Excel 2007 Aplicatii Economice Rezolvate Pas Cu Pas Danaiata Margea Tarnaveanu Negovan Timisoara 2008

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/296059618
Excel 2007: aplicatii economice rezolvate pas cu pas
Book · December 2008

DOI: 10.13140/RG.2.1.1168.0407
CITATIONS READS
0 2,698
4 authors, including:
Doina Danaiata Camelia Margea

West University of Timisoara West University of Timisoara
23 PUBLICATIONS 25 CITATIONS 31 PUBLICATIONS 13 CITATIONS
SEE PROFILE SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
Documents in digital environment. From personal to organizational use. From beginners to advanced users View project
Social Media in Banking View project
All content following this page was uploaded by Camelia Margea on 27 February 2016.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

EXCEL 2007
Aplicaţii economice rezolvate pas cu pas
Doina DĂNĂIAŢĂ
Camelia MARGEA
Diana TÂRNĂVEANU
Ana-Maria NEGOVAN
EXCEL 2007
Aplicaţii economice rezolvate pas cu pas
Editura MIRTON
Timişoara, 2008
REFERENŢI ŞTIINŢIFICI:
Prof. Dr. ANA GRAMA – Universitatea ”Al.I. Cuza” din Iaşi
Prof. Dr. IOAN BANDU – Universitatea de Vest din Timişoara
COPERTA:
CAMELIA MARGEA
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Excel 2007: aplicaţii economice rezolvate
pas cu pas / Doina Dănăiaţă, Camelia Margea, Diana
Târnăveanu, Ana-Maria Negovan. - Timişoara: Mirton,
2008
Bibliogr.
ISBN 978-973-52-0526-3
I. Dănăiaţă, Doina
II. Margea, Camelia
III. Târnăveanu, Diana
IV. Negovan, Ana-Maria
004.42 EXCEL
Copyright © 2008
T o a t e d r e p t u r i l e a s u p r a a c e s t e i e d i ţ i i s u n t r e z e r v a t e a u t o r i l o r
Prefaţă
Lucrarea de faţă este o ediţie revizuită şi adăugită a volumului „EXCEL 2000. Aplicaţii
economice rezolvate pas cu pas”. Scopul principal a rămas acelaşi ca şi în cazul primei
ediţii – acela de a oferi studenţilor un îndrumător pentru orele de laborator la disciplina
Informatică economică, în vederea însuşirii deprinderilor practice de utilizare a programului
Excel. Lucrarea conţine atât aplicaţii rezolvate de la A la Z (pas cu pas – aşa cum
spune şi titlul), cât şi aplicaţii propuse spre rezolvare, la care nu se indică decât
rezultatul final, urmând a fi rezolvate prin muncă individuală (teme pentru acasă!).
Orientarea cu predilecţie spre situaţii economice concrete face ca lucrarea să fie de
folos oricărui economist care doreşte să pună Excel-ul „la treabă” în vederea
automatizării activităţilor de zi cu zi.
Orice nouă apariţie editorială constituie o bucurie pentru autori, mai ales atunci când
ştiu că ea este aşteptată de cititori. Este adevărat ca am abuzat puţin de răbdarea
studenţilor noştri, dar sperăm că aşteptarea a meritat. În urma feedback-ului primit de
la prima ediţie, am hotărât să păstrăm formatul original (”de vină” fiind studenţii,
fiindcă l-au agreat şi chiar apreciat), să modificăm unele aplicaţii (de vină fiind timpul
care ne-a obligat la actualizarea informaţiilor perimate), să renunţăm la altele (aici dăm
vina pe aderarea la procesul de la Bologna, care ne-a strâmtorat la ore) şi chiar să
aducem unele noutăţi. Evident că schimbarea majoră s-a datorat trecerii la noua
versiune Microsoft EXCEL 2007, care a adus o interfaţă radical schimbată la prima
vedere, denumită Office Fluent. În legătură cu versiunile care s-au succedat între timp,
regretăm ”sincopa” editorială care s-a datorat implicării autorilor în alte proiecte
editoriale şi de cercetare ştiinţifică.
Aplicaţiile incluse în acestastă lucrare vizează prezentarea a la cât mai multe tehnici de
prelucrare a datelor în Excel şi modul în care pot fi rezolvate o serie de activităţi care
pot surveni în munca unui economist:
• realizarea calculelor folosind diverse formule create de utilizator sau
funcţii standard ale programului;
• crearea unor grafice sugestive pe baza datelor prelucrate în foile de lucru;
• sintetizarea unor volume mari de date prin tehnica subtotalurilor, a
consolidării sau cu ajutorul funcţiilor din categoria Database;
V
• analiza şi rezolvarea unor probleme în care intervin una sau mai multe
variabile utilizând aplicaţia Solver şi lucrul cu scenariile;
• gestionarea bazelor de date interne prin procedee clasice de întreţinere,
sortare, filtrare a listelor Excel;
• interogarea bazelor de date externe;
• utilizarea controalelor, a formelor şi a macrourilor Visual Basic pentru
automatizarea aplicaţiilor.
Atunci când am stabilit succesiunea în care apar aplicaţiile am încercat să ţinem cont de
gradul de dificultate al acestora. Materialul este însoţit de numeroase figuri captate
direct din mediul Excel, atât situaţiile de pornire şi cele finale, dar şi din diferite
momente de lucru, pentru a ajuta utilizatorii în localizarea problemelor şi însuşirea
tehnicilor de lucru.
CONVENŢII DE NOTAŢIE
În ideea de a face cât mai lesne şi mai eficientă parcurgerea îndrumătorului practic de
faţă, am folosit stiluri de scriere diferite pentru variatele chestiuni ce pot să apară în
rezolvarea unei probleme.
Ca urmare, prezentarea fiecărei aplicaţii rezolvate este structurată astfel:
Aplicaţia X
Enunţul aplicaţiei cu solicitările de prelucrare enumerate:

