SITUAŢIA DE COMUNICARE ORALĂ

Comunicarea are un rol important în viaţa oamenilor deoarece, prin intermediul ei

reuşim:
▪ Să ne informăm în legătură cu aspecte din lumea înconjurătoare (funcţie informativă);

▪ Să legăm relaţii cu alte persoane (funcţie de socializare);

▪ Să ne afirmăm personalitatea, să ne modelăm în funcţie de modele, de interese şi de

aptitudini (funcţie educativă);
▪ Să-i convingem pe alţii în legătură cu justeţea opiniilor noastre (funcţie persuasivă).
Pentru ca un act de comunicare să se desfăşoare, este necesară existenţa următorilor factori:
o Emiţătorul este persoana care transmite informaţia;
o Receptorul este persoana care primeşte informaţia;
o Mesajul constă în gânduri, sentimente, idei, opinii raportate la realitate sau rod al
fanteziei, transmise de emiţător şi receptate de un destinatar;
o Pentru a înţelege mesajul, receptorul trebuie să cunoască sistemul de semne în care
acesta este structurat, adică să aibă acces la cod. Comunicarea presupune operaţiunea
de codare şi decodare repetată;
o Canalul de transmitere a informaţiei este mijlocul prin care ajunge/ circulă mesajul de
la emiţător la receptor (aerul, hârtia scrisă);
o Contextul se referă la locul şi momentul comunicării, dar şi la relaţia dintre vorbitori,
identitatea şi statutul lor social şi, de asemenea, la temele comunicării.
EXERCIŢII:
1) Precizează cazurile în care apare sau nu o comunicare:
✔ Un copil citeşte romanul său preferat.

✔ La o galerie de artă, un vizitator priveşte tablourile expuse.

✔ Un călător ajuns într-o ţară străină, coboară într-o gară şi priveşte panoul cu
„mersul trenurilor”, însă nu cunoaşte limba respectivă.
✔ În curte, câinele latră, anunţând stăpânul de venirea unui vizitator.

✔ Bunica a adormit în timp ce urmărea emisiunea ei favorită la televizor.

✔ Tatăl îşi ceartă copilul pentru greşeala făcută.

✔ Cloşca, găsind o râmă, îşi cheamă puii.

✔ Vrând să-şi sune prietenul, Mircea constată că telefonul nu are semnal.

2) Observă şi comentează oral ce factori perturbă comunicarea în situaţiile de mai jos.
Precizează elementele situaţiei de comunicare cerute, pentru fiecare enunţ în parte:
 ✔ Bunicul vrea să citească ziarul, dar constată că şi-a pierdut ochelarii.

✔ În timpul lecţiei de limba română, se aude din stradă zgomotul unui pickhammer
care perforează asfaltul.
✔ În timpul unui spectacol de teatru sună telefonul unui telespectator.

✔ Profesorul citeşte compunerea unui elev, scrisul fiind plin de tăieturi şi mâzgâlituri.

✔ Mihai şi Matei discută despre rezultatul meciului, în timpul orei de geografie.

✔ În timpul unui discurs electoral, politicianul care-şi prezintă mesajul alegătorilor,

îşi însoţeşte frazele cu aceeaşi mişcare stereotipă a mâinii drepte.
✔ Mama îşi roagă fiul să-şi scrie temele, dar acesta ascultă muzică având căştile în
urechi.
TEXTUL NONLITERAR: ARTICOLUL DE DICŢIONAR. RECLAMA

Textul nonliterar are caracter nonficţional (are referent real). Instanţele comunicării sunt reale,
scopul comunicării este informativ. Limbajul este neutru, respectându-se normele gramaticale,
cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu (denotativ). Stilul se caracterizează prin claritate,
corectitudine, precizie, proprietate, puritate.
Adu la portofoliu un articol de dictionar (copiat) şi un exemplu- două de reclamă, ghidându-te
după manual, pag. 71.

MODURILE VERBULUI- NOŢIUNI TEORETICE

CLASA A V-A

MODUL este forma pe care o ia verbul pentru a arăta felul în care vorbitorul consideră
acţiunea.
Verbele care îşi modifică forma după persoană şi au, în propoziţie, funcţia sintactică de predicat,
sunt la moduri personale/ predicative:
✔ Indicativ- arată o acţiune sigură, reală.

✔ Conjunctiv- arată o acţiune posibilă, realizabilă; se recunoaşte după conjuncţia „să”.

✔ Condiţional- optativ- arată o acţiune posibilă, a cărei realizare depinde de o condiţie sau
exprimă o acţiune dorită.
✔ Imperativ- arată o acţiune posibilă, asociată cu voinţa vorbitorului de a o vedea realizată,
fiind un îndemn, un ordin, o poruncă sau o rugăminte.
Verbele care nu îşi modifică forma după persoană şi care nu pot avea în propoziţie funcţia de
predicat, sunt la moduri nepersonale/ nepredicative:
✔ Infinitiv- forma pe care o are verbul în dicţionar.
✔ Gerunziu- se termină în „-ind”/”-înd”.

✔ Participiu- ajută la formarea unor moduri şi timpuri; se termină în „-t”/”-s.”

✔ Supin- este format din prepoziţie (de, la, pentru, despre etc.)+ verbul de conjugat la
participiu.

NOTIUNI TEORETICE
CLASA A V-A
ORGANIZAREA TEXTULUI SCRIS
Pasii ce trebuie urmati pentru redactarea corecta si completa a
unui text scris:
⮚ Stabilirea scopului pentru care este scris textul;

⮚ Alcatuirea unui plan initial;

⮚ Documentarea;

⮚ Revizuirea planului initial;

Scopul unui text scris poate sa fie:

 ⮚ Pentru a transmite/ a cere o informative;

⮚ Pentru a exprima opinii, idei, sentimente;

⮚ Pentru a convinge sau impresiona etc.

Scopul determina dimensiunea textului scris, forma textului si

modul de exprimare.

Pentru a redacta planul initial al lucrarii (al unei compuneri de

exemplu) trebuie sa identificam esentialul transmis si continutul de
idei principale si secundare, ordonate logic si clar.

Pentru documentare putem folosi atlase, enciclopedii, dictionare,

ziare, reviste, Internet etc.

NOTIUNI TEORETICE
ADVERBUL
CLASA A V-A

Adverbul este partea de vorbire care determina un verb (un adjectiv/ un alt adverb),
aratand circumstantele unei actiuni.

CLASIFICARE:

✔ Dupa inteles: de loc (aici, departe, acasa), de timp (dimineata, alaltaieri, tarziu), de
mod (repede, pieptis, taras);
 ✔ Dupa structura: simple (ieri, oare crucis)/ compuse (acasa, deloc, devreme, intotdeauna,
asadar, asta-vara, dis-de dimineata, tam-nisam).

In limba romana exista si adverbe (locutiuni adverbiale) ce tin locul predicatului si au

functia de predicat verbal: desigur, fireste, probabil, fara doar si poate etc.

Dar exista si adverbe fara functie sintactica: da, nu, ba, mai, numai, tot, prea, foarte
etc.

NOTIUNI TEORETICE
CLASA AV-A
CAZURILE SUBSTANTIVULUI

Forma luata de substantiv (pronume/ numeral) pentru a exprima functia lor sintactica
intr-un enunt se numeste caz.

Substantivele care au functia sintactica de subiect sau nume predicativ si raspund la

intrebarile cine?, ce?, se afla in cazul nominativ.

Substantivele care au functia sintactica de atribut sau complement si sunt insotite de

prepozitii, se afla in cazul acuzativ.
Intrebari:
✔ Atribut: Care? ,Ce fel de?

✔ Complement: Pe cine? ,Ce?, pe ce?, despre cine/ ce?, pentru cine/ ce?, de la cine/ ce?, cu
cine/ ce?, ca cine/ ce?, la cine/ ce?, dupa cine/ ce? etc.
Prepozitia este partea de vorbire neflexibila care leaga un atribut / un complement de
cuvantul determinat.

Substantivele cu functia sintactica de complement care raspund la intrebarea cui?se afla

in cazul dativ.

Substantivele cu functia sintactica de atribut care raspund la intrebarile al/ a/ ai/ ale
cui?se afla in cazul genitiv. Aceste substantive sunt deseori insotite de articolele genitivale al,
a, ai, ale.

Substantivele prin care se atrage atentia cuiva sau care arata o chemare, se afla in cazul
vocativ si nu au functie sintactica.

PRONUMELE PERSONAL DE POLITETE

Arata respectul fata de o persoana (doar pers.a II-a si a III-a)

MATA, MATALE, MATALUTA, TALICA= pronume personal de politete ce arata un respect
scazut, politete minima.
DUMNEATA, DUMNEAVOASTRA ETC= politete avansata.

DANSUL, DANSA, DANSII, DANSELE= PRONUME PERSONALE.

FORMELE REVERENTIOASE exprima cel mai inalt grad de respect (politete maxima) si se
utilizeaza in situatii protocolare:

✔ Maiestatea Sa , Maria Ta etc.=pentru capete incoronate (loc.pron.);

✔ Alteta Sa, Inaltimea Ta etc.=pentru membrii familiilor domnitoare (printi si alte ranguri
nobiliare);
✔ Preafericirea Sa , Inalt Preasfintia Sa etc= pentru patriarhii ortodocsi;

✔ Preasfintia Sa etc.= pentru demnitarii Bisericii ortodoxe, mitropoliti;

✔ Sfintia Sa, Cuviosia Voastra etc.= pentru preoti si calugari;

✔ Sanctitatea Sa etc.=pentru Papa;

✔ Eminenta Sa etc.=pentru demnitarii Bisericii catolice, cardinali;

✔ Excelenta Sa etc.=pentru inaltii functionari.

Aceste formule reverentioase de politete apartin limbajului solemn, oficial, protocolar.

Limba romana detine si locutiuni pronominale utilizate cu rol depreciative sau glumet, in
basme: Intunecimea Voastra, Dobitocia Voastra etc.

CARTEA- OBIECT CULTURAL

NOŢIUNI TEORETICE
Clasa a v-a
CARTEA- este o scriere cu un anumit subiect, tipărită şi legată în volum.
Ea cuprinde, în general, opere de diverse feluri, creaţii ale gândirii şi ale
simţirii umane.
COPERTA- reprezintă învelişul protector al unei cărţi.
COTORUL- este partea laterală din stânga, unde se lipesc sau se cos filele
cărţii. Pe cotor se pot menţiona autorul, titlul, editura, numărul volumului
sau ordinea acestuia într-o colecţie.
FASCICULA- este o parte a unei lucrări unice, publicată în etape;
fasciculele se pot reuni într-un tot unitar.
FILELE- sunt foile de hârtie care alcătuiesc cartea.
PAGINA- este faţa unei file.
COPERTA 1- cuprinde: numele autorului, titlul cărţii, denumirea colecţiei
sau seriei,sigla acestora, editura, ilustraţia de copertă.
COPERTA 4- poate oferi: informaţii sumare privind autorul sau subiectul
cărţii, informaţii despre colecţia în care apare cartea, alte date (preţul,
apariţii precedente/ următoare etc.)
AUTORUL- este persoana care a creat opera cuprinsă într-un volum.
TITLUL- este un cuvânt, un grup de cuvinte sau un text aşezat la începutul
unei lucrări, pentru a indica sugestiv tema sau conţinutul acesteia.
PAGINA DE TITLU- este prima sau a treia pagină a cărţii; de cele mai
multe ori, ea urmează după o filă albă care o desparte de copertă. Pagina
de titlu reia informaţiile de pe copertă şi, uneori, le completează.
CUPRINSUL /TABLA DE MATERII/ SUMARUL- este o listă aşezată la
începutul sau la sfârşitul cărţii; în cadrul acesteia, sunt enumerate
capitolele şi subcapitolele, titlurile textelor din carte, cu indicarea paginii
corespunzătoare.
ALINEATUL- este un rând retras într-un text, pentru a marca schimbarea
ideii; sau este un fragment de text/ paragraf care începe cu un asemenea
rând.

FAMILIA DE CUVINTE
NOTIUNI TEORETICE
 ✔ Prefixul reprezinta sunetul/ grupul de sunete asezat inaintea radicalului,
pentru a forma cuvinte noi.
✔ Sufixul reprezinta sunetul/ grupul de sunete asezat dupa radical, pentru a forma cuvinte
noi;
✔ Radicalul/ radacina este format/a din sunetele comune ale unei familii de cuvinte.

✔ Cuvantul de baza reprezinta cuvantul de la care se porneste in alcatuirea unei familii

lexicale.
✔ Cuvantul derivat este acel cuvant format cu ajutorul sufixelor si/sau ale prefixelor.

✔ Familia lexicala cuprinde toate cuvintele inrudite ca sens ,care au acelasi radical/ cuvant
de baza.

FISA DE LUCRU
CLASA A V-A
NOTIUNI TEORETICE- BASMUL

Basmul a aparut din cele mai vechi timpuri, atat ca o necessitate a impunerii unor idei si
norme morale in comunitatile umane care isi duceau existent si se conduceau in baza unor legi
nescrise, cat si ca o modalitate de evadare din cotidian intr-un tinut mirific, intr-o lume
minunata unde totul este posibil si unde abaterile de la normalitate erau aspru sanctionate, el
devenind astfel ``o oglindire a vietii in moduri fabuloase``. (George Calinescu)

Naratiunea ``Praslea cel Voinic si merele de aur`` a fost culeasa de Petre Ispirescu de la
tatal sau si inclusa in volumul ``Legendele si basmele romanilor``, din anul 1882, cu o prefata
de Vasile Alecsandri, dupa ce fusese publicata in ``Taranul roman``, numerele 13 si 14 din
1862.

1)Realizeaza un organizator grafic cu minim cinci opere literare culese de Petre Ispirescu.

In basm, timpul si spatiul sunt imaginare. S-ar putea sa se fi petrecut oricand si oriunde.
Cele doua taramuri sunt foarte departe unul de celalalt, se ajunge greu, arata foarte diferit si
au legi diferite.
Intamplarile sunt atat reale, cat si imaginare.

Basmul este o naratiune populara in proza, de mare intindere, cu personaje ce au

puteri supranaturale. Lupta se da intre bine sir au, iar Binele este mereu invingator.

Interjectia- notiuni teoretice

 CLASA A V-A

Interjectia este partea de vorbire neflexibila care exprima senzatii, stari sufletesti,
indemnuri sau reproduce sunete si zgomote din natura.
Interjectiile ce reproduc sunete/ zgomote din natura se numesc onomatopee.

De obicei, interjectia nu are functie sintactica. Insa, cand tine locul unui predicat, are
functia sintactica de predicat verbal si poarta denumirea de interjectie predicativa.

In limba romana exista si interjectii de adresare: ma!, mai!, bre!,fa! sau de atragere a
atentiei asupra unui lucru: ia!, iaca!, iata!, uite!, pst!,hei!.

Din punct de vedere structural interjectiile sunt:

✔ Simple: poc!, zdrang!, buf!, ham-ham! Etc.
✔ Compuse: ding-dong!, tura-vura!, hodoronc-tronc!, fleosc-pleosc!, tic-tac!, tac-pac!,
hei-rup!, tra-la-la!, ei,na! ia uite!, iete scart!.

Interjectia este utilizata in exprimarea orala, mai ales in limbajul popular. In limba
literara sunt recomandate foarte putine interjectii:
✔ Cele care exprima salutul: salut!, buna!, buna seara!

✔ Cele care exprima politetea: pardon!, multumesc!, scuzati!.

✔ Cele care exprima initierea unei conversatii telefonice: alo!.

✔ Cele religioase: amin!, aleluia!

Punctuatia prepozitiei: de regula se utilizeaza, dupa prepozitie, semnul exclamarii sau

virgula.

In limba noastra exista, de asemeni, locutiuni interjectionale: Doamne ajuta!, Doamne

fereste!, bata-l norocul!etc.
 PRONUMELE PERSONAL DE POLITETE

Arata respectul fata de o persoana (doar pers.a II-a si a III-a)

MATA, MATALE, MATALUTA, TALICA= pronume personal de politete ce arata un respect

scazut, politete minima.
DUMNEATA, DUMNEAVOASTRA ETC= politete avansata.

DANSUL, DANSA, DANSII, DANSELE= PRONUME PERSONALE.

FORMELE REVERENTIOASE exprima cel mai inalt grad de respect (politete maxima) si se
utilizeaza in situatii protocolare:

✔ Maiestatea Sa , Maria Ta etc.=pentru capete incoronate (loc.pron.);

✔ Alteta Sa, Inaltimea Ta etc.=pentru membrii familiilor domnitoare (printi si alte ranguri
nobiliare);
✔ Preafericirea Sa , Inalt Preasfintia Sa etc= pentru patriarhii ortodocsi;

✔ Preasfintia Sa etc.= pentru demnitarii Bisericii ortodoxe, mitropoliti;

✔ Sfintia Sa, Cuviosia Voastra etc.= pentru preoti si calugari;

✔ Sanctitatea Sa etc.=pentru Papa;

✔ Eminenta Sa etc.=pentru demnitarii Bisericii catolice, cardinali;

✔ Excelenta Sa etc.=pentru inaltii functionari.

Aceste formule reverentioase de politete apartin limbajului solemn, oficial, protocolar.

Limba romana detine si locutiuni pronominale utilizate cu rol depreciative sau glumet, in
basme: Intunecimea Voastra, Dobitocia Voastra etc.
 FISA DE LUCRU- notiuni teoretice
CLASA A V-A
Mihail Sadoveanu

Opera literara a lui Mihail Sadoveanu impresioneaza atat prin volum,

cat si prin diversitatea ei tematica si originalitatea abordarii acestor teme.

Scriitorul a infatisat prin operele sale:

❖ Trecutul istoric: ``Zodia Cancerului sau vremea Ducai- Voda``,

``Fratii Jderi``, ``Neamul Soimarestilor``etc.

❖ Civilizatia straveche si bogatia sufleteasca a oamenilor din popor:

``Baltagul``, ``Hanul Ancutei``, ``Creanga de aur`` etc.

❖ Viata targurilor de provincie si farmecul naturii omenesti:

``Dumbrava minunata``, ``Un om necajit``, ``Tara de dincolo de
negura`` etc.
 Redactati o scrisoare imaginara (5-7 randuri) adresata
autorului in care sa va exprimati impresiile avute la
lectura operei sale.

FISA DE LUCRU- notiuni teoretice

CLASA A V-A
Numeralul

Numeralul este partea de vorbire care arata numarul (cardinal) sau

ordinea obiectelor prin numarare (ordinal).

Dupa structura numeralul cardinal este:

✔ Simplu: numerele de la 1 la10, suta, mie, million, milliard.

✔ Compus: cele peste 10 (de ex.12= numeral+ prepozitia spre+ zece).

Numeralele unu(un) si doi isi modifica forma in functie de gen.

Numeralul ordinal este format din:

✔ (M ,N) articol genitival al + numeral cardinal +articol hotarat le+ particula a;
✔ (F) articol genitival a+ numeral cardinal+ articol hotarat a.

Numeralul poate avea valoare:

✔ Substantivala= cand tine locul unui substantiv;

✔ Adjectivala= cand tine locul adjectivului, insotind si determinand un

substantiv.

Numeralul ordinal are forme diferite dupa gen: al doilea, a doua.

 Numeralul intai, asezat dupa substantiv, nu isi schimba forma, indiferent de
genul substantivului.

Numeralul poate avea functiile sintactice ale substantivului. Cand are valoare
adjectivala, are doar functia de atribut adjectival.

VERBUL- NOTIUNI TEORETICE

CLASA A V-A

Verbul este partea de vorbire care exprima actiunea, starea sau

existenta. Fara predicat nu se poate realize o comunicare cu inteles
deplin.
Predicatul este exprimat prin verb, care organizeaza in jurul sau
celelalte parti de propozitie. De aceea spunem ca verbul este partea
central a comunicarii/ nucleul comunicarii.

Dupa inteles, verbele sunt predicative sau nepredicative, dupa cum

pot avea, sau nu, functia sintactica de predicat.

In comunicare, verbele isi schimba forma dupa timp, persoana,

numar.
 FISA DE LUCRU- notiuni teoretice
VORBIREA DIRECTĂ ŞI VORBIREA INDIRECTĂ
CLASA A V-A

VORBIREA DIRECTĂ se realizează prin reproducerea întocmai a cuvintelor atribuite

unei persoane/ unui personaj.
VORBIREA INDIRECTĂ se realizează prin relatarea, într-o naraţiune, a spuselor unei
persoane sau a unui personaj.

TRECEREA DIN VORBIREA DIRECTĂ ÎN VORBIREA INDIRECTĂ se realizează

prin:
✔ Eliminarea liniei de dialog;

✔ Transformarea persoanei I şi a II-a a verbelor şi a pronumelor în persoana a III-a;

✔ Semnalarea replicilor prin verbe care exprimă acţiunea de “a spune”;
✔ Plasarea, după aceste verbe, a unor cuvinte precum: că, să, dacă, unde, când, care etc.;
✔ Reproducerea cât mai exactă a cuvintelor vorbitorului;
✔ Transformarea modului imperative în conjunctiv;
✔ Transformarea cazului vocative în acuzativ sau dativ;
✔ Eliminarea exclamaţiilor.