Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bazele Geodeziei Fizice Constantin Moldoveanu Editura Conspress 2010
Bazele Geodeziei Fizice Constantin Moldoveanu Editura Conspress 2010
Deviaţia verticalei
EDITURA CONSPRESS
CONSTANTIN MOLDOVEANU
Deviaţia verticalei
EDITURA CONSPRESS
Copyright© 2010, Editura Conspress şi autorul
EDITURA CONSPRESS
este acreditată de
Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice.din Învăţământul Superior
MOLDOVEANU, CONSTANTIN
528
CONSPRESS
B-dul Lacul Tei nr.124, sector 2,
cod 020396, Bucureşti
Tel.: (021) 242 2719/300; Fax: (021) 242 0781
PREFATA
PREFAŢĂ
După reorganizarea învăţământului universitar românesc începând cu
anul universitar 2005/2006 pe trei categorii de studii, studii de licenţă, studii de
masterat şi studii doctorale, învăţământul geodezic a suferit şi el unele modifi-
cări în structura planului de învăţământ şi a disciplinelor predate. Prezenta 1u-
crare se adresează tuturor studenţilor din domeniul ingineriei geodezice, speci-
alizarea Măsurători Terestre şi Cadastru dar în primul rând studenţilor Facultă
ţii de Geodezie din cadrul Universităţii Tehnice de Construcţii Bucureşti. Evident,
ea poate fi utilă şi studenţilor din cadrul altor facultăţi care au ca obiect de stu:
diu măsurătorile terestre, precum şi specialiştilor cu preocupări în domeniul
geodeziei.
În Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Geode-
zie, disciplina "Bazele geodeziei fizice" este studiată pe două semestre. Lucrarea
de faţă cuprinde noţiuni din bazele geodeziei fizice care sunt studiate în partea
a doua. În prima parte, neprezentată în lucrare, sunt abordate probleme cu pri-
vire la: locul Pământului în cadrul sistemului Solar; mişcarea de rotaţie şi de re-
voluţie a Pământului; atmosfera terestră; elemente de oceanografie; precipita-
ţii; elemente de hidrografie; elemente de meteorologie; climă; soiuri şi vegeta-
ţie; relief; noţiuni de seismologie şi vulcanologie.
Partea a doua, din bazele geodeziei fizice, prezintă noţiunile de bază ab-
solut necesare înţelegerii fenomenelor care au loc în procesul de măsurare şi a
modelelor utilizate pentru aproximarea Pământului atât din punct de vedere
fizic cât şi geometric. De asemenea sunt prezentate principalele sisteme de alti"
tudini utilizate în lume, având în vedere legătura care există între altitudine şi
gravitate.
Bazele geodeziei fizice sunt continuate cu "Geodezie fizică" , destinată
celor care vor să aprofundeze studiul ei, unde sunt prezentate: principiile de
determinare a câmpului gravităţii; cunoaşterea unor instrumente şi metode de
măsurare şi prelucrare a mărimilor care caracterizează câmpul gravific; modul
de aplicare a unor reduceri şi anomalii ale gravităţii cu utilitate în aplicaţiile ge-
Baze/e Geodeziei Fizice
PREFATĂ
CUPRINS
PREFAŢĂ ........................................................................................................................................................ I
CUPRINS ...................................................................................................................................................... m
LISTA FIGURILOR..................................................................................................................................... V
t. STRUCTURAPĂMÂNTULUI ............................................................................................................... J.I
1.1. INTRODUCERE ........... .. .......................................................................................................................... 1. 1
1.2. PMIĂNTUL DIN PUNCT DE VEDERE FIZIC ............................ ........ ............................ ............. ................... 1.4
1.3. Smt:CTURA!l\TERNAAP,\MANTIJLUI... .................. ....................... ........ .... ............................ ................ 1.5
1.3.a. Straturile interioare ale Pămâlltuluifuncjie de compozitia materialelor compone/lte ....................... 1.6
1. 3.b. Straturile interioare ale Pămâlltului funcJjiL!fg_ proprietăjile mecanice ale materialelor componente J. 7 _
1.4. STRUC11JRAE:\"TERNĂAPAMĂNTULUI .......... ..................... ........ ............................................................ 1.8
1.5. TEORIADERIVEICONTINENTELOR ........ ......... ........................................................ ............................... 1.11
2. GRAVITATEA ŞI POTENŢIALUL E l .................................................................................................. 2. 1
2. 1. INTRODUCERE .. ........................ ................................................................................................... .......... 2.1
2.2. SISTEME DE COORDONATE t.rriLIZATE IN GEODEZIA FIZICĂ ....... ......................................... .............. ........ 2.2
2.2.a. Sistem cartezian tridimensional de coordonate ............................................................................... 2. 2
2.2.b. Sistem natiirai de coordonate ......................................... ................................................................ 2.3
2.2.c. Sistem sferic de coordonate ...................... ...................................................................................... 2.-1
2.2.d. Sistem de coordonate e/ipsoidale-armonice .................................................................................... 2.5
2.3. GRAVITAŢIA, FORŢACENTRIFUGĂGRAVlTATEA .................................................... ................................. 2.7
2. 3.a. Gravitatia ...................................................................................................................................... 2. 7
2.3.b. Forta centrifugă ................................................................................................. .......................... 2.13
2.3.c. Gravitatea.................................................................................................................................... 2.15
2.4. POTENŢIALULGRAVITĂŢ!l .................... ...................... ......................... ................................................ 2. 17
2.-l.a. Câmpde forje .......................................... ...................................................... ............... ............... 2.17
2.-l.b. Potentialul gravitajional............................................................................................................... 2.18
2../.c. Potenjialul forjei centrifuge .......................................................................................................... 2. 21
2.-l.d. Potenjialul greutăfil ..................................................................................................................... 2.22
2 .5. POTENT!f\LUL DE ATRACTIE AL UNOR CORPUIU SIMPLE ......................... ........... .... ........................ ......... 2.23
2.5.a. Potenjialul de atracJie a rmui strat sforic ...................................................................................... 2.2-1
2.5.b. Porenjialul de arracjie al unei sfere .............................................................................................. 2.26
2.6. ECUAŢIILE DIFERENŢIALE LAPLACE-POISSON ....... ....... ..................................... .................................... 2 .28
2.6.a. Laplacianul câmpului grm•ilajional .............................................................................................. 2.29
2.6.b. Laplacianul câmpului gravilă}ii .................................................................................................... 2.32
2 .7. FUNCŢII AR!>IONICE. POLINOAMELEGENDRE ............. .. ........................................ ..................... ... ....... .. 2 .33
2.7.a. Funcjil armonice .......................................................................................................................... 2.33
2. 7.b. Polinoame Legendre..................................................................................................................... 2.3 7
2 .8. SUPRAFEŢE DE NIVEL ŞI LINII DE FORTĂ ....... ....... ................... .. ........ ........... .................. ............. .......... 2.38
2.8.a. Suprafete de nivel.. ................... ......... ................................. ....... ........ ............................... ....... .... . 2.38
2.8.b. Curbura suprafofelor de nivel şi a liniilor jirelor cu plumb ........................................................... 2.-I.J
LISTA FIGURILOR
Figura 1.1. Structura Pământului.................................................................................. 1.5
Figura 1.2. Structura internă a Pământului ................................................................... 1.6
Figura 1.3. Structura exterioară a Pământului. ............................................................ 1.9
Figura 1.4. Teoria driftului continentelor (după Alfred Wegener)...............................1.11
Figura 1.5. Lanţurile muntoase de pe fundul oceanelor şi zonele de subducţie ......... 1.12
Figura 1.6. Distribuţia pe suprafaţa terestră a cutremurelor (stânga) şi a vulcanilor
(dreapta) ......................................................................................................... 1.13
Figura 1.7. Limită divergentă ....................................................................................... 1.14
Figura 1.8. Limită de convergenţă crustaoceanică-crustă continentală .................... 1.15
Figura 1.g. Limită de convergenţă crustă oceanică-crustă oceanică .......................... 1.15
Figura 1.10. Limită de convergenţă crustă continentală-crustă continentală ............. 1.16
Figura 2.1. Sistem de coordonate cartezian tridimensional......................................... 2.2
Figura 2.2. Sistem natural de coordonate.................................................................... 2.3
Figura 2.3. Coordonate sferice ..................................................................................... 2.4
Figura 2.4. Coordonate armonice elipsoidale (sus- vedere frontală; jos- vedere aeriană)
.......... ............................................................................. ........................ .......... 2.5
Figura 2.5. Forţa de atracţie dintre două corpuri......................................................... 2.8
Figura 2.6. Forţa de atracţie ...................................................................................... 2.10
Figura 2 .7. Componentele forţei elementare de atracţie ........................................... 2.12
Figura 2.8. Forţa centrifu gă ........................................................................................2.14
Figura 2.g. Gravitatea ................................................................................................. 2.15
Figura 2.10. Punctul atras exterior stratului sferic ..................................................... 2.24
Figura 2.11. Punctul atras exterior sferei .................................................................... 2.26
Figura 2.12. Punctul atras interior sferei .................................................................... 2.27
Figura 2.13. Legătura dintre coordonatele sferice şi cele rectangulare ..................... 2.34
Figura 2.14. Armonica sferică zonală - !lli( t) ............................................................... 2 .38
Figura 2.15. Geoldul global ......................................................................................... 2.40
Figura 2 .16. Suprafeţe de nivel ...................................................................................2.41
Figura 2.17. Suprafeţe de nivel şi linii de forţă ........................................................... 2.42
Figura 2.18. Curb ura unei curbe ................................................................................. 2.44
Figura 2.1g. Sistem de coordonate local .................................................................... 2.45
Figura 2.20. Curbura unei curbe de un azimut oarecare ............................................ 2.46
Figura 2.21. Definiţia curburii medii ............................................................................ 2.49
Figura 2.22. Punctul atras este exterior maselor sursă .............................................. 2.54
1. STRUCTURA PĂMÂNTULUI
1.1. Introducere
Una dintre problemele fundamentale ale geodeziei este,
după cum se cunoaşte, determinarea formei şi dimensiunilor Pă
mântului. Acest lucru poate fi realizat, în principiu, prin trei meto-
de care nu pot fi însă separate distinct:
~ Metode geometrice. Cu aceste metode se ocupă geodezia
elipsoidală sau geodezia matematică şi constau, în principal,
din efectuarea de măsurători de arce de meridian şi paralel şi
apoi din măsurători complexe în reţele geodezice;
~ Metode astronomo=geodezice şi satelitare cu care se ocupă
geode~ia cu sateliţi şi astronomia geodezică;
~ Metode fizice. Cu aceste metode se ocupă geodezia fizică,
elementele de bază necesare înţelegerii fenomenelor fizice
care trebuie luate în considerare în metodele de determinare
a formei şi dimensiunilor Pământului vor fi prezentate în con-
tinuare.