• cerinţa 1;
• cerinţa 2 etc. ....
OBIECTIVE:
 obiectivul 1;
 obiectivul 2 etc.
VI
SITUAŢII FINALE:
Figura 1 – Situaţia 1
Figura 2 – Situaţia 2
...
Figura n – Situaţia n
REZOLVARE:
Pentru realizarea efectivă a aplicaţiei se prezintă etapele de parcurs:

 Etapa 1, în cadrul căreia se prezintă paşii de executat:
1. pasul 1, în care pot apărea mai multe posibilităţi legate de o chestiune
sau s-a dorit punctarea numitor elemente (componente) sau opţiuni,
enumerări de opţiuni sau acţiuni:
• opţiune 1/acţiune 1;
• opţiune 2/acţiune 2 etc.;
2. pasul 2.
 Etapa 2
 etc.
Figura X.Y Explicaţie pentru o figură Y din aplicaţia X
VII
 Numerotarea figurilor la aplicaţiile propuse s-a făcut prin introducerea literei P
după numărul aplicaţiei (Figura XP.Y). Orice observaţie, ca şi cea de faţă, a
fost formatată pe fundal gri, cu carneţelul de notiţe la început.
De asemenea, în aplicaţiile care cuprind macrouri, exemplificarea porţiunilor de cod

s-a făcut cu un font fără serife, marcat în marginea stângă cu o bară punctată, ca în
exemplul următor:
Sub Nume_procedură()
Instrucţiune1
Instrucţiune2
…
End Sub
În ceea ce priveşte aplicaţiile propuse, structura acestora este asemănătoare, dar
desigur, fără partea de Rezolvare.
UN GÂND DE FINAL
Suntem conştiente de faptul că lucrarea poate fi îmbunătăţită, astfel încât să cuprindă şi

