Taranul medieval in evul mediu

Perioda Antichitatii tarzii si a Evului Mediu timpuriu a fost esentiala pentru nasterea omului medieval.

Majoritatea taranilor apartineau aceleasi clase de mici producatori, de producatori primari ,profilul
omului de la tara isi schimba trasaturile de la o regiune la alta.Alte dificultati in identificarea unor
trasaturi generale ale taranului European si ale activitatilor sale apar din diversitatea foarte mare de
mediu geographic ,de soluri,de clima ,de populatie,de dezvoltare Agricola in diferitele zone ale
continentului:la nivelul rudimentar al tehnicilor medieval ,toti acesti factori cantareau mai mult decat in
zilele noastre,in activitatile agricole si in viata omului in ansamblu.

Din punct de vedere al exploatarii agricole ,Europa poate fi impartita ,in ce priveste relieful ,in 2 parti
:cea mai mare parte a Norvegiei ,a Suediei,a Finlandei si a nordului Rusiei europene.

Nu peste tot productia Agricola si munca taranilor aveau rolul de a intretine o populatie urbana
insemnata.In anumite regiuni traiau intr-un contact nemijlocit tarani de neamuri diferite,ca in Sicila,in
Spania si in tinuturile slave germanizate,cu niste consecinte nu intotdeauna limpezi in alcatuirea
profilului oamenilor de la tara.

Familiile taranesi constituiau ,de cele mai multe ori ,nuclee simple sau nuclee largite,adica alcatuite din
parinti,unul,doi sau trei copii,bunicul si/sau bunica,in timp ce familiile ,,extinse’’ par sa fi fost mai
degraba rare.Familia taraneasca apare in general cu atat mai solida cu cat sunt mai bune conditiile sale
material de viata ,mai intinse pamanturile de care dispune si mai numeroase animalele,indeosebi cele
de tractiune.Acesti tarani europeni traiau in peisaje agricole profund diferite,muncile agricole carora
trebuiau sa li se dedice de-a lungul anului nu erau peste tot aceeleasi.

Zonele muntoase erau in general caracterizate de niste suprafete de terenuri cultivate cu cereale;in
interiorul Siciliei si in Europa Centrala se cunostea o masiva prezenta a graului si a altor cereal;in unele
portiuni din Italia se afla o policultura intensive de cereal,vii si plante roditoare.In alte regiuni ,mai ales
mediteraneene se plantasera maslinul.

Intraga lume taraneasca era caracterizata de munca manuala,care nu se limita numai la lucrarile
agricole,ci se extindea ,mai ales in lunile de iarna ,si la mici activitati artizanale,cum ar fi confectionarea
de cosuri ,ca si la contruirea si repararea uneltelor.Femeile de la tara se ocupau cu torsul si tesutul
pentru nevoile familiei.La bugetul familiei contribuiau inca de la o varsta foarte frageda ,toti membrii
sai.Sarcina incredintata copiilor era adesea de a duce vitele la pascut,insa pentru o imbunatatire
financiara mai buna,trimiteau fetele mai mici ca servitaoare pe langa familiile de la oras,plasand baietii
pe la mesteri artizani sa invete meseriile iar sotiile angajandu-se pe post de doici pentru copiii vreunui
orasean instarit.

Iarna aducea,intr-o mare parte a continentului,momentul deosebit de imbietor al taierii

porcului,reprezentat la randul sau in acele cicluri ale lunilor anului care atesta fuziunea profunda dintre
spiritualitatea crestina si farmecul agar al vietii medieval.
Monotona repetivitate a vietii taranului era intrerupta numai de momentele de sociabilitate
determinate de participarea la liturghie si de frecventarea carciumii din sat duminica,de participarea la
targuri,de mersul la moara sau la pravalia fierarului un artizan prezent in ultimele secole ale Evului
Mediu.Acestor momente mai obisnuite li se adaugau altele,mai extraordinare,ca marile sarbatori
religioase,hramul bisericii locale sau nuntile.

Comunitatea rurala era subordonata in toata Europa puterii unui senior,laic sau cleric ,propietar de
terenuri intinse sau mic stapanitor local,detonator al unor puteri largi sau preceptor al unor censure si
servicii marunte.

In aceasta lume traditional au patruns totusi ,in unele parti ale Europei,anumite noutati care si-au facut
simtite efectele asupra vietii material si mentale a paturilor rurale..Aceasta s-a petrecut in zonele de
dezvoltare a Comunelor italiene,in care a avut loc o reducere considerabila a seniorilor rurale sau o
reorganizare politica,administrative,juridical,militara,economica a teritoriilor,intreprinsa de ocirmuirea
oraselor,precum si patrunderea masiva a propietarilor de la oras la tara,urmata de o masiva expropriere
a taranilor,ca si de o profunda criza a multor comunitati rurale.

Se pare ca in Europa mai existau regiuni marginale cu totul special,ca Islanda ,in care locuitorii alcatuiau
niste comunitati taranesti nesupuse inca,sau nu complet ,unor seniori propiu zisi.

In interiorul senioriei,nu toti locuitorii aveau aceeasi pozitie fata de senior.Mai ales in ce priveste relatia
cu pamantul,unii locuitori puteau sa se bucure de pamanturi complet libere de censure si corvoade.

Oricum, mai frecventa a ramas in Europa situatia satului stapanit de unul sau mai multi seniori.In aceste
locuri ,pamanturile apar divizate schematic in trei mari portiuni:prima,exploatata nemijlocit de catre
seniorul local;a doua impartita taranilor in concesiuni familial,a treia reprezentata de paduri si terenuri
necultivate,de folosinta colectiva.

Seniorul se ingrijea de cultivarea pamanturilor sale prin munca servitorilor sau a unor salariati temporari
sau prin prestarea de catre taranii concesionari ,a unui numar de zile de lucru,singuri sau cu boii pe care-
I aveau.

Cu toate acestea ,nu se putea nega faptul ca taranii extrageau ,din pescuitul si vanatul pe teritoriu o
parte deloc neglijabila in raport cu propia hrana sau cu propriile posibilitati de castig,mentinand in
avantajul lor,o activitate traditionala in acest mediu.

Mai existau un mod in care seniorii obtineau venituri din exploatarea pamantului,ba chiar niste venituri
care au crescut,datorita dinamismului si mobilitatii sporite a economiei si societatii,care implicau si
schimburi mai active in ce priveste pamantul.Sumele cerute de seniori pentru a-I ,,reinvesti’’pe tarani cu
pamantul stramosesc li s-au adaugat treptat sumele cerute pentru dreptul de comercializare,in interiorul
si in afara comunitatii rurale.Foamea de pamanturi i-a transformat pe unii seniori in niste simpli
perceptori de censure si arende.
Seniorul era de fapt detinatorul unor puteri cu character military ,territorial si jurisdictional.Fiecare
senior ii judeca pe locuitorii satului cel putin in ceea ce privea delictele si contraventiile :monarhia sau
seniorii mai mari isi rezervau ,,dreptul sangelui’’sau dreptul de a condamna la moarte.

In unele sate se identificasera o putere senioriala ca episcopii si baronii.Un episcope sau un baron putea
fi seniorul mai multor sate,tot astfel un singur sat putea fi impartit intre mai multi seniori .

Taranul putea din cand in cand sa-I reproseze seniorului multe lucruri.

Pentru ca idealurile si revendicarile politice si sociale ale taranilor sa prinda contur erau necesare
elementele crestine,ortodoxe ale religiei.

Taranii au inteles nu numai consolarea pe care o presupuneau sacramentele ci si exemplul istoric al

Bisericii primitive,ai carei capi le apareau tuturor claselor subordinate mult mai apropiati decat abatii
sau episcopii contemporani,care nu se deosebeau de seniorii laici prin nimic mai mult ,decat adesea
printr-o mai mare atentie si exigent in administratie.

Taranii au reprosat orasului fiscalitatea,politica de aprovizionare care dauna tinutului,atitudinea

dispretuitoare a locuitorilor sai fata de oamenii de la tara,iar proprietarilor de pamanturi in
particular,lipsa de sensibilitate pentru saracia si osteneala taranului.