiei armonice 1/1_ în funcţii armonice sferice (poli-
noame Legendre).
z.
·-
·-- ,CJ!(~y,z; r, 8 ,L)
''
z ''
[ :'
''
4wra,6,s)
1
1
1
' ,
1 ,
1 ,
.... 1 1
.. ~ 1 , ..
·---··--------------------~~
X
Figura 2.22. Punctul atras este exterior maselor sursă
Deoarece punctul atras este exterior maselor sursă atunci
1
Originea sistemului (a) in centrul de m~ al Pl!mântulul, axa X pe direcţia meridtanulul mediu Greenwich, axa z
aproximativ ldenllca cu axa medie de rotaţie a Pl!mânllllul;
Din Figura 2.22 (triunghiul <POd)W) s~ poate deduce că:

l =.J,.z + r' 2
- 2rr' cos 'P,
în care 'Peste unghiul dintre cele două raze vectoare rşi 1', iar da-
că se fac notaţiile:
r'
(2.61) t =- şi ţl =cos 'P 1
r
în care, evident, t < 1, se obţine, pentru distanţa (relaţia
l=r~1+t 2 -2tţL
Pentru funcţia armonică f se obţine forma sa exprimată în

coordonate sferice
-1 =- ' 2tJ.L)-~z.
1(1+ r-
1 r
Din relaţia de m~n-us, printr-o dezvoltare în serie de puteri •
ale lui t se deduce:
-1 = -1 { 1- -1 t 2 + t ţl + -3(t 4 + 4t 2ţl 2 - 413ţl ) + . . .} =

1 r 2 8
=-;1{l+t,u+t 2(3"i.J.l - 21) + ...}= 2
= ~{1 + tcos 'P + t 2

(%cos 'P
2
-~) + .. J
Dacă
se au în vedere relaţiile (2.44), se poate observa că
toţi coeficienţii
lui t sunt polinoame Legendre, deci se obţine o
formulă importantă pentru inversul distanţei
1 1 "'
2)"P.(cos 'P).
- = -
1 r ''""o
Luând în considerare faptul că reste o mărime constantă şi
ţinând cont de notaţiile (2.61) se obţine, pentru expresia dezvoltă
rii potenţialului de atracţie în polinoame Legendre, următoarea
formă generală:
{2.62) V= L"' G fJf ---;;:tP.

rr::::; O
r'"
r ~·
(cos 'P)dM.
Potenţialul forţei centrifuge exprimat în coordonate rect-
Bazele Geodezlel Fizice 2..55

angulare este dat de relaţia (2.19). Dacă în această relaţie se înlo-

cuieşte
în care rP reprezintă (a se vedea Figura 2.22) raza paralelului în ca-

re acţionează forţa şi, în continuare, aceasta se deduce ca fiind
p - /' sin" e
r"- 2
1
se obţine expresia potenţialului forţei centrifuge în coordonate po-

lare:
/'20/
(2.63) 0=--sin 1 0.
- 2
Se ştie că potenţialul gravităţii se determină ca o sumă a
potenţialului gravitaţional şia celui corespunzător forţei centrifu-
ge, cu o relaţie de forma
W=V+Q 1
deci pentru a deduce expresia acestuia în coordonate polare trebu-

ie să se aibă în vedere relaţiile (2.62) şi (2.63):
"' r'" r"m 2
(2.64) W = IGJJJ~~(cos'f')dM +-sin"e.
n=O v i' 2
2.10.b. Dezvoltarea potenţialului in coordonate rectangulare

Dacă se au în vedere formele polinoamelor Legendre, rela-
ţiile (2.44), şi se consideră j=2, atunci potenţialul gravităţii poate fi
exprimat prin relaţia:
dM r' r' 2 2
3 (3cos "P -l)d.M +
W =GfJf-+GJff2cos"'!dM +Gfff-
v r ,. r ,. 2r
în care numai ultimul termen reprezintă potenţialul perturbator.

în relaţia de mai sus se fac următoarele notaţii:
dM
(2.65) 1 =GffJ-,
0
V /'
r'
(2.66) 11 =GJJJ-zcos"Pd.M,
,. r
2.56 Bazele Geodeziei Rzice

r'z
(2.67) 1 = Gfff- (3cos
2
2
ti' -1}1M .
v 2r 3
Se consideră
un sistem de coordonate cartezian global geo-
centric şi se are in vedere faptul că reste o mărime constantă. în
aceste condiţii se caută exprimarea celor 3 termeni din relaţiile de
mai sus in funcţie de coordonatele rectangulare.
Integrala din relaţia (2.65) este imediată deci:
(2.68) I o =GM •
r
Dacă vectorii r(x,y,z) ş i r'(a, b, c) sunt exprimaţi funcţie
de cosinusurile directoare, deci r(~, Y, !._)şi, respectiv,
r r r
r•(!!..., !!_, ~), atunci cosinusul unghiului dintre cei doi vectori se
r' r' r' ----
poate determina cu relaţia:
cos ti' =~~+X.~+~~= xa+yb+zc.

r r r r' r r' rr'
Dacă se înlocuieşte in relaţia (2.66) se obţine:
11 = ~ {xf[.J adM + yf[.f bdM +zf[.f cdM}.

Deoarece originea sistemului de coordonate coincide cu
centrul de masă al Pământului de coordonate x,y,z rezultă că:
fff adM fff bdM fff cdM
x = fff dM = O,· y = iff dM = O; z = fff dM = O;
V
sau
fff adM = fffbdM = Jff cdM = O,
V V V
deci
(2.69) 11 =0.
în continuare se calculează integrala 12 • Pentru inceput se
determină

-r'
1
(
r - l) =
3 cos·'uJ r'- (3(ax+by+ezY 1] =1-
1
p(ax+ by+ez)2-r,,-,.-·}
2r3 2r3 r'1 r1 2rs
Având în vedere situaţia considerată :
r 1
=X + y + z
1 1 2
şi, respectiv, r' 2 = a 2 + b2 + e 2
şi că
(ax+ by + ez r= a 1X 1 + b 2Y 2 + e 2z 2 + 2abxy + 2aexz + 2beyz

se poate deduce
3(ax + by + ez
, , - b'· y· -
r-
,
12
1' 1'
2
=3a X 2 1
+ 3b 2 y 2 + 3e 1 Z 1 - a
2
X
1
- a1z2 -
- b -x· b~ ~ ?
-z· - e· x· - e y· - e· z·~ 2 , • ,
=
=x (2a -b -e )+ y (2b -e -a )+z 1 (2e 1 -a 1 -b 2 )+
1 1 1 1 1 1 2 1
+ 6abxy + 6acxz + 6beyz

Datorită faptului că axele de coordonate coincid cu axele
principale de inerţie, dacă ultimii 3 termeni ai relaţiei de mai sus ar
fi introduşi în relaţia iniţială atunci se obţine: .
6xyJff abdM = O; 6xz fff aedM =O; 6yz fff bedM =O;
V \1 V
Înlocuindu-se în relaţia (2.67) a integra lei 11 , se obţine:
1 =21~s {x ffJ(2a -b -c }1M +/ HJ(2b

1
1
V
2 2 2
V
2 1
-c -a
2
}1M +z IJJ{2c
1
,.
2
-a 1 -b
2
';JM}
Dacă
se introduc momentele de inerţie principale în raport
cu axele de coordonate
A= fff(b +e }1M; B
1 2
= fff(a 1 +c1 }JM; C = fff(a 1 +b 2 }1M;
V V V
se obţin următoarele expresii pentru termenii ultimei relaţii a inte-

gralei 12 :
Jff{2a b 2
-
2
- c1 )dM = B+C-2A;
..
2 1
fff (2b - C - a 1 )dM = A+ C- 2B ,·
..
fff{2c -a 2 2
-b 1 )dM= A+B-2C;
..
şi deci în final:
1
(2.70) 1. =~{x (B+C-2A)+ y 2
(A+C-2B)+z 1 (A+B-2C)}.
- 2r
Având în vedere relaţiile (2.68), (2.69) şi (2.70) pentru po-
te(lţialul gravităţii
se obţine următoarea expresie în coordonate
rectangulare:
W = GM +_Q_{x 2
(B+C-2A)+ y 1 (A+C-2B)+z 2 (A+B-2C)}+
r 2r 5
OJ2 "' r'"
+-(x 2 + i)+ L:GJJJ~Pjcosl.PţiM ·
2 11:3 V r
2.10.c. Dezvoltarea potenţialului in coordonate sferice

Pentru a determina forma expresiei care exprimă potenţia
lul gravităţii în coordonate sferice se pleacă de la relaţia (2. 70) un-
de se fac următoarele inlocuiri:
B+C-2A=C-A+B +~(B-A)
2 2
C+A-2B= .C:_A+B -~(B-A).
- 2 2
A+B)
A+B-2C=-2( C - --
2
După efectuarea înmulţirilor şi ordonarea convenabilă a
termenilor, relaţia (2.70) devine:
= ~5 {(C-A;
2
8
12 )(x + i- 2z )+%(B- AXx
2 2 2
- y
2
)}.
Avându-se în vedere că
X
1
+ l- 2z 2 = r (sin e - 2cos e)= r (1- 3cos e)
2 2 2 2 2
y 2 = r 1 sin E>cos2L
2 2
x -
atunci pentru integrala 12 se obţine
12 = ~ {( C- A;B)l-3cos E>)+%(B-A)s in 8cos 2L }•

2
2 2
iar dacă se ţine cont de faptul că x

2
+ y 2 = r; = r 1 sin 2 8, potenţia
lul gravităţii în coordonate sferice se poate determina cu relaţia:
3
w = GM +_Q_(c- A+ B)(l-3cos 2
8)+ ~ {B-A)sin 2
8cos2L +
r 2r 3 2 4r
(2.71)
:! 2 r'n
+!....!!!._sin 2 e + Gl:: JH ~ pn (cos lf' ţtM
U)
2 =3 ,. r

Din această relaţie se pot trage concluzii care conduc la ob-
ţinerea unor diverse aproximaţii pentru forma Pământului.
2.11. Sferoidul Bruns

Dacă potenţialul gravităţii este cunoscut ca o funcţie de co-
ordonate atunci înseamnă că practic, pentru diverse valori ale
acestora, pot fi determinate toate suprafeţele echipotenţiale ale
Pământului, inclusiv geo idul.
Funcţie de aproximaţii le care se fac în relaţia de determina-
re a potenţialului gravităţii (2. 71), adică în funcţie de numărul de
termeni luaţi în considerare şi alte condiţii suplimentare impuse, se
obţin diverse corpuri pentru aproximarea Pământulu i . Astfel dacă
se consideră numai primul termen se obţine aproxi maţia sferică,
aproximaţie însă care nu satisface cerinţele de precizie ale geode-
ziei.
Atunci când se iau în consideraţie mai mulţi termeni se ob-
- .
ţin diferite forme ale potenţialului gravităţii corespunzător unor
corpuri denumite steroizi de nivel.
Dacă
în dezvoltarea potenţialului relaţia (2. 71) se negl ijează
termenii de ordinul 3 şi superiori, adică
"' r'"
G:LJfJ-:;;;:~ Pn(cos 'P )dM =O
tr-3 y 1
J
se obţine potenţialul sferoidului Bruns (1878).

În calculele care se fac în cadrul geodeziei fizice nu se lu-
crează cu momentele de inerţie principale }l, CB şi, respectiv, C ci
cu coeficienţii armonici zonali J2o şi Jn:
J
~o
=-1-(c-
Ma 2
A+B)
2
(2.72)
1
J" = -,(A-B)
-- 4Ma-
În cazul corpurilor de rotaţie momentele de inerţie princi-
pale }l şi CB sunt egale. Aceasta însemnă că pentru coeficientul ar-
monie zonal, relaţia (2.72), se obţine expresia
(2.73)
C- A
Jl = - -
2.
Ma

Corpul de rotaţie astfel obţinut are o·turtire apropiată de
cea a unui elipsoid, mai mică la poli, numit s(eroid.
În calculele următoare se consideră că, dacă se notează cu
aşi, respectiv, 6semiaxele sferoidului
1
(2.74)
Având în vedere că potenţialul gravităţii poate fi descom-

pus în două componente, una reprezentând potenţialul normal şi
cealaltă potenţialul perturbator şi că avem de a face cu un corp de
rotaţie (}l = <B), pentru potenţialul normal, din relaţia (2.71), se ob-
ţine
(2.75) U= GM +_Q_(c
3
- AX1-3cos"8)+.!.r 2m2 sin"8,
r 2r 2
relaţie cunoscută ca o dezvoltare a lui Bruns fără termeni în latitu-
dinea L. Corespunzăto r---a<;estei relaţii gravitatea normală (accele- - -
raţia gravităţii calculată) este dată de relaţi a
(2.76) ou- =GM

r =- - (c -A l-3cos- e)
-,- +3G X, .,
~ - rm·sm· e.
,
iJr r 2r4
Ţinând seama de expresia (2. 73) relaţiile (2. 75) şi (2. 76) se
mai pot scrie sub forma :
(2.77) U=
0
~ [1 + i 2
{1-3cos 0 )] +~r2m 2 sin 2
0,
(2.78) r = 0r·~1 [1 + 312

2
{1- 3cos 0 )l- rm
j
2 2
sin 2 0.
În continuare se determină relaţiile de calcul a potenţialului

normal al gravităţii şi al gravităţi i normale la ecuator şi, respectiv,
la pol :
~ La ecuator (r =a , 8 =90° ):
(2.79) U =
•
GM
a
(
2
1 , ,
- 1+-- +-a·ar
2
J,)
'
(2.80) r.=o: ( 3~ ) 1+ 2 -aml .
Pentru multe din calculele curente se aproximează gravita-

tea normală la ecuator numai cu primul termen din relaţia (2.80):
Bazele Geodezle/ Fizice 2.61

(2.81)
GM
(2.82) rp =y(l-3JJ.
Turtirea geometrică a sferoidului este dată de relaţia
a-b
(2.83) !=-.
a
Sferoidul de nivel fiind o suprafaţă echipotenţială înseamnă
că potenţialul normal la pol este egal cu cel la ecuator, deci
GM GM GMJ, GMJ, a 2 o/
-----= -+ - +--
b a 2a b 2
sau
2 2
G Ma- b =G M 1 + G M 1 + a
2 2 W
ab 2a b 2
Dacă se ţine cont de relaţia (2.83) rezultă pentru turtirea
sferoidului următoarea formă
2 2
f = bJ + J 2 + a bm
2
2a 2GM
'
iar dacă se iau în considerare aproximaţiile (2.74) şi (2.81) se obţi
ne o relaţie în care turtirea sferoidului este exprimată atât în func-
ţie de elemente geometrice (semiaxa mare) cât şi de elemente fizi-
ce (coeficientul armonie zonal, viteza de rotaţie, constanta gravita-
ţională geocentrică):
(2.84) f = 312 + Q(J)2 •
2 2r.
în continuare se doreşte determinarea ecuaţiei secţiunii
meridiane a sferoidului Bruns. Pentru aceasta se egalează relaţia
(2.75), care exprimă potenţialul normal, cu relaţia (2.79), care ex-
primă potenţialul normal la ecuator, deci
2 2
GM GMJ, 3GMJ, ' E> r 2 m2 • , GM GMJ, a m
--+ - -cos- .. +--sm- 8• =--+ - +--
r 2r 2r 2 a 2a 2
sau, grupând convenabil,