mai multe dintre facilităţile de prelucrare şi automatizare oferite de un program de
complexitatea Excel-ului. Orice sugestii de completare sau de perfecţionare a
conţinutului actual sunt binevenite şi încercăm să le luăm în considerare la realizarea
următoarei ediţii. Intenţia noastră nu a fost aceea a unei culegeri voluminoase de
aplicaţii, ci mai degrabă a unui material didactic foarte concis şi la obiect, fiind
conceput ca suport pentru orele de laborator. Ne vin în gând în acest sens cuvintele
unui mare reformator al învăţământului superior american – Charles W. Eliot ,
preşedinte al Harvard University în 1869-1909: ”Cărţile sunt cei mai accesibili şi
înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători profesori”.
Cartea poate juca rolul asistentului virtual tăcut şi răbdător, prezent oricând (24 de ore
din 24, 7 zile din 7) şi oriunde (la ore sau acasă) are nevoie utilizatorul de ajutorul său.
În ideea unui plus de virtualizare şi chiar de inedit, nu am rezistat tentaţiei de a păstra
legătura cu cititorii noştri şi pe cale electronică, venind în acest sens cu invitaţia
adresată acestora de a vizita din când în când site-ul dedicat acestei cărţi
http://sites.google.com/site/aplicatiieconomice (sperăm ca cei de la Google să nu
renunţe la această idee de aplicaţie oferită gratuit utilizatorilor de Gmail).
Nu putem încheia fără a aduce mulţumirile noastre distinşilor profesori Ana Grama şi
Ioan Bandu, care ne-au onorat acceptând să fie referenţi ştiinţifici la lucrarea de faţă.
AUTOARELE
VIII
Cuprins
APLICAŢII REZOLVATE
Aplicaţia 1
SITUAŢIA LIVRĂRILOR CĂTRE MAGAZINE DE DESFACERE 1
Aplicaţia 2
FACTURĂ SIMPLIFICATĂ. OBŢINEREA DE INFORMAŢII
REFERITOARE LA UN ANUMIT PRODUS 19
Aplicaţia 3
SITUAȚIA STUDENȚILOR DUPĂ O SESIUNE DE EXAMENE 29
Aplicaţia 4
GENERAREA UNUI TABEL DINAMIC 47
Aplicaţia 5
EVIDENŢA ANGAJAŢILOR UNEI FIRME 51
Aplicaţia 6
VARIANTE DE EŞALONARE A UNUI ÎMPRUMUT 57
Aplicaţia 7
INTEROGAREA BAZELOR DE DATE EXTERNE 69
IX
Aplicaţia 8
PROBLEMĂ DE OPTIMIZARE A TRANSPORTURILOR 83
Aplicaţia 9
PROBLEMĂ DE PROGRAMARE NELINIARĂ CU SCENARII 91
Aplicaţia 10
SITUAŢII CENTRALIZATOARE DESPRE FIRME 97
Aplicaţia 11
URMĂRIREA BURSEI BANCARE 115
Aplicaţia 12
AUTOMATIZAREA FACTURĂRII 125
APLICAŢII PROPUSE
Aplicaţia 1P
URMĂRIREA PRODUCŢIEI TRIMESTRIALE 145
Aplicaţia 2P
URMĂRIREA CURSURILOR VALUTARE 147
Aplicaţia 3P
CALCULAREA ŞI REPREZENTAREA GRAFICĂ A CERERII PIEŢEI 150
Aplicaţia 4P
INDICATORI DE PRODUCTIVITATE 152
Aplicaţia 5P
PRELUCRAREA ŞI ANALIZAREA OFERTEI DE CURSURI 154
X
Aplicaţia 6P
GESTIUNEA REZULTATELOR OBŢINUTE DE STUDENŢI LA O
DISCIPLINĂ 158
Aplicaţia 7P
REZOLVAREA UNEI PROBLEME DE PROGRAMARE NELINIARĂ 161
Aplicaţia 8P
REALIZAREA UNEI FACTURI AUTOMATIZATE 163
Aplicaţia 9P
PRELUCRAREA ŞI TIPĂRIREA UNEI OFERTE DE PRODUSE 168
Aplicaţia 10 P
SINTETIZAREA, CĂUTAREA ŞI ANALIZAREA INFORMAŢIILOR DIN
OFERTA DE PRODUSE 176
Aplicaţia 11P
GESTIUNEA MĂRFURILOR ŞI A DATORIILOR FAŢĂ DE FURNIZORI
PENTRU UN MAGAZIN DE DESFACERE CU AMĂNUNTUL 182
BIBLIOGRAFIE 186
ANEXE 188
XI
Aplicaţii rezolvate
A P L I C A Ţ I A 1
Aplicaţia 1
SITUAŢIA LIVRĂRILOR CĂTRE MAGAZINE DE DESFACERE
Să se realizeze situaţia livrărilor medii săptămânale ale unei firme
către trei magazine de desfacere, după modelul din Figura 1.1.
Se vor face totaluri şi medii atât pe zile, cât şi pe magazine.
Se vor realiza două grafice sugestive care să permită:
• compararea cantităţilor livrate la cele trei magazine în
decursul săptămânii (vezi Figura 1.2);
• urmărirea ponderilor livrărilor pe zile în totalul săptămânii
(vezi Figura 1.3).
OBIECTIVE
 Crearea şi utilizarea listelor definite de utilizator.

 Formatarea celulelor şi a tabelelor (aliniere, zecimale, culoare etc.).
 Folosirea unor funcţii simple (SUM, AVERAGE).
 Crearea unor grafice simple (COLUMNS şi PIE).
SITUAŢII FINALE
Figura 1.1 – Situaţia livrărilor medii zilnice şi săptămânale
1
Figura 1.2 – Grafic comparativ pentru urmărirea livrărilor la cele 3 magazine
Figura 1.3 – Grafic pentru urmărirea ponderilor livrărilor zilnice în totalul săptămânii
2
REZOLVARE
1. Pentru realizarea situaţiei din Figura 1.1 se poate începe cu scrierea

titlului cu majuscule în celula A1. Se tastează apoi semