Eseu:Bunul si raul samaritean din noi si de langa noi

Ce este bunătatea? O frumuseţe pe care o percepi direct cu sufletul.’ Cât durează să faci rău
cuiva? Doar câteva clipe. Pe cand să faci un binecuiva poate dura chiar o viaţă. Desigur că poţi
să faci un bine şi în câteva clipe, oprindu-te lângăun nevoiaș sau oferind cuiva câteva vorbe
frumoase, însă de regulă binele se construieşte în timpfiind o realizare.Răul este uşor realizabil şi
mult mai accesibil. E la îndemâna oricui. Se găseştepe toate drumurile. E ieftin şi întunecat. De
aceea e mai comod să apelezi la el. Pentru binetrebuie să duci o luptă, să munceşti asupra lui. E
ceva mai complicat.Suntem însoţiţi mereu de bine şi rău. Şi este alegerea noastră la care dintre
ele vom apela.Trebuie doar să deschidem mai mult ochii şi sufletul. Să lăsăm la o parte egoismul
şi să învăţămsă oferim lumină dacă nu vrem să trăim în întuneric “Legea Binefacerii – unul
trebuie să uite pe ce a daruit dar niciodată ce a primit.” Adică, un

om dacă face un bine nu trebuie să aștepte in schimb o recompensă pentru fapta lui, insă daca

el a fost ajutat in situații dificile de către o persoană nu trebuie să o uite și să o ajute când aceasta
îi cere ajutoru

Legea retrosecvenței temporale, ajutorul acordat anterior atrage comportamente prosociale,

chiar dacă ulterior binefăcătorul a provocat suferințe. De exemplu, dacă o persoană te-a

lăudat în public iar după o perioadă mai lungă de timp, ți-a făcut rău, șansele de a i se acorda
sprijin scad

Ce este comportamentul prosocial?

Comportamentul prosocial are multe denumiri “altruism”,” comportament de ajutorare” sau

“acțiune socială pozitivă

După Janusz Reykowski, comportamentul prosocial se definește prin aceea că este îndreptat

spre ajutorarea, protejarea, sprijinirea, dezvoltarea celorlalte persoane, fără așteptarea unei

recompense.

Hans Bierhoff, după opinia sa, pentru identificarea comportamentelor prosociale: inteția de a

ajuta alte persoane, libertate de alegere, acordarea ajutorului în afara obligațiilor profesionale.

Comportamentul prosocial trebuie neaparat să fie intenționat, realizat în mod conștient. Drept

exemplu este dat modelul cu răufăcătorul care dorește să comită o infracțiune, însă prin

prezența întamplătoare a unei persoane la locul faptei, răufăcătorul nu își îndeplinește

misiunea. În acest caz, despre persoana care se afla acolo din întamplare nu putem să spunem
că are un comportament prosocial, cu toate că rezultatul a fost unul pozitiv. Pentru ca

persoană să aibe un comportament prosocial aceasta trebuia să-și fi propus să-l împiedice pe

răufăcător și să nu aștepte în schimb răsplată

Prezența oamenilor poate să și stimuleze inițiativa oamenilor de a-și da ajutor unii altora în
cazuri urgente. Leonard Bickman a realizat un experiment în care, participanții auzeau un
corp de bibliotecă care se prăbuște și apoi un țipăt. Experimentatorul le spunea unora că a avut
loc un accident, cei mai mulți dintre ei s-au gândit că cineva este rănit iar când
experimentatorul le spunea că nu era nimic grav, doar 54% și-au pus problema rănirii
victimei.

Binefăcătorii celor aflați în necaz sunt destul de selectivi când e vorba să intervină și să
acorde ajutor. S-a înscenat o ceartă violentă între o femeie și un bărbat în fața unor subiecți.
Femeia îi spune bărbatului să o lase în pace și că nu-l cunoaște iar în cea de-a doua situație cei
doi au o relație de soț-soție. Impulsul celor care asistau de a interveni a fost diferent în funcție
de situațiile prezentate. Când cei doi erau necunoscuți, interveneau mai mulți oameni ,
deoarece considerau că femeia este neajutorată și că are nevoie de ajutor dar când cei doi erau
soț și soție, foarte puțini interveneau.
Un alt experiment s-a realizat în metroul din New York, unde un bărbat mergea dintr-o parte
în alta și ulterior cade cu fața în sus. Prima dată bărbatul are un mână un baston și pare treaz,
în cea de-a doua situație miroase a alcool și ținea în mână o sticlă de băutură. În prima
situație, bărbatul primea ajutor, deoarece se credea că e bolnav, dar cand era în situația
bețivului nu primea ajutor, deoarece se consideră că bețivii sunt responsabili de situațiile în
care ajung.
Într-o situație de urgență, martorii trebuie să accționeze rapid și fără să se poată baza pe prea
multe indicii. Cu toate acestea, unul este evident din prima clipă: rasa victimei

Teorii care explic altruismul Deoarece, sfera comportamentului prosocial este foarte larg, dup
cum se poate vedea i din definiiile prezentate anterior, ne vom limita la studierea aprofundat a
unuia dintre aspectele sale, i anume altruismul. Faptul c omul este o "fiin social", c convieuiete
alturi de ceilali de la natere pân la moarte, îl face, indiscutabil, s se raporteze la cei din jur,
ajutorul pe care acetia i-1 ofer fiind de natura evidenei
Una dintre explicaii vine paradoxal din partea biologiei, deoarece suntem tentai s credem c
altruismul contravine legii biologice supreme - a supravieuirii individului i a speciei. Indivizii
biologici, ce se sacrific, nu ar trebui selectai natural, probabilitatea de a lsa urmai fiind mic.
Introducând îns ipoteza "Supravieuirii prin înrudire" (Wilson 1975), comportamentul altruist
capt noi înelesuri: membrii unei familii au gene comune i ajutându-i pe alii, înrudii, asigur
transmiterea mai departe a propriilor gene (exemplu: albina moare prin înepare). Fiecare individ
e motivat nu numai s triasc mai mult pentru a ajunge capitalul su genetic la urmai ci i s
contribuie la crearea unui avantaj reproductiv celor cu gene commune

Altruismul participativ Cea mai bun imagine pentru a ilustra ideea altruismului participativ se
dovedete a fi cea a societilor de furnici i albine. Acestea sunt considerate societi bine integrate,
cu un înalt grad de diviziune a muncii i un procent de altruism ce impune o intens cooperare.
Aici întâlnim angajamentul fiecrui membru în vederea supravieuirii întregului ansamblu social.
Raportat la fiina uman, un exemplu edificator de acest tip de altruism este sacrificiul
necondiionat al soldailor, sau munca neobosit a muncitoarelor ce contribuie la sigurana,
bunstarea tuturor.
Acest tip de altruism este considerat de specialiti ca un altruism care nu este, „verificabil", pur,
dar inevitabil în psihologia social. Exemplul relevant în acest sens este dat de ajutorul de omaj
reciproc, azilurile, asociaiile de ajutor reciproc, asigurrile sociale, deci de instituii ale
altruismului normativ. Ele sunt pe reprezentarea social a acestor comportamente, a clasificrilor
de ajutoare ce se acord sau a sacrificiilor ce trebuie consimite. Reprezentarea se axeaz fie pe
responsabilitate fie pe solidaritate, care trebuie echilibrate pentru buna funcionare a unei instituii.
„Norma sociala" este cuvântul cheie în jurul cruia se dezvolt acest tip de altruism, cercetrile
efectuate demonstrând c indivizii care i-au însuit norma de responsabilitate, se angajeaz într-o
relaie altruist mai mult decât cei care au interiorizat-o mai puin