Bazele metodelor dinamice de determinare a formei şi di-
mensiunilor Pământului au fost enunţate pentru prima dată de că
tre Clairaut în cartea sa" Teoria figurii Pământului" (1743).
De-a lungul timpului, tehnicile de măsurare s-au îmbunătă
ţit într-un ritm accelerat şi datorită faptului că geodezii au devenit
tot mai conştienţi de modificările dinamice care au loc atât în inte-
riorul cât şi în exteriorul Pământului. Pe de o parte, aceste modifi-
cări, cum ar fi modificarea poziţiei axei de rotaţie a Pământului,
mişcările crustale locale şi globale, etc., conduc la modificări în ob-
servaţiile geodezice şi eventual în forma şi dimensiunile Pământu
lui. Pe de altă parte, teoriile geodezice şi tehnicile speciale de mă
surare s-au dovedit a fi foarte uşor de folosit în monitorizarea - şi
prin urmare un ajutor în explicarea - multor procese şi fenomene
dinamice. Ca ştiinţă interdisciplinară care s-a dezvoltat în ultima
perioadă, geodinamica a devenit o parte importantă a ştiinţei nu-
mită geodezie. Acest lucru face ca geodezia să fie plasată în dame-
puse unul lângă altul (în acelaşi recipient). Toată lumea ştie că pe-
traiul pluteşte deasupra apei şi că între ele există o limită datorată
compoziţiei diferite a celor două materiale, aşa numita limită com-
poziţională. Continuarea studierii structurii interne a Pământului a
condus la concluzia că există şi o limită mecanică între cele două
materiale, limită care nu este dată de compoziţia materialelor ci de
modul cum acestea sau format (starea lor). Continuând cu exem-
plul anterior, se poate afirma că atât petrolul cât şi apa sunt lichide
deci au aceleaşi proprietăţi mecanice. În loc de petrol şi apă se
consideră acum alte două materiale care au aceeaşi compoziţie,
cum arfi apa şi gheaţa. Deşi au aceeaşi compoziţie, apa este un flu-
id care are anumite proprietăţi mecanice în timp ce gheaţa este so-
lidă şi, evident, are alte proprietăţi mecanice.
ASTENOSI'ERA
un
___ __,!•
j
~-=------~--~~--~--=-
Posibile eplcentre .te cutremwelor
1
2. GRAVITATEA ŞI POTENŢIALUL El
2.1. Introducere
Din analiza structurii interne a Pământului se poate observa
că densitatea materialelor componente variază foarte mult şi că cu
cât ne îndepărtăm de suprafaţa terestră către interior determina-
rea unor valori ale densităţii se face numai pe baza unor supoziţii.
Pentru geodezia fizică, de o deosebită importanţă este determina-
rea unei densităţi medii a întregii scoarţe terestre (considerată a
avea, pentru majoritatea calculelor care intervin în geodezia fizică,
când forma Pământului este considerată a fi cea a unui elipsoid,
valoarea de 5.52 g/cm ) deoarece această valoare influenţează
3
·--
--- -
mărimea corecţiilor de reducere a gravităţii.
1 in aceastl! figurl! se prezlnt:l! o modalitate de a defini coordonatele geografice •1> şll1 prin Intermediul unei sfere
unitate cu ces1trul in P. linia PN paralel:! cu axa de rota~le a Pl!mllntulul, planul GPFperpendlcular pe ea şi paralel
cu planul ecuat:orlal; nun vector unitar in lungul liniei firului OJ plumb; planul NPFin planul merldlanulul punctului
Pşl planul NPGparalel cu planul merldlanulul Greenwtch.
Bazele Geodezlei Fizice 2. 3
Gravitatea şi potenţialul el
1
Trebuie precizat eli prtn rai!! vectoare trebuie sa se înţeleag~ o denumire standard şi nu un vector.
2.4 Bazele Geodeziei Fizice
Gravitatea şl potenţialul el
geocentrică(L)'.
Figura 2.4. Coordonate armonice e/ipsoidale (sus- vedere frontală; jos- vedere
aeriană)
1 Alei trebuie not<lll! diferenţa ronceptuall! dintre longitudinea geograflc.ll şilongitudinea geocentrlc.ll.
Bazele Geodezlel Fizice 2.5
Gravitatea şi potenţialul el
Deoarece Pământul este aproximat de cele mai multe ori
cu un elipsoid de revoluţie este de aşteptat ca armonicele elipsoi-
dale să fie mult mai potrivite. Atât armonicele sferice cât şi cele
elipsoidale pot fi utilizate pentru orice corp atractiv (în ceea ce pri-
veşte forma sa) dar cu precizarea că armonicele elipsoidale sunt
mai complicate, motiv pentru care ele sunt utilizate pentru pro-
bleme speciale cum ar fi calculul riguros al gravităţii normale.
Într-un sistem rectangular de coordonate punctul (Pare co-
ordonatele X 'Y, Z. Se duce prin punctul c1'suprafaţa unui elipsoid
de revoluţie a cărui centru este originea O, axa sa coincide cu axa
Z şi excentricitatea sa liniară este o valoare constantă P.. Coordo-
nata 6 este semiaxa mică a acestui elipsoid, 8 este complementul
!atitudinii reduse pa punctului c:Pcu privire la acest elipsoid (Figura
2.4) şi L longitudinea geocentrică .
Legătura dintre coordonatele elipsoidale 6, 8, L şi coordo-
natele rectangulare X 'Y, Z, considerând că .Jb + E este semiaxa
2 2
1
"Punct material" este o conven~le lntrodus1! pentru a Indica faptul el! acesta, punctul material, are dimensiuni
neglljablle faţa de dimensiunile altor sisteme cu care este in leg1!turtl.
Bazele Geodez/e/ Fizice 2.7
Gravitatea şi potenţialul el
----------=:!·------
12 21 m 2
1 Corp cu "masl! egall! cu unitatea" sau "masl! punctirorma• este, de asemenea, o noţiune conven~onall! utlllzatl!
pentru a arl!ta d! acel corp are masa neglijabila in comparaţie cu masa corpurilor cu care este în legl!turl!.
Bazele Geodezlel Fizice 2. 9
Gravitatea şi potenţialul el
aproximativă pentru calculul forţei de atracţie exercitate de Pă
mânt asupra unui punct material situat pe suprafaţa acestuia:
GM
(2.3) F=--
R2
Semnul "-" (minus) din relaţia de mai sus apare datorită
unei convenţii care stabileşte că pentru forţele de atracţie să se ia
semnul"- 11 iar pentru cele de respingere semnul"+".
Dacă
pentru masa Pământului se consideră valoarea de
5.9742* 10 Kg, pentru constanta atracţiei universale valoarea pre-
24
Z(CIO}
1
Aceastll valoare a constantei gravltaţlonale geocenb1ce conţine şi valoarea datorati! atmosferei. în aceastl! rela-
ţie,
ca şi in cea care expr1mll valoarea lui G, valoarea precedatl! de semnul :!: exprim:! gradul de Incertitudine sau
abaterea standard sau eroarea standard.
2.10 Bazele Geodeziei Fizice
Gravitatea şi potenţialul el
(2.4)
- dM-
dJ=-G-, 10 ,.
reprezintă expresia forţei elementare de atracţie dintre cele două
corpuri considerate, în care
~ ~ este versorul direcţiei care uneşte cele două corpuri.
Prin versorul unui vector se înţelege un vector auxiliar
având aceeaşi orientare ca şi vectorul al cărui versor este
şi modulul - valoarea numerică - egal(ă) cu unitatea.
-
df
- v2 -
q= m-r0 ,. 1
p
1
În cazul Pl!mântulul, viteza medie unghlularll este ro =7 292 115·10'11 rad/s.
2.14 Bazele Geodeziei Fizice
Gravitatea şi potenţialul el
nate se pot determina cu relaţiile:
2.3.c. Gravitatea
(2.11) g=F+ij .
Comparând şi analizând relaţiile (2.7) şi (2.9), care exprimă
forţa de atracţie şi, respectiv, forţa centrifugă, se poate observa că
aportul cel mai important în forţa greutăţii îl aduce forţa de atrac-
ţie terestră, care este mult mai mare în raport cu forţa centrifugă.
Direcţia vectorului gravităţii este aceeaşi cu direcţia firului
cu plumb sau verticala locului.
Gravitatea este caracterizată prin acceleraţia pe care o ca-
pătă un corp ce cade în mod liber. Ca unitate de acceleraţie, în sis-
temul CGS, se utilizează, în memoria lui Galilea Galilei, gatul (acce-
leraţia care transmite masei de 1 gram forţa de 1 dyn')
1 gal= 1 cm·s·2•
Deoarece între valoarea minimă a acceleraţiei gravităţii ca-
=
re este la ecuator (gecuator 978 gal) şi valoarea maximă de la pol
=
(gpol 983 gal) există o diferenţă doar de 5 gal şi pentru că accele-
raţia gravităţii se determină cu O· precizie ridicată, în mod curent,
se utilizează miligalul ca unitate de măsură.
1 mgal = 0.001 gal
În unele lucrări, în care se utilizează instrumente de mare
precizie pentru determinarea acceleraţiei gravităţii, se utilizează ca
unitate de măsură microga/u/.
1 ).!gal = 0.001 mgal = 0.000001 gal
Având în vedere relaţia de definiţie a gravităţii (2.11), com-
ponentele acesteia pe cele trei axe de coordonate se pot determi-
na cu relaţiile:
V 1
1
1 dyn =10' 5 N = 1.02·10.;; kgf.
2.16 Bazele Geodeziei Fizice
Gravitatea şi potenţialul el
(2.12) V=GdM
1
Pentru a demonstra că această funcţie scalară reprezintă
potenţialul gravitaţional este necesar să se calculeze derivatele
parţiale ale funcţiei care trebuie să fie egale cu componentele for-
ţei de atracţie pe cele trei axe de coordonate. În acest scop se con-
sideră un corp de masă elementară d911- numit şi masă atractivă
sau sursă - şi un punct de masă punctiformă - numit şi masă atrasă
- situat la distanţa {unul de celălalt (Figura 2.6). În demonstraţia
care urmează se ţine cont de faptul că, în sistemul de coordonate
cartezian considerat, lungimea {este exprimată în funcţie de aces-
te coordonate:
2
(2.13) 1=J(x-a) 2 +(y-b ) +-(=-if .
În raport de axa OX, derivata parţială este:
ov =-GdM oi
ox e ox ·
Din relaţia (2.13) se calculează derivata parţială a distanţei
în raport de aceeaşi coordonată:
oi x-a
OX =-~-,
rezultând în final
av =df
OX X
av
-=dfr·
oy
av =dfz
oz
Ceea ce trebuia demonstrat a fost demonstrat deci se poa-
te spune acum că într-adevăr funcţia V se numeşte functie poten-
ţială sau potentialul de atractie, ea având derivatele parţiale în ra-
port cu coordonatele punctului 'Patras egale cu componentele for-
ţei de atracţie pe cele trei axe de coordonate.
V=GM.
R
Dacă
se consideră că punctul P, situat pe suprafaţa teres-
tră, este atras nu numai de punctul )l cu masa elementară d:M ci
de mai multe corpuri cu masele elementare m1, m2, ..., m.., atunci
potenţialul de atracţie al sistemului este suma contribuţiilor indivi-
duale, deci:
dV =F
ds '
se poate observa că valoarea diferenţialei potenţialului de atracţie
după o direcţie oarecare ds este numeric egală cu proiecţia forţei
de atracţie după acea direcţie.
(2.19) Q ;; ~2 (x2+ y1 ).
Această relaţie reprezintă funcţia potenţială a forţei centri-
fuge .
Într-adevăr, dacă se calculează derivatele potenţi a lului for-
ţei centrifuge în raport cu coordonatele punctului se obţin aceleaşi
rezultate ca şi cele din relaţiile (2.10):
iO ;; xar' = q .
--=-
ax .\
iO ,
(2.20) ~ = yar =qr .
iO
el =0=qz
Bazele Geodeziel Fizice 2.21
Gravitatea şi potenţialul el
Vf-=[i~+ j~ +k~]f
Lax ay az
2. Divergenta. Divergenţa unui câmp vectorial v=iv1+jv2+kv3 este
definită ca produsul scalar dintre operatorul gradient şi funcţie.
't "sinE>
{2.27) V."al-<.xt =2nGpv~drf-- d8 .
r, o 1
Distanţa de la punctul atras la elementul sursă (punctul
atractiv) poate fi calculată cu ajutorul relaţiei :
(2.28) 12 = D 2 + r 2 - 2DrcosE>,
prin diferenţiere obţinându-se
2/dl =2Drsin E>dE>
sau, dacă se grupează convenabil,
sinE>·dE> dl
--!- -
= Dr
Dacă pentru ultima integrală din relaţia (2.27) se face
schimbarea de variabilă de mai sus atunci noile limite vor fi (a se
vedea relaţia (2.28)):
pentru E> = O ~ l = D - r
pentru 8 = 1t ~ l =D + r
Având în vedere această schimbare de variabilă şi faptul că
distanţa (]){coordonata Z a punctului atras) este constantă, expre-
sia potenţialului de atracţie al stratului se poate scrie sub forma:
} r~ D+r
V.srrat-c.rt =2nGp-frdr
D Jdl
'i D-r
~ (rz -1;
4 3 3
V.rrat-. = ).
(2.31)
t
r
(2.32)
Vsftm-int -V'
- sfora- c= +V'
.ttraJ.-int
este scalarul
n2 - al ... 8 2. .. 02 ...
v .. . - a/ + 0'2 + &2
se numeşte operator Laplace sau Japlacian şi se notează cu !)",
Pentru simplificarea scrierii, de multe ori se utilizează nota-
ţiile:
oW2
oW
2
oW
2
V.= GfffdM.
V 1
Componenta pe axa X a forţei de atracţie exercitată de ma-
sele sursă se poate determina utilizând prima relaţie din expresia
(2.15):
F.r =; = -Gf[f(x-a)l-3dM
Aceasta înseamnă că
ov; =- ----'---
-
4tzGpr â
& ---- 3 &
dar ţinând cont de expresia primei derivate a lungimii rîn raport de
-t
â'
-
x-a
=--
r
se deduce relaţia
ov; = _ 4tzGp(x- a)
& 3
În continuare, se determ ină derivata de ordinul doi în ra-
port de axa OXrezultând următoarea expresie:
azv = -4tzGp
__1 --
&2 3
În mod asemănător se obţin şi formele derivatelor de ordi-
nul li în raport cu axele de coordonate aYşi OZ .
ifV 4tzGp
- -' = - --
0'2 3
azv:
4tzGp
--=---
&2 3
Prin adunarea celor trei relaţii de mai sus va re zulta
(2.37) V' 2 V: =-4tzGp.
Bazele Geodeziei Fizice 2. 31
Gravitatea şi potenţialul el
Ecuaţia (2.37) reprezintă ecuatia Poisson şi ea arată că
n2 82... 82... 82 .. .
V =- -
2 +--+--
2 2
"' 8x 8y 8z
se numeşte operator Laplace sau /aplacian şi se notează cu 11.
2
(!)=
t
- f +3(x-aY. ~(!)= - f +3(y-by. ~ (!)= -/ +3(z-cY.
r ' 0' r '
2
1 r ' & 2
1
2
Termenul în dr2 :
(sin 2 0 cos! L + sin 2 0 sin 2 L + cos 2 0 }ir =dr
2 2
Termenul în d0 2 :
r 2 (cos 2 8cos 2 L + cos 2 E>sin! L +sin 2 e}ie! = r 2d8 2
2
Termenul în dL :
1 d"
P 11
(t) = Pn ( case)= --(t
2" n!dt"
2
-1)"
Reprezentarea geometrică a funcţiilor armonice sferice es-
te valoroasă. Armonicele cu m=O, adică polinoamele Legendre,
Suprafaţa terestră
(suprafaţa fizică a Pământului)
dW dW
(2.47) - - =g sau dW=-g·dh sau dh=- - .
dh g
Bazele Geodeziei Fizice
Gravitatea şi potenţialul ei
Ultima din relaţiile (2.47) indică faptul că, în diferit e
puncte, distanţele dintre două suprafeţe de nivel (a se vedea şi Fi-
gura 2.16) nu sunt egale ci sunt invers proporţi onale cu forţa greu-
tăţii ce acţionează asupra acestor puncte. Aceasta înseamnă că la
pol, unde greutatea are o valoare maximă, suprafeţele de nivel se
apropie iar la ecuator, unde greutatea are o valoare minimă, su-
prafeţele de nivel se depărtează. Concluzia logică ce poate fi t rasă
este aceea că
- Suprafeţe de nivel
W-constant
Figura 2.17. Suprafeţe de nivel şi linii de forţă
O altă proprietate importantă a suprafeţelo r de nive l este
aceea că ele sunt suprafeţe continue care se acoperă complet una
pe alta.
Liniile care intersectează suprafeţele de nivel sub ungh iuri
drepte, linii ce sunt puţin curbate, se numesc linii de forţă (Figura
2.17) sau linii ale firelor cu plumb.
1
Produsul scalar a doi vector1 a şi b este definit ca fiind JaJ.JbJ.cose<, unde e< este unghiul dintre cel doi vectori
Bazele Geodezlel Fizice 2-43
Gravitatea şi potenţialul el
finit şi scopul principal al geodeziei fizice şi anume acela de a de-
termina suprafeţele de nivel ale câmpului gravific al Pământului.
Cu aceeaşi semnificaţie dar formulat într-un mod mai abstract,
unul dintre scopurile geodeziei fizice este determinarea funcţiei
potenţial 'VV(~ y, z). Acest scop al geodeziei fizice a fost precizat de
Bruns (1878) şi este relativ uşor de înţeles: dacă potenţialul este
dat ca o funcţie de poziţie, adică de coordonatele ~ y, z, atunci se
pot cunoaşte toate suprafeţele de nivel, inclusiv geoidul, prin in-
termediul ecuaţiei (2.45).
Po
~-llx
- ·Y=j(r)
dz (dz) +
W:\.T + 2W:rz d.x + Wzz dx
2
d z
Wz dxz
2
=O'
Bazele Geodeziei Fizice 2.45
Gravitatea şi potenţialul el
în care s-au făcut următoarele notaţii (pentru derivate parţiale)
w =ow·w =a~w
X 0x ' .I'Z OxOz •
în continuare se face următorul raţionament:
~ Deoarece axa X este tangentă la curbă în punctul Pa atunci
d~ = O în Pa şi deci
d2z w_'-,.
dx2 =-w-·z
~ Deoarece axa Z este verticală, fiind şi direcţia pe care se mă
soarăaltitudinile, şi cunoscând relaţia de determinare a gra-
vităţii g =- bW rezultă că
Oh
bW bW
wz= & = Oh =-g
şi deci relaţia (2.51) devine:
(2.52) K - w_t'"\'
~--.
g
Această valoare extremă a curburii corespunde pentru azi-
mutul a= O.
(2.53) K =Wrr
-
"
g 1
Xo = Yo = Zo = O;
~ punctele cpo şi 'Ro (Figura 2.20) sunt pe aceeaşi suprafaţă de
nivel deci au acelaşi potenţial:
W(x , y , z) = W(x0 ,y0 , z 0 ),
atunci rel aţia (2.54) va avea următoarea formă:
(2.56) z = 2~ (w.ax 2
+ 2W.."xy + W:yl).
Dacă se exprimă coordonatele ;c, yîn funcţie de distanţa (/)
şi de azimutul astronomic a
x=Dcosa ; y=Dsina
relaţia (2.56) se poate scrie sub forma:
~ = ..!.(w_\., cos 2
a+ 2W.\T sin a cos a+ Wrr sin! a).
a g
Prin particularizări, pentru a= 0° şi, respectiv, a = 90°, în
relaţia de mai sus, se obţin valorile extreme ale curburilor repre-
zentate de relaţiile (2.52) şi, respectiv, (2.53).
Curbura medie a suprafeţei de nivel în punctul <Pa (~igura
2.21), definită ca fiind media aritmetică a curburilor curbelor care
conţin două plane reciproc perpendiculare ce intersectează supra-
faţa după normală, se va nota cu J şi se determină cu relaţia 1 :
1
Semnul minus (-) este o rnnventle.
Bazele Geodeziei Fizice
Gravitatea şi potenţialul ei
deci
w __ag __ ag
zz - âz- Bh
Dacă se au în vedere toate cele de mai sus, se obţine ex-
presia dedusă de Bruns (1878) care exprimă mărimea qradientului
vertical al gravitătii în funcţie de curbura medie a suprafeţei de ni-
vel:
W =U, + ~.1 •
Într-o primă aproximare se poate considera că Pământul
are forma unei sfere, în următoarea aproximaţie se poate conside-
ra un elipsoid de revoluţie şi aşa mai departe. Forma unanim ac-
ceptată în momentul de faţă pentru aproximarea formei Pământu
lui este elipsoidul de revoluţie. Deşi Pământul nu este aproximat
perfect de elipsoid, câmpul gravităţii elipsoidului este de o impor-
tanţă practică fundamentală pentru că el este uşor de tratat ma-
tematic şi pentru că abaterile câmpului real al gravităţii de câmpul
elipsoidal 11 normal" sunt atât de mici încât ele pot fi considerate li-
niare. Împărţirea câmpului gravitaţii terestre într-un câmp 11 nor-
mal" şi, o parte mult mai mică, numită câmp "perturbator" simpli-
fică foarte mult problema determinării lor, în caz contrar problema
fiind foarte greu de rezolvat.
Prin urmare considerăm că figura "normală" a Pământului
Bazele Geodezlel Fizice
Gravitatea şi potenţialul el
este un elipsoid de nivel adică
un elipsoid de revoluţie care este o
suprafaţă echipotenţială a câmpului normal al gravităţii. Această
presupunere este necesară pentru că elipsoidul este forma norma-
lă a geoidului, care este o suprafaţă echipotenţială a câmpului real
al gravităţii. Notând cu V potenţialul normal al câmp ului gravităţii
normale se va vedea că elipsoidul de nivel, fiind o suprafaţă
V=constant, corespunde exact geoidului care este definit ca o su-
prafaţă W-constant.
Ideea de bază este că prin presupunerile asumate avem un
elipsoid care este o suprafaţă echipotenţială a câmpului normal al
gravităţii şi, prin prescrierea masei totale 94., am determinat astfel
complet şi unic potenţialul normal V. Distribuţia detaliată a densi-
tăţii în interiorul Pământului, care produce potenţialul V, este
complet neinteresantă şi nenecesar de a fi cunoscută. De fapt nu
se cunoaşte nici o distribuţie rezonabilă a masei pentru elipsoidul
de nivel. Pizzeti (1894) a utilizat fără a avea succes o distribuţie
omogenă a densităţii combinată cu un strat a-i suprafeţei de densi-
tate negativă, care este cu totul nenatural.
Determinarea potenţialului normal este posibilă plecând de
la principiul lui Dirichlet: potenţialul gravitaţional în afara unei su-
prafeţe S este complet determinat prin cunoaşterea formei geo-
metrice a lui S şi valoarea potenţialului pe S.
ai
U =V +2(xz+ Y2)
Această relaţie poate fi, după cum s-a prezentat, complet
determinată deoarece:
• Forma elipsoidului de revoluţie este dată prin semiaxe-
le sale a şi 6 cunoscute;
• Se cunoaşte masa totală 94. egală cu cea a Pământului;
• Se cunoaşte viteza unghiulară ro
l
Gravitatea şi potenţialul el
mal al gravităţii iar potenţialul său potenţial normal. În locul sfero-
idului de nivel rolul de suprafaţă normală este atribuit elipsoidului
de rotaţie. Datorită acţiunii forţei proprii de atracţie şi a rotaţiei în
jurul axei sale mici se formează un câmp normal al gravitătii sau
câmp gravific normal sau câmp normal.
J =.!.(_1 + _!_)
2 M N'
în care :M şi .Wsunt razele de curbură principale: :M este raza de
curbură a elipsei meridiane iar .W este raza de curbură a primului
vertical sau marea normală.
V=GfffdM,
,, 1
care exprimă potenţialul de atracţie al Pământului în cazul când
punctul atras este exterior acestuia şi în care, pentru uşurarea scri-
erii, s-a renunţat la utilizarea indicelui inferior care indica faptul că
punctul atras este exterior, este impracticabilă. Din această cauză,
se caută o altă formă pentru această ecuaţie, formă care să poată
fi utilizată în prelucrările curente. Pentru aceasta se începe cu dez-
voltarea funcţiei armonice 1/1_ în funcţii armonice sferice (poli-
noame Legendre).
z.
·-
·-- ,CJ!(~y,z; r, 8 ,L)
''
z ''
[ :'
''
4wra,6,s)
1
1
1
' ,
1 ,
1 ,
.... 1 1
.. ~ 1 , ..
·---··--------------------~~
X
Figura 2.22. Punctul atras este exterior maselor sursă
Deoarece punctul atras este exterior maselor sursă atunci
1
Originea sistemului (a) in centrul de m~ al Pl!mântulul, axa X pe direcţia meridtanulul mediu Greenwich, axa z
aproximativ ldenllca cu axa medie de rotaţie a Pl!mânllllul;
2.54 Bazele Geodeziei Fizice
Gravitatea şi potenţialul el
-1 =- ' 2tJ.L)-~z.
1(1+ r-
1 r
Din relaţia de m~n-us, printr-o dezvoltare în serie de puteri •
ale lui t se deduce:
dM r' r' 2 2
3 (3cos "P -l)d.M +
W =GfJf-+GJff2cos"'!dM +Gfff-
v r ,. r ,. 2r
r'
(2.66) 11 =GJJJ-zcos"Pd.M,
,. r
(2.68) I o =GM •
r
Dacă vectorii r(x,y,z) ş i r'(a, b, c) sunt exprimaţi funcţie
de cosinusurile directoare, deci r(~, Y, !._)şi, respectiv,
r r r
r•(!!..., !!_, ~), atunci cosinusul unghiului dintre cei doi vectori se
r' r' r' ----
poate determina cu relaţia:
sau
fff adM = fffbdM = Jff cdM = O,
V V V
deci
(2.69) 11 =0.
în continuare se calculează integrala 12 • Pentru inceput se
determină
-r'
1
(
r - l) =
3 cos·'uJ r'- (3(ax+by+ezY 1] =1-
1
p(ax+ by+ez)2-r,,-,.-·}
2r3 2r3 r'1 r1 2rs
Având în vedere situaţia considerată :
r 1
=X + y + z
1 1 2
şi, respectiv, r' 2 = a 2 + b2 + e 2
şi că
- b -x· b~ ~ ?
-z· - e· x· - e y· - e· z·~ 2 , • ,
=
=x (2a -b -e )+ y (2b -e -a )+z 1 (2e 1 -a 1 -b 2 )+
1 1 1 1 1 1 2 1
V
2 2 2
V
2 1
-c -a
2
}1M +z IJJ{2c
1
,.
2
-a 1 -b
2
';JM}
Dacă
se introduc momentele de inerţie principale în raport
cu axele de coordonate
A= fff(b +e }1M; B
1 2
= fff(a 1 +c1 }JM; C = fff(a 1 +b 2 }1M;
V V V
W = GM +_Q_{x 2
(B+C-2A)+ y 1 (A+C-2B)+z 2 (A+B-2C)}+
r 2r 5
OJ2 "' r'"
+-(x 2 + i)+ L:GJJJ~Pjcosl.PţiM ·
2 11:3 V r
B+C-2A=C-A+B +~(B-A)
2 2
C+A-2B= .C:_A+B -~(B-A).
- 2 2
A+B)
A+B-2C=-2( C - --
2
După efectuarea înmulţirilor şi ordonarea convenabilă a
termenilor, relaţia (2.70) devine:
= ~5 {(C-A;
2
8
12 )(x + i- 2z )+%(B- AXx
2 2 2
- y
2
)}.
Avându-se în vedere că
X
1
+ l- 2z 2 = r (sin e - 2cos e)= r (1- 3cos e)
2 2 2 2 2
y 2 = r 1 sin E>cos2L
2 2
x -
2 =3 ,. r
J
~o
=-1-(c-
Ma 2
A+B)
2
(2.72)
1
J" = -,(A-B)
-- 4Ma-
În cazul corpurilor de rotaţie momentele de inerţie princi-
pale }l şi CB sunt egale. Aceasta însemnă că pentru coeficientul ar-
monie zonal, relaţia (2.72), se obţine expresia
(2.73)
C- A
Jl = - -
2.
Ma
(2.75) U= GM +_Q_(c
3
- AX1-3cos"8)+.!.r 2m2 sin"8,
r 2r 2
relaţie cunoscută ca o dezvoltare a lui Bruns fără termeni în latitu-
dinea L. Corespunzăto r---a<;estei relaţii gravitatea normală (accele- - -
raţia gravităţii calculată) este dată de relaţi a
(2.77) U=
0
~ [1 + i 2
{1-3cos 0 )] +~r2m 2 sin 2
0,
(2.79) U =
•
GM
a
(
2
1 , ,
- 1+-- +-a·ar
2
J,)
'
(2.81)
GM
(2.82) rp =y(l-3JJ.
Turtirea geometrică a sferoidului este dată de relaţia
a-b
(2.83) !=-.
a
Sferoidul de nivel fiind o suprafaţă echipotenţială înseamnă
că potenţialul normal la pol este egal cu cel la ecuator, deci
GM GM GMJ, GMJ, a 2 o/
-----= -+ - +--
b a 2a b 2
sau
2 2
G Ma- b =G M 1 + G M 1 + a
2 2 W
ab 2a b 2
Dacă se ţine cont de relaţia (2.83) rezultă pentru turtirea
sferoidului următoarea formă
2 2
f = bJ + J 2 + a bm
2
2a 2GM
'
iar dacă se iau în considerare aproximaţiile (2.74) şi (2.81) se obţi
ne o relaţie în care turtirea sferoidului este exprimată atât în func-
ţie de elemente geometrice (semiaxa mare) cât şi de elemente fizi-
ce (coeficientul armonie zonal, viteza de rotaţie, constanta gravita-
ţională geocentrică):
2 2r.
în continuare se doreşte determinarea ecuaţiei secţiunii
meridiane a sferoidului Bruns. Pentru aceasta se egalează relaţia
(2.75), care exprimă potenţialul normal, cu relaţia (2.79), care ex-
primă potenţialul normal la ecuator, deci
2 2
GM GMJ, 3GMJ, ' E> r 2 m2 • , GM GMJ, a m
--+ - -cos- .. +--sm- 8• =--+ - +--
r 2r 2r 2 a 2a 2
2.62 Bazele Geodeziei Fizice
Gravitatea şi potenţialul el
G M 12 _ G M 12 = G M 1 2 (_!_ _ .!) =o
2a 2r 2 a r
a-r=acos- e
, (3J,
2+ a3w2M J. 20
Această ecuaţi~~..stacă se are în vedere relaţia care exprimă
turti rea, se mai poate scrie şi sub următoarea formă:
(2.85) r =a(1- f cos 2 e ).
Se caută în continuare determ inarea formei ecuaţiei secţi
unii meridiane a elipsoidului de rotaţie. Pentru aceasta se pleacă
de la ecuaţia elipsei meridiane a elipsoidului de rotaţie scrisă în co-
ordonate carteziene, punctul de deasupra literelor fiind utilizat
pentru a specifica faptul că elementele respective se referă la un
elipsoid de rotaţie cu semiaxele â, 6:
x2 zz
~+--;-:;-- 1 =0 .
a- b-
În ecuaţia de mai sus se înlocuiesc coordonatele carteziene
cu cele polare, legătura dintre cele două tipuri de coordonate fiind
dată de relaţiile
x=tsin0
• 1
Z= rcos0
obţinându-se ecuaţia:
f 2 sin 2 0
- --+
f 2 COS 2
.,
e -1=0
i/ b-
lntroducând turtirea geometrică, relaţia (2.83), se obţine o
nouă formă pentru ecuaţia de mai sus:
Bazele Geodeziel Fizice 2.63
Gravitatea şi potenţialul el
se obţine o relaţie
f =a(l- j cos 2
8 ),
care este asemănătoare relaţiei (2.85), ceea ce arată că, în limitele
neglijării termenilor de ordinul doi ai turtirii, turtirea elipsoidului
de rotaţie este aproximativ egală cu cea a sferoidului Bruns.
GM GM 3GM1 2 3GMJ,
= -2 - - - 2- - 2 2
-+am 2 =
b a b 2a
GM (a-bXa+b) 9GMJ, 2
=-,- - , -+am
a- aa 2a-
Având în vedere, pentru început, relaţia (2.83), care expri-
mă turtirea geometrică, adică
f •r = GMf 3 GM ,
2 -,- -3-J -,-+ao.r 2
• a- 2 a-
şiapoi relaţia (2.81), cu care se aproximează, în cele mai multe ca-
zuri, gravitatea normală la ecuator se obţine următoarea relaţie
pentru turtirea gravimetrică
f + r =~ am 2 .
2 r.
Dacă în relaţia de mai sus se notează
am 2 Forţa centrifugă la ecuator
(2.86) m=-- = - - - - - - - - - - -
r. Gravitatea normală la ecuator '
atunci va rezulta că
r
. + f' = ~m
2 1
- 9GM2J,-cos-o=-
2r
, .a
2 •
,e
3 -3 J 2r cos-.=-3(/ -a - r cos- e
2r. ·
o/) , w
· . (f -aol)
r-r. =2Jy, -3 -
2re
r,cos-, e+aorcos-
, , e,
3a
, ( -3f + -
r-re= r ccos-e -o/ + - -2 f, -) =
+ -aoi
2 Yc Yc cos- 0
=recos-, e [ 2f ( --,--1
1 ) - j .+ aoi
5- -] = .
cos- 0 2 Ye
, ( 2jtan-e-
=recos-e . , f +52
ao/
-)
Yc
Prin neglija rea termenului 2f tan 2 0 şi introducerea turtirii
gravimetrice, pentru gravitatea normală se deduce relaţia:
r-rc=Jr:cos 2
e,
sau, altfel scris
y: Ye( 1 + f' cos
2
0) .
e
Având în vedere că = 90°- cl:l şi că ci> = 8, se obţine relaţia
prin care se poate determina legătura dintre valorile distribuite pe
suprafaţa Pământului şi elementele geometrice, semiaxa mare şi
turtirea geometrică, ale corpului cu care se aproximează s uprafaţa
Pământului (elipsoidul de referinţă) :
y: Yc( 1+ F sin B) .
2
(2.88} 8y = -2y J - 2m 2 •
t3H "
Geoid
Elipsoidul de nivel
1. =.!.(1+e' cos 2 B) .
2
c
Având în vedere că :
~f=a-b
= :
2
} =:>.!. = 1- f
c a
a
e' 2 =a b-~b
2 2
1
=( y-1=(1-ft-I::(1+2f+ ...)-1::2f
1- f
pentru curb ura medie se obţine
- (1 + f +m-2f sm-
y H = r - H2y . , B)+--,
H2 6y
a 2 a-
sau
~=-0.3086 mgallm,
aH
adică gravitatea normală scade cu valoarea de mai sus pentru fie-
care metru.
Tot pentru calculele uzuale, în spaţiul "normal" se poate
utiliza relaţia
Y11 =r - o.3086H
iar în spaţiul real
g 11 :: g -0.3086H
AIG, în 1980, recomandă utilizarea pentru calculul gravităţii
normale la altitudinea J{ următoarea relaţie
y 11 = r[t-(3.1370429·10-7 -1.051194·l0-9 sin 2 B)H -7.2745·10-14 H 2 ]
în care altitudinea se exprimă în metri iar gravitatea normală în
mgali.
2.13.c.1. Geoidul
Aşa cum a fost -~l.Q.~finit în cadrul paragrafului 2.8.a, geoi- _
dul este adesea privit ca fiind o aproximaţie a figurii Pământului . Se
poate observa că geoidul este o suprafaţă definită fizic, este o su-
prafaţă echipotenţială şi reprezintă o destul de bună aproximare
având în vedere faptul că cea mai mare parte din suprafaţa teres-
tră este acoperită de ape (a se vedea definiţiile enunţate).
H
H
Geoid
Eli
3. SISTEME DE ALTITUDINI
·r ·li\' ·r
..!..-- -
CA
1
1
1•;
· ··: ; ;. s . - -··---..=
... t ·~iii:ieiii
'
f ~--
· ---~
- i ......~
-- ..
CB
- - ··- -· - ·-··- · . - .. --· . -- 1. . ... ... .• ·- - - •.
}f.
~-----[------~~~------{------~
1
Notarea cu dh a mal multor diferen~e de nivel nu inseamnl! egalitate el numai faptul el! se determin:! o dlferen~
de nivel prin metoda nlvelmentulul geometric.
Bazele Geodezlei Fizice 3·3
Sisteme de a/tltudlnl
Pe întreaga linie de nivelment (între punctele }1. şi (1? se
poate scrie:
p
WP -WA =-"g·M
L,.. 1
A
(3.2) f
W:~ - WP =- g · dh .
P o(Co=O)
p p
k=i
1
unde gt =2(gH + gt }, dht este diferenţa de nivel măsurată între
două repere de nivelment consecutive iar gt este valoarea măsu
rată a gravităţii până la reperul fi.:. Practic nu este economic şi nici
necesar să se cunoască valoarea gravităţii în toate reperele de ni-
velment de pe traseul considerat ci este necesar ca să se cunoască
această valoare cu o suficientă precizie în câteva repere. La alege-
rea (stabilirea) acestor repere se are în vedere că între diferenţa de
nivel şi precizia valorii gravităţii există o legătură care este în func-
ţie de natura terenului şi variaţiile în câmpul gravităţii.
Fiind determinat ca o diferenţă de potenţial, numărul geo-
potenţial C este independent de traseul urmat pentru legarea
punctului de nivelul !JlMji. Acest lucru este valabil pentru toate_ _
punctele de pe suprafaţa de nivel adică, cu alte cuvinte,
fdC=O.
A
Sisteme de altltudlnl
Media elipsoidulut
(3.4) H D=s:_
--- ro
Împărţirea la constanta aleasă nu face decât să transforme
numărul geopotenţial într-o altitudine pentru că altitudinea dina-
mică nu are o semnificaţie geometrică adică ea nu poate fi repre-
zentată ca o distanţă de la geoid, care reprezintă datumul vertical
în cadrul acestui sistem, la punctul considerat. Această împărţire la
o constantă arbitrară nu face decât să ascundă adevăratul sens f i-
zic al unei diferenţe de potenţial, motiv pentru care, de cele mai
multe ori este preferabil să se utilizeze numerele geopotenţiale în
locul altitudinilor dinamice.
Pentru un punct A de pe suprafaţa terestră, altitudinea di-
namică se determină cu relaţia:
{3.5) H AD= CA 1
r45°
g ·J=r ·JD
atunci din relaţiile (2.59) şi (2.88) se obţine:
(3.9) ag = ar +4;rGp.
ah ah
În condiţiile în care:
• se neglijează variaţia gradientului vertical al gravităţii
normale cu latitudinea;
• se consideră pentru densitate o valoare medie de
p =2.67 g / cm3 ; şi
• G =66.7 ·1 o-9
m3 kg-1s- 2,
numeric, se obţine pentru gradientul vertical al gravităţii valoarea:
IV g O g
0
- Cp
(3.13) H pOR - - 1
gp
1
Indicele Inferior (f? este Utilizat pentru a Indica fapb.JI el! este vorba de linia de fort!! care trece prin punctul P.
3.14 Bazele Geodeziei Fizice
Sisteme de a/tltudlnl
Din relaţia de mai sus rezultă o altă definiţie a altitudinii
ortometrice şi anume:
Altitudinea ortometrică este notată cu H 0 n şi ea se obţine
prin fmpărţirea numărului geopotenţial la valoarea medie a
· gravităţii fn lungul liniei de forţă.
Considerând că punctul Qeste variabil pe linia de forţă din-
tre punct şi geoid, relaţia (3.12) mai poate fi scrisă şi sub forma:
HOR
(3.14) - =-aR
gp 1 JP g ( H QOR ) • d H OR .
HQ o
unde g(Hgn ) este gravitatea reală în punctul variabil Q situat la
înălţimea HgR.
sau
{3.15) gp = gp + 0.0424H~n ,
unde gravitatea g se exprimă în gal iar altitudinea în km şi factorul
0.0424 este calculat pentru o densitate normală de
p = 2.67 glcm3 •
{3.16) _
gp=gp- ( -1 -ar +2trGp ) Hpan .
2 ah
Dacă se utilizează gravitatea medie g, se ţine cont de rela-
ţiile (3.15) şi (3.16) în relaţia de bază (3.13) se obţine aşa numita al-
Bazele Geodezlel Rzlce 3.15
Sisteme de altltudlnl
tltudine Helmert (Helmert, 1890):
HHclmcrt _ Cp
P - g + 0. 0424H~n ,
Pentru calcule mai precise este necesar să se aplice riguros
reducerea Prey, metodă care nu este prezentată în această lucrare.
O altă metodă practică şi precisă a fost dată de
Niethammer (1932). El ia în seamă topografia existentă asumându-
şi numai faptul că gradientul în aer liber este normal şi că densita-
tea în interiorul geoidului este constantă . De asemenea, el consi-
deră că pentru calculul gravităţii medii în interiorul Pământului es-
te suficient să se utilizeze numai două valori şi anume valoarea
măsurată a gravităţii la nivelul punctului Pşi gravitatea g 0 calcula-
tă prin reducerea Prey în punctul Pa care este corespondentul pe
geoid a punctului P, adică
gp=~(gp + ga).
Această aproximaţie presupune o variaţie liniară a gravităţii
g în lungul liniei firului cu plumb, fapt ce poate fi asumat cu sufici-
entă precizie excluzând câteva cazuri extreme.
Su prafaţa t erestră
'~
1
T
Geoid
Jlo
Figura 3.6. Altitudini ortometrice
Pentru aceasta ne imaginăm o linie fictivă de nivelment ca-
re leagă punctul Au de pe geoid cu punctul jf_ de la suprafaţa tere-
nului în lungul liniei de forţă. În acest caz diferenţa de nivel măsu
11
rată va fi chiar altitudinea ortometrică H~ :
A,_.
Llfl.'\;71-=
H OR
.4 1
şi deci
H AOR -
HD s:D
A = - u .-toA
OR HD s: D
H B - B =- u B0 B
sau
d
A I. OR
Llfi,W =Llfl,liJ + Us:OR
A ,_.
AB 1 Un e
s:OR
U AB = s:DU _.I B + Us:D
AoA -
s: D
U BoB
în care indicii inferiori indică unităţile de măsură iar d'){ este eroa-
rea în altitudinea H~R cauzată de o eroare dg în gravitatea medie
g. Pentru o valoare a altitudinii de 1 km rezultă, din relaţia (3.20)
că eroarea în altitudine este aproximativ egală cu eroarea în gravi-
tatea medie ceea ce înseamnă că o eroare de 100 mgal făcută în
calculul gravităţii g modifică o înălţime de 1 km numai cu 10 cm.
În continuare se doreşte deducerea influenţei unei erori
efectuate la calculul densităţii în determinarea gravităţii medii.
Pentru aceasta se diferenţiază relaţia (3.16) şi prin omiterea sem-
nului minus se obţine:
dg=2;r ·G·H · dp.
Pentru o valoare a altitudinii de 1 km şi o. eroare în calculul
Bazele Geodeziei Fizice
Sisteme de altltudlnl
densităţii dp =O.lg 1cm 3 atunci dg =4.2mgal ceea ce va produce
o eroare de 4 mm în altitudinea ortometrică a punctului. Pentru o
eroare în calculul densităţii dp =0.6g 1cm 3 , care corespunde unei
variaţii maxime a densităţii rocilor, întâlnite în mod curent în prac-
tică, se obţine o modificare a altitudinii ortometrice cu 25 mm.
3.4.e. Concluzii
Fiind un sistem de altitudini frecvent utilizat, este intere-
sant să vedem care sunt avantajele şi dezavantaje definirii poziţiei
pe verticală cu ajutorul altitudinii ortometrice:
~ Avantaje:
~ Este independentă de calea urmată pentru efectuarea ni-
velmentului geometric;
~ Este exprimată în unităţi de lungime;
~ Dezavantaje:
~ Altitudinile ortometrice necesită existenţa unor date gra-_
vimetrice observate pe suprafaţa terestră;
>- Este nevoie de o ipoteză privind compoziţia maselor care
alcătuiesc structura internă a Pământului;
);;> Punctele cu aceeaş i altitudine ortometrică nu sunt în mod
necesar pe aceeaşi suprafaţă echipotenţială, în special la
altitudini înalte, din cauza incertitudinilor privind densita-
tea maselor ce compun Pământul şi a faptului că suprafe-
ţele de nivel nu sunt paralele.
= L r- Yo I!Jz" + rA- Yo HA -
8 - -
o.~RS r8- Yo H B.
A Yo Yo Yo
Formula utilizată practic pentru calculul corecţiei ortome-
trice sferoidice se poate deduce ca o consecinţă a neparalelismului
suprafeţelor de nivel, în aproximaţia amintită mai sus. În câmpul
real, prin diferenţierea relaţiei (3.13) se obţine relaţia (3.19) sau
r=~ (r + r + r + rD)
Ao A D0 -
că' :
O ORS
118
. 2Bmedi11 tl/3~
= - re- j'' Slll ,
H mediii 1
r P
iar dacă se consideră că valoarea gravităţii normale la Ecuator este
aproximativ egală cu valoarea medie a gravităţii se deduce relaţia:
oC::
'
=-f" s in2Bmediu tl/3~
p
,8 H medi11 •
k =106 ~: sin 2B
şi se doreşte
ca valoarea corecţiei ortometrice sferoidice să f ie ob-
ţinută în milimetri, atunci relaţia de calcul este următoarea:
( O AB
ORS ) -
fmm] -
- k. tl/3'AB (H mediu )[Km] •
3.5.a. Concluzii
Avantajele şi dezavantaje utilizării altitudinii ortometrice
sferoidice la precizarea poziţiei altimetrice sunt următoarele:
~ Avantaje:
~ Este independentă de calea urmată pentru efectuarea ni-
velment ului geometric;
>- Nu este necesar să se formuleze ipoteze cu privire la st ruc-
tura internă a Pământului;
) Este expri mată în unităţi de lungime.
~ Dezavantaje:
);> Altitudinea ortometrică sferoidică este dependentă de
elipsoidul echipotenţial ales ca referinţă.
1 În calculele uzuale, pentru turtlrea gravimetrlrll se poate considera valoarea j ' = 0.0053 Iar pentru
p' = 3437'.7468
Bazele Geodezlel Fizice 3.21
Sisteme de altltudlnl
gravităţii.
Wo - Wp =c p = f r. dH N
o
H: = fdC
o r
Cp=rp·H: .
unde
1 HpN
(3.22)
Hp o
f
YP =---;;- ydHN
r( H 0 n) =r[l-~(1 + f J,
2
+ m- 2fsin B)Hon + : 2 (H n)
2 0
sau
(3.23) ~
i', r{t-(l+ f +m-2/sin' B)H! +( H!Jl
Această relaţie
poate fi utilizată pentru calculul gravităţii
normale medii, valoare care împreună cu numărul geopotenţial
permit calculul altitudinii normale prin intermediul relaţiei:
- Cp
(3.24) HN
p-_
Yp
După
cum se poate observa din relaţia (3.23) gravitatea
normală medie depinde de altitudinea normală a punctului consi-
derat dar nu aşa de mult încât să nu permită un calcul iterativ al
acestei valori.
O altă posibilitate de a găsi o relaţie de calcul a altitudinii
normale în funcţie de numărul geopotenţial este de a introduce re-
ar ar
]-t,
r
unde este gravitatea normală la nivelul elipsoidului pentru ace-
eaşi latitudine CJ3.
Sisteme de altltudlnl
Această relaţie exprimă legătura
dintre corecţia normală şi
corectia ortometrică sferoidică, iar dacă se cunosc anomaliile gra-
vităţii pe traseul considerat oferă posibilitatea trecerii de la un sis-
tem de altitudini la altul.
Trebuie precizat că, de regulă, valoarea constantei ro se în-
locuieşte cu valoarea gravităţii normale la latitudinea de 45° ( y45o ).
unde:
? nP adicăP0P; este ondulaţia geoidului în punctul conside-
rat, ondulaţi ile geoidului fiind specifice sistemului de alti-
tudini ortometrice;
unde:
• r:::: este valoarea acceleraţiei gravităţii normale la al-
titudinea medie calculată pentru latitudinea medie a
celor două puncte între care s-au efectuat măsurătorile
de nivelment geometric;
• r
(g- ).".diu este valoarea medie a anomaliilor accelera-
ţiei greutăţii corespunzătore celor două puncte;
• yA, Yo reprezintă valorile normale ale acceleraţiei gravi-
tăţii pentru proiecţiile pe elipsoid ale celor două punc-
te.
Şi
în această ultimă relaţie se pot observa cele două com-
ponente ale corecţiei normale
3.6.c. Concluzii
În legătură cu altitudinile normale, utilizate oficial în Româ-
nia, se pot spune următoarele:
~ Avantaje:
~ Este independentă de calea urmată pentru efectuarea ni-
velmentului geometric;
>- Este exprimată în unităţi de lungime;
:;;. Nu necesită date privind observaţii ale gravităţii la nivelul
suprafeţei terestre;
3.7.a. Concluzii
Avantajele şi dezavantajele altitudinilor elipsoidale sunt
prezentate în cele ce urmează :
~ Avantaje:
);:- Este independentă de calea urmată pentru efectuarea ni-
velmentului geometric;
);:- Este exprimată în unităţi de lungime;
);:- Nu necesită date privind observaţii ale gravităţii la nivelul
suprafeţei terestre;
);:- Nu este nevoie de ipoteze suplimentare privind compozi-
ţia materialelor din interiorul Pământului;
);:- Poate fi măsurată direct, în termeni care se referă la elip-
soidul geocentric de referinţă, prin utilizarea tehnicilor
satelitare.
~ Dezavantaje:
);:- Este dependentă de elipsoidul de referinţă;
);:- Punctele care au aceeaşi altitudine elipsoidală nu au ace-
eaşi relaţie comună cu câmpul real al gravităţii terestre.
H SiJtcm _ CPunct
Punct - G '
unde sistemele de altitudini diferă funcţie de cum se alge valoarea
gravităţii, notată
cu G, astfel dacă:
r
-, G = o =constant atunci Sistem = dinamic
);> G =g atunci Sistem = ortometric
)o> G =y atunci Sistem = normal
În acest mod se pot obţine o mulţime de sisteme de altitu-
dini funcţie de modul în care este considerat G. -
Numărul geopotenţial
este, într-un fel, rezultatul cel mai di-
rect al nivelmentului şi el are o importanţă ştiinţifică deosebită. To-
tuşi el nu este o altitudine în adevăratul sens al cuvântului, nu are
o semnificaţie geometrică. Altitudinea dinamică are dimensiunea
unei altitudini dar nu o măsură geometrică. O proprietate deosebi-
tă este aceea că punctele situate pe aceeaşi suprafaţă de nivel au
aceeaşi altitudine dinamică ceea ce intuitiv ar însemna că dacă ne-
am deplasa orizontal am rămâne la aceeaşi altitudine 1 •
Deoarece gravitatea variază de la ecuator la pol cu aproxi-
mativ 5000 mgal înseamnă că se pot obţine valori foarte mari pen-
tru corecţiile dinamice. Dacă considerăm o linie de nivelment ge-
ometricîntre două puncte situate la 1000 m diferenţă de nivel unul
faţă de celălalt, la ecuator, unde g =
978.0ga/, pentru o constantă
ro=Y =980.6ga/
45
• va rezulta, prin aplicarea relaţiei (3.5), urmă
toarea valoare a corecţiei dinamice:
0 D = 978.0-980.61000m=-2.7m
980.6
1
AltitlJdlnea ortDmetrlcll diferll pentru punctele situate pe aceeaşi suprafa~ de nivel deoarece suprafeţele de
nivel nu sunt paralele. Acest fapt susSJne paradoxul conform cllrula ,.apa curge la deal".
3.28 Bazele Geodeziei Fizice
Sisteme de altltudinl
Din cauza acestor valori mari ale coreqiilor dinamice este
preferabil, pentru probleme ştiinţifice, să se lucreze cu numerele
geopotenţiale şi nu cu altitudini dinamice.
4. DEVIAŢIA VERTICALEI
Măsurătorile geodezice se efectuează, în cea mai mare par-
te, pe suprafaţa fizică a Pământului (denumită în literatura de spe-
cialitate şi suprafaţa topografică) . Toate instrumentele cu care se
efectuează observaţiile geodezice trebuie să ocupe o poziţie ori-
zontală pe durata efectuării măsurătorilor, poziţie realizată prin
operaţia de calare. Dacă, de exemplu, acest instrument ar f i un te-
odolit, în acest moment axa sa principală ocupă o poziţie vertica l ă
adică direcţia acestei axe, care este şi direcţia firului cu plumb sau
direcţia vectorului gravităţii, este perpendiculară pe geoid în punc-
tul considerat (Figura 4.1) .
'l
Aceeaşi direcţie
cu g
Perpendicular;! la elipsoid
Biblfografle
BIBLIOGRAFIE
*** w ww.ngs.n oaa.~
*** ~~P-OOJilQklş_.mn
*** www. colorado.edu
*** b.tt~//ioc. Y!l~S_co. org
*** lill~~reenwichm~i.di.!'1lli:Q1Jl
*** bttR:fiww.w~Jildy..w_Qd~i.0111ille..._c;_gm
-*** http://crs. bl<g.bound. de
*** http://www-:gps.gov.ul<
Egger E. Anne Earth Structure;
'i!LW..W.,.YlsignLenmlo.g~qm
Ghiţău, D. Geodezie şi gravimetrie geodezică;
Editura didactică şi pedagogică, 1983
Hackney R. 1., Featherstone Geodetic versus geophysical perspectives ofthe " gravity
W. E. anomaly";
Geophysica/ Journallnternational, Nr. 154, 2003
Hofmann-Wellenhof B., GPS Theory and Practice;
Lichtenegger H., Collins J. Springer-Verlag Wien New York, 1994
Hok Sum Fok, H. Bâkl Iz. A comparative Analysis of the Performance of lterative
and Non-iterative Solutions to the Cartesian to Geod etic
Transformat ion
Journal of Geospatia/ Engineering, Voi. 5, Nr. 2, pg.61-74,
2003
Moldoveanu C. Geodezie. Noţi uni de geodezie fizică şi elipsoidală, poziţi
o nare;
Editura MATRIX ROM, Bucureşti, 20 02
Moldoveanu C. Sisteme de referinţă şi de coordonate (în Reţe le Geodezi-
ce de Sprijin);
Editura CONSPRE55, Bucureşti, 2004
Petrescu G. Astronomie ele m entară;
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962
Seeber, G. Satellite Geodesy, Ediţia 2
de Gruyter, Berlin, 2003
GLOSAR
A B
ALTITUDINEA ELIPSOIDALĂ este lungi· BINORMALĂ dreapta perpendiculară, in pune·
mea segmentului de normală la elipsoidul de re- tul considerat, pe planul osculator şi normala
ferinţă măsurată intre poziţia punctului de pe principală.
suprafaţa terestră şi proiecţia acestuia, după
normală, pe elipsoid. Sensul de creştere este de
la elipsoid spre punctul considerat -·- -
ASTEROID un corp solid de mici dimensiuni, c
din sistemul nostru solar, care gravitează in jurul
Soarelui. Este un exemplu de mică planetă (pla- CÂMP GRA VIFIC este zona din spaţiu in care
netoid) dar mult mal mic decât planetele se face simţită Influenţa atracţiei gravitationale,
a mişcării de rotaţie a Pământului şi a celorlalte
ATMOSFERA învelişul gazos al unui corp ce- forţe care au influenţă asupra unui corp material
resc. Se poate deci vorbi despre atmosfera Pă
mântului sau despre atmosferele stelare. CÂMPUL GRA VITĂŢII v. CÂMP GRAVIFIC
AZIMUT unghiul orizontal măsurat in sens orar CÂMPUL NORMAL un model al câmpului
intre o direcţie de referinţă şi o linie (direcţie), gravific (real)
observată sau indicată , către un punct. CENTRJFUG forţa centrifugă este forţa care
1. - astronomic este definit ca fiind unghiul acţionează asupra unui corp aflat in m işcare de
dintre planul meridian al observatorului şi planul rotaţie, tinzând să-I depărteze de axa de rotaţie
cercului orar care conţine obiectul observat, mă
surat in planul orizontulul, de preferat in sens CERC OSCULA TOR este cercul unic care are
orar plecând de la nord. 2. - geodezic este un- proprietatea că este tangent la o curbă intr-un
ghiul dintre meridianul geodezic şi tangenta la punct al ei şi are raza egală cu raza curbei in acel
linia geodezică către punctul observat, măsurat punct.
in planul perpendicular pe normala la elipsoid COMETĂ un corp ceresc de mici dimensiuni,
care trece prin punctul in care se fac observaţii asemănător asteroidului dar care, spre deosebi·
le, in sens orar, pornind de la nord. 3.- în plan re de acesta, are un nudeu luminos inconjurat
sau orientarea este definit(ă) ca unghiul măsurat de gaze şi pulberi (atmosferă) care uneori se
in sens orar intre axa sistemului de coordonate prelungeşte sub forma unei cozi îndreptată in
îndreptată spre nord şi o linie trasată in cadrul sens opus soarelui, de aceea mai este cunoscută
acestui sistem şi sub denumirea de stea cu coadă.
M
INDICE DE REFRACŢIE 1. este o constantă
pentru o pereche de materiale date (transparen- MAGMĂ masă minerală fluidă şi incandescentă
te) şi se poate determina ca fiind raportul dintre d in Interiorul suprafetei terestre, alcătuită din si-
vitezele luminii in materialul! şi, respectiv, 2. 2. licaţi.
s
T
SECŢIUNE MERIDIANĂ intersecţia planului
meridian cu elipsoidul de rotaţie (are forma unei TOLERANTĂ 1. diferentă maximă admisibilă
elipse). intre valorile aceleiaşi mărimi fiz ice, obţ inute pe
căi diferite (de exemplu, altitudinea unul punct
SECŢIUNE NORMALĂ curba plană care
determinată din mal multe repere, sau distanta
rezultă din lntersec~a planului perpendicular pe
dintre doi ţăruşi măsurată de mai multe ori);
planul tangent la elipsoid in punctul considerat
2, abatere maximă admlsibilă de la o valoare
cu suprafata elipsoidului.
prestabilită (de exemplu, suma unghiurilor intr-
SECŢIUNE NORMALĂ DIRECTĂ (in ra- un triunghi, sau distanta dintre şinel e unei căi
port cu punctul de statie) este curba care rezul- ferate).
tă din intersecţia elipsoidului cu planul care con-
ţine normala in punctul de statie şi punctul vizat
TRIEDRU MOBIL sau FUNDAMENTAL
sau FRENET este triedrul format de planul
SECŢIUNE NORMALĂ INVERSĂ (in ra- osculator, planul normal şi planul rectifiant.
port cu punctul de statle) este curba care rezul-
tă din intersectia elipsoidului cu planul care con-
tine normala in punctul vizat şi punctul de staţie.
SEISM v. CUTREMUR V
SEMIAXE v.ELJPSOID DE ROTAŢIE VERTICALA LOCULUI direcţie determinată
z
ZENIT punct de intersecţie al verticalei locului
cu sfera cerească situat deasupra capului obser-
vatorului şi opus nadiruiui
_..