CAPITOLUL IV

INVESTIGAREA TEHNICO-ŞTIINŢIFICĂ A LOCULUI FAPTEI

1. Cuprins
2. Obiectiv general
3. Obiective operaţionale
4. Timpul necesar studierii capitolului
5. Dezvoltarea temei
6. Bibliografie selectivă
7. Temă de reflecţie

) a
le
8. Teste

Bu
n
ilia
9. Răspunsuri şi comentarii la teste

Em
si
he
org
he
G
a
op
(P
Cuprins:
i
lu
u
tor
au
ul
d
or

 Definiţia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei;

ac
ăr
fă

 Precizări privind locul faptei;

lă
ta
to

Protejarea şi conservarea urmelor;

u


sa
ă
al

Examinarea propriu-zisă a locului faptei;

rţi


pa
a
re

 Personalul specializat la faţa locului;

e
uc
od
a, VT
pr

 Fixarea rezultatelor investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei;

ire -U
re
bu A
tri S
is FD

 Mijloace şi tehnici de investigare tehnico-ştiinţifică modernă a

, d or
ea til
er en

locului faptei.
pi d
co stu
ă, l
is zu
rz u
te ru
in nt
te pe
Es oar
D

 Obiectiv general: Dobândirea de cunoştinţe generale privind

investigarea tehnico-ştiinţifică a locului faptei.

 Obiective operaţionale: Însuşirea regulilor ce trebuie respectate cu

privire la căutarea, descoperirea, ridicarea şi conservarea urmelor în câmpul
infracţiunii, precum şi la folosirea, mijloacelor şi tehnicilor moderne de
investigare tehnico-ştiinţifice a locului faptei.

= 3 ore

53
 CAPITOLUL IV
INVESTIGAREA TEHNICO-ŞTIINŢIFICĂ A LOCULUI FAPTEI

1. Definiţia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei

Este bine de ştiut de către lucrătorii criminalişti - şi nu numai - faptul că

printre activităţile importante care contribuie la realizarea scopului procesului

)
penal - aflarea adevărului - se numără şi investigarea ştiinţifică a locului faptei,

a
le
Bu
n
activitate iniţială pe care se sprijină întreaga gamă a probatoriului tehnico-

ilia
Em
si
ştiinţific. Atunci când aceasta nu este efectuată la timp şi în mod corespunzător

he
org
poate influenţa cursul procesului penal, poate zădărnici aflarea adevărului şi, ca

he
G
a
op
urmare, numeroase infracţiuni pot să nu fie descoperite, să nu fie probate ori să (Pi
lu
u

rămână cu autori neidentificaţi.

tor
au
ul

Despre investigarea ştiinţifică a locului faptei s-a scris destul de mult, dar
d
or
ac
ă

rareori această activitate a fost abordată din punct de vedere psihologic.

r
fă
lă
ta

De aceea, ne-am propus, având la bază experienţa acumulată în domeniul

to
u
sa
ă

criminalisticii, să prezentăm unele consideraţii generale de ordin psihologic cu

al
rţi
pa

privire la investigarea ştiinţifică a locului faptei pentru a evidenţia contribuţia

a
ree
uc
od

deosebit de importantă a psihologiei la înţelegerea împrejurărilor complexe în

a, VT
pr
ire -U
re
bu A

care s-a săvârşit infracţiunea, dar mai ales necesitatea unui psiholog, care să
tri S
is FD
, d or

participe nemijlocit la cercetarea criminalistică a câmpului infracţional, pentru a

ea til
er en
pi d
co stu

face o caracterizare psihologică a evenimentului şi a personalităţii făptuitorului,

ă, l
is zu
rz u
te ru

caracterizări care vor sta la baza stabilirii mobilului faptei şi a conexiunilor dintre
in nt
te pe
Es oar

faptă şi făptuitor.
D

Importantă pentru activitatea de investigare ştiinţifică a locului faptei este

înţelegerea corectă a noţiunilor de acţiune, intenţie, comportament şi, aşa cum
vom vedea în continuare, prin transpunerea în practică a acestor cunoştinţe se
contribuie substanţial şi indubitabil la aflarea adevărului.
În sens larg, pornind de la definiţia acţiunii, potrivit căreia aceasta este un
fenomen prin care o forţă produce un efect, deci o operaţie efectuată de o fiinţă şi
care poate fi atribuită acelei fiinţe, putem afirma, lăsând la o parte sensul juridic,
că infracţiunea este acţiunea unei persoane, prohibită de lege şi care poate fi
atribuită acelei persoane.
În acest sens, pentru ca investigarea ştiinţifică a locului faptei să
stabilească cu certitudine relaţia dintre faptă şi făptuitor, trebuie să se pornească

54
de la ideea că acţiunea infracţională se realizează printr-un sistem de elemente
(acte) şi microelemente (praxame) subordonate unei strategii sau direcţii
principale.
De exemplu, acţiunea de sustragere a unor bunuri sau valori dintr-o
locuinţă se compune din mai multe acte:
- forţarea sistemului de asigurare a uşii;
- pătrunderea în locuinţă;
- căutarea bunurilor şi a valorilor care urmează a fi sustrase;
- părăsirea locului faptei.
Primul act al acţiunii, forţarea uşii, se compune din microelemente:
- confecţionarea instrumentului de forţare;
- învăţarea folosirii instrumentului;
- folosirea instrumentului etc.

) a
le
Decelarea riguroasă a acestor acte şi praxame oferă specialistului

Bu
n
ilia
criminalist posibilitatea reconstituirii în plan mental a activităţii infracţionale,

Em
si
he
stabilirii concrete a „iter criminis”, a obiectelor de care infractorul s-a folosit la

org
he
G
săvârşirea faptei şi a obstacolelor, rezultate din confruntarea posibilităţilor cu
a
op
(P
realitatea, pe care acesta a trebuit să le depăşească, obiective de mare relevanţă în
i
lu
u
tor
au

procesul de descoperire a urmelor/microurmelor şi a mijloacelor materiale de

ul
d
or

probă care vor sta ulterior la baza identificării făptuitorului şi la probarea

ac
ăr
fă

vinovăţiei acestuia.
lă
ta
to
u

Totodată, în cadrul activităţii de investigare ştiinţifică a locului faptei,

sa
ă
al
rţi

trebuie avut în vedere elementul pur psihologic al infracţiunii şi anume

pa
a
ree

„intenţia”, care nu trebuie confundată cu acţiunea, acesta fiind momentul iniţial

uc
od
a, VT
pr
ire -U

al unui proces gândit şi voit al acţiunii, alcătuit dintr-un scop şi un proiect de

re
bu A
tri S
is FD

acţiune, care parcurge trei etape: etapa preinfracţională, când în conştiinţa

, d or
ea til
er en
pi d

persoanei încolţeşte ideea de a săvârşi fapta, etapa conturării intenţiei, când se

co stu
ă, l
is zu
rz u

execută acte premergătoare, şi etapa materializării prin consumarea actului

te ru
in nt
te pe

infracţional.
Es oar
D

Ideea că intenţia de a atinge un scop, adică de a realiza un obiectiv,

corespunde unei tensiuni înăuntrul sistemului „om”, tensiune care se reduce în
momentul atingerii scopului, este valabilă şi în cazul actului infracţional, când se
constată o stare tensională în etapa preinfracţională şi în etapa conturării
intenţiei, urmată de liniştirea, relaxarea infractorului după comiterea infracţiunii.
Având la bază această situaţie de fapt, putem concluziona că importantă
pentru activitatea de cercetare a locului faptei este perioada apropierii de
momentul epuizării actului infracţional, când infractorul, pe fondul liniştirii,
relaxării, face greşeli creând urme/microurme de natură să conducă la
identificarea sa şi, de aceea, pentru descoperirea acestor urme/microurme este
imperios necesar să se stabilească cât mai riguros locurile unde a debutat şi unde

55
s-a consumat actul infracţional, acestuia din urmă acordându-i-se o atenţie şi o
importanţă mai mare.
Această teorie s-a verificat în practică şi în nenumărate situaţii ea s-a
confirmat chiar în cazul aşa-zişilor infractori „versaţi”, recidivişti.
Exemplificăm aici cazul în care un spărgător renumit, după ce a săvârşit
fapta, a şters locurile pe unde a umblat, iar înainte de părăsirea locului faptei şi-a
scos mănuşile, după care a închis geamul pe unde a intrat în locuinţă, creând
astfel urme papilare, care ulterior au stat la baza identificării şi probării
vinovăţiei acestuia.
Întrebat în anchetă cum explică prezenţa urmelor sale pe geamul de la
locul faptei, acesta, după ce a reconstituit mental activitatea infracţională, a rămas
consternat de greşeala pe care a făcut-o pe fondul relaxării, după realizarea
obiectivului.

) a
le
Bu
Un rol deosebit de important pentru investigarea criminalistică a locului

n
ilia
Em
faptei îl are comportamentul specialistului criminalist care execută această

si
he
rg
activitate.

o
he
G
Comportamentul este influenţat de o serie de factori personali: cultura
a
op
(Pi
lu

generală, nivelul de pregătire profesională, adaptabilitatea, inteligenţa etc., care

u
tor
au

atunci când sunt la cote înalte dau satisfacţii profesionale, specialistul criminalist
ul
d
or
ac

putând da răspunsuri rapide, pertinente la întrebările: unde?, când?, cum?, cu

ăr
fă
lă

ce?, de ce?, pentru ce? şi în ce împrejurări s-a săvârşit fapta?, dar şi de factori
ta
to
u
sa

nepersonali cum ar fi: ambianţa locului faptei, condiţiile precare dificile în care se
ă
al
rţi
pa

desfăşoară investigarea ştiinţifică a locului faptei, intervenţia nepertinentă,

a
ree
uc

inoportună şi autoritară a factorilor de conducere care nu fac altceva decât să

od
a, VT
pr
ire -U
re
bu A

creeze criminalistului un comportament opac, să diminueze capacitatea de

tri S
is FD
, d or

analiză şi sinteză, iar în final activitatea acestuia să fie influenţată negativ.

ea til
er en
pi d
co stu

În această din urmă situaţie, dar nu numai, un rol deosebit îl are

ă, l
is zu
rz u

controlul, adică stăpânirea de sine şi influenţarea propriului comportament,

te ru
in nt
te pe
Es oar

inclusiv a comportamentelor celor din jur.

D

Prin stăpânire de sine, siguranţă, apreciere oportună şi reală a

constatărilor făcute cu prilejul investigării ştiinţifice a locului faptei, criminalistul
poate influenţa pozitiv cursul ulterior al cercetărilor, provocând coechipierilor
comportamente degajate, încrezătoare în izbândă, iar făptuitorilor
comportamente transparente care pot fi exploatate cu facilitate de către organul
judiciar în procesul de stabilire a cauzelor, condiţiilor şi împrejurărilor care au
generat şi (sau) favorizat săvârşirea faptei.
În ceea ce priveşte comportamentul infractorului pe parcursul săvârşirii
faptei şi după epuizarea ei, acesta poate fi stabilit cu o probabilitate rezonabilă cu
ajutorul postdicţiei şi al predicţiei.

56
 Postdicţia este un instrument important de soluţionare a cazurilor penale
prin care specialistul criminalist, în cadrul activităţii de investigare ştiinţifică la
locul faptei, poate reconstitui apriori fapta, pe baza urmelor/microurmelor,
modificărilor materiale produse ca urmare a interacţiunii dintre făptuitor,
mijloacele folosite de acesta şi elementele componente ale mediului în care s-a
desfăşurat activitatea, poate să stabilească existenţa sau inexistenţa faptei,
mijloacele folosite, împrejurările în care s-a săvârşit fapta şi, în final, să atingă
scopul procesului penal – identificarea şi tragerea la răspundere a făptuitorului.
Exemplificativ în acest sens este dublul asasinat comis la data de
10.12.1990 în Miercurea Ciuc, la care prin intermediul postdicţiei efectuate cu
prilejul investigării ştiinţifice a locului faptei s-au furnizat informaţii deosebit de
importante care au stat la baza reconstituirii, pe baza urmelor/microurmelor
descoperite la locul faptei, a activităţii infracţionale şi a formulării unor ipoteze

) a
le
reale de lucru cu privire la faptă şi la făptuitor.

Bu
n
ilia
Astfel s-a stabilit că omorul a fost premeditat (lucru argumentat de ora

Em
si
he
matinală, ora 7.00, când s-a săvârşit fapta) şi că a fost săvârşit de un bolnav

org
he
psihic, pe fondul geloziei (deoarece victimele prezentau numeroase plăgi tăiate-
G
a
op
(P
înţepate cu un aspect diseminat), care a cunoscut bine obiceiul, programul
i
lu
u
or

victimelor, al familiei acestora precum şi topografia locuinţei (întrucât autorul a

t
au
ul
d
or

acţionat dimineaţa, imediat după plecarea mamei victimelor la serviciu, mergând

ac
ăr
fă

direct în dormitorul acestora).

lă
ta
to

Totodată, cu ajutorul predicţiei, echipa de investigare a locului faptei poate

u
sa
ă
al

stabili, cu probabilitate rezonabilă, comportamentul postinfracţional al

rţi
pa
a
re

făptuitorului referitor la măsurile de protecţie pe care le va lua acesta, unde şi cum

e
uc
od
a, VT

va valorifica produsul infracţional, dacă va mai săvârşi sau nu o altă faptă etc.
pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD

În cazul dublului asasinat prezentat anterior s-a formulat ipoteza potrivit

, d or
ea til
er en

căreia autorul neidentificat va încerca să părăsească localitatea unde a săvârşit

pi d
co stu
ă, l
is zu

fapta şi pe fondul bolii psihice de care suferea va comite o alta faptă gravă, lucru
rz u
te ru
in nt

confirmat ulterior, întrucât acesta a plecat din Miercurea Ciuc, în localitatea

te pe
Es oar
D

Marghita din judeţul Bihor, iar aici a ucis-o cu bestialitate pe mătuşa sa.
Fiind identificat ca autor al ultimei fapte, el a recunoscut şi dublul
asasinat din Miercurea Ciuc, iar cu prilejul anchetării, s-a constat că postdicţiile şi
predicţiile efectuate cu prilejul investigării ştiinţifice a locului faptei s-au
confirmat.

Având în vedere cele prezentate, putem afirma că investigarea ştiinţifică

a locului faptei este o activitate psihocriminalistică de cunoaştere a
comportamentului infractorului şi de descoperire a urmelor/microurmelor
infracţiunii cu ajutorul postdicţiei şi al predicţiei efectuate pe baza modificărilor
survenite ca urmare a interacţiunii dintre făptuitor, obiectele-instrumentele

57
folosite şi mediul în care s-a săvârşit fapta, în vederea stabilirii existenţei sau
inexistenţei faptei, identificării făptuitorului şi probării vinovăţiei acestuia.

Obiectivele investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei:

- stabilirea situaţiei de fapt;
- succesiunea derulării evenimentelor;
- determinarea modului de operare;
- stabilirea mobilului;
- stabilirea prejudiciului prezumtiv cauzat;
- stabilirea acţiunilor întreprinse de infractor;
- descoperirea şi colectarea probelor de la faţa locului.

2. Precizări privind locul faptei

) a
le
Bu
n
Cercetarea la faţa locului se efectuează atunci când este necesară

ilia
Em
constatarea directă în scopul determijnării sau clarificării unor împrejurări de fapt

si
he
org
ce prezintă importanţă pentru stabiluirea adevărului, precum şi opri de câte ori

he
G
a
op
ezistă suspiciunu cu privire la decesul unei persoane 34. (P
lu
i

Prin locul săvârşirii infracţiunii se înţelege locul unde s-a desfăşurat

u
tor
au
ul

activitatea infracţională, în total sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea
d
or
ac

acesteia35.
ăr
fă
lă
ta

În sens larg, „faţa locului” înseamnă:

to
u
sa

- locul unde s-a săvârşit fapta;

ă
al
rţi
pa

- zonele apropiate sau alte zone unde s-a pregătit ori s-a comis fapta sau
a
ree
uc

s-au produs rezultatele;

od
a, VT
pr
ire -U
re
bu A

- căile de acces şi de retragere.

tri S
is FD
, d or

Metaforic, lucrurile şi urmele „vorbesc” numai după ce le-am descoperit,

ea til
er en
pi d
co stu

privit, observat pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblu. Ele vor spune doar ceea
ă, l
is zu
rz u
te ru

ce vom şti să le întrebăm, să înţelegem, să interpretăm cu privire la: victimă şi

in nt
te pe
Es oar

leziunile sale, modul de operare, circumstanţele faptei, starea locului înainte şi după
D

comiterea faptei, persoana infractorului, mobilul aparent etc.

Locul faptei conţine informaţii care trebuie să fie cercetate într-o manieră
sistematică, legală şi ştiinţifică.
Un adagiu poliţist, formulat de A. Bertillon, spune că „ochiul nu vede decât
ceea ce priveşte şi priveşte numai ceea ce are în spirit”.
Scopul cercetării este de a reconstitui ce anume s-a întâmplat (secvenţa
evenimentelor) şi de a recolta probele materiale, adevărate „semnături” ale
autorului. De aceea Marcel Leclerc consideră că cercetarea locului faptei ar
trebui să fie ca o fotografie, dar nu concepută ca o simplă operaţie de fixare a

34 Codul de Procedură Penală, art. 192, alin. (1)

35 Codul de Procedură Penală, art. 41, alin. (2)

58
imaginilor, ci ca o „fotografie intelectuală”. Este o activitate care reclamă multă
răbdare, precizie, atenţie şi profesionalism, ceea ce presupune aplicarea
riguroasă a unor metode ştiinţifice. Nimic nu trebuie să fie neglijat. Un element
care iniţial părea lipsit de importanţă poate căpăta pe parcursul anchetei o valoare
excepţională. Erorile comise în această fază sunt ireparabile.
Cercetarea şi interpretarea locului faptei trebuie să fie obiectivă, logică şi
ghidată de bunul simţ. Ideile preconcepute, o ipoteză sau versiune imaginată
după prima impresie – pe care criminalistul încearcă să o probeze prin reţinerea
doar a urmelor care îi convin – pot genera grave erori judiciare. În plus, alte
informaţii vor fi ignorate sau pierdute din vedere. În materie de probe, ceea ce nu
se caută – din cauza ipotezei false sau ignoranţei – nu se găseşte, de unde şi riscul
dispariţiei sau distrugerii lor.
Echipa de investigare tehnico-ştiinţifică a locului faptei trebuie să

) a
le
considere toate alternativele, să rămână deschisă oricăror ipoteze plauzibile, pe

Bu
n
ilia
care apoi să le verifice riguros.

Em
si
he
org
he
3. Protejarea şi conservarea urmelor
G
a
op
(Pi
lu
u
tor
au
ul

Situaţia de la locul faptei este dinamică, survenind uneori schimbări

d
or
ac

rapide. Locul faptei şi căile de acces conţin probe materiale care trebuie să
ăr
fă
lă
ta

fie protejate pentru a nu fi distruse sau modificate. Pe de altă parte, trebuie să se

to
u
sa

ia o serie de precauţii pentru a nu se adăuga urme suplimentare (urme de

ă
al
rţi
pa

paşi, amprente digitale, fibre etc.).

a
ree
uc

Urmele sunt fragile, de multe ori invizibile. Cea mai uşoară atingere le
od
a, VT
pr
ire -U
re
bu A

poate altera, fiind astfel iremediabil deteriorate. Eroarea comisă nu mai poate fi
tri S
is FD
, d or

reparată. De aceea, investigatorul trebuie să aplice urgent măsuri pentru

ea til
er en
pi d
co stu

prezervarea urmelor, în primul rând a celor mai vulnerabile, prin înconjurarea

ă, l
is zu
rz u
te ru

cu benzi din plastic sau din hârtie. Urmele care riscă să fie distruse de intemperii
in nt
te pe
Es oar

trebuie să fie acoperite. Cadavrul nu se va acoperi cu o pătură, căci s-ar putea

D

modifica urmele sau s-ar putea crea altele (de pildă, prin transfer de fibre). În caz
de necesitate se va utiliza o folie din plastic sau de cauciuc. Dacă locul faptei este
în exterior, se va proteja un perimetru destul de larg. Până când ajunge echipa de
cercetare primul poliţist ajuns la locul faptei trebuie să:
- noteze cine era la locul faptei când ajuns el: numele martorilor şi altor
persoane care au intrat în locul faptei. Este important pentru identificarea
amprentelor prelevate pentru eliminări;
- stabilească unele aspecte de bază. O descriere a celor întâmplate este
importantă pentru că poate ajuta la stabilirea acţiunilor ulterioare. Dar aceasta se
face pe scurt, fără prea multe detalii şi fără inserarea unor opinii personale, mai
ales de faţă cu unii martori;

59
 - separe suspectul/suspecţii şi martorii atunci când este posibil;
- instruiască martorii să nu discute evenimentele. Acest fapt previne
distorsionarea faptelor prin sugestionare. Dacă se poate, martorul principal
trebuie să fie izolat de celelalte persoane;
- nu discute fapta cu martorii sau cu trecătorii;
- asculte atent la tot ce se vorbeşte în jurul său;
- protejeze probele care sunt în pericol de a fi distruse.
Pe vreme urâtă, ploaie, ninsoare se deviază apa, se acoperă urmele
(utilizând cutii, folii din plastic, cartoane etc.). Când echipa de cercetare ajunge la
locul faptei, poliţistul trebuie să prezinte toate măsurile care au fost întreprinse şi
cele constatate, precizând şi dacă locul faptei a suferit modificări şi în ce constau
acestea.
După sosirea echipei de cercetare, poliţistul se supune dispoziţiilor

) a
le
şefului echipei. Nimănui nu-i este permis accesul fără acordul şefului echipei,

Bu
n
ilia
nici măcar altor investigatori sau superiorilor 36. Persoanele aflate în câmpul

Em
si
he
infracţiunii trebuie să aibă în permanenţă mâinile în buzunare şi să nu se sprijine

org
he
de nimic. Din neatenţie şi fără ca măcar să-şi dea seama ei pot atinge obiectele de

G
a
op
(P
la faţa locului. Explicaţia este că, în încercarea de a face ceva util, ating obiecte
i
lu
u
or

care nu ar trebui atinse înainte de a fi examinate de specialişti.

t
au
ul
d
or
ac
ăr
fă

Ce trebuie să se facă la locul faptei:

lă
ta
to

- limitarea accesului în locul faptei prin înprejmuire cu bandă de

u
sa
ă
al

atenționare;
rţi
pa
a
re

- încercarea de a identifica posibile trasee de deplasare ale autorului/lor;

e
uc
od
a, VT

- notarea condiţiilor originale ale locului faptei;

pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD

- înregistrarea modificărilor survenite;

, d or
ea til
er en

- protejarea probelor în pericol de a fi distruse;

pi d
co stu
ă, l
is zu

- toate activităţile administrative să se desfăşoare în afara cordonului de

rz u
te ru
in nt

protecţie a locului faptei ;

te pe
Es oar
D

- notarea poziţiei probei înainte de a o mişca;

- ambalarea probelor în mod corespunzător;
- adoptarea unei vederi largi cu privire la ce poate fi considerată probă;
- luarea în calcul a posibilităţii că şi poliţiştii pot crea urme la locul faptei;
- fotografierea corespunzătoare;
- apelarea la specialişti pentru colectarea unor probe mai speciale.

Ce nu trebuie să se facă la locul faptei:

- să permită intrarea persoanelor neautorizate în locul faptei;

36 Fisher Barry A., Techniques of Crime Scene Investigation, CRS Press LLC, 2004

60
 - să folosească traseele posibile folosite de autor/autori;
- să presupună că alţii vor nota condiţiile originale;
- să nu noteze schimbările care au survenit în locul faptei;
- să lase probele să fie compromise de natură;
- să mănânce sau să desfăşoare alte activităţi la locul faptei;
- să îndepărteze probe fără a documenta acest lucru;
- să ambaleze împreună mai multe probe;
- să ignore obiecte care par mişcate sau ciudate;
- să atingă orice nu este necesar;
- să fotografieze fără reper metric;
- să presupună că întotdeauna laboratorul va putea rezolva situaţia;
- să nu efectueze fotografii de detaliu a urmelor.
Locul faptei conţine informaţii preţioase care, dacă sunt căutate într-un

) a
le
mod sistematic, legal şi ştiinţific, îl pot ajuta pe investigator să determine ce s-a

Bu
n
ilia
întâmplat şi cine a fost implicat. Personalul implicat în cercetarea la faţa locului

Em
si
he
trebuie să fie capabil să extragă maximum de informaţii de la faţa locului.

org
he
În unele cazuri, investigarea tehnico-ştiinţifică furnizează informaţii care
G
a
op
(P
conduc direct la infractor şi aduc probe importante împotriva sa. De regulă, acest
i
lu
u
or

lucru se întâmplă atunci când amprentele infractorului sunt găsite la faţa locului,
t
au
ul
d
or

iar amprentele acestuia se află în bazele de date.

ac
ăr
fă

Acest lucru nu este foarte frecvent, dar sistemul AFIS a crescut şansele
lă
ta
to

identificării infractorului şi unele cazuri vechi au fost rezolvate în acest mod.

u
sa
ă
al

Munca depusă de echipa de cercetare la faţa locului nu este de regulă

rţi
pa
a
re

strălucitoare. De multe ori publicul sau alţi investigatori îi consideră încarnări

e
uc
od
a, VT

moderne ale lui Sherlock Holmes, capabili de acte de magie prin care să
pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD

stabilească cu certitudine identitatea infractorului şi să rezolve cazul cu

, d or
ea til
er en

rapiditate.
pi d
co stu
ă, l
is zu

Când un criminalist nu reuşeşte atingerea acestor deziderate, de multe ori

rz u
te ru
in nt

se consideră că el nu a avut succes. Este datoria investigatorilor să îi caute şi să îi

te pe
Es oar
D

prindă pe infractori; datoria criminalistului la faţa locului este să descopere şi să

colecteze toate probele existente.
Pentru ca procesul investigaţiei să funcţioneze foarte bine, investigatorii şi
criminaliştii trebuie să colaboreze. Fiecare trebuie să se considere ca parte a unei
echipe. Fiecare joacă un rol important şi fiecare poate face ceva care să fie
dezastruos pentru caz sau care să aducă o contribuţie importantă.
De aceea niciunul dintre membrii echipei nu îşi poate face datoria fără
cooperarea şi asistenţa celorlalţi.
Activitatea criminalistului la faţa locului este similară cu cea a primului
poliţist care ajunge la locul faptei. Fiecare trebuie să procedeze cu calm,
meticulozitate şi deliberare. Criminalistul nu trebuie să aibă idei preconcepute
sau să tragă concluzii premature.

61
 Locul faptei trebuie să fie privit cu mintea deschisă. Experienţa îl învaţă
pe criminalist să se aştepte la ce este mai rău şi să fie mai meticulos decât e
necesar. O regulă de ţinut minte este următoarea: este mai bine să examinezi locul
faptei mai meticulos decât este necesar, decât să treci cu vederea ceva aparent neimportant
care ulterior se poate dovedi a fi o probă critică în investigaţie 37. O investigaţie
completă poate aduce informaţii care să susţină mărturiile sau să contrazică
unele afirmaţii în faţa instanţei. Greşelile făcute în timpul investigaţiei se pot
dovedi a fi ireparabile.
Bineînţeles, afirmaţia că „cercetarea trebuie să fie făcută cât mai meticulos şi
cât mai atent posibil” are în vedere faptul că investigatorii sunt şi ei oameni. Chiar
şi criminaliştii cu experienţă fac greşeli.

4. Examinarea propriu-zisă a locului faptei

) a
le
Bu
n
O cercetare la faţa locului este caracterizată de trei elemente cheie pentru

ilia
Em
efectuarea ei cu succes: organizare, grijă şi meticulozitate. Confuzia,

si
he
org
incompetenţa şi imprudenţa duc la o compromiterea cercetării.

he
G
a
op
Odată ajuns la faţa locului, criminalistul trebuie întâi să obţină cât mai (P
lu
i

multe date de la primul sosit la locul faptei. Timpul exact al sosirii la faţa locului
u
tor
au
ul

şi condiţiile meteo trebuie să fie notate la finalul procesului-verbal. De asemenea,

d
or
ac

este important să se stabilească în prealabil cine a avut acces în câmpul

ăr
fă
lă
ta

infracţional şi dacă au fost aduse modificări.

to
u
sa

Înainte de orice activitate la faţa locului criminalistul trebuie să observe

ă
al
rţi
pa

perimetrul faptei şi să-şi facă un plan de acţiune luând în considerare: cum ar

a
ree
uc

trebui să fie făcută cercetarea, ce trebuie să fie fotografiat, unde sunt sursele
od
a, VT
pr
ire -U
re
bu A

probabile care pot genera probe.

tri S
is FD
, d or

Totodată, la începutul unei cercetări, echipa ar trebui să desemneze un loc

ea til
er en
pi d
co stu

care va deveni loc de depozitare, în care se vor pune lucruri ce nu trebuie să stea
ă, l
is zu
rz u
te ru

răspândite prin locul faptei. O zonă de lucru este necesară pentru completarea
in nt
te pe
Es oar

etichetelor, tratarea unor obiecte, pentru prelevarea amprentelor etc. Locul de

D

depozitare trebuie să fie amplasat cât mai departe de centrul locului faptei şi
trebuie să fie marcat vizibil.
Literatura de specialitate distinge două faze ale cercetării locului faptei:
statică şi dinamică. În practică, împărţirea are un caracter oarecum convenţional; în
realitate cele două faze se întrepătrund riguros, ceea ce nu este grav dacă se
păstrează integritatea probelor materiale.
Faza statică reprezintă primul contact cu locul faptei, fără să se atingă
nimic, cercetarea rezumându-se la observare şi notarea primelor observaţii
cum ar fi:
- timpul (ora exactă);

37 Fisher Barry A., Techniques of Crime Scene Investigation, CRS Press LLC, 2004

62
 - iluminatul şi vizibilitatea;
- mirosul particular: ţigară, gaz, parfum, pulberi, produse petroliere;
- semne de activitate: prepararea sau consumarea de alimente, starea
de curăţenie etc.;
- dacă uşile sunt închise sau deschise, în ce parte, dacă cheia este
introdusă în broască, poziţia piedicii de siguranţă;
- dacă ferestrele şi jaluzelele sunt închise sau deschise, dacă perdelele
sunt trase;
- dacă luminile sunt aprinse;
- dacă televizorul sau radioul merge, poziţia butoanelor;
- orice alte aspecte relevante;
- dacă motorul autovehiculului este cald.
Într-o încăpere, observarea se începe dintr-un punct fix, se continuă

) a
le
prin deplasarea de-a lungul pereţilor, de regulă în sensul mişcării acelor de

Bu
n
ilia
ceasornic (dextrogir) şi, în final, spre centru sau spre aşa – numitul „sector

Em
si
he
principal”: cadavrul, casa de bani spartă etc., împreună cu obiectele şi urmele din

org
he
preajmă.
G
a
op
(Pi
lu
u
tor
au
ul
d
or
ac
ăr
fă
lă
ta
to
u
sa
ă
al
rţi
pa
a
ree
uc
od
a, VT
pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD
, d or
ea til
er en
pi d
co stu
ă, l
is zu
rz u
te ru
in nt
te pe
Es oar
D

În loc deschis (curte, câmp, livadă, pădure), cercetarea se realizează prin

deplasare în spirală de la centru spre margini (excentric) sau invers (concentric).
Prin „centru” se înţelege zona de interes: cadavru, maşina accidentată
etc. În funcţie de specificul cauzei şi mai ales de topografia locului (căi de
acces, bariere naturale), examinarea se poate efectua şi prin împărţirea
terenului în pătrate (caroiaj) sau sinusoidal, prin parcurgerea terenului de
la un capăt la celălalt, de-a lungul şi de-a latul (metoda-grilă).
În exterior este important ca cercetarea să se efectueze la lumina zilei,
deoarece lumina artificială poate înşela sau lăsa anumite porţiuni în umbră

63
(întuneric). Căutarea urmelor va fi orientată în toate direcţiile, inclusiv în sus
(copaci, stâlpi, acoperiş etc.).

) a
Faza dinamică implică deplasarea obiectelor, privirea şi examinarea lor pe

le
Bu
n
ilia
toate părţile, cu precauţiile de rigoare. Urmele latente (papilare) se caută şi se pun

Em
si
în evidenţă prin iluminări cu surse speciale echipate cu filtre având diverse

he
org
he
lungimi de undă, în spectrul vizibil şi invizibil („Polilight”). Urmele latente se

G
a
relevă cu substanţe pulverulente sau reactivi. Urmele papilare se ridică cu op
(Pi
lu
u
or

pelicule (folio) adezive. Pentru urmele de adâncime se execută mulaje.

t
au
ul
d

Totodată, se extrag şi se culeg proiectilele şi tuburile de cartuşe, se ridică

or
ac
ăr

instrumentele care au folosit la comiterea faptei, arma şi alte corpuri delicte

fă
lă
ta
to

(după fotografiere şi marcarea conturului cu cretă). Se recoltează petele şi

u
sa
ă
al

depozitele de substanţe sau simple particule: sânge, păr, fibre, cioburi de sticlă,
rţi
pa
a

aşchii etc. Cadavrul poate fi mişcat, întors şi examinat în detaliu (leziuni); se vor
ree
uc
od
a, VT

preleva probele materiale aderente pe corp şi pe îmbrăcăminte.

pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD
, d or
ea til
er en
pi d
co stu
ă, l
is zu
rz u
te ru
in nt
te pe
Es oar
D

Faza dinamică se încheie cu ambalarea urmelor şi obiectelor. Pe cât

posibil, urmele vor fi supuse analizelor de laborator într-o formă intactă, adică
fără a fi desprinse de pe suport. Când acesta nu poate fi ridicat din cauza
dimensiunii (uşă, dulap) sau nu este deplasabil (perete, podea, tavan), urmele
vor fi prelevate cu ajutorul unor instrumente adecvate şi cu precauţii deosebite.

64
 Ambalarea se va face separat, pentru a se preveni contaminarea.

) a
le
Bu
Hainele ude sau însângerate vor fi uscate, dacă este posibil, şi ambalate

n
ilia
Em
numai în hârtie. Punerea lor în saci din plastic este total contraindicată, deoarece

si
he
rg
favorizează procesul de putrefacţie. Plicurile, recipientele şi pachetele vor fi

o
he
G
a
sigilate şi vor purta etichete identificatoare, cuprinzând conţinutul, ordinea şi
op
(Pi
lu

natura prelevării, numele şi semnătura celui care a făcut prelevarea (pentru

u
tor
au

explicaţii ulterioare în caz de nevoie).

ul
d
or
ac
ăr
fă
lă

5. Personalul specializat la faţa locului

ta
to
u
sa
ă
al

Poliţiştii în uniformă şi investigatorii nu posedă abilităţi şi experienţă

rţi
pa
a
re

necesare procesării întregului loc al faptei. Uneori un loc al faptei este mai
e
uc
od
a, VT

deosebit şi devine necesară asistenţa din partea unui personal specializat, ca de

pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD

exemplu specialişti în materiale periculoase în situaţia investigării unor acte

, d or
ea til
er en

teroriste, explozii şi incendii sau dezastre în masă.

pi d
co stu
ă, l

Specialiştii în cercetarea la faţa locului – criminaliştii – sunt personal

is zu
rz u
te ru
in nt

specializat, pregătit în procesarea locului faptei. Aceştia sunt special echipaţi

te pe
Es oar
D

pentru colectarea şi conservarea probelor. Ei ajung la faţa locului cu truse

criminalistice şi toate instrumentele şi echipamentele necesare căutării şi
colectării probelor.
În unele cazuri poate fi necesară reconstrucţia arhitecturală a locului
faptei, în acest scop putând fi folosit personal specializat. Pe baza unor
măsurători exacte, note, schiţe şi fotografii, se poate realiza un desen arhitectural
al locului faptei pentru a fi prezentate în faţa instanţei. De asemenea, modele 3D
ale câmpului infracţional pot fi realizate pentru a ajuta procurorul în prezentarea
cazului. Astăzi este foarte comună folosirea programelor de calculator pentru
realizarea unor desene ale locului faptei.

65
 Fotografiile aeriene pot fi necesare pentru a ilustra câmpul infracţional.
Problemele de fotografiere cum ar fi lumina scăzută, fotografia în infraroşu sau
fotografia aeriană în infraroşu pot necesita un anumit nivel de pregătire.
Criminaliştii folosesc din ce în ce mai mult fotografia digitală în munca de
zi cu zi datorită creşterii calităţii şi a reducerii costurilor.
Videofilmarea este folosită pentru a înregistra locul faptei. Deşi camerele
video sunt accesibile ca preţ, nivelul de pregătire necesar pentru a realiza o
filmare de calitate depăşeşte cu mult pe cel al amatorilor. Specialiştii au nevoie de
pregătire pentru a opera şi întreţine echipamentul sofisticat necesar realizării
unor filmări de calitate.
Criminaliştii au pregătire specială în domeniile chimiei şi biologiei care se
aplică în scopul recunoaşterii, identificării, colectării şi conservării probelor
materiale. Criminalistul cu experienţă este de obicei chemat să ajute în cazul

) a
le
investigării unor infracţiuni mai grave, ca de exemplu omoruri, agresiuni cu

Bu
n
ilia
consecinţe grave, incendii şi explozii majore.

Em
si
he
Organele de anchetă folosesc medici legişti a căror menire în investigarea

org
he
deceselor este dublă: identificarea decedatului şi stabilirea cauzei morţii 38.
G
a
op
(P
Medicul legist este întotdeauna chemat la faţa locului în cazul unui omor,
i
lu
u
or

imediat ce investigatorii poliţiei au realizat examinarea iniţială. Este

t
au
ul
d
or

responsabilitatea medicului legist să determine timpul aproximativ al morţii şi

ac
ăr
fă

cauza prezumtivă a morţii. Ideal este ca medicul legist să fie prezent la faţa
lă
ta
to

locului pentru examinarea iniţială.

u
sa
ă
al

În cazurile care intră în competenţa procurorului, acesta este întotdeauna

rţi
pa
a
re

parte a echipei de cercetare la faţa locului, pe care o conduce.

e
uc
od
a, VT

Dacă locul faptei este un cimitir, asistenţa unui antropolog poate fi

pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD

importantă. Evaluarea rămăşiţelor umane (schelete) este uneori importantă. De

, d or
ea til
er en

asemenea, excavarea unui loc de îngropare necesită un anumit nivel de pregătire

pi d
co stu
ă, l
is zu

– experţi într-un asemenea domeniu pot fi utili.

rz u
te ru
in nt

Psihologii sunt necesari pentru evaluarea locului faptei. În cooperare cu

te pe
Es oar
D

poliţia aceştia au un rol important în rezolvarea cazurilor, prin stabilirea

profilului psihologic al infractorului şi prin interpretarea modificărilor din
câmpul infracţiunii.
Inginerii pot juca un rol important în studierea integrităţii structurale a
unei clădiri sau a altei construcţii şi în investigarea accidentelor. Uneori, poate fi
necesar ca un fragment de material de construcţie să fie testat pentru a determina
dacă s-a intervenit asupra sa. Aceştia pot fi utili în cazul incendiilor electrice,
exploziilor, examinării vehiculelor implicate în accidente rutiere şi investigaţiilor
privind avioanele.

38 Fisher Barry A., Techniques of Crime Scene Investigation, CRS Press LLC, 2004

66
 Specialiştii în tehnica audio sunt necesari pentru a examina înregistrări
audio sau a asista reconstituirea evenimentelor pe baza studiului audio al unui
eveniment. În unele cazuri, pot fi folosiţi pentru a localiza zona unde s-a produs
o împuşcătură.
Dacă la faţa locului au fost chemaţi paramedicii, trebuie să li se permită
accesul când sunt persoane rănite sau când decesul nu a fost stabilit cu
certitudine. Poliţiştii trebuie să se asigure că aceştia nu produc prea multe
modificări ale locului faptei.
Conducătorii câinilor specializaţi în detectarea cadavrelor sau prelevarea
urmelor de miros sunt utilizaţi pentru examinarea unei zone unde investigatorii
bănuiesc că a fost îngropat un cadavru pentru a ascunde un omor ori pentru
stabilirea traseului parcurs de autorul infracțiunii.

) a
le
Prezenţa presei la locul faptei

Bu
n
ilia
Deşi presa are un rol important în descoperirea infracţiunilor, reporterii

Em
si
he
nu trebuie să fie lăsaţi niciodată să pătrundă în câmpul infracţional şi să facă

org
he
fotografii fără acordul expres al şefului echipei. În unele cazuri, fotografii presei
G
a
op
(P
încearcă să fotografieze zona, victima şi pe echipa de cercetare. Personalul aflat la
i
lu
u
or

faţa locului nu trebuie niciodată să divulge reporterilor informaţii esenţiale care

t
au
ul
d
or

sunt vitale pentru rezolvarea cazului. De obicei doar infractorii câştigă în aceste
ac
ăr
fă

situaţii.
lă
ta
to

Informaţiile trebuie să fie furnizate presei doar în cazurile când ajută ancheta.
u
sa
ă
al

Atunci când presa deţine informaţii sensibile, poliţia trebuie să solicite să nu le facă
rţi
pa
a
re

publice, întrucât se poate îngreuna soluţionarea cu operativitate a cazului.

e
uc
od
a, VT
pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD
, d or
ea til
er en

6. Fixarea rezultatelor investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei

pi d
co stu
ă, l
is zu
rz u
te ru
in nt
te pe
Es oar

Pentru a dobândi valoare probantă, constatările organelor de urmărire

D

penală efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului trebuie să fie consemnate în

mijloacele de probă recunoscute de lege.
Principalele mijloace de fixare a rezultatelor cercetării la faţa locului sunt:
procesul verbal, schiţa, fotografia judiciară şi filmul judiciar.

Procesul-verbal

Procesul-verbal de cercetare la faţa locului trebuie să reprezinte o

reproducere fidelă a întregii activităţi desfăşurate, a tuturor urmelor şi
mijloacelor materiale de probă descoperite cu această ocazie.

67
 Lectura acestui act procedural trebuie să ofere, chiar şi celui care nu a
participat la efectuarea cercetării la faţa locului, posibilitatea de a-şi reprezenta cu
uşurinţă scena locului infracţiunii, cu toate modificările produse prin săvârşirea
faptei respective.
Procesul-verbal trebuie să fie obiectiv, adică să reprezinte o fidelă descriere
a locului infracţiunii aşa cum se prezenta în momentul în care organul de
urmărire penală a venit în contact cu acesta, şi să fie complet, adică să cuprindă
toate constatările organului de urmărire penală considerate importante şi utile
pentru soluţionarea cauzei.
De asemenea, procesul verbal trebuie să se caracterizeze prin precizie şi
claritate şi să fie succint. Precizia redactării procesului-verbal presupune
consemnarea exactă a constatărilor, iar claritatea reclamă utilizarea unui limbaj
adecvat care să facă accesibilă lectura. În ceea ce priveşte caracterul succint al

) a
le
procesului-verbal, acesta presupune redarea într-o forma concentrată, concisă a

Bu
n
ilia
constatărilor organului de urmărire penală.

Em
si
he
Potrivit art. 195 şi 199 Cod procedură penală, procesul-verbal de cercetare

org
he
la faţa locului are o structură tripartită: o parte introductivă, o parte descriptivă şi
G
a
op
(P
alta finală.
i
lu
u
or

În partea introductivă a procesului-verbal se vor consemna:

t
au
ul
d
or

- locul şi data efectuării cercetării;

ac
ăr
fă

- numele, prenumele şi calitatea celor care participă la efectuarea

lă
ta
to

cercetării, cu precizarea organului de urmărire penală sau a instanţei

u
sa
ă
al

de care aparţin;
rţi
pa
a
re

- numele, prenumele şi celelalte date de identificare ale martorilor

e
uc
od
a, VT

asistenţi, cu indicarea adresei la care locuiesc;

pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD

- temeiul de fapt şi de drept (art. 192 Cod procedură penală) care justifică
, d or
ea til
er en

deplasarea organului de urmărire penală la faţa locului;

pi d
co stu
ă, l
is zu

- menţiuni dacă suspectul este sau nu prezent, iar în cazul absenţei, dacă
rz u
te ru
in nt

este reprezentat şi de cine anume;

te pe
Es oar
D

- precizarea dacă părţile au fost citate şi dacă acestea sunt prezente.

În partea descriptivă a procesului-verbal de cercetare la faţa locului se
consemnează toate activităţile întreprinse, în ordinea efectuării lor, toate urmele
şi mijloacele de probă, în ordinea descoperirii lor.
Această parte debutează cu descrierea locului unde s-a comis infracţiunea
sub raportul poziţiei, al situării sale în contextul terenului. Interesează
amplasarea acestuia în raport cu vecinătăţile, întinderea sa, situarea în raport cu
punctele cardinale şi faţă de anumite repere naturale fixe, căile de acces.
În ceea ce priveşte urmele, acestea vor fi descrise sub următoarele aspecte:
natura, locul unde au fost descoperite, raporturile de distanţă dintre diferite
urme, starea în care se prezintă, procedeele şi mijloacele tehnico-ştiinţifice
utilizate la descoperirea, ridicarea şi fixarea acestora.

68
 Obiectele descoperite (arme, muniţii, materii explozive etc.) se vor descrie
sub raportul următoarelor caracteristici:
- în cazul armelor – numărul, tipul, modelul, calibrul, seria, anul de
fabricaţie, particularităţi de construcţie, particularităţi determinate de un anumit
grad de uzură, modul de ambalare şi conservare etc.;
- în cazul muniţiilor – numărul, tipul, calibrul, inscripţiile de pe tub, rozetă
şi capsă, particularităţi de construcţie, particularităţi determinate de gradul de
uzură, modul de ambalare şi conservare etc.;
- în cazul materiilor explozive – tipul şi denumirea, lotul, data fabricaţiei,
producătorul, cantitatea, perioada de garanţie de la data fabricaţiei şi orice dată
ce prezintă interes pentru identificare.
De asemenea, în ceea ce priveşte armele, muniţiile şi materiile explozive
descoperite se vor mai menţiona următoarele: locul unde au fost găsite, dacă sunt

) a
le
sau nu în stare de funcţionare, dacă acestea au toate părţile componente etc.

Bu
n
ilia
În partea finală a procesului-verbal de cercetare la faţa locului, se

Em
si
he
menţionează:

org
he
- ce fel de urme sau mijloace materiale de probă s-au ridicat;
G
a
op
(P
- ce măsuri s-au luat cu privire la victime, cu privire la cadavru;
i
lu
u
or

- ce genuri de fotografii, filme sau videofilmări s-au efectuat, condiţiile

t
au
ul
d
or

tehnice de executare, aparatura, sursele de iluminare şi materialele

ac
ăr
fă

utilizate etc.;
lă
ta
to

- dacă s-a întocmit schiţa locului faptei;

u
sa
ă
al

- dacă s-au făcut experimente, în ce scop şi care au fost rezultatele

rţi
pa
a
re

acestora;
e
uc
od
a, VT

- ora începerii şi ora terminării cercetării la faţa locului;

pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD

- obiecţiile părţilor şi observaţiile martorilor asistenţi, dacă acestea au

, d or
ea til
er en

existat.
pi d
co stu
ă, l
is zu

Procesul-verbal de cercetare la faţa locului va fi semnat pe fiecare pagină

rz u
te ru
in nt

şi la sfârşit de toţi cei care în diverse calităţi au luat parte la efectuarea acestei
te pe
Es oar
D

activităţi: organul de urmărire penală, martorii asistenţi, experţii, specialiştii sau

tehnicienii, suspectul sau inculpatul ori apărătorul acestuia.

Schiţa locului faptei

Schiţa locului faptei, denumită şi plan-schiţă sau desen-schiţă, este

destinată fixării şi prezentării în ansamblu a locului faptei, a modului în care sunt
dispuse, în plan, obiectele şi urmele infracţiunii, precum şi a distanţelor şi a
raportului de poziţie dintre ele 39.

39 Suciu Camil, Criminalistică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, pag. 520

69
 Schiţa are rolul de a facilita formarea unei imagini cât mai apropiate de
realitate asupra locului infracţiunii, astfel încât constatările cuprinse în procesul-
verbal să fie clar înţelese.
Din punct de vedere al tehnicii, modalităţile de efectuare pot fi împărţite
în două categorii: planul-schiţă şi desenul-schiţă.
Planul-schiţă se execută la scară şi în cadrul acestuia sunt respectate
riguros proporţiile dintre dimensiunile reale ale suprafeţelor, distanţelor şi
reprezentările acestora din plan.
Scara la care se execută planul este în funcţie de suprafaţa şi de natura
locului faptei şi ea poate fi de 1/50, 1/100 iar în locurile deschise poate depăşi
1/500.
Desenul-schiţă se realizează printr-o simplă desenare a locului faptei, fără
a se respecta proporţiile dintre dimensiunile reale şi reprezentările grafice, însă

) a
le
Bu
n
tot pe baza măsurătorilor executate la faţa locului şi prezentate în schiţă.

ilia
Em
si
La efectuarea schiţei trebuie să se respecte orientarea acesteia (cu ajutorul

he
org
he
busolei) după punctele cardinale, latura din dreapta planului fiind dispusă pe

G
a
direcţia nord-sud. op
(Pi
lu
u
tor
au
ul
d
or

7. Mijloace şi tehnici de investigare tehnico-ştiinţifică modernă a

ac
ăr
fă

locului faptei.
lă
ta
to
u
sa
ă
al
rţi

În activităţile specifice organelor judiciare (cercetarea la faţa locului,

pa
a
ree

percheziţiile, prezentarea pentru recunoaştere de persoane sau obiecte,

uc
od
a, VT
pr
ire -U
re

reconstituirile etc.) se folosesc o serie de mijloace tehnico-ştiinţifice.

bu A
tri S
is FD
, d or

De regulă, aceste mijloace tehnico-ştiinţifice sunt introduse în truse

ea til
er en
pi d
co stu

criminalistice sau în laboratoare criminalistice mobile.

ă, l
is zu
rz u
te ru
in nt
te pe

Trusele criminalistice
Es oar
D

Trusele criminalistice conţin instrumente, substanţe şi obiecte necesare

folosirii unor metode tehnico-criminalistice în procesul cercetării la faţa locului,
care sunt introduse în valize speciale, genţi ori alte ambalaje pentru a li se asigura
transportul în bune condiţii 40.
Pe parcursul timpului, dotarea truselor s-a îmbunătăţit, răspunzând
cerinţelor şi standardelor de calitate în domeniu.
După natura instrumentelor pe care le conţin, trusele criminalistice se pot
clasifica în două mari grupe: trusa universală şi trusa cu destinaţie specială.

40 Colectiv,Tratat Practic de Criminalistică, Ministerul de Interne, Bucureşti, 1976, vol. I, pag. 35-43

70
 În literatura de specialitate, unii autori au stabilit clasificarea truselor
criminalistice după următoarele criterii: dotare, domeniul de utilizare, tehnologia
utilizată, destinaţia şi regimul de utilizare 41.
Trusele universale conţin materiale şi instrumente pentru executarea
principalelor activităţi tehnico-criminalistice de la faţa locului.
Există, de regulă, truse universale pentru laboratoarele mobile de
criminalistică, care sunt destinate executării celor mai variate operaţii
criminalistice la faţa locului.
Instrumentarul acestor truse este grupat după cum urmează:
a) instrumentar pentru căutarea, descoperirea, relevarea şi transferarea urmelor
papilare:
• surse portabile de lumină (o lanternă, un detector de radiaţii
ultraviolete);

) a
le
• pensule din păr de coadă de veveriţă sau fibre de sticlă;

Bu
n
ilia
• pensulă magnetică;

Em
si
he
• cutii cu substanţe de natură pulverulentă;

org
he
• seturi cu folii adezive (pelicule tip „folio”): albe, negre şi transparente,

G
a
op
(P
necesare transferării urmelor papilare descoperite pe diverse suporturi;
i
lu
u
or

• pulverizator cu pulbere relevantă;

t
au
ul
d
or

• pulverizator cu vapori de iod;

ac
ăr
fă

• capsule şi substanţe pentru relevarea urmelor după descoperiri;

lă
ta
to

b) instrumentarul pentru executarea mulajelor alcătuit din: cancioc, şpaclu,

u
sa
ă
al

lingură pentru pregătirea amestecului, bandă flexibilă pentru îngrădirea locului

rţi
pa
a
re

unde se va turna amestecul, pensulă cu păr de porc pentru curăţarea mulajului,

e
uc
od
a, VT

pensete pentru înlăturarea corpurilor străine din urmele de adâncime, etichete

pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD

pentru nominalizarea mulajului;

, d or
ea til
er en

c) instrumentarul pentru amprentarea persoanelor sau cadavrelor, compus din:

pi d
co stu
ă, l
is zu

placă; rulou; tub cu tuş special pentru amprentare, tuşieră chimică şi hârtie
rz u
te ru
in nt

impregnată cu soluţie specială; lingură specială pentru amprentarea cadavrelor,

te pe
Es oar
D

mănuşi chirurgicale;
d) instrumentarul pentru marcarea locului investigat şi efectuarea unor
măsurători, alcătuit din: set cu jetoane numerotate de la 1 la 10, prevăzute cu două
tipuri de suporturi, cretă forestieră de mai multe culori, bandă metrică cu pătrate
alternative albe şi negre, având latura de 10 cm , ruletă metrică de 20 m, sfoară;
e) instrumentarul pentru întocmirea schiţelor şi a unor desene etc., care
cuprinde: busolă, riglă gradată, hârtie milimetrică, hârtie de calculator, creioane
colorate, şablon destinat lucrului pe hartă;

41Petrică Lucian, Materiale şi truse criminalistice moderne destinate investigării locului faptei,
comunicare în vol. „Investigarea criminalistică a locului faptei”, Bucureşti, 2004, pag. 195

71
 f) instrumentarul cu întrebuinţări multiple: ferăstrău de mână, pânză de tăiat

) a
metale (bomfaier), cleşte patent, briceag universal, diamant, set de chei de

le
Bu
n
ilia
diverse tipuri şi mărimi, etichete cu antet, magnet cilindric, ciocan universal

Em
si
prevăzut cu mâner detaşabil, la care se pot monta şurubelniţe de diferite mărimi,

he
org
he
dălţi, spirale, materiale de asamblare etc.

G
a
Mijloace tehnice complementare la trusa universală: proiectoare şi grup op
(Pi
lu
u
or

electrogen, aparat laser portabil, lampă Polilight, convertizor de imagine

t
au
ul
d

infraroşie, aparat de videofilmare şi de înregistrare audio, detectoare de metale,

or
ac
ăr

de substanţe radioactive, de cadavre, detector electrostaţii, materiale pentru

fă
lă
ta
to

protejarea urmelor şi a obiectelor, cizme de cauciuc, măşti de gaze, ochelari de

u
sa
ă
al

protecţie, echipament de protecţie pentru incendii şi explozii, aparat de sudură,

rţi
pa
a

scară, sapă, corzi etc.

ree
uc
od
a, VT
pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD
, d or
ea til
er en
pi d
co stu
ă, l
is zu
rz u
te ru
in nt
te pe
Es oar
D

Generator electric

72
 Trusa universală pentru posturile de poliţie
Această trusă a fost concepută în aşa fel încât să răspundă problemelor
care trebuie să fie rezolvate conform legii de către poliţiştii din mediul rural, fiind
dotată cu instrumentarul de bază al trusei universale (aparat foto, blitz, baterii,
lupă, instrumentar pentru amprentarea persoanelor, relevarea şi ridicarea
urmelor papilare, instrumentar pentru executarea mulajelor, instrumentar pentru
executarea măsurătorilor şi întocmirea schiţelor etc.). Trusele respective sunt de
dimensiuni reduse, fiind purtate cu uşurinţă de poliţişti.
Trusa universală pentru investigarea accidentelor rutiere
Trusa respectivă este concepută în două variante: tip valiză, denumită tip
„auto” pentru echiparea autovehiculelor şi tip „moto” pentru echiparea
motocicletelor.
În aceste truse există îndeosebi un număr mare de materiale pentru

) a
le
Bu
n
întocmirea schiţei locului evenimentului rutier şi efectuarea măsurătorilor,

ilia
Em
precum şi materiale necesare pentru ridicarea urmelor, în special a urmelor

si
he
org
mijlocului de transport create pe banda de rulare şi a urmelor de impact

he
G
a
op
specifice: pelicule de vopsea, fragmente de geam, parbriz, far etc. ori resturi din (Pi
lu
u
or

acestea ş.a.
t
au
ul
d

Trusele criminalistice cu destinaţii speciale

or
ac
ăr

În dotarea structurilor de criminalistică, în sfera truselor universale

fă
lă
ta
to

menţionate mai există truse cu destinaţii speciale. Cele mai frecvent folosite sunt:
u
sa
ă
al

Trusa foto destinată protejării şi transportării independente în teren, în orice

rţi
pa
a
re

condiţii, a aparatului fotografic, împreună cu accesoriile sale.

e
uc
od
a, VT
pr

Instrumentarul trusei: un aparat fotografic; un obiectiv superangular

ire -U
re
bu A
tri S
is FD

necesar pentru executarea fotografiilor în încăperi de dimensiuni mici; un

, d or
ea til
er en

teleobiectiv pentru fotografierea de la distanţă a unor subiecţi, la care nu se poate

pi d
co stu
ă, l
is zu

ajunge din cauza obstacolelor; o şină de glisare şi un set de inele prelungitoare

rz u
te ru
in nt
te pe

ale camerei obscure a aparatului de fotografiat; un fir declanşator; un parasolar;

Es oar
D

un exponometru; casete cu film de diferite sensibilităţi; filtre colorate şi de

polarizare.
Trusa cu substanţe chimice pentru marcare, care cuprinde substanţele
chimice de marcare a diferitelor obiecte, valori sau regiuni anatomice ale corpului
uman, precum şi mijloacele tehnice necesare preparării şi aplicării acestor
substanţe şi verificării rezultatelor obţinute.
Substanţele chimice cuprinse în trusă se pot grupa, după efectul lor, în:
substanţe care colorează pielea (nitrat de argint, ninhidrină); substanţe
fluorescente (de exemplu, acidul betaoxinaftoic); substanţe folosite pentru
identificarea unor lichide.

73
 Pentru pregătirea şi aplicarea marcărilor se folosesc următoarele obiecte
existente în componenţa trusei: sticle, borcane cu dop rodat, flacoane de
polietilenă, capsule de porţelan, cilindru gradat, mojar de porţelan, pistil, baghetă
de sticlă, spatulă, pensule diferite, foarfecă, mănuşi chirurgicale, pulverizator
pentru prafuri, lanternă cu filtru pentru raze ultraviolete.
În privinţa utilizării trusei pentru marcare, se impune respectarea
următoarelor reguli:
- trusa trebuie să fie păstrată, transportată şi deschisă numai cu mânerul
în sus, în locuri uscate şi în care nu există vapori ai altor substanţe chimice, ferită
de lumina şi căldura soarelui ori ale altor surse;
- sticlele, borcanele, cutiile şi flacoanele trebuie să fie etichetate şi ţinute
permanent închise ermetic;
- dacă substanţele sunt depozitate un timp îndelungat, trebuie să se ia

) a
le
Bu
n
măsuri de parafinare a capacelor şi dopurilor ambalajelor (ambalajele care conţin

ilia
Em
azotat de argint, ninhydrină şi acid betaoxinaftoic se păstrează permanent

si
he
org
parafinate);

he
G
a
op
- în timpul lucrului nu se desfac, în acelaşi timp, mai multe ambalaje cu (Pi
lu
u
or

substanţe şi nu se schimbă capacele sau dopurile de la un ambalaj la altul;

t
au
ul
d

- întrucât substanţele existente în trusă sunt toxice, trebuie să fie luate

or
ac
ăr

măsuri de protejare a feţei, ochilor, nasului, gurii etc.;

fă
lă
ta
to

- după fiecare folosire se îndepărtează, prin spălare sau aspirare, orice

u
sa
ă
al

pierderi de substanţe, iar resturile rezultate din curăţarea truselor se ard;

rţi
pa
a
re

- pensulele se spală cu detergenţi obişnuiţi şi apoi se clătesc cu apă sau

e
uc
od
a, VT
pr

alcool şi se controlează cu detectorul pentru radiaţii ultraviolete.

ire -U
re
bu A
tri S
is FD

Trusa pentru examinarea cadavrelor neidentificate cuprinde atât

, d or
ea til
er en

instrumentarul, cât şi substanţele şi materialele necesare pentru toaletarea şi,

pi d
co stu
ă, l
is zu

atunci când este posibil, restaurarea fizionomiei cadavrului, precum şi pentru

rz u
te ru
in nt
te pe

operaţiile care se execută în vederea identificării acestora, inclusiv accesoriile. Se

Es oar
D

impune folosirea unei asemenea truse, având în vedere condiţiile şi starea în care
sunt descoperite cadavrele cu identitate necunoscută, îndeosebi a celor aflate
într-o stare avansată de putrefacţie 42.

42Bercheşan Vasile, Ruiu Marin, Colectiv,Tratat Practic de Criminalistică, Editura Little Star,Bucureşti,
2004, pag. 80

74
 ) a
le
Bu
n
ilia
Em
si
he
org
he
G
a
op
(Pi
lu
u
tor
au
ul
d
or
ac
ăr
fă
lă
ta

Trusa pentru testarea drogurilor este compusă din 6 seturi de tuburi cu

to
u
sa
ă

reactivi pentru identificarea drogurilor după reacţiile de culoare. De asemenea,

al
rţi
pa

trusa mai conţine şi un set de 12 pungi din polietilenă pentru recoltarea unor
a
ree
uc
od

produse sau substanţe suspecte de a face parte din categoria „drogurilor de risc”
a, VT
pr
ire -U
re
bu A

ori „de mare risc” (a se vedea prevederile Legii nr. 143/2000 privind combaterea
tri S
is FD
, d or
ea til

traficului şi consumului ilicit de droguri).

er en
pi d
co stu

Tuburile, confecţionate din material plastic transparent, conţin câte o fiolă

ă, l
is zu
rz u
te ru

cu reactiv, în tuburi introducându-se cantităţi mici din substanţele ori produsele

in nt
te pe
Es oar

suspecte.
D

Reactivii existenţi în trusă permit identificarea următoarelor categorii de

droguri: opiacee, amfetamină, haşiş, marijuana, T.H.C., cocaină, LSD etc.

75
76
D
Es oar
te pe
in nt
te ru
rz u
is zu
ă, l
co stu
pi d
er en
ea til
, d or
is FD
tri S
bu A
ire -U
a, VT
re
pr
od
uc
ere
a
pa
rţi
al
ă
sa
u
to
ta
lă
fă
ră
ac
or
dul
au
tor
u lu
i (P
op
a
G
he
org
he
si
Em
ilia
n
Bu
le
a )
 D
Es oar
te pe
in nt
te ru
rz u
is zu
ă, l
co stu
pi d
er en
ea til
, d or
is FD
tri S
bu A
ire -U
a, VT
re
pr
od
uc
ere
a
pa
rţi
al
ă
sa
u
to
ta
lă
fă
ră
ac
or
dul
au
tor
u lu
i (P
op
a
G
he
org
he
si
Em
ilia
n
Bu
le
a )

77
78
D
Es oar
te pe
in nt
te ru
rz u
is zu
ă, l
co stu
pi d
er en
ea til
, d or
is FD
tri S
bu A
ire -U
a, VT
re
pr
od
uc
ere
a
pa
rţi
al
ă
sa
u
to
ta
lă
fă
ră
ac
or
dul
au
tor
u lu
i (P
op
a
G
he
org
he
si
Em
ilia
n
Bu
le
a )
 Autolaboratoarele criminalistice

Utilizarea autolaboratoarelor criminalistice a fost impusă atât de

necesitatea creşterii operativităţii şi eficienţei cercetării la faţa locului, cât şi de
lărgirea gamei de operaţii tehnico-ştiinţifice care pot fi efectuate în timpul
desfăşurării cercetării la faţa locului.
Aceste laboratoare sunt instalate pe mijloace de transport, care permit
compartimentarea şi utilizarea întregului spaţiu disponibil. Pot fi utilizate în
acest sens atât autoturisme, cât şi microbuze.

) a
le
Bu
n
ilia
Em
si
he
org
he
G
a
op
(Pi
lu
u
tor
au
ul
d
or
ac
ăr
fă
lă
ta
to
u
sa
ă
al
rţi
pa
a
ree
uc
od
a, VT
pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD

Din aceste considerente, autolaboratoarele criminalistice mobile au în

, d or
ea til
er en
pi d

dotare aparatură, truse criminalistice, dispozitive, instrumente şi substanţe care

co stu
ă, l
is zu
rz u

asigură o bună desfăşurare a tuturor activităţilor criminalistice specifice cu ocazia

te ru
in nt
te pe

efectuării cercetării locului faptei.

Es oar
D

Trebuie subliniat faptul că dotarea acestor autolaboratoare criminalistice

poate fi configurată atât în funcţie de necesităţile existente cât şi pentru
investigarea anumitor genuri de infracţiuni.
În amenajarea unui autolaborator trebuie să se ţină cont de mai multe
criterii. Astfel, este necesar ca acesta să fie amenajat astfel încât să se asigure 43:
- etanşarea şi izolarea termică a caroseriei;
- compartimentarea interioară, în funcţie de aparatura şi echipamentele
care vor fi instalate;
- surse suplimentare de energie electrică;

43Bercheşan Vasile, Valorificarea ştiinţifică a urmelor infracţiunii, Editura Little Star, Bucureşti, 2002,
pag. 87

79
 - surse suplimentare de iluminare;
- surse de telecomunicaţii (sisteme GPS, staţii radio etc.).
Compartimentul truselor criminalistice se amenajează în funcţie de spaţiul
existent, tipul, numărul, forma şi dimensiunile truselor criminalistice care pot fi
montate fie pe podeaua mijlocului de transport, fie pe pereţii laterali ori în spaţii
special prevăzute pe rafturi suprapuse.

) a
le
Bu
n
ilia
Em
si
he
org
he
G
a
op
(Pi
lu
u
tor
au
ul
d
or
ac
ăr
fă
lă
ta
to
u
sa
ă
al
rţi
pa
a
ree
uc
od
a, VT
pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD
, d or
ea til
er en
pi d
co stu
ă, l
is zu
rz u
te ru
in nt
te pe
Es oar
D

Tot în cadrul acestui compartiment se găsesc:

- instalaţie de vaporizare cu cianoacrilat utilizată pentru relevarea
urmelor latente de pe suporturi diferite;
- aspirator de praf, prevăzut cu seturi speciale de filtre;
- detector pentru măsurarea nivelului de gaz;
- detectoare de metal;
- dispozitiv electrostatic pentru relevarea urmelor plantare şi de
încălţăminte descoperite la locul faptei etc.
Autolaboratoarele criminalistice sunt prevăzute cu echipament de
protecţie, de intervenţie, aparate de fotografiat şi de videofilmare, trepiede, surse

80
suplimentare de iluminare (reflectoare, lămpi etc.), accesorii diverse (benzi
metrice, rigle gradate, filtre etc.), masă de lucru etc.

SpheronCam HDR

SpheronCam HDR 44 este un sistem digital mobil destinat fixării câmpului

infracţional cu ocazia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei, prin
intermediul imaginilor sferice.
Acestea permit ca o persoană aflată într-un punct de staţie să poată
efectua un tur virtual al zonei de interes, să poată privi în jurul său, să poată
apropia cadrul pentru a examina unele detalii sau chiar pentru a se muta dintr-o
locaţie în alta. Imaginile sferice permit o vizualizare din toate unghiurile (respectiv
360° x 180°) şi ilustrează un loc al faptei exact aşa cum arăta în original.

) a
le
Bu
n
ilia
Em
si
he
org
he
G
a
op
(Pi
lu
u
tor
au
ul
d
or
ac
ăr
fă
lă
ta
to
u
sa
ă
al
rţi
pa
a
ree
uc
od
a, VT
pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD
, d or
ea til
er en
pi d
co stu
ă, l
is zu
rz u
te ru
in nt
te pe
Es oar
D

SpheronCam HDR

Sistemul are o aplicabilitate generală, însă este destinat utilizării în special

în situaţiile în care câmpul infracţional este extins (de exemplu catastrofe aviatice,
maritime, explozii etc.).
Scanarea este realizată cu un dispozitiv hibrid, respectiv o combinaţie
între o cameră video şi un aparat de fotografiat. Acesta este compus dintr-un
sistem optic şi echipamente electronice care facilitează operarea şi în final
obţinerea unei imagini sferice de cea mai bună calitate.

44 Revista de Criminalistică

81
 Imaginile sferice care au fost realizate sunt stocate şi protejate împotriva
oricăror genuri de modificări prin utilizarea unei semnături digitale unice.
Dispozitivul care realizează scanarea este însoţit de o serie de programe
informatice care permit vizualizarea, prelucrarea şi exploatarea informaţiilor.
În afară de acestea, sistemul este prevăzut cu programe informatice de
management al documentelor prin intermediul cărora toate informaţiile obţinute
cu ocazia investigaţiilor pot fi organizate într-un mod intuitiv.

) a
le
Bu
n
ilia
Em
si
he
org
he
G
a
op
(Pi
lu
u
tor
au
ul
d
or
ac
ă

Imagine realizată cu dispozitivul SpheronCam HDR

r
fă
lă
ta
to
u
sa
ă

Principiul de funcţionare al dispozitivului SpheronCam HDR

al
rţi
pa
a
ree
uc

Dispozitivul scanează locul de staţie prin efectuarea unei singure rotaţii

od
a, VT
pr
ire -U
re
bu A

de 360° în plan orizontal, în jurul axei verticale. Astfel, datorită faptului că

tri S
is FD
, d or

unghiul de poză al obiectivului este de 180°, se realizează scanarea întregii zone

ea til
er en
pi d
co stu

înconjurătoare, timpul de scanare variind în funcţie de rezoluţie şi gradul de

ă, l
is zu
rz u
te ru

luminozitate a locului de staţie.

in nt
te pe
Es oar
D

82
 Imagine realizată cu dispozitivul SpheronCam HDR

Imagine realizată cu dispozitivul SpheronCam HDR

) a
le
Bu
n
ilia
Em
si
he
org
he
G
a
op
(Pi
lu
u
tor
au
ul
d
or
ac
ăr
fă
lă
ta
to
u
sa
ă
al
rţi
pa
a
ree
uc
od
a, VT
pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD

Scanarea secvenţială pe zone delimitate în plan vertical cu o plajă

, d or
ea til
er en
pi d

dinamică de 26 diafragme (spre deosebire de aparatele fotografice cu film de

co stu
ă, l
is zu

35mm care au o plajă dinamică de 12 diafragme) permite vizualizarea tuturor

rz u
te ru
in nt
te pe

intensităţilor luminii. Astfel, vor fi vizibile atât obiectele aflate în umbră, cât şi
Es oar
D

cele puternic iluminate. În imaginea de mai sus este exemplificat acest mod de
realizare a imaginilor.
Sistemul măsoară luminozitatea reală aşa cum este aceasta, fără a
modifica pixelii, culorile sau contrastul.
Prin vizualizarea întregului câmp al infracţiunii, sunt fixate toate obiectele
prezente, astfel încât, chiar dacă iniţial unele dintre ele păreau că nu au legătură
cu cauza, pot fi valorificate ulterior, stabilindu-se dimensiunile, plasamentul faţă
de alte mijloace de probă, detaliile caracteristice etc.
Prin intermediul programelor software există posibilitatea efectuării de
măsurători imersive (tridimensionale) pe imaginea sferică rezultată.
Şeful echipei de cercetare la faţa locului sau persoane desemnate de acesta
pot crea şi edita un dosar de caz. Nivelul de acces şi drepturile de editare ale

83
fiecărui utilizator pot fi individual evaluate şi stabilite astfel că anumite
persoane/grupuri de persoane pot introduce/modifica informaţii în funcţie de
specializare sau de nivelul de pregătire.
Când experţii/specialiştii au definitivat investigaţiile, iar dosarul cazului a
fost realizat în întregime, respectiv întreaga documentaţie, acesta poate fi
exportat/publicat pe un suport optic de stocare a datelor informatice (de exemplu
CD, DVD etc.) şi pus la dispoziţia organelor interesate.

) a
le
Bu
n
ilia
Em
si
he
org
he
G
a
op
(Pi
lu
u
tor
au
ul
d
or
ac
ăr
fă
lă
ta
to
u
sa
ă
al
rţi
pa
a
ree
uc
od
a, VT
pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD
, d or
ea til
er en
pi d
co stu
ă, l
is zu
rz u
te ru
in nt

Interfaţa de lucru a programului software de editare

te pe
Es oar

a dosarului de caz
D

84
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
I. Tratate şi monografii:
1. Suciu Camil, Criminalistică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1972.
2. Petrică Lucian, Materiale şi truse criminalistice moderne destinate
investigării locului faptei, comunicare în vol. „Investigarea criminalistică a locului
faptei”, Bucureşti, 2004.
3. Bercheşan Vasile, Ruiu Marin, Tratat practic de criminalistică, Editura
Little Star, Bucureşti, 2004.
4.Vasile Lepadusi, Popa Gheorghe, Investigarea criminalistică a locului
faptei, Editura Luceafarul Bucureşti, 2oo5.

) a
5. Popa Gheorghe – Tehnică Criminalistică, Editura Pro Universitaria, Bucureşti

le
Bu
n
ilia
2008

Em
si
6. Barry A. J. Fisher – Tehniques of Crime Scene Investigation, CRC Press

he
org
he
LLC, 2004

G
a
II. Legi: op
(Pi
lu
u
tor
au

1. Codul de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 135/2010, publicată în

ul
d
or
ac

Monitorul Oficial nr. 486/15.07.2019, intrat în vigoare la 01.02.2014, conform Legii

ăr
fă
lă

nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/20100 privind Codul de
ta
to
u

procedură penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 515/14.08.2013.

sa
ă
al
rţi
pa
a
ree
uc
od
a, VT
pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD
, d or
ea til
er en

TEMĂ DE REFLECŢIE
pi d
co stu
ă, l
is zu
rz u
te ru
in nt

Definiţia investigării tehnico-ştiinţifice a locului faptei şi

te pe
Es oar
D

fazele acesteia.

85
 MODELE DE ÎNTREBĂRI

Întrebările vor fi tip grilă, cu cel puţin un răspuns pentru fiecare

întrebare.

1. Până când ajunge echipa de cercetare primul poliţist ajuns la locul

faptei trebuie să:
a. noteze cine era la locul faptei când ajuns el: numele martorilor şi
altor persoane care au intrat în locul faptei..
b. separe suspectul/suspecţii şi martorii atunci când este posibil.
c. fixeze rezultatele investigării locului faptei.

2. Ce trebuie să se facă la locului faptei:

) a
le
a. limitarea accesului în locul faptei prin înconjurare.

Bu
n
ilia
b. fotografierea corespunzătoare.

Em
si
he
c. notarea poziţiei probei înainte de a o mişca.

org
he
G
a
op
(Pi
lu
u
or

RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI
t
au
ul
d
or

1. a şi b.
ac
ăr
fă

2. a, b şi c.
lă
ta
to
u
sa
ă
al
rţi
pa
a
ree
uc
od
a, VT
pr
ire -U
re
bu A
tri S
is FD

TEST DE AUTOEVALUARE
, d or
ea til
er en
pi d
co stu
ă, l
is zu

Folosind criteriile deja prezentate, precizaţi care sunt obiectivele investigării

rz u
te ru
in nt
te pe

tehnico – ştiinţifice a locului faptei?

Es oar
D

86