GM(a-r) GMJ, GMJ, 3GMJ,
-----'---"-=--- ----+
e a2w2 r 2w 2 • ,
-cos 2 • +-----sm- 0•
ar 2a 2r 2r 2 2
Dacă în această relaţie se fac, ţinând cont şi de aproximaţia
(2.74), aproximaţiile:
G M 12 _ G M 12 = G M 1 2 (_!_ _ .!) =o
2a 2r 2 a r
atunci se obţine ecuatia curbei meridiane a sferoidu/ui Bruns.
a-r=acos- e
, (3J,
2+ a3w2M J. 20
Această ecuaţi~~..stacă se are în vedere relaţia care exprimă
turti rea, se mai poate scrie şi sub următoarea formă:
(2.85) r =a(1- f cos 2 e ).
Se caută în continuare determ inarea formei ecuaţiei secţi
unii meridiane a elipsoidului de rotaţie. Pentru aceasta se pleacă
de la ecuaţia elipsei meridiane a elipsoidului de rotaţie scrisă în co-
ordonate carteziene, punctul de deasupra literelor fiind utilizat
pentru a specifica faptul că elementele respective se referă la un
elipsoid de rotaţie cu semiaxele â, 6:
x2 zz
~+--;-:;-- 1 =0 .
a- b-
În ecuaţia de mai sus se înlocuiesc coordonatele carteziene
cu cele polare, legătura dintre cele două tipuri de coordonate fiind
dată de relaţiile
x=tsin0
• 1
Z= rcos0
obţinându-se ecuaţia:
f 2 sin 2 0
- --+
f 2 COS 2
.,
e -1=0
i/ b-
lntroducând turtirea geometrică, relaţia (2.83), se obţine o
nouă formă pentru ecuaţia de mai sus:
Prin dezvoltarea acestei relaţii se obţine

,~ (sin 8- 2jsin 2 8 + j 2 sin 2 8+cos 2 e)= cf(t- /)
2 2
iar dacă în membrul stâng al relaţiei se renunţă la termenii de or-

dinul doi ai turtirii, adică Î sin 2
1
e =o
1 atunci se poate scrie:
r 2 (l- 2j sin 2 0 )= ci 2 (1- j'f

sau
Prin dezvoltarea în serie de puteri (neglijând termenii de

ordinu l doi şi mai mari), efectuarea calculelor, neglijarea termeni-
lor de ordinul doi ai turtirii geometrice, calculele desfăşurându-se
ca mai jos
f 2 :::c?(l+2jsin2 0+ .. ,Xl.-2j + j 2
)=·
=cf(t- 2j + j + 2jsin 0)=: 2 2
=ci [1- 2j(1 - sin 0 )+ j ]=

2 2 2
=ci [1- 2j cos

2 2
8 +Î 2
]=
=ci (l - j cos 0}
2 2
se obţine o relaţie
f =a(l- j cos 2
8 ),
care este asemănătoare relaţiei (2.85), ceea ce arată că, în limitele
neglijării termenilor de ordinul doi ai turtirii, turtirea elipsoidului
de rotaţie este aproximativ egală cu cea a sferoidului Bruns.
2.12. Teorema Clairaut

Dacă în relaţia care ex primă turti rea gravimetrică
. _ rp - r.
f - '
r.
se fac înlocuirile date de relaţiile (2.80) şi ,respectiv, (2.82) şi se
efectuea ză calculele necesare se obţine

rr. =rp -r. = ~~ (1-3JJ- ~~ (1+ ~2

3
}-am =
2
GM GM 3GM1 2 3GMJ,
= -2 - - - 2- - 2 2
-+am 2 =
b a b 2a
GM (a-bXa+b) 9GMJ, 2
=-,- - , -+am
a- aa 2a-
Având în vedere, pentru început, relaţia (2.83), care expri-
mă turtirea geometrică, adică
f •r = GMf 3 GM ,
2 -,- -3-J -,-+ao.r 2
• a- 2 a-
şiapoi relaţia (2.81), cu care se aproximează, în cele mai multe ca-
zuri, gravitatea normală la ecuator se obţine următoarea relaţie
pentru turtirea gravimetrică
f" = 2r-.:_-T~J + aro2

') 2 1
- Yc
care, în continuare, luând în considerare relaţia (2.84) în care turti-
rea geometrică este exprimată atât funcţie de elemente geometri-
ce cât şi fizice, se transformă în:
. 2f 3f 3am2 am2 - f 5 am2
f = - +--+-- - - +---
2r. r. 2 r.
sau
f + r =~ am 2 .
2 r.
Dacă în relaţia de mai sus se notează
am 2 Forţa centrifugă la ecuator
(2.86) m=-- = - - - - - - - - - - -
r. Gravitatea normală la ecuator '
atunci va rezulta că
r
. + f' = ~m
2 1
ceea ce reprezintă forma iniţială a teoremei Clairaut, formă care

cuprinde numai termenii de ordinul!. Aceasta este una dintre cele
mai surprinzătoare formule ale geodeziei fizice, ea arătând că:

'Turtirea geometrică poatefi o6ţinută din turtirea gravimetrică şi m, care

sunt cantităţi dinamice pure, o6ţinute din măsurători gravimetrice.
}Iceasta înseamnă că turtirea CFământufui poatefi aetenninată prin mă
surători gravimetrice.
Ca valori, pentru unele calcule ce se efectuează în geodezia

fizică, se pot utiliza:
f = 0.003 352 810 681; r = 0.005 302 440 112; m = 0.03 449 786
Formula C/airaut este numai o primă aproximaţie şi ea tre-
buie să fie îmbunătăţită în primul rând prin includerea termenilor
f
elipsoidali de ordin mare în şi, în al doilea rând, prin luarea în
considerare a deviaţiei câmpului gravific al Pământului de la cârn-
pul gravităţii normale dar principiul rămâne acelaşi.
2.13. Variaţia gravităţii normale

2.13.a. Variaţia gravităţll normale pe ellpsoldul echipotenţlal
După cum s-a putut observa, din cele prezentate pana
acum, gravitatea, deci şi gravitatea normală, creşte de la ecuator
spre pol, adică variază odată cu latitudinea. Această variaţie se
poate determina, în limita unor aproximaţii de calcul, din relaţia
generală prin care se poate calcula gravitatea normală, relaţia
(2.78), şi din relaţia din care se poate determina gravitatea norma-
lă la ecuator, relaţia (2.82).
GM 3QA vf, 9GMJ, ,e , . ,e
y -y =--+ ~~ - cos-· -rarsm- ·-
• r 2 Y 2r1 2r 2
(2.87)
_GM 3G~ao/
a2 ---ia 2
În continuare, dacă se ţine cont de aproximaţiile propuse în
paragraful 2.11, se pot calcula:
2 2
GM _ GM =GMa -r :::.a+r!!..:::.!_GM = 2 fy
rz az - a4 - a a a2 - •'
ao/- rol sin 2 0 =aa/ cos 2 0
- 9GM2J,-cos-o=-
2r
, .a
2 •
,e
3 -3 J 2r cos-.=-3(/ -a - r cos- e
2r. ·
o/) , w

Efectuând înlocuirile necesare, relaţia (2.87) devine
· . (f -aol)
r-r. =2Jy, -3 -
2re
r,cos-, e+aorcos-
, , e,
iar în continuare, dacă se efectuează calcule se obţine:
3a
, ( -3f + -
r-re= r ccos-e -o/ + - -2 f, -) =
+ -aoi
2 Yc Yc cos- 0
=recos-, e [ 2f ( --,--1
1 ) - j .+ aoi
5- -] = .
cos- 0 2 Ye
, ( 2jtan-e-
=recos-e . , f +52
ao/
-)
Yc
Prin neglija rea termenului 2f tan 2 0 şi introducerea turtirii
gravimetrice, pentru gravitatea normală se deduce relaţia:
r-rc=Jr:cos 2
e,
sau, altfel scris
y: Ye( 1 + f' cos
2
0) .
e
Având în vedere că = 90°- cl:l şi că ci> = 8, se obţine relaţia
prin care se poate determina legătura dintre valorile distribuite pe
suprafaţa Pământului şi elementele geometrice, semiaxa mare şi
turtirea geometrică, ale corpului cu care se aproximează s uprafaţa
Pământului (elipsoidul de referinţă) :
y: Yc( 1+ F sin B) .
2
Aceste ultime două relaţii reprezintă o posibilitate de de-

terminare, într-o primă aproximaţie, a formei si dimensiunilor Pă
mântului.
AIG a publicat în 1980 câteva dintre valorile utile geodeziei
fizice ş i anume:
Yc = 978032.67715 mga/;
rp = 983218.63685 mga/
y = r , (1 + 0.0053024sin 2 B- 0.00000058sin 2 2B)

2.13.b. Variaţia gravităţii normale deasupra elipsoidului echipotenţial
Se consideră un punct oarecare cP, pe suprafaţa Pământu
lui, la o înălţime deasupra elipsoidului (altitudine) Jf(Figu ra 2.23).
În spaţiul (câmpul) real, mărimea gradientului vertical al
gravităţii în funcţie de curb ura medie J este dată de f ormula Bruns,
relaţia (2 .59}.
În spaţiul (câmpul) "normal", când densitatea tinde către
zero, mărimea gradientului vertical al gravităţii normale în funcţie
de curbura medie a suprafeţei elipsoidului potenţial, notată de
această dată cu Je pentru a indica faptul că se face referire la eli p-
soid, este reprezentată de relaţia (2.60}, care are acum forma:
(2.88} 8y = -2y J - 2m 2 •
t3H "
Geoid
Elipsoidul de nivel
Figura 2.23. Variaţia gravităţii normale deasupra elipsoidului echipotenţia/

Dacă se presupune că:
• geoidul este paralel cu elipsoidul;
• centrul de masă al elipsoidului coincide cu ce l al geoi-
dului;
• masele interne ale celor două corpuri sunt egale;
• potenţialele sunt egale ( W,., = W~;; },
atunci se va vorbi despre:
>- gravitatea normală (teoretică}, notată cu y, care se referă
la suprafaţa sferoidului, considerată aproximat iv identică

cu cea a elipsoidului, şi despre
~ gravitatea normală la altitudinea J{, notată cu rn , care se
referă la nivelul terenului (Figura 2.23).
Gravitatea normală la altitudinea J{ se determină printr-o
dezvoltare în serie Tay/or şi poate fi calculată cu relaţia:
H iJy H 2 iPy
(2.89) r =r+H-+---,+....
m 2 m-
Expresia primei derivate a relaţiei de mai sus este dată de
relaţia (2.88). în această relaţie vrem să exprimăm curbura medie
şi viteza unghiulară în funcţie de alte elemente, cu care se lucrează
în mod curent, cum ar fi turtirea geometrică, gravitatea normală şi
m- notaţia (2.86).
Pentru un elipsoid de rotaţie, din infinitatea de secţiuni
normale care trec printru-un punct situat pe acesta, două secţiuni
normale sunt cele car_fLa_u razele de curbură minimă şi maximă :_
secţiunea elipsei meridiane cu raza de curbură notată cu :M. şi sec-
ţiunea primului vertical cu raza de curbură !N. Curbura medie se
obţine din media aritmetică a celor două valori extreme ale curbu-
rii: valoarea maximă (1/:M.) şi valoarea minimă (1/.W}:
(2.90) J =.!.(_1 + _!_).

• 2 M N
Din geodezia elipsoidală se cunosc relaţiile de l egătură din-
tre parametri elipsoidului de rotaţie, pentru subiectul din cadrul
acestui paragraf fiind utile expresiile:
c c a2
M=-·N=-·c=-·
1
V ' v' b'
' b, 1
V= (1+ e'~ cos~ B\Y,. .e' =a-- -

,-' bz
în care:
~ a, 6- semiaxa mare, respectiv, semiaxa mică a elipsoidului;
~ c- raza de curbură polară;
~ e-a doua excentricitate numerică;
~ o/- notaţie introdusă în geodezia elipsoidală .
Având în vedere cele prezentate, se pot face, prin neglija-
rea termenilor de ordinul doi şi mai mari din dezvoltările în serie
Bazele Geodezlel Fizice 2.6g

de puteri, următoarele aproximaţii :
1 1
-=-{1+e' 2
cos2 B)13/2 =-1( 1+-e'
3 2 cos2 B) ,
M c c 2
~ =~{1+e' 2 cos 2 Bi~ =~(1+~e'2 cos 2 B}

prin înlocuire în (2.90) rezultând
1. =.!.(1+e' cos 2 B) .
2
c
Având în vedere că :
~f=a-b
= :
2
} =:>.!. = 1- f
c a
a
e' 2 =a b-~b
2 2
1
=( y-1=(1-ft-I::(1+2f+ ...)-1::2f
1- f
pentru curb ura medie se obţine
J. = l- f {1+2fcos 2 B )= .!.(1-f +2f -2f 2 -2f sin 2 B+2f 2 sin2 B ),

a a
iar dacă se neglijează termenii de ordinul doi ai turtirii
(2.91) J. =.!.(1+ f -2fsin

2
B).
a
în continuare se caută o altă exprimare a vitezei unghiulare.
Pentru aceasta se consideră relaţia (2.86) din care rezultă
(2.92) 0) 2 = mr. =mr .

a a
Dacă relaţiile
(2.91) şi (2.92) se înlocuiesc în relaţia (2.88) se
obţine, pentru prima derivată a gravităţii normale, următoarea re-
laţie:
(2.93) ! =- ~ (1+ f +m-2fsill B).

2
Pentru derivata de ordinul doi se acceptă aproximaţii mai

mari şi anume:
GM
y ::ye =-z
a
·
2.]0 Bazele Geodeziei Fizice
Prin derivare se obţine:
IJy _ IJy _ 2GM _ 2y
m= a:z =---;t=--;;
deci derivata de ordinul doi va putea fi determinată astfel:
tfy 6GM 6y
(2.94)
a-/2 = ---;T" =71
în final, pentru calculul gravităţii normale deasupra elipsoi-
dului, la altitudinea 9{, se poate utiliza relaţia care rezultă prin in-
troducerea expresiilor (2.93) şi, respectiv, (2.94) în (2.89), adică:
- (1 + f +m-2f sm-
y H = r - H2y . , B)+--,
H2 6y
a 2 a-
sau
y" =r[l-~(1+ f_+.'_~-2fsin' B)H +\~n

Pentru unele calcule, mai puţin precise, se poate utiliza
pentru variaţia gravităţii normale în funcţie de altitudine valoarea
~=-0.3086 mgallm,
aH
adică gravitatea normală scade cu valoarea de mai sus pentru fie-
care metru.
Tot pentru calculele uzuale, în spaţiul "normal" se poate
utiliza relaţia
Y11 =r - o.3086H
iar în spaţiul real
g 11 :: g -0.3086H
AIG, în 1980, recomandă utilizarea pentru calculul gravităţii
normale la altitudinea J{ următoarea relaţie
y 11 = r[t-(3.1370429·10-7 -1.051194·l0-9 sin 2 B)H -7.2745·10-14 H 2 ]
în care altitudinea se exprimă în metri iar gravitatea normală în
mgali.
Bazele Geodezlel Fizice 2.]1

2.13.c. Concluzii privind forma şi dimensiunile Pământului
Determinarea formei şi dimensiunilor Pământului este una
dintre cele mai importante probleme pe care geodezia trebuie să
le rezolve. În general, când se vorbeşte de figura Pământului se
consideră că acesta ar fi rigid, ca şi când modificările în timp ale
formei şi dimensiunilor nu ar exista sau ar fi tratate separat.
Reprezentarea unei părţi sau a întregii suprafeţe fizice a
Pământului se face pe hărţi de diverse tipuri şi la diverse scări. De
asemenea, trebuie să se ţină cont de faptul că aproximativ 72% din
suprafaţa terestră este acoperită de ape, rămânând practic de re-
prezentat restul de 28%. Pentru descrierea matematică a suprafe-
ţei terestre se utilizează un număr finit de puncte reprezentative
pentru teren, pentru care se determină poziţia într-un anumit sis-
tem de coordonate (de preferat un sistem tridimensional geocen-
tric de coordonate).
Pentru unele scopuri este necesară o aproximare prin rela-
ţii matematice care să ofere o reprezentare continuă (nu discretă
ca în cazul reţelelor de puncte) a suprafeţei terestre, relaţii care,
pentru a obţine o aproximaţie cât mai bună, conţin un număr mare
de termeni.
Dacă se analizează relaţia (2.71), care exprimă dezvoltarea
potenţialului în coordonate sferice, se pot obţine diverse aproxi-
maţii pentru suprafaţa terestră, funcţie de numărul termenilor lu-
aţi în considerare în cadrul acestei relaţii:
~ dacă se consideră numai primul termen atunci Pământul este
aproximat cu un corp omogen de forma unei sfere de rază r,
~ introducerea celui de-al 11-lea termen face ca Pământul să fie
aproximat cu un elipsoid de rotaţie;
~ termenul al III-lea arată că există o turtire la poli;
~ se iau în considerare abaterile faţă de longitudine dacă se in-
troduce în relaţie şi termenul al IV-lea, iar
~ ultimul termen arată că practic pot exista o infinitate de
aproximaţii ale suprafeţei respective.
În final, se poate spune că treptele de aproximare a formei
Pământului se succed - de la simplu la complex - ca în schema de
mai jos:
2.]2 Bazele Geodeziei Fizice

Figura 2.24. Pământul şi aproximările sale
2.13.c.1. Geoidul
Aşa cum a fost -~l.Q.~finit în cadrul paragrafului 2.8.a, geoi- _
dul este adesea privit ca fiind o aproximaţie a figurii Pământului . Se
poate observa că geoidul este o suprafaţă definită fizic, este o su-
prafaţă echipotenţială şi reprezintă o destul de bună aproximare
având în vedere faptul că cea mai mare parte din suprafaţa teres-
tră este acoperită de ape (a se vedea definiţiile enunţate).
Similar suprafeţei terestre (terenului), suprafaţa geoidului

poate fi privită atât într-un mod discret ca un set de puncte repre-
zentative cât şi într-un mod continuu prin termenii unei relaţii ma-
tematice care reprezintă suprafaţa .
Totuşi
geoidul este o suprafaţă foarte complicată şi numai
un număr practic infinit de termeni din dezvoltările în seriile ale
funcţiei o poate descrie exact. În practică se utilizează un număr fi-
nit de termeni în dezvoltările în serie pentru reprezentarea apro-
ximativă a geoidului.
Forma geoidului, relativ la un elipsoid de referinţă, poate fi
determinată, în zone unde există suficiente puncte cum ar fi Euro-
pa, America de Nord, Australia, cu o precizie destul de bună. Înăl
ţimile deasupra geoidului pot fi determinate, de asemenea, pentru
marea majoritate a ţărilor cu o precizie destul de mare.
Pentru calculele necesare în poziţionarea în spaţiul cu două
dimensiuni este recomandat să se utilizeze o suprafaţă care să se
bazeze pe geoid dar care să fie, pe cât posibil, mai uşor de descris
Bazele Geodeziei Rzlce 2.73

matematic, ştiind că geoidul este o suprafaţă foarte complexă. Cu
alte cuvinte se recomandă utilizarea unei versiuni simplificate a
geoidului. Aceste suprafeţe au fost denumite sferoizi. Dintre sferoi-
zii cel mai cunoscuţi trebuie amintiţi sferoidul Helmert şi sferoidul
Bruns (paragraful 2.11), dar nici unul dintre ei nu este utilizat în
mod curent.
O suprafaţă matematică viabilă, care se bazează tot pe geo-
id, este elipsoidul cu trei axe, considerată de mulţi cercetători din
domeniu, care au calculat parametrii acestui elipsoid, ca fiind cea
mai bună aproximare a geoidului. Acest elipsoid are cele trei axe,
perpendiculare între ele, poziţionate astfel: axa minoră coincide cu
axa principală (polară) de inerţie a Pământului, axa majoră şi cea
medie fiind în planul ecuatorial.
2.13.c.2. Eltpsoldul cu două axe
Ca şisferoidul sau geoidul, elipsoidul cu trei axe reprezintă
o suprafaţă mult prea complic~tă pentru c~lculele curente. Din
această cauză a fost introdus, pentru aproximarea formei Pămân
tului, elipsoidul biaxial.
La alegerea elipsoidului ca suprafaţă de referinţă au stat
mai multe argumente, dintre care cele mei importante sunt:
)o> Elipsoidul este utilizat ca suprafaţă de referinţă şi pentru
alte lucrări curente pe care geodezia trebuie să le rezolve
(reţele geodezice). Din acest motiv, s-a considerat că ale-
gerea aceluiaşi elipsoid ca suprafaţă de referinţă geome-
trică şi fizică este binevenită;
)o> Formulele deduse pentru elipsoidul de nivel permit nu
numai o definire clară şi precisă a câmpului normal al gra-
vităţii dar şi un calcul practic, cu precizia cu care se doreş
te;
)o> Dacă se dezvoltă potenţialul 'Wîntr-o serie de funcţii ar-
monice elipsoidale atunci elipsoidul este prima aproxima-
ţie.
Un astfel de elipsoid este definit unic numai de patru pa-

rametri, problema găsirii unui elipsoid care să aproximeze cât mai
bine suprafaţa terestră fiind clasică pentru geodezie.

2.13.c.3. Teluroidul
H
H
Geoid
Figura 2.25. Teluroid
O altă suprafaţă des-e-mnată să aproximeze figura Pământ u

lui este teluroidu/, definit ca suprafaţa a cărei înălţime deasupra
elipsoidului geocentric de referinţă este egală cu înălţimea terenu-
lui deasupra geoidului în orice punct al său (Figura 2.25}
2.13.c.4. Cvasi-geoid
Cvasi-geoidu/ este o suprafaţă introdusă de Molodenski
(1960} ca o soluţie practică la problemele ce trebuie rezolvate în
geodezie.
Eli
Figura 2.26. Cvasi-geoid

Altitudinea cvasi-geoidală, cunoscută ca anomalia altitudi-
nii, notată cu n' (Figura 2.26}, poate fi calculată, teoretic, exact.
în sistemul lui Molodenski, teluroidul este definit ca supra-

faţa a cărei înălţime deasupra elipsoidului geocentric este identică
cu cea a suprafeţei fizice deasupra cvasi-geoi~ului. Se poate de-
monstra că potenţialul normal al acestui teluroid este egal cu po-
tenţialul greutăţii ('Vf1 pentru acelaşi punct de pe suprafaţa teres-
tră .
Deş i cvasi-geoidul nu poate fi definit fizic, aşa cum este de-
finit geoidul, el este totuşi utilizat de multe ţări ca suprafaţă de re-
ferinţă pentru altitudini. Sistemul de altitudini care utilizează
această suprafaţă ca referinţă este sistemul de altitudini normale.
Pentru alte scopuri se pot utiliza şi alte suprafeţe care să

aproximeze, cu o anumită precizie, figura Pământului, cum ar fi, de
exemplu, elipsoidul echilibrat hidrostatic.
Figura 2.27. Ondu/aţiile geoidului

Sisteme de altltudlnl
3. SISTEME DE ALTITUDINI
3.1. Consecinţe ale neparalelismului suprafeţelor de nivel
·r ·li\' ·r
..!..-- -
CA
1
1
1•;
· ··: ; ;. s . - -··---..=
... t ·~iii:ieiii
'
f ~--
· ---~
- i ......~
-- ..
CB
- - ··- -· - ·-··- · . - .. --· . -- 1. . ... ... .• ·- - - •.
}f.
~-----[------~~~------{------~
Figura 3.1. Principiul nivelmentului geometric

Principiul nivelmentului geometric {Figura 3.1) constă,
schematic, în următoarele:
'? pentru a determina diferenţa de nivel dintre punctele }f. şi
CB se amplasează două mire în cele două puncte şi un in-
strument de nivelment (nivelă) între acestea, la distanţe
aproximativ egale (4;
~ după calarea instrumentului şi punerea la punct a lunetei
se efectuează citirile cA şi, respectiv, c8 pe cele două mire
menţinute într-o poziţie verticală, citiri care reprezintă
înălţimea de la punctul materializat până la axa de vizare,
care ocupă o poziţie orizontală în timpul efectuării lecturi-
lor;
~ diferenţa de nivel căutată se determină făcând diferenţa
dintre cele două citiri:
M .w =CA -CB.
Măsurătorileefectuate prin nivelment geometric nu sunt

influenţate de refracţia atmosferică în aceeaşi măsură ca şi în cazul
Bazele Geodeziei Fizice 3·1

Sisteme de a/tltudlnl
distanţelor zenitale (nivelmentul trigonometric}, dar câmpul gravi-
tăţii terestre are un efect important.
Dacă se măsoară în circuit, deci o linie închisă de nivelment
geometric sau un poligon, atunci suma algebrică a tuturor difere n-
ţelor de nivel măsurate nu va fi, în general, riguros egală cu zero,
chiar dacă se presupune că măsurătorile efectuate nu sunt afecta-
te de erori, ceea ce, evident, practic nu este posibil. Se obţine deci,
în poligonul format, o neinchidere cunoscută sub denumirea de
eroarea de principiu a nivelmentului geometric, care arată că de-
terminarea altitudinilor prin metoda nivelmentului geometric este
mult mai complicată decât apare la prima vedere.
Pentru a urmări câteva dintre consecinţele neparalelismului
suprafeţelor de nivel se consideră sistemul ortometric de altitudini
în care geoidul este suprafaţa de referinţă iar altitudinea
ortometrică este definită ca fiind segmentul de linie de forţă cu-
prins între poziţia punctului pe suprafaţa terestră şi pe geoid.
Figura 3.2. Consecinţe ale neparalelismului suprafeţelor de nivel

Se consideră două trasee posibile de nivelment geometric
de la un punct }I situat la nivelul mării la un punct P situat într-o
zonă mai rid icată, unul din trasee pe versantul din stânga şi altul pe
versantul din dreapta (Figura 3.2), prin care se poate determina al-
titudinea punctului a?.
Pentru inceput, se consideră traseul de nivelment }IPde pe
versantul din stânga, în care cu d/i s-a notat diferenţa de nivel ob-
3·2 Bazele Geodeziei Fizice

ţinută prin procedeul prezentat mai sus {diferenţa citirilor) 1• Înălţi
mea punctului (}>deasupra nivelului mării se obţine prin însumarea
tuturor diferenţelor de nivel parţiale. Altitudinea aceluiaşi punct q>
se obţine şi prin însumarea diferenţelor de nivel măsurate pe cel
de-al doilea traseu. Chiar dacă am presupune că măsurătorile nu
sunt afectate de erori, pentru punctul q> considerat se obţin două
valori diferite pentru altitudine. Acest lucru se datorează faptului
că suprafeţele de nivel nu sunt paralele, deci mărimile d/i dintre
două suprafeţe de nivel, de-o parte şi de alta a versantului, diferă.
Problema care se pune în acest caz este: care dintre cele
două valori poate fi utilizată în calculele ulterioare?
Există
mai multe căi prin care se poate elimina această am-
biguitate, adică de a găsi o modalitate prin care diferenţele de ni-
vei care depind de traseul urmat să fie transformate în nişte dife-
renţe de nivel independente de traseul pe care sunt acestea măsu
rate.
O posibilitate de a rezolva problema apărută este aceea de
a utiliza potenţialul gravităţii terestre. Diferenţa de potenţial dintre
două suprafeţe echipotenţiale (de nivel) infinit apropiate se poate
determina cu relaţia:
(3.1) dW = -g ·dh,
unde g este gravitatea la nivelul staţiei {instrumentului de nivel-
ment).
Având în vedere faptul că printr-un punct situat pe suprafa-
ţa terestră trece o singură suprafaţă de nivel {altfel spus toate
punctele situate pe aceeaşi suprafaţă de nivel au acelaşi potenţial)
rezultă că potenţialul gravităţii reprezintă o posibilitate de a defini
poziţia verticală unică a unui punct.
Dacă depărtarea dintre două suprafeţe de nivel d/i poate fi

măsurată prin metoda nivelmentului geometric şi dacă gravitatea
ar fi, de asemenea, măsurată atunci în orice punct se poate scrie o
ecuaţie prin care se stabileşte dependenţa dintre depărtarea d/i şi
diferenţa de potenţial dWexistentă între două suprafeţe de nivel
infinit apropiate, denumită ecuatia fundamentală {3.1).
1
Notarea cu dh a mal multor diferen~e de nivel nu inseamnl! egalitate el numai faptul el! se determin:! o dlferen~
de nivel prin metoda nlvelmentulul geometric.
Bazele Geodezlei Fizice 3·3
Pe întreaga linie de nivelment (între punctele }1. şi (1? se
poate scrie:
p
WP -WA =-"g·M
L,.. 1
A
ceea ce înseamnă că nivelmentul combinat cu măsurători de gravi-

tate furnizează diferenţe de potenţial care sunt cantităţi fizice.
Din punct de vedere teoretic, este mult mai riguros ca su-
ma din relaţia de mai sus să fie înlocuită cu o integrală obţinându
se :
p
(3.2) f
W:~ - WP =- g · dh .
De notat că această integrală este independentă de calea

de integrare ceea ce înseamnă că indiferent de traseul urmat între
punctele }1. şi <Pse obţin aceleaşi rezultate. Acest lucru este evident
deoarece, după cum s-a demonstrat, potenţialul W este funcţie
numai de poziţie, fiecărui punct corespunzându-i o valoare unică a
potenţialului. Dacă linia de nivelment se întoarce în punctul de ple-
care }1. (indiferent de traseul urmat) sau, ca în cazul prezentat, se
desfăşoară între două puncte situate la nivelul mării, atunci inte-
grala totală trebuie să fie zero:
A
W..t -W.1 =0= - f g·dh .
A
Pe de altă parte, diferenţa de nivel măsurată dintre cele

două puncte (repere) este dată de suma diferenţelor parţiale
p p
M.~ = l:M":: fdh,
A A
integrala de mai sus depinzând de calea de integrare şi, pe un cir-

cuit închis, este, în general, diferită de zero:
A
Jdh =neÎnchidere '* O .
A
Această neînchidere este cunoscută în geodezie sub den u-
mirea de eroarea de principiu a nivelmentului geometric.
în termeni matematici, dli nu este o diferenţială perfectă
=
(diferenţia la unei funcţii de poziţie) cum este dW -g · dh. Ea de-
3·4 Bazele Geodezfei Fizice

vine perfectă când este multiplicată cu un factor de integrare ( -g).
Diferenţele
de potenţial sunt, în acest fel, rezultatul măsu
rătorilorde nivelment combinate cu măsurătorile de gravitate.
Acest fapt stă la baza întregii teorii a altitudinilor. Chiar şi altitudi-
nile ortometrice trebuie să fie considerate ca fiind cantităţi deriva-
te (provenite) din diferenţe de potenţial.
În reţelele de nivelment geometric geodezic de ordin supe-
rior, spre deosebire de cele de ordin inferior, pentru o prelucrare
riguroasă trebuie să se ia în considerare atât măsurătorile de ni-
velment cât şi cele gravimetrice, adică să se aibă în vedere o relaţie
de tipul expresiei (3.2).
3.2. Definirea unui sistem de referinţă pentru altitudini

Pentru a defini un sistem de referinţă (cunoscut în literatu-
ra de specialitate sub c!_e_nymirea de datum vertical) trebuie să se _
parcurgă, în principiu, mai multe etape . În cazul sistemelor de refe-
rinţă necesare determinării şi precizării poziţiei pe verticală trebuie
parcurse următoarele trei etape:
~ se alege o suprafaţă de referinţă;
~ se adoptă o definiţie, care trebuie să aibă fie o semnificaţie
fizică fie o semnificaţie geometrică, prin care să se descrie
poziţia punctelor situate pe suprafaţa terestră în raport cu
suprafaţa de referinţă aleasă;
~ se stabileşte un punct de referinţă (punct zero fundamental)
a cărui înălţime deasupra suprafeţei aleasă ca referinţă să fie
determinată şi care să constituie referinţa pentru toate lucră
rile de nivelment care utilizează datumul respectiv.
3.3. Sistemul de altitudini d.inamice
3.3.a. Numărul geopotenţial

Se consideră un punct ~ situat la nivelul mării adică pe ge-
oid (a cărui potenţial este Wa) şi un alt punct Psituat pe suprafaţa
terestră (Figura 3.3). Aceste două puncte sunt legate printr-o linie
de nivelment în care s-au efectuat atât măsurători de nivelment
geometric cât şi determinări gravimetrice ale acceleraţiei greutăţii.
Diferenţa de potenţial dintre cele două puncte se poate determina
cu ajutorul următoarei integrale:
Bazele Geodezlel Fizice 3·5
p p
Jg · dh =Jg · dh =Wro - WP =W"o - WP =Cp .
P0 O
P o(Co=O)
Figura 3.3. Numărul geopotenţia/

Această diferenţă dintre potenţialul geoidului şi potenţialul
în punctul cp se numeşte numărul geopotential al punctului P, de
multe ori fiind mai bine să se lucreze cu numere geopotenţiale de-
cât cu potenţiale.
Numărul geopotenţial al unui punct situat pe suprafaţa teres-
: tră este definit ca fiind diferenţa negativă dintre potenţialul
· suprafeţei de nivel care trece prin punctual considerat şi poten-
ţialul geotdu/ui.
p p
(3.3) Cp = -(WP-W0 )= Jg·dh = Jg' ·dh',

unde, după cum se poate observa, integrarea poate fi efectuată fie
pe traseul urmat la execuţia nivelmentului între cele două puncte
considerate ( dh) fie în lungul liniei date de firul cu plumb ( dh' ).
în practică, nici li nici g nu sunt cunoscute ca funcţii conti-
nue de poziţie, ceea ce însemnă că soluţiile ecuaţiilor de mai sus
nu pot fi evaluate analitic, fiind necesar să se recurgă la o discreti-
zare a valorilor măsurate de g şi dli în lungul traseului de nivel-
ment. Diferenţa de numere geopotenţiale este dată de relaţia

Sisteme de altltudinl
k=i
1
unde gt =2(gH + gt }, dht este diferenţa de nivel măsurată între
două repere de nivelment consecutive iar gt este valoarea măsu
rată a gravităţii până la reperul fi.:. Practic nu este economic şi nici
necesar să se cunoască valoarea gravităţii în toate reperele de ni-
velment de pe traseul considerat ci este necesar ca să se cunoască
această valoare cu o suficientă precizie în câteva repere. La alege-
rea (stabilirea) acestor repere se are în vedere că între diferenţa de
nivel şi precizia valorii gravităţii există o legătură care este în func-
ţie de natura terenului şi variaţiile în câmpul gravităţii.
Fiind determinat ca o diferenţă de potenţial, numărul geo-
potenţial C este independent de traseul urmat pentru legarea
punctului de nivelul !JlMji. Acest lucru este valabil pentru toate_ _
punctele de pe suprafaţa de nivel adică, cu alte cuvinte,
toate punctefe situate pe aceeaşi suprafaţă tfe ni'Ve{ au ace{aşi numărge- ·

opotenţia[
O altă proprietate importantă este că pe un traseu închis

.4
fdC=O.
A
:Număru{geopotenţia{este poziti'V tfeasupra geoid'u{u~ ega{ cu zero pe

geoid', negati'V su6 geoiâ şi constant pe aceeaşi suprafaţă tfe ni'Ve[
Chiar dacă nu are dimensiunea unei altitudini (nu se mă
soară în unităţi de lungime) numărul geopotenţial poate fi conside-
rat ca o măsurătoare naturală a altitudinii.
Numărul geopotenţial Cal unui punct se măsoară în unităţi
geopotenţiale (gpu) unde:
1 gpu =1 kgal · m =1000 gal· m
şi deoarece g =0.98Kgal rezultă
C:g · H:0.98H,
adică numerele geopotenţiale exprimate în gpu sunt aproximativ
egale cu înălţimea deasupra mării exprimată în metri (acesta fiind
Bazele Geodezlel Fizice 3·7

Î
şi motivul principal pentru care a fost aleasă ca unitate de măsură

pentru numărul geopotenţial kilogal * metru).
Numerele geopotenţiale au fost adoptate la o întrunire a
unei subcomisii a AIG la Florenţa în anul 1955. Pentru sistemul ge-
odezic de referinţă 1980 (GRSSO) se recomandă (din 1983) să se
utilizeze următoarea valoare pentru potenţialul geoidului:
W0 =(6263686 ±3) · 10m 2s-2
3.3.b. Concluzii privind utilizarea numărului geopotenţial

Utilizarea numărului geopotenţial pentru definirea poziţiei
pe înă lţime a unui punct are avantaje şi, evident, dezavantaje care
vor fi prezentate pe scurt:
~ Avantaje:
;, Este independent de calea urmată pentru efectuarea ni-
velmentului geometric;
;. Punctele cu acelaşi număr geopotenţial se găsesc pe ace-
eaşi suprafaţă potenţială;- --
:;,.. Nu este necesar să se formuleze ipoteze cu privire la struc-
tura internă a Pământului;
:;,.. Este independent de elipsoidul ales ca referinţă şi de o
gravitate de referinţă.
~ Dezavantaje:
>- Nu se exprimă în unităţi de lungime, aşa cum suntem
obişnuiţi la definirea unei altitudin i;
:;,.. Necesită cunoaşterea potenţialului geoidului, o suprafaţă,
din păcate, intangibilă.
3.3.c. Altitudinea dinamică

Pentru a elimina deficienţa numărului geopotenţial, care se
referă la faptul că el nu se măsoară în unităţi de lungime, a fost in-
trodusă, de către Helmert, noţiunea de altitudine dinamică.
Altitudinea dinamică este notată cu H 0 şi ea se obţine prin

fmpărţirea numărului geopotenţial cu o constantă (rol care
reprezintă gravitatea normală pentru o latitudine de referinţă
aleasă astfel fncât ea să fie o valoare medie a gravităţii pentru
zona de interes.

Media elipsoidulut
Figura 3.4. Altitudini dinamice

Pentru ţara noastră se consideră valoarea gravităţii norma-
le la latitudinea de 45°E:
(3.4) H D=s:_
--- ro
Împărţirea la constanta aleasă nu face decât să transforme
numărul geopotenţial într-o altitudine pentru că altitudinea dina-
mică nu are o semnificaţie geometrică adică ea nu poate fi repre-
zentată ca o distanţă de la geoid, care reprezintă datumul vertical
în cadrul acestui sistem, la punctul considerat. Această împărţire la
o constantă arbitrară nu face decât să ascundă adevăratul sens f i-
zic al unei diferenţe de potenţial, motiv pentru care, de cele mai
multe ori este preferabil să se utilizeze numerele geopotenţiale în
locul altitudinilor dinamice.
Pentru un punct A de pe suprafaţa terestră, altitudinea di-
namică se determină cu relaţia:
{3.5) H AD= CA 1
r45°
unde, drept constantă a fost aleasă gravitatea normală la latitudi-

nea de 45°, a cărei valoare recomandată de AIG (1980) este:
r4lo =980617.6mgal
Deoarece numărul geopotenţial este acelaşi pentru toate
punctele situate pe aceeaşi suprafaţă de nivel şi având în vedere
relaţia de definiţie a altitudinii dinamice înseamnă că altitudinile
dinamice au o proprietate deosebită:
Bazele Geodezlel Rzice 3·9

rtoate punctefe situate pe aceeaşi suprafaţă d"e nive{ au aceeaşi a{titudine

dinamică.
3.3.d. Corecţta dinamică

Pentru prelucrarea datelor de nivelment geodezic geome-
tric în sistemul de altitudini dinamice este necesar să se treacă de
la diferenţele de nivel măsurate ( M") la diferenţe de altitudini di-
namice ( /lh 0 ), adică trebuie să se determine valoarea corecţi ei ca-
re trebuie aplicată diferenţelor de nivel măsurate pentru a ajunge
în sistemul de altitudini dinamice.
Diferenţa de altitudini dinamice dintre două puncte este
dată de relaţia:
A I.D = HD - HD
tirlij 1 1
= c, - c, = 11Ctj 1
ro ro Yo
iar dacă se ţine cont de relaţia (3.4) şi de ecuaţia fundamentală
(3.1) se obţine: - ·
M,~ =.!.(c, -c;)= .!.(~ -W1 -~ + w;)=.!. fg ·dh =

~ ~ ~;
J i 1 i g-y 0
=-J(g-ro+y )dh =J dh+ J - ·dh0
ro 1 1 1 Yo
sau
(3.6) Mff =M; +o~ ,
unde o,~ este corecţia dinamică pentru diferenţa de nivel măsura
tă intre punctele ~ şi~, relaţia de calcul fiind următoarea:
j 1
(3.7) o~ = fg- rodh='Lg-rollh•
1 ro 1 ro
Corecţia dinamică poate fi, de asemenea, utilizată pentru
calculul diferenţelor de numere geopotenţiale:
cj - c, = rollh; + rooff
Sistemul de altitudini dinamice a fost utilizat la prelucrarea
măsurătorilor în reţeaua de nivelment din Europa de Vest REUN
(Reseau Europeen Unifie de Nivelement).

Sisteme de altitudinl
3.3.e. Concluzii
Utilizarea altitudinii dinamice pentru definirea poziţiei pe
înălţime a unui punct are, ca şi în cazul numerelor geopotenţiale,
avantaje şi dezavantaje:
~ Avantaje:
);> Este independentă de calea urmată pentru efectuarea ni-
);> Punctele cu acelaşi altitudine dinamică se găsesc pe ace-
eaşi suprafaţă potenţială;
);> Nu este necesar să se formuleze ipoteze cu privire la struc-
);> Este exprimată în unităţi de lungime.
~ Dezavantaje:
);> Altitudinile dinamice pot fi interpretate greşit ca o distanţă
geometrică între geoid şi punctul considerat când acest
punct nu este peziţionat faţă de o latitudine de referinţă; - -
);> Este dependentă de gravitatea normală aleasă ca referinţă
);> Necesită cunoaşterea potenţialului geoidului, o suprafaţă,
din păcate, intangibilă.
3.4. Sistemul de altitudini ortometrice

Pentru sistemul de altitudini ortometrice se pot preciza
următoarele:
~ suprafaţa de referinţă este geoidul;
~ valorile care se obţin sunt dependente de traseul urmat la
efectuarea observaţiilor de nivelment geometric şi punctele
situate pe aceeaşi suprafaţă de nivel nu au aceeaşi altitudine
ortometrică.
3.4.a. Reducerea gravltăţll

Pentru a trece de la rezultatele obţinute în urma efectuării
măsurătorilor de nivelment la altitudini ortometrice, prin interme-
diul relaţiei (3.1), este necesar să se cunoască gravitatea g în inte-
1
riorul Pământului. Este evident că această valoare a gravităţii nu

poate fi obţinută prin măsurători deci trebuie să fie calculată ple-
când de la valoarea gravităţii la nivelul suprafeţei terestre, valoare
care este obţinută prin măsurători.
Una din metodele utilizate frecvent este metoda lui Poinca-
Bazele Geodezlei Rzice 3.11

re şi Prey. Presupunem (Figura 3.5) că se doreşte calcularea valorii
g' în punctul Q situat în interiorul Pământului, astfel încât g' = gQ.
Punctul P este corespondentul acestui punct pe suprafaţa terestră
iar punctul Pa corespondentul pe geoid, cele trei puncte fiind situ-
ate pe aceeaşi linie a firului cu plumb (linie de forţă).
Figura 3.5. Reducerea gravităţii

Cea mai simplă cale de a calcula valoarea gravităţii în punc-
tul Q este utilizarea relaţiei
ag
(3.8) g =g- -dH
Q p f ah '
unde gP este valoarea gravităţii în punctul c:Pobţinută din măsură
tori.
Această relaţie
poate fi aplicată numai dacă se cunoaşte va-
loarea gradientului gravităţii în interiorul Pământului. Această va-
loare poate fi obţinută din formula Bruns (2.59) cu condiţia ca va-
loarea J a curburii medii a suprafeţei geo-potenţiale şi densitatea
între cele două puncte <Pşi Qsă fie cunoscute.
Gradientul vertical al gravităţii normale sau gradientul
normal în aer liber în funcţie de curbura medie a suprafeţei elipsa-
potenţiale este dat de relaţia (2.88).
Dacă pentru calculele ce urmează a fi efectuate se conside-
ră aproximaţia:
g ·J=r ·JD
atunci din relaţiile (2.59) şi (2.88) se obţine:
3.12 Bazele Geodeziel Fizice

(3.9) ag = ar +4;rGp.
ah ah
În condiţiile în care:
• se neglijează variaţia gradientului vertical al gravităţii
normale cu latitudinea;
• se consideră pentru densitate o valoare medie de
p =2.67 g / cm3 ; şi
• G =66.7 ·1 o-9
m3 kg-1s- 2,
numeric, se obţine pentru gradientul vertical al gravităţii valoarea:
ag = -0.3086 + 0.2238 =-0.0848gal/ Km ,

ah
astfel încât relaţia (3.8) devine:
gQ= gp +0.0848( H p - HQ),
unde gravitatea g este expri mată în gal şi altitudinea 5-{ în Km.
Deşi această relaţie este destul de aproximativă ea este
frecvent utilizată în practică . Valori corecte ale gravităţi i în interio-
rul Pământului se obţin prin utilizarea relaţiilor (3.8) şi (2.59) care
se referă la curbura medie reală a suprafeţei geopotenţiale dar ca-
re implică cunoaşterea detaliată a formei suprafeţelor considerate
ceea ce, deocamdată, este un deziderat. Desigur, există şi alte me-
tode de calcul a valorii gravităţii în interiorul Pământu l ui dar redu-
cerea lui Poincare şi Prey, cunoscută mai mult sub denumirea de
reducerea Prey, este cea mai utilizată.
3.4 .b. Altitudinea ortometrică

Se consideră Figura 3.5, în care ~ reprezintă intersecţia li-
niei firului cu plumb cu geoidul. Notăm cu Cp numărul geopote nţi
al al punctului (P,
Cp = W0 - WP ,
ş i cu H~H altitudinea ortometrică a punctului cP, aceasta fiind lun-
gimea segmentului de linie de forţă (liniei firului cu plumb) dintre P
şi ~~ ·
Se poate calcula integrala (3.3) în lungul liniei de forţă,
acest lucru fiind posibil, după cum a mai fost precizat, datorită fap-
tului că rezultatul nu depinde de traseul urmat:

H~R
(3.10) Cp= f g·dH.

o
Această ecuaţie conţine şi altitudinea ortometrică a punc-
tului c:Pdar într-o formă implicită . O exprimare explicită este posibi-
lă plecând de la diferenţiala:
dC =-dW =g·dH de unde rezultă dH =- dW = dC 1

g g
şi în final
on Wp dW cf dC
H p = - f - = J- 1
IV g O g
0
relaţie în care integrarea se face tot în lungul liniei de forţă.

Această ultimă relaţie
este totuşi puţin utilizată şi pentru
obţinerea uneia mai practice se procedează astfel: se transformă
relaţia (3.10) în următoarea formă:
1/f?R i l!j!l
Cp = f g·dH=H~n--on f g·dH
o Hp o
astfel încât
(3.11) Cp - H pOR
= gp. 1
unde cu gps-a notat valoarea medie a gravităţii în lungul liniei firu-

lui cu plumb 1 (în sensul unei valori medii ponderate) între proiecţia
punctului pe geoid şi proiecţia lui pe suprafaţa terestră:
Ho~
1 p
(3.12)
Hp o
f
gp =--on g ·dH .
Din relaţia. (3.11)1 care exprimă legătura dintre altitudinea
ortometrică şi numărul geopotenţial, se poate deduce altitudinea
ortometrică a punctului CP.
- Cp
(3.13) H pOR - - 1
gp
care poate fi calculată dacă se cunoaşte valoarea medie a gravită

ţii.
1
Indicele Inferior (f? este Utilizat pentru a Indica fapb.JI el! este vorba de linia de fort!! care trece prin punctul P.
Din relaţia de mai sus rezultă o altă definiţie a altitudinii
ortometrice şi anume:
Altitudinea ortometrică este notată cu H 0 n şi ea se obţine
prin fmpărţirea numărului geopotenţial la valoarea medie a
· gravităţii fn lungul liniei de forţă.
Considerând că punctul Qeste variabil pe linia de forţă din-
tre punct şi geoid, relaţia (3.12) mai poate fi scrisă şi sub forma:
HOR
(3.14) - =-aR
gp 1 JP g ( H QOR ) • d H OR .
HQ o
unde g(Hgn ) este gravitatea reală în punctul variabil Q situat la
înălţimea HgR.
Cea mai simplă aproximaţie este de a utiliza reducerea Prey

simplificată, prezentată în paragraful anterior:
g(Hgn ) =gp ~0~0848( H~n - Hgn ).

unde gp reprezintă valoarea gravităţii măsurată la nivelul punctului
CP. Integrala din relaţia (3.14) poate fi calculată imediat:
sau
{3.15) gp = gp + 0.0424H~n ,
unde gravitatea g se exprimă în gal iar altitudinea în km şi factorul
0.0424 este calculat pentru o densitate normală de
p = 2.67 glcm3 •
Formula corespunzătoare unei densităţi constante arbitrare

se deduce din (3.9):
{3.16) _
gp=gp- ( -1 -ar +2trGp ) Hpan .
2 ah
Dacă se utilizează gravitatea medie g, se ţine cont de rela-
ţiile (3.15) şi (3.16) în relaţia de bază (3.13) se obţine aşa numita al-
Bazele Geodezlel Rzlce 3.15
tltudine Helmert (Helmert, 1890):
HHclmcrt _ Cp
P - g + 0. 0424H~n ,
Pentru calcule mai precise este necesar să se aplice riguros
reducerea Prey, metodă care nu este prezentată în această lucrare.
O altă metodă practică şi precisă a fost dată de
Niethammer (1932). El ia în seamă topografia existentă asumându-
şi numai faptul că gradientul în aer liber este normal şi că densita-
tea în interiorul geoidului este constantă . De asemenea, el consi-
deră că pentru calculul gravităţii medii în interiorul Pământului es-
te suficient să se utilizeze numai două valori şi anume valoarea
măsurată a gravităţii la nivelul punctului Pşi gravitatea g 0 calcula-
tă prin reducerea Prey în punctul Pa care este corespondentul pe
geoid a punctului P, adică
gp=~(gp + ga).
Această aproximaţie presupune o variaţie liniară a gravităţii
g în lungul liniei firului cu plumb, fapt ce poate fi asumat cu sufici-
entă precizie excluzând câteva cazuri extreme.
3.4.c. Corecţla ortometrlcă

Această corecţie calculată urmează a fi adăugată diferenţei
de nivel măsurată pentru a o transforma în diferenţă de nivel în
sistemul ortometric de altitudini. Pentru a determina relaţia de
calcul a acestei corecţii, se consideră o linie de nivelment geome-
tric între două puncte }1. şi <B (Figura 3.6). Aplicând un artificiu de
calcul, prin introducerea altitudinilor dinamice (lucru posibil având
în vedere faptul că toate punctele situate pe aceeaşi suprafaţă de
nivel au aceeaşi altitudine dinamică), se obţine:
M A/1
OR = HOR
O
- HOR
A
= H OOR - H AOR -HD
O
+H D-(HDB -H..1D)=
.~
(3.17)
=MoAO +(HoR
O
-Ho)-(Hon
O A
-Ho)
A
Diferenţa de nivel în sistemul de altitudini dinamice din ex-

presia de mai sus se calculează cu relaţia (3.6). Urmează acum de-
terminarea diferenţelor dintre altitudinea ortometrică şi cea dina-
mică în cele două puncte considerate, diferenţe care au mai rămas
de calculat din relaţia (3.17).

Su prafaţa t erestră
'~
1
T
Geoid
Jlo
Figura 3.6. Altitudini ortometrice
Pentru aceasta ne imaginăm o linie fictivă de nivelment ca-
re leagă punctul Au de pe geoid cu punctul jf_ de la suprafaţa tere-
nului în lungul liniei de forţă. În acest caz diferenţa de nivel măsu
11
rată va fi chiar altitudinea ortometrică H~ :
A,_.
Llfl.'\;71-=
H OR
.4 1
astfel încât, din relaţia (3.6) se deduce

s: D
U 1o/f = L.lfiI.DJoA -
A
1
A /.OR
Llfi,Jo.·l =H D
A -
H OR
A
şi deci
H AOR -
HD s:D
A = - u .-toA
OR HD s: D
H B - B =- u B0 B
Luând în considerare toate acestea , în final se obţine :

A 1. 0n
Llf1.4IJ = LlfiAb + Us:DAB + Us:D.W/ -
A /. • s:D
U B",l
sau
d
A I. OR
Llfi,W =Llfl,liJ + Us:OR
A ,_.
AB 1 Un e
s:OR
U AB = s:DU _.I B + Us:D
AoA -
s: D
U BoB
este corecţia ortometrică (Ledersteger, 1955).

Având în vedere relaţia (3. 7) se obţine:
IJ 8
~fa = Jg-rodh = L g- Yo M•
..t Yo A Yo
.4 -
J
o.~A = g- Yodh = gA- Yo HA
•.fo Yo Yo
8 -
O~a = s g-rodh =gn-roHB
80 Yo Yo
unde g,~ şi g 8 sunt valorile medii ale gravităţii de-a lungul liniilor
de forţă ce trec prin punctele )f. şi respectiv CB.
În acest fel relaţia practică utilizată pentru calculul corecţiei
ortometrice este:
8 - -
(3.18) 8&an="g-roMI•+gA-roH
~ A
_ga-roH
Bl
A ro ro ro
unde ro este o constantă arbitrară, de exemplu valoarea gravităţii
normale la latitudinea de 45° iar pentru altitudinile punctelor )f. şi
CB se pot considera nişte valori aproximative.
3.4.d. Aprecieri asupra preciziei de calcul

Fiind unul dintre cele mai importante sisteme de altitudini,
în cele ce urmează se vor face câteva aprecieri asupra preciziei de
calcul a altitudinii ortometrice.
Pentru început se analizează efectul pe care îl are o eroare
comisă la determinarea valorii medii a gravităţii g asupra altitudi-
nii ortometrice a unui punct. Pornind de relaţia de definiţie a alti-
tudinii ortometrice, relaţia (3.13), prin diferenţiere se obţine:
(3.19) dHOR=- Cp dg=- H~R dg

p -2 -
gp gp
Considerând că g are o valoare aproximativă de 1000 gal şi
neglijând semnul minus se obţine expresia:
(3.20) dHmm:; dgmgaJHKm '
în care indicii inferiori indică unităţile de măsură iar d'){ este eroa-
rea în altitudinea H~R cauzată de o eroare dg în gravitatea medie
g. Pentru o valoare a altitudinii de 1 km rezultă, din relaţia (3.20)
că eroarea în altitudine este aproximativ egală cu eroarea în gravi-
tatea medie ceea ce înseamnă că o eroare de 100 mgal făcută în
calculul gravităţii g modifică o înălţime de 1 km numai cu 10 cm.
În continuare se doreşte deducerea influenţei unei erori
efectuate la calculul densităţii în determinarea gravităţii medii.
Pentru aceasta se diferenţiază relaţia (3.16) şi prin omiterea sem-
nului minus se obţine:
dg=2;r ·G·H · dp.
Pentru o valoare a altitudinii de 1 km şi o. eroare în calculul
densităţii dp =O.lg 1cm 3 atunci dg =4.2mgal ceea ce va produce
o eroare de 4 mm în altitudinea ortometrică a punctului. Pentru o
eroare în calculul densităţii dp =0.6g 1cm 3 , care corespunde unei
variaţii maxime a densităţii rocilor, întâlnite în mod curent în prac-
tică, se obţine o modificare a altitudinii ortometrice cu 25 mm.
3.4.e. Concluzii
Fiind un sistem de altitudini frecvent utilizat, este intere-
sant să vedem care sunt avantajele şi dezavantaje definirii poziţiei
pe verticală cu ajutorul altitudinii ortometrice:
~ Avantaje:
~ Este independentă de calea urmată pentru efectuarea ni-
~ Este exprimată în unităţi de lungime;
~ Dezavantaje:
~ Altitudinile ortometrice necesită existenţa unor date gra-_
vimetrice observate pe suprafaţa terestră;
>- Este nevoie de o ipoteză privind compoziţia maselor care
alcătuiesc structura internă a Pământului;
);;> Punctele cu aceeaş i altitudine ortometrică nu sunt în mod
necesar pe aceeaşi suprafaţă echipotenţială, în special la
altitudini înalte, din cauza incertitudinilor privind densita-
tea maselor ce compun Pământul şi a faptului că suprafe-
ţele de nivel nu sunt paralele.
3.5. Sistemul de altitudini ortometrice sferoidice

Pentru început trebuie precizat că acest sistem de altitudini
a fost unul dintre cele mai utilizate sisteme. Dacă în relaţia (3.18),
de calcul a corecţiei ortometrice, se consideră că gravitatea este
egală cu gravitatea normală ( g = r) atunci se obţine o primă formă
a expresiei de calcul a corecţiei ortometrice sferoidice:
= L r- Yo I!Jz" + rA- Yo HA -
8 - -
o.~RS r8- Yo H B.
A Yo Yo Yo
Formula utilizată practic pentru calculul corecţiei ortome-
trice sferoidice se poate deduce ca o consecinţă a neparalelismului
suprafeţelor de nivel, în aproximaţia amintită mai sus. În câmpul
real, prin diferenţierea relaţiei (3.13) se obţine relaţia (3.19) sau
Bazele Geodeziel Rz/ce 3·19

trecând la diferenţe finite
OR
AUOR _ _ _ H
P_II.n
Ull p - - UC,p.
gp
Prin analogie, în câmpul normal, pentru punctele legate
prin nivelment geometric, va rezulta:
A uORS __ HA A - • A u ORS _ _ HB A -
UL~A - _ uyA, UL~ B - _ uyB •
YA Ya
Pe traseul de nivelment considerat se poate deduce, într-o
primă fază, că
{3.21) 8_~RS = Yo =YA H mediu '

r
unde H m•diu reprezintă valoarea medie a altitudinilor provizorii a
celor două puncte iar
r=~ (r + r + r + rD)
Ao A D0 -
este valoarea medie a gravităţii normale calculată în ipoteza unei

variaţii liniare a gravităţii normale în lungul liniei de forţă -
Y1, , i = A,B este gravitatea normală la nivelul sferoidului echipo-
tenţial şi y1 , i =A,B gravitatea normală la nivelul terenului în
punctele considerate.
În perioada 1930-1950, la noi în ţară, a fost utilizată, pentru
calculul gravităţii normale la nivelul elipsoidului funcţie de latitudi-
nea punctului, următoarea relaţie :
y:: r. (1+ f" sin 2 B) .
Prin diferenţiere se deduce că
dy = 2y.f• sinBcosB d~' ,

p
sau trecând la diferenţe finite
A
uyA8 = r. j' • stn
. 2Bmediu
.18'
- = Yo- YA .
p'
Efectuând înlocuirile necesare în formula (3.21) se obţine
următoarea relaţie de calcul pentru corecţia ortometrică sferoidi-

că' :
O ORS
118
. 2Bmedi11 tl/3~
= - re- j'' Slll ,
H mediii 1
r P
iar dacă se consideră că valoarea gravităţii normale la Ecuator este
aproximativ egală cu valoarea medie a gravităţii se deduce relaţia:
oC::
'
=-f" s in2Bmediu tl/3~
p
,8 H medi11 •
Dacă se face notaţia
k =106 ~: sin 2B
şi se doreşte
ca valoarea corecţiei ortometrice sferoidice să f ie ob-
ţinută în milimetri, atunci relaţia de calcul este următoarea:
( O AB
ORS ) -
fmm] -
- k. tl/3'AB (H mediu )[Km] •
3.5.a. Concluzii
Avantajele şi dezavantaje utilizării altitudinii ortometrice
sferoidice la precizarea poziţiei altimetrice sunt următoarele:
~ Avantaje:
velment ului geometric;
>- Nu este necesar să se formuleze ipoteze cu privire la st ruc-
) Este expri mată în unităţi de lungime.
~ Dezavantaje:
);> Altitudinea ortometrică sferoidică este dependentă de
elipsoidul echipotenţial ales ca referinţă.
3.6. Sistemul de altitudini normale

Acesta este sistemul de altitudini utilizat oficial în ţara
noastră . El a fost propus de
Molodenski (1945) plecând de la faptul
că valoarea medie a gravităţii în lungul liniei de forţă nu poate fi
cunoscută şi că, în consecinţă, ar trebui utilizat câmpul normal al
1 În calculele uzuale, pentru turtlrea gravimetrlrll se poate considera valoarea j ' = 0.0053 Iar pentru
p' = 3437'.7468
gravităţii.
3.6.a. Altitudinea normală

Pentru început presupunem că W = U (potenţialul greutăţii
este egal cu potenţialul normal), adică câmpul gravităţii Pământu
r
lui este normal, g = (gravitatea este egală cu gravitatea norma-
lă) şi T =O (potenţialul perturbator este nul). Având în vedere
aceste aproximări, se calculează "altitudinile ortometrice" care se
vor chema altitudini normale şi vor fi notate cu H~ .
în acest fel relaţia (3.10) împreună cu relaţia (3.12) devin:
Hţ
Wo - Wp =c p = f r. dH N
o
H: = fdC
o r
Cp=rp·H: .
unde
1 HpN
(3.22)
Hp o
f
YP =---;;- ydHN
este gravitatea normală medie în lungul liniei de forţă.

Potenţialul normal V este o funcţie care poate fi uşor eva-
luată dar, deoarece Pământul nu este "normal", se pune problema
valorilor care intră în calculul gravităţii normale medii.
Considerăm un punct <Psituat pe suprafaţa fizică a Pămân
tului. Acest punct are un potenţial oarecare WP şi, de asemenea,
un potenţial normal oarecare UP, în general între cele două valori
existând diferenţe ( Wp -:t Up ). Totuşi există un punct oarecare Qpe
linia de forţă care trece prin punctul P pentru care potenţialul
normal în acest punct este egal cu potenţialul real în punctul P
(UQ=Wp). în acest punct altitudinea normală a punctului <Peste
zero dar înălţimea geometrică a lui Qdeasupra elipsoidului este di-
ferită de zero ca şi înălţimea faţă de geoid.
în continuare se vor prezenta câteva formule practice pen-

tru calcul altitudinilor normale pornind de la numerele
geopotenţiale. Relaţia (3.22) poate fi scrisă şi sub forma:

Sisteme de altrtudrnr
HN
Fr = ~N f r(HOR )·dHOR
p o
Corespunzător relaţiei (3.14) putem exprima gravitatea
normală astfel:
r( H 0 n) =r[l-~(1 + f J,
2
+ m- 2fsin B)Hon + : 2 (H n)
2 0
unde r este gravitatea la nivelul elipsoidului, ea depinzând de lati-

tudinea punctului nu şi de altitudinea sa.
în acest caz prin integrarea directă în raport cu H
0
R se ob-
ţine
sau
(3.23) ~
i', r{t-(l+ f +m-2/sin' B)H! +( H!Jl
Această relaţie
poate fi utilizată pentru calculul gravităţii
normale medii, valoare care împreună cu numărul geopotenţial
permit calculul altitudinii normale prin intermediul relaţiei:
- Cp
(3.24) HN
p-_
Yp
Altitudinea normală este notată cu H N şi ea se obţine prin

· fmpărţirea numărului geopotenţial/a o valoare medie a gravi-
. tăţii normale.
După
cum se poate observa din relaţia (3.23) gravitatea
normală medie depinde de altitudinea normală a punctului consi-
derat dar nu aşa de mult încât să nu permită un calcul iterativ al
acestei valori.
O altă posibilitate de a găsi o relaţie de calcul a altitudinii
normale în funcţie de numărul geopotenţial este de a introduce re-
Bazele Geodeziel Fizice

laţia (3.23) în (3.24):
H: =; -[1-(1+ +m-2jsin' B)H! +( H:r +..J

f
Având în vedere relaţia (3.24) şi ordonând corespunzător se

obţine:
2
H: = Cp ·[1-(1+ f +m-2jsin B)Cp +(CP)

r
2
ar ar
]-t,
r
unde este gravitatea normală la nivelul elipsoidului pentru ace-
eaşi latitudine CJ3.
Formulele prezentate asigură o precizie suficientă pentru

marea majoritate a calculelor care se efectuează în practică.
3.6.b. Corecţla normală

Ca şi în cazul altitudinilor_dinamice, ortometrice şi în cazul
altitudinilor dinamice pentru a trece de la diferenţele de nivel mă
surate la altitudini normale trebuie găsită o corecţie. în cazul alti-
tudinilor normale relaţia de calcul a corecţiei se obţine direct din
relaţia (3.18) prin înlocuirea gravităţii medii cu gravitatea normală
medie în lungul liniei de forţă şi a altitudinii cu altitudinea normală:
8 - -
8N
..tB
=""g- roMI"+ rA- ro H .-1N- r8- ro H 8N
~ 1
A ro ro Yo
astfel încât reducerea diferenţelor de nivel măsurate se realizează
cu formula:
Ml::e = H: -H~ =MI:W +â:'te.
O altă relaţie de calcul se obţine dacă, în relaţia (5.56), în
primul termen al ei, se adaugă şi se scade gravitatea normală y.
D D - -
8.~ = Lg-r M• + Lr-roM• + rA - ro H1- rn -ro H:
A ro A Yo ro ro
Ultimii trei termeni ai acestei relaţii (considerând că altitu-
dinile normale pot ţine cu succes locul altitudinilor provizorii) re-
prezintă corecţia ortometrică sferoidică, deci:
D
â.':n = 8_~RS + L g- r M • .
A ro
r
1
Această relaţie exprimă legătura
dintre corecţia normală şi
corectia ortometrică sferoidică, iar dacă se cunosc anomaliile gra-
vităţii pe traseul considerat oferă posibilitatea trecerii de la un sis-
tem de altitudini la altul.
Trebuie precizat că, de regulă, valoarea constantei ro se în-
locuieşte cu valoarea gravităţii normale la latitudinea de 45° ( y45o ).
După cum se poate observa, relaţia de calcul a corecţiei

normale este alcătuită
din doi termeni:
~ corecţia ortometrică sferoidică, datorată neparalelismului
suprafeţelor de nivel (în concepţia ortometrică sferoidică);
~ corecţia datorată anomaliilor gravităţii.
Introducerea noţiunii de sistem normal de altitudini a con-
dus la necesitatea schimbării suprafeţei de referinţă utilizate în sis-
temul ortometric de altitudini, adică geoidul.
Figura 3. 7. Altitudine normală şi ortometrică

Dacă se notează cu H E altitudinea elipsoidală a unui
punct, adică înălţimea deasupra elipsoidului de referinţă în punctul
considerat, pentru cele două sisteme de altitudini se poate scrie:
H PE =HOR
P +np;
HPE=HN ,
P +np ,
unde:
? nP adicăP0P; este ondulaţia geoidului în punctul conside-
rat, ondulaţi ile geoidului fiind specifice sistemului de alti-
tudini ortometrice;
Bazele Geodezlel Rzlce 3.25

~ n~ adică ~"P0"' este perturbaţia sau anomalia altitudinilor.
Suprafaţa de referinţă introdusă este cvasigeoidul, definit
astfel:
~ Cvasigeoidul este suprafaţa astfel construită fncdt segmentul
~ de normală la elipsoid să fie egal cu anomalia altitudinii fn ori-
~ ce punct fn care se cunoaşte această cantitate.
Pe suprafeţe acvatice întinse cvasigeoidul coincide cu geoi-
dul, sub continente existând diferenţe datorate structurii interne a
Pământului.
La noi în ţară, formula recomandată de instrucţiunile în vi-
goare pentru trecerea de la diferenţe de nivel măsurate la diferen-
ţe de altitudini normale este:
1 1
H B.v - HAN =M·AB +1!- -(g - r) mcdirt M AB -(rA -rB )Hmcdirt
. - - 11""d"' '
r
..,.d/v
mediu r
mcdm
unde:
• r:::: este valoarea acceleraţiei gravităţii normale la al-
titudinea medie calculată pentru latitudinea medie a
celor două puncte între care s-au efectuat măsurătorile
de nivelment geometric;
• r
(g- ).".diu este valoarea medie a anomaliilor accelera-
ţiei greutăţii corespunzătore celor două puncte;
• yA, Yo reprezintă valorile normale ale acceleraţiei gravi-
tăţii pentru proiecţiile pe elipsoid ale celor două punc-
te.
Şi
în această ultimă relaţie se pot observa cele două com-
ponente ale corecţiei normale
3.6.c. Concluzii
În legătură cu altitudinile normale, utilizate oficial în Româ-
nia, se pot spune următoarele:
~ Avantaje:
>- Este exprimată în unităţi de lungime;
:;;. Nu necesită date privind observaţii ale gravităţii la nivelul
suprafeţei terestre;

);:- Nu este nevoie de ipoteze suplimentare privind compozi-
ţia materialelor din interiorul Pământului.
~ Dezavantaje:
);:- Este dependentă de gravitatea aleasă ca referinţă şi de
elipsoidul de referinţă;
);:- Punctele care au aceeaşi altitudine normală nu se află pe
aceeaşi suprafaţă echipotenţială.
3.7. Altitudini elipsoidale

în încheierea acestui capitol privind sistemele de altitudini
trebuie amintit şi de altitudinile elipsoidale, deşi acestea nu sunt
legate de "Pământul fizic'', dar care sunt utilizate de sistemele mo-
derne de poziţionare cu ajutorul sateliţilor .
. altitudinea elipsoidală este distanţa măsurată în lungul nor-
ma/ei la elipsoidul de rrff.erinţă fntre punctul considerat şi su-
prafaţa e/ipsoidului.
--- - -
3.7.a. Concluzii
Avantajele şi dezavantajele altitudinilor elipsoidale sunt
prezentate în cele ce urmează :
~ Avantaje:
);:- Este independentă de calea urmată pentru efectuarea ni-
);:- Este exprimată în unităţi de lungime;
);:- Nu necesită date privind observaţii ale gravităţii la nivelul
suprafeţei terestre;
);:- Nu este nevoie de ipoteze suplimentare privind compozi-
ţia materialelor din interiorul Pământului;
);:- Poate fi măsurată direct, în termeni care se referă la elip-
soidul geocentric de referinţă, prin utilizarea tehnicilor
satelitare.
~ Dezavantaje:
);:- Este dependentă de elipsoidul de referinţă;
);:- Punctele care au aceeaşi altitudine elipsoidală nu au ace-
eaşi relaţie comună cu câmpul real al gravităţii terestre.
Bazele Geodeziel Fizice 3·27

Sisteme de alt/tud/nl
3.8. Concluzii privind sistemele de altitudini

Plecând de la definiţia numărului geopotenţial
Punct
C P11nct =Wo - WPunct = f g · dh

Geoid
se pot scrie diferite tipuri de altitudini dacă se utilizează o relaţie

simplă dar instructivă
H SiJtcm _ CPunct
Punct - G '
unde sistemele de altitudini diferă funcţie de cum se alge valoarea
gravităţii, notată
cu G, astfel dacă:
r
-, G = o =constant atunci Sistem = dinamic
);> G =g atunci Sistem = ortometric
)o> G =y atunci Sistem = normal
În acest mod se pot obţine o mulţime de sisteme de altitu-
dini funcţie de modul în care este considerat G. -
Numărul geopotenţial
este, într-un fel, rezultatul cel mai di-
rect al nivelmentului şi el are o importanţă ştiinţifică deosebită. To-
tuşi el nu este o altitudine în adevăratul sens al cuvântului, nu are
o semnificaţie geometrică. Altitudinea dinamică are dimensiunea
unei altitudini dar nu o măsură geometrică. O proprietate deosebi-
tă este aceea că punctele situate pe aceeaşi suprafaţă de nivel au
aceeaşi altitudine dinamică ceea ce intuitiv ar însemna că dacă ne-
am deplasa orizontal am rămâne la aceeaşi altitudine 1 •
Deoarece gravitatea variază de la ecuator la pol cu aproxi-
mativ 5000 mgal înseamnă că se pot obţine valori foarte mari pen-
tru corecţiile dinamice. Dacă considerăm o linie de nivelment ge-
ometricîntre două puncte situate la 1000 m diferenţă de nivel unul
faţă de celălalt, la ecuator, unde g =
978.0ga/, pentru o constantă
ro=Y =980.6ga/
45
• va rezulta, prin aplicarea relaţiei (3.5), urmă
toarea valoare a corecţiei dinamice:
0 D = 978.0-980.61000m=-2.7m
980.6
1
AltitlJdlnea ortDmetrlcll diferll pentru punctele situate pe aceeaşi suprafa~ de nivel deoarece suprafeţele de
nivel nu sunt paralele. Acest fapt susSJne paradoxul conform cllrula ,.apa curge la deal".
Sisteme de altltudinl
Din cauza acestor valori mari ale coreqiilor dinamice este
preferabil, pentru probleme ştiinţifice, să se lucreze cu numerele
geopotenţiale şi nu cu altitudini dinamice.
Altitudinile ortometrice sunt naturale reprezentând )năl

ţimile deasupra mării" sau mai corect spus )nălţimile deasupra
geoidului". Astfel, aceste altitudini au o inegalabilă semnificaţie
geometrică şi fizică. Calculul lor este destul de laborios dacă se uti-
lizează altă relaţie în afara celei propuse de Helmert, care, în multe
cazuri, este suficientă. Valorile corecţiei ortometrice sunt mici, ast-
fel, în Alpi, pe o linie de nivelment (linia lui Mader, 1954) ce pleacă
de la altitudinea de 754 m până la 2505 m, corecţia ortometrică es-
te de aproximativ 15 cm pe 1 km diferenţă de nivel măsurată.
Semnificaţia fizică şi geometrică a altitudinilor normale este
mai puţin evidentă . Ele depind de elipsoidul de referinţă utilizat şi,
cu toate că stau la baza noii teorii a geodeziei fizice, au un caracter
oarecum artificial în comparaţie cu altitudinile ortometrice. Altitu-
dinile normale sunt totuşi uşor de calculat riguros, ordinul de mă
rime a corecţiilor normale fiind aproximativ acelaşi ca şi al corecţii
lor ortometrice. În ţările din emisfera estică ele sunt, în practica
curentă, înlocuite cu altitudinile ortometrice.
Toate sistemele de altitudini seamănă între ele prin faptul
că sunt funcţie de poziţie şi că ele au fost introduse astfel încât să
se elimine neînchiderile date de diferenţele de nivel măsurate
(eroarea de principiu a nivelmentului geometric).
Un sistem de altitudini trebuie să satisfacă următoarele do-
uă cerinţe :
• Neînchiderile pe un traseu închis de nivelment să fie
eliminate;
• Corecţiile care trebuie calculate şi aplicate diferenţelor
de nivel măsurate să fie, pe cât posibil, cât mai mici.
Nivelmentul este una din cele mai precise măsurători geo-
dezice, putându-se obţine o abatere standard de ±0.1mm pe 1 km
de nivelment, creşterea fiind proporţională cu rădăcina pătrată din
distanţă . Dacă erorile de măsurare, interpelare, etc. ale gravităţii
pot fi considerate neglijabile atunci diferenţele în numărul geopo-
tenţial pot fi determinate cu o precizie de ± O.Igal/ m pentru o
distanţă de 1 km, ceea ce ar însemna ± O.Imm în altitudinea de-
terminată. Pentru a obţine aceste valori trebuie ca la şes să existe
o distanţă între punctele gravimetrice de 2-3 km, în zone de deal
de 1-2 km şi 0.3-1.5 km în zonele montane. Pentru scopuri mai pu-
ţin precise aceste valori se pot modifica corespunzător până la or-
dinul a 15-25 km, 10-15 km, 5-10 km .
Dintre altitudinile prezentate cele dinamice şi normale sunt
cele mai clare şi precise, ca şi numerele geopotenţiale, deoarece
gravitatea normală este lipsită de erori. Altitudinile ortometrice
sunt mai puţin precise (dar nesemnificativ) datorită necunoaşterii
densităţii în interiorul Pământului.

Deviaţia vertica/ei
4. DEVIAŢIA VERTICALEI
Măsurătorile geodezice se efectuează, în cea mai mare par-
te, pe suprafaţa fizică a Pământului (denumită în literatura de spe-
cialitate şi suprafaţa topografică) . Toate instrumentele cu care se
efectuează observaţiile geodezice trebuie să ocupe o poziţie ori-
zontală pe durata efectuării măsurătorilor, poziţie realizată prin
operaţia de calare. Dacă, de exemplu, acest instrument ar f i un te-
odolit, în acest moment axa sa principală ocupă o poziţie vertica l ă
adică direcţia acestei axe, care este şi direcţia firului cu plumb sau
direcţia vectorului gravităţii, este perpendiculară pe geoid în punc-
tul considerat (Figura 4.1) .
'l
Aceeaşi direcţie
cu g
Figura 4.1. Poziţia unui instrument pus În staţie.

Această direcţie este denumită şi verticală sau, mai precis,
verticala locului. Pentru că geoidul nu este o suprafaţă care să poa-
tă f i utilizată pentru calcule, măsurătorile efectuate trebuie reduse
la o suprafaţă aleasă ca referinţă (sferoid, elipsoid, etc.), adică a se
ajunge la situaţia în care să se considere că măsurătorile ar fi fost
efectuate de pe această suprafaţă şi nu de pe suprafaţa terestră .
Aceasta ar fi ca şi cum axa verticală a instrumentului ar fi orientată
după normala la suprafaţa de referinţă. Se vorbeşte deci des pre
două normale: normala la geoid (verticala) şi normala la elipsoid
(dacă acesta a fost ales ca suprafaţă de referinţă) -Figura 4.2.
Bazele Geodeziei Fizice 4·1

Perpendicular;! la elipsoid
Figura 4.2. Suprafaţa terestră, geoidu/, elipsoidul

)
~ Deviaţia verticalei este unghiul format Între normala la geoid

~ [linia firului cu plumb, direcţia vectorului gravităţii) şi normala
~ la elipsoid În punctul considen;tt.
Din definiţie rezultă că deviaţia verticalei este un unghi spa-
ţial format de cele două normale. În practică este mu lt mai uşor ca
acest unghi să fie descompus în două componente ortogonale:
~ Componenta în planul meridian notată, de regulă, cu ţ;
~ Componenta în planul primului vertical notată, de regulă, cu
11·
Deviaţia verticalei poate fi privită ca fiind compusă din do-
uă părţi:
);;- O parte care reflectă distribuţia locală a densităţilor, pre-
dominantă în terenurile plane situate la altitudine mică şi
);;- O altă parte care reflectă complexitatea suprafeţei topo-
grafice a Pământului care conduce la anomalii ale densită
ţii şi este predominantă în zonele muntoase unde dev i aţ i a
verticalei poate avea valori şi de ordinul unui m inut sexa-
gesimal.
Funcţie de referinţa aleasă se poate vorbi despre
~ O deviaţie absolută a verticalei dacă geoidul este ales ca refe -
rinţă;
tţ, O deviaţi e relativă a verticalei dacă un elipsoid care nu este
geocentric este ales ca referinţă.
Pentru unele probleme geodezice se poate defini şi o devi-
Deviaţia vertical el
aţie a suprafeţei ca fiind unghiul dintre vectorul gravităţii la nivelul
terenului şi normala la elipsoidul de rotaţie geocentric (deviaţie
absolută) sau ne-geocentric (deviaţie relativă).
Se poate observa că deviaţia verticalei la nivelul terenului

diferă de deviaţia verticalei la nivelul geoidului pentru acelaşi
punct (aceeaşi normală la elipsoid) pentru că normalele (linia firu-
lui cu plumb) la cele două suprafeţe nu coincid.
J Orizontul punctului I
Figura 4.3. Deviaţia verticalei

Deviaţia
verticalei influenţează măsurătorile unghiulare ca-
re sunt orizontale raportate la verticală şi care diferă de cele rapor-
tate la normală. În Figura 4.3 au fost utilizate notaţiile:
• cu 19 a fost notată diferenţa dintre ceea ce s-a măsurat
faţă de ce s-ar fi măsurat dacă instrumentul ar fi fost
orizontalizat în raportat cu elipsoidul în loc de geoid;
uii = TI; cos A;i -~;sin Au
• c este corecţia de reducere a azimutului observat la
azimutul geodezic (Au ==A~ + c) sau corecţia datorată
deviaţiei verticalei;
• <':;;este unghiul zen itai.
Corecţia datorată deviaţiei verticalei se calculează cu reia-
ţi a:
cii== (TI; cos Au-~; sinAu)cot<':;;;i

Această corecţie este importantă şi semnificativă pentru li-
Bazele Geodeziei Rzice 4·3

Deviaţia vertical el
niile care au un unghi de elevaţie mare cum ar fi o măsurătoare

efectuată de la poalele unui munte spre vârful acestuia. Mărimea
acestei corecţii pleacă de la câteva secunde de arc şi poate ajunge
până la maxim un minut de arc.
Pentru ţara noastră, pentru lucrări curente, se recomandă
utilizarea următoarelor valori pentru componentele deviaţiei verti-
calei:
11 = 0.0006513gon; ~ = 0.0002881gon
Unghiul zenital se calculează funcţie de distanţă şi de dife-
renţa de nivel.
MI ..
cot~' ..=--'J
~'J D ..
lJ
4·4 Bazele Geodezlei Fizice

r
Biblfografle
BIBLIOGRAFIE
*** w ww.ngs.n oaa.~
*** ~~P-OOJilQklş_.mn
*** www. colorado.edu
*** b.tt~//ioc. Y!l~S_co. org
*** lill~~reenwichm~i.di.!'1lli:Q1Jl
*** bttR:fiww.w~Jildy..w_Qd~i.0111ille..._c;_gm
-*** http://crs. bl<g.bound. de
*** http://www-:gps.gov.ul<
Egger E. Anne Earth Structure;
'i!LW..W.,.YlsignLenmlo.g~qm
Ghiţău, D. Geodezie şi gravimetrie geodezică;
Editura didactică şi pedagogică, 1983
Hackney R. 1., Featherstone Geodetic versus geophysical perspectives ofthe " gravity
W. E. anomaly";
Geophysica/ Journallnternational, Nr. 154, 2003
Hofmann-Wellenhof B., GPS Theory and Practice;
Lichtenegger H., Collins J. Springer-Verlag Wien New York, 1994
Hok Sum Fok, H. Bâkl Iz. A comparative Analysis of the Performance of lterative
and Non-iterative Solutions to the Cartesian to Geod etic
Transformat ion
Journal of Geospatia/ Engineering, Voi. 5, Nr. 2, pg.61-74,
2003
Moldoveanu C. Geodezie. Noţi uni de geodezie fizică şi elipsoidală, poziţi
o nare;
Editura MATRIX ROM, Bucureşti, 20 02
Moldoveanu C. Sisteme de referinţă şi de coordonate (în Reţe le Geodezi-
ce de Sprijin);
Editura CONSPRE55, Bucureşti, 2004
Petrescu G. Astronomie ele m entară;
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962
Seeber, G. Satellite Geodesy, Ediţia 2
de Gruyter, Berlin, 2003

Torge, W. Geodesy, Ediţia 2;
de Gruyter, Berlin, 2001
Vanicek, P., Christou, N. Geoid and its Geophysicalinterpretations
CRC Press. lnc. 1994
Witold Fraczek Mean Sea Level, GPS, and the Geoid;
www.esri.com
B.2 Bazele Geodeziei Fizice

GLOSAR
GLOSAR
A B
ALTITUDINEA ELIPSOIDALĂ este lungi· BINORMALĂ dreapta perpendiculară, in pune·
mea segmentului de normală la elipsoidul de re- tul considerat, pe planul osculator şi normala
ferinţă măsurată intre poziţia punctului de pe principală.
suprafaţa terestră şi proiecţia acestuia, după
normală, pe elipsoid. Sensul de creştere este de
la elipsoid spre punctul considerat -·- -
ASTEROID un corp solid de mici dimensiuni, c
din sistemul nostru solar, care gravitează in jurul
Soarelui. Este un exemplu de mică planetă (pla- CÂMP GRA VIFIC este zona din spaţiu in care
netoid) dar mult mal mic decât planetele se face simţită Influenţa atracţiei gravitationale,
a mişcării de rotaţie a Pământului şi a celorlalte
ATMOSFERA învelişul gazos al unui corp ce- forţe care au influenţă asupra unui corp material
resc. Se poate deci vorbi despre atmosfera Pă
mântului sau despre atmosferele stelare. CÂMPUL GRA VITĂŢII v. CÂMP GRAVIFIC
AZIMUT unghiul orizontal măsurat in sens orar CÂMPUL NORMAL un model al câmpului
intre o direcţie de referinţă şi o linie (direcţie), gravific (real)
observată sau indicată , către un punct. CENTRJFUG forţa centrifugă este forţa care
1. - astronomic este definit ca fiind unghiul acţionează asupra unui corp aflat in m işcare de
dintre planul meridian al observatorului şi planul rotaţie, tinzând să-I depărteze de axa de rotaţie
cercului orar care conţine obiectul observat, mă
surat in planul orizontulul, de preferat in sens CERC OSCULA TOR este cercul unic care are
orar plecând de la nord. 2. - geodezic este un- proprietatea că este tangent la o curbă intr-un
ghiul dintre meridianul geodezic şi tangenta la punct al ei şi are raza egală cu raza curbei in acel
linia geodezică către punctul observat, măsurat punct.
in planul perpendicular pe normala la elipsoid COMETĂ un corp ceresc de mici dimensiuni,
care trece prin punctul in care se fac observaţii asemănător asteroidului dar care, spre deosebi·
le, in sens orar, pornind de la nord. 3.- în plan re de acesta, are un nudeu luminos inconjurat
sau orientarea este definit(ă) ca unghiul măsurat de gaze şi pulberi (atmosferă) care uneori se
in sens orar intre axa sistemului de coordonate prelungeşte sub forma unei cozi îndreptată in
îndreptată spre nord şi o linie trasată in cadrul sens opus soarelui, de aceea mai este cunoscută
acestui sistem şi sub denumirea de stea cu coadă.
CURBURĂ Inversul razei curbei considerate

(raza de curbură)
CUTREMUR 1. O mişcare bruscă sau o alune-
Bazele Geodeziei Fizice G.1

GLOSAR
care in lungul unei falll. 2. Un tremur al pă m â n DRIFT (alunecare). in lucrare este vorba despre
tului care este rezultatul degajării unei energii teoria driftului continentelor (alunecarea, depla-
seismice, alta decât cea de la (1) sau din alte sarea continentelor) lansată de Alfred Wegener
surse, cum ar Il mişcarea magmei din Interiorul in anul 1915 in lucrarea sa "The Origins of the
suprafeţei terestre. Continents and the Oceans''.
CVASIGEOIDUL este suprafaţa astfel con-
struităîncât segmentul de normală la ellpsold să
fie egal cu anomalia altitudinii in orice punct in
care se cunoaşte această valoare
E
ELIPSOID [DE ROTAŢIE) corpul care ia
naştere prin rotirea unei elipse in jurul axei sale
mici.
D
EROARE [a unei măsurători] diferenţa dintre
DATUM GEODEZIC 1. este un model mate- valoarea măsurată a unei mărimi fizice şi valoa-
matic al Pământului utilizat pentru determinarea rea adevărată (reală) a acesteia
poziţiei. 2. defineşte forma şi dimensiunile Pă
mântului precum şi originea şi orientarea unui EXACTITATE gradul de apropiere dintre va-
sistem de coordonate utilizat pentru reprezenta· loarea reală ("corectă") a unei mărimi fizice şi
rea suprafeţei terestre. valoarea măsurată sau determinată a acelei mă
rimi
DATUM GEODEZIC GEOCENTRIC este
cea mal bună aproximare a intregii forme şi di-
mensiunilor Pământului.
DATUM GEODEZIC LOCAL aproxim ează
cel mai bine forma şi dimensiunile Pământului
F
intr-o anumită zonă, situaţie in care centrul sfe- FIR CU PLUMB dispozitiv pentru deter·
roidului nu coincide cu centrul de masă al Pă minarea direcţiei
verticalei, format dintr-o sfoa-
mântului. ră subţire având atârnată la un capăt o greutate
metalică
DEFINIREA DATUMULUI GEODEZIC
este procesul, de cele mai multe ori de durată,
prin care este formulat un datum geodezic care
să aproximeze cât mai bine suprafaţa fizică a
Pământului.
G
DENSITATEA este o măsură a cantităţii de
GEOID 1. definit de Helmert ca figura materna·
material conţinută de o masă pe unitatea de vo-
tică a Pămllntului. 2. este suprafaţa de nivel ze-
lum
ro. 3. suprafaţa medie a mărilor şi oceanelor li-
DEVIAŢIA VERTICALEI este unghiul in nişti te prelungită pe sub continente
spaţiu format de verticala locului (normala la
geoid sau direcţia firului cu plumb) cu normala la GEOID 1. un model fizic, reprezentat printr-o
suprafaţă închisă,
a formei Pământului 2. este o
ellpsoidul de referinţă.
suprafaţă echipotenţialăcare coincide cu nivelul
DIRECŢIA FIRULUI CU PLUMB mediu al oceanului global
v.VERTICALA
GEOPOTENŢIAL v. POTENnAL
DIRECŢIA VECTORULUI GRAVITĂŢII
v. VERTICALA GRAVITATE 1. rezultanta tuturor forţelor care
acţionează asupra unui punct material. ln cazul
DISTANŢĂ ZENITALĂ unghiul, in planul planetei Pământ, greutatea este rezultanta for-
vertical format de vectorul gravităţil in punctul ţei de atra cţie sau gravitaţia (are cel mal mare
in care se face observaţia şi o direcţie de la acest aport), al fortei centrifuge, al fortelor de atracţie
punct la un altul, format de zenit cu direcţia dată exercitate de Soare şi Lună, alte forţe. 2. este
şi măsurat in acest sens
G.2 Bazele Geodeziei Fizice

GLOSAR
forţa exercitată asupra unui obiect in virtutea strultă încât in oric~re din punctele sale planul
pozitiei sale intr-un câmp gravific. osculator să treacă prin normala la suprafaţă. 3.
linia curbă cea mal scurtă care uneşte două
GRAVITAŢIE [FORŢĂ DE ATRACŢIE)
puncte situate pe o suprafaţă oarecare.
forţa care tinde să apropie corpurile intre care
se exercită LONGITUDINEA GEODEZICĂ este un-
ghiul diedru format de meridianul origine şi me-
GREUTATE NORMALĂ sau TEORETI-
rldianul punctului considerat (ambele plane con-
CĂ sau CALCULATĂ este gravitatea in
ţinând axa de rotatie a elipsoidului de referinţă),
câmpul normal
măsurat de la primul meridian la merid ianul
GREUTATE v. GRAVITATE punctului considerat. Există deci longitudine ves-
t ică şi longitudine estică
M
INDICE DE REFRACŢIE 1. este o constantă
pentru o pereche de materiale date (transparen- MAGMĂ masă minerală fluidă şi incandescentă
te) şi se poate determina ca fiind raportul dintre d in Interiorul suprafetei terestre, alcătuită din si-
vitezele luminii in materialul! şi, respectiv, 2. 2. licaţi.
mărime optică ce caracterizează materialele

MAREA NORMALĂ raza de curbură a secti-
transparente, definită ca raportul sinusurilor un-__
unii primului vertical (in punctul considerat)
ghlurilor de Incidenţă şi cele de refractle a unei
raze de lumină care pătrunde din vid in mediul MASA GRAVITAŢIONALĂ este o măsură a
respectiv rezistentei interacţiunii unui obiect cu câmpul
gravitational. in interiorul aceluiaşi câmp gravi-
INERŢIA este proprietatea corpurilor de a-şi tational, un obiect cu o masă gravitaţională mică
păstra starea de repaus sau de mişcare in care suferă o fortă mai mică decât un corp cu o masă
se află atâta timp cât nu este supus unei acţiuni g ravitaţională mal mare
exterioare.
MASA INERŢIALĂ este o măsură a inerţie!
IZOSTAZIA termen utilizat in geologie care se unul corp
referă la starea de echilibru g ravitaţional intre li-
tosfera şi astenosfera Pământului (plăcile tecto- MASĂ cantitate de materie a unui corp consi-
nice plutesc la altitudlni diferite funcţie de gro- derată ca o mărime caracteristică (in raport cu
simea lor şi de densitate, aceasta explicând exis- volumul). Aceasta fnseamnă că toate obiectele
tenta diferitelor altitudlni topografice). au ma să
MASĂ PUNCTIFORMĂ un corp a cărui masă
este neglijabilă in raport cu cea a altor corpuri cu
care este in legătură
L MERIDIAN 1. fiecare dintre liniile imaginare
care rezultă din Intersecţia suprafeţei Pă
LATITUDINEA GEODEZICĂ este unghiul
format de planul ecuatorului cu normala la su- mântului cu semiplanul care contine normala in
prafata elipsoidulul de referinţă, măsurat de la punctul considerat şi axa de rotatie. 2. - origi-
planul ecuatorului spre normală. Există deci lati- ne; prim -; - zero meridianul care trece prin
tudine nordică şi latitudine sudică. telescopul principal al Observatorulul Regal din
Greenwlch (Marea Britanie) şi fată de care se
LINIE DE FORŢĂ este linia, putin curbată, măsoară longitudinile pe glob. 2. pion - semi-
care intersectează suprafeţele de nivel sub un- planul care rezultă din intersectia planului for-
ghiuri drepte. mat de normala in punctul considerat şi axa poli-
LINIE GEODEZICĂ 1. curba strâmbă care lor, pe de-o parte, şi elipsoid, pe de altă parte. 3.
are proprietatea că in fiecare din punctele ei - ceresc cerc mare imaginar al sferei cereşti ca-
curbura geodezică este nulă. 2. curba astfel con- re trece prin zenitullocului şi prin polii cereşti. 4.

GLOSAR
-ul Jocului linia de intersecţie a planului meri- PLAN RECTIFIANT la o curbă este planul
dianului ceresc al locului respectiv cu planul ori- care conţine tangenta in punctul considerat ş i
zontului. binormala.
POLARITATE 1. Proprietate a unui sistem fizic
de a avea, în două puncte ale sale, caracteristici
de aceeaşi natură dar opuse una celeilalte. 2.
N -magnetică este dată de direcţia unui câmp
magnetic care constă dintr-un pol nord şi un pol
NADIR punct de pe bolta cerească, opus zenitu-
sud de putere egală şi opusă . Uniile forţei mag-
lui, situat la intersecţia verticale! locului la care
netice pornesc de la polul nord şi se term ină la
ne referim cu emisfera cerească inferioară.
polul sud. Când polul nord magnetic corespunde
NORMALA PRINCIPALĂ dreaptă conţinută cu polul nord geografic (cum este in zilele noas-
in planul osculator. Pentru o secţiune normală, tre) se spune că polaritatea câmpului magnetic
normala principală coincide cu marea normală. este normală. Când polul nord magnetic cores-
punde cu polul sud geografic se spune că polari-
NORMALĂ 1. dreaptă perpendiculară pe planul
tatea câmpului magnetic este Inversată.
tangent la o suprafaţă in punctul considerat 2.
dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, PORTEE distanţa dintre instrumentul de nivel-
in plan sau in spaţiu, in punctul considerat ment geometric şi mira pe care urmează să se
efectueze observaţia.
NUMĂR GEOPOTENŢIAL numărul geopo-
tenţial al unui punct situat pe suprafaţa terestră POTENŢIAL mărime fizică a cărei variaţie in
este definit ca fiind diferenţa negativă dintre po- timp şi spaţiu caracterizează un câmp fizic şi
tenţialul suprafeţei de nivel care trece prin - permite determinarea acestuia.
punct şi potenţialul geoiduiui
POTENŢIALUL NORMAL potenţialul cores-
punzător gravităţii normale.
POTENŢIALUL PERTURBATOR diferenţa
dintre potenţialul gravltăţll şi potenţialul normal
o
POTENŢIALUL TERESTRU sau geopoten-
OCEAN GLOBAL suprafaţa mărilor şi ocea- ţial
nelor, aflate in stare liniştită, prelungită pe sub
continente. POTENŢIALUL UNUI CÂMP DE FORŢE
este o funcţie conti nuă şi derivab ilă, ataşată
ORIENTARE [A UNEI DIRECŢII] unghiul, câmpulul de forţă respectiv, a cărei derivate par-
măsurat in sens orar, dintre axa Nord şi o direc- ţiale sunt componentele câmpului pe cele trei
ţie dată axe de coordonate.
POZIŢIA este rep rezentată de un set de coor-
donate (rectangulare, sferice, elipsoldale, etc.)
intr-un anumit sistem de coordonate
p
POZIŢIONARE procesul prin care se deter-
PARALEL fiecare din cercurile imaginare care mină po ziţiaunui obiect, cu referire la un anumit
unesc punctele de aceeaşi
latitudine de pe su- sistem de coordonate, de pe suprafaţa terestră,
prafaţa Pământului şicare rezultă din intersecţia apă sau spaţiu aflat in mişca re sau staţionar.
suprafeţei Pământului cu un plan paralel cu ecu-
PRECIZIE gradul de repetabilltate al unei de-
atorul. terminări sau al unei măsurători; principalul in-
PLAN NORMAL la o curbă
este planul care dicator al preciziei este VARIANTA
conţine normala principală şi binormala.
PUNCT DE ÎNDESIRE punct utilizat pentru
PLAN OSCULATOR planul care conţine tan- determinarea coordonatelor punctelor detaliu
genta în punctul considerat şi este paralel cu sau ale altor puncte de îndesire
tangenta infinit apropriată. PUNCT DE SPRIJIN punct având coordonate

GLOSAR
intr-un sistem de referinţă dat şi care este utili- SFERĂ MEDIE (GAUSS] este sfera a cărei
zat pentru determinarea coordonatelor altor rază se determină ca fiind media aritmetică a ra-
puncte; punctele reţelelor geodezice şi punctele zelor de curbură a tuturor secţiunilor normale
de indesire sunt puncte de sprijin care trec printr-un punct de pe suprafata ellpso-
PUNCT DETALIU punct care reprezintă o idului de rotatie, când numărul acestor sectiuni
entitate spaţială (un stâlp, un copac, etc.l sau un normale tinde către Infinit.
element semnificativ al unei entităţi spaţiale SFEROID v. ELIPSOID DE ROTAŢIE
(colt de clădire, punct de frăngere pe un hotar,
punct de schimbare a pantei, etc.l şi care pri- SUBDUCŢIE 1. procesul prin care o placă tec-
meşte coordonate intr-un sistem de referinţă tonică se deplasează sub altă placă. 2. zonă de
dat, pe baza măsurătorilor efectuate din puncte - o regiune unde o placă incepe să alunece sub
ale unei reţele geodezice şi/sau din puncte de alta, manifestându-se in adâncime, cu margini
indesire liniare, cu frecvente cutremure şi cu un lant de
vulcan!. Exemple: coasta de vest a Americii de
PUNCT MATERIAL de dimensiuni neglija bile Sud, Groapa Marianelor, Filipine
fată de dimensiunile altor sisteme cu care este
in legătură. SUPRAFAŢĂ DE NIVEL este suprafata echl-
potentială care are proprietatea că in orice
PUNCT RADIAT v.PUNCT DETALIU punct al el forţa gravitătii este îndreptată după
normala la această suprafaţă, componentele ei
orizontale fiind nule
SUPRAFAŢĂ ECHIPOTENŢIALĂ este su~
R prafata descrisă de totalitatea punctelor care au
acelaşi potential.
REFRACŢIA este fenomenul de schimbare a
direcţieide propagare a unei unde la modifica- SUPRAFAŢĂ DE NIVEL este o suprafaţă
rea vitezei de deplasare a acesteia (la trecerea echipotentială care are proprietatea că in orice
dintr-un mediu in altull punct al ei forţa greutăţii este îndreptată după
normala la această suprafaţă
s
T
SECŢIUNE MERIDIANĂ intersecţia planului
meridian cu elipsoidul de rotaţie (are forma unei TOLERANTĂ 1. diferentă maximă admisibilă
elipse). intre valorile aceleiaşi mărimi fiz ice, obţ inute pe
căi diferite (de exemplu, altitudinea unul punct
SECŢIUNE NORMALĂ curba plană care
determinată din mal multe repere, sau distanta
rezultă din lntersec~a planului perpendicular pe
dintre doi ţăruşi măsurată de mai multe ori);
planul tangent la elipsoid in punctul considerat
2, abatere maximă admlsibilă de la o valoare
cu suprafata elipsoidului.
prestabilită (de exemplu, suma unghiurilor intr-
SECŢIUNE NORMALĂ DIRECTĂ (in ra- un triunghi, sau distanta dintre şinel e unei căi
port cu punctul de statie) este curba care rezul- ferate).
tă din intersecţia elipsoidului cu planul care con-
ţine normala in punctul de statie şi punctul vizat
TRIEDRU MOBIL sau FUNDAMENTAL
sau FRENET este triedrul format de planul
SECŢIUNE NORMALĂ INVERSĂ (in ra- osculator, planul normal şi planul rectifiant.
port cu punctul de statle) este curba care rezul-
tă din intersectia elipsoidului cu planul care con-
tine normala in punctul vizat şi punctul de staţie.
SEISM v. CUTREMUR V
SEMIAXE v.ELJPSOID DE ROTAŢIE VERTICALA LOCULUI direcţie determinată
Bazele Geodeziei Fizice G.s

GLOSAR
de pozitia firului cu plumb aflat in stare de echi-
libru intr-un punct dat
VERTICALĂ 1. care este orientată perpen-
dicular pe un plan orizontal: care are directia că
derii corpurilor: care este orientat drept (in sus)
2. dreaptă - care uneşte un punct de pe pă
mânt cu zenitul respectiv.
VID (VACUUM) lipsa materiei dintr-un volum

al spaţiului
z
ZENIT punct de intersecţie al verticalei locului
cu sfera cerească situat deasupra capului obser-
vatorului şi opus nadiruiui
G.6 Bazele Geodeziei Fizice

1 ..
ISBN 978-973-100-1 06-7
_..

Bazele Geodeziei Fizice Constantin Moldoveanu Editura Conspress 2010

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bazele Geodeziei Fizice Constantin Moldoveanu Editura Conspress 2010

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CONSfANTIN MOLDOVEANU

BAZElE GEODEZIEI FIZICE

Suprafaţa ter estră

BAZELE GEODEZIEI FIZICE

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Bazele geodeziei fizice 1 Constantin Moldoveanu. - Bucureşti :

Colecţia Carte universitară

odezice; problemele limită în teoria potenţialului; determinarea ondulaţilor ge-

Ultimul capitol, de dimensiuni reduse se referă la deviaţia verticalei,

ii Bazele Geodeziei Fizice

Bazele Geodeziei Fizice iii

4. DEVIAŢIA VERTICALEI ................................. ""'""'"""""""'"""'""'""""'"'"""""""'"""'""'""""' 4.1

iv Bazele Geodeziei Fizice

Bazele Geodeziei Fizice V

vi Bazele Geodeziei Fizice

Bazele Geodeziei Fizice 1.1

1.2 Bazele Geodeziei Fizice

În legătură cu geodezia fizică se pot da mai multe definiţii,

h Geodeziafizică studiază câmpul gravităţii şi figura Pământului.

Fiind o ştiir:tţă cu caracter global este evident că activităţile

Bazele Geod ezlei Fizice

Figura 1.1. Structura Pământului.

1.3. Structura internă a Pământului

Bazele Geodeziei Fizice 1.5

În concluzie se poate spune că Pământul, în interiorul său,

Structura f un c~i e d e Struc tura funcţie

Figura 1.2. Structura internă a Pământului.

1.3.a. Straturile interioare ale Pământului funcţie de compoziţia mate-

1.6 Bazele Geodeziei Fizice

1. Crusta sau scoarţa terestră. Geologii împart acest strat în

crusta oceanică, cum ar fi granitul.

Această schimbare-de -compoziţie, ca şi următoarele, a fost

şi existenţa câmpului magnetic din jurul Pământului conduc

1.3.b. Straturile Interioare ale Pământului funcţie de proprietăţile me-

1.4. Structura externă a Pământului

1.8 Bazele Geodeziei Fizice

Figura 1.3. Structura exterioară a Pământului.

Bazele Geodeziei Fizice 1.9

1.10 Bazele Geodeziei Fizice

1.5. Teoria derivei continente lor

Figura 1.4. Teoria driftului continente/ar (după A/fred Wegener).

Lanţuri muntoase pe fundul oceanelor

Figura 1.5. Lanţurile muntoase de pe fundul oceanelor şi zonele de subducţie.

În 1963 doi geologi englezi, Fred Vine ş i Drummond Mat-

1.12 Bazele Geodeziei Fizice

Figura 1.6. Distribuţia pe suprafaţa terestră a cutremurelor (stânga) şi avu/ca-

Bazele Geodeziei Fizice 1.13

Figura 1. 7. Limită divergentă.

~ Limite convergente când plăcile se apropie una de cealaltă.

1.14 Bazele Geodeziei Fizice

ce foarte adânci situate lângă zone continentale foarte

Figura 1.8. Limită de convergenţă crustă oceanică-crustă continentală

~ Când crusta oceanică întâ lneşte o a ltă crustă oceanică

Figura 1.9. Limită de convergenţă crustă oceanică-crustă oceanică

~ Când crusta continentală întâ lneşte o a ltă crustă continen-

Bazele Geodeziei Fizice 1.15

Figura 1.10. Limită de convergenţă crustă continentală-crustă continentală

1.16 Bazele Geodeziei Fizice

Tot ceea ce se află pe pământ, apă sau atmosferă est e su-

Bazele Geodeziel Fizice 2.1

Figura 2.1. Sistem de coordonate cartezian tridimensional.

2.2 Bazele Geodezfei Fizice

.· unghi drept atât cu axa X cât şi cu axa IY,"

2.2.b. Sistem natural de coordonate

două corpuri materiale se atrag unul pe celălalt cu oforţă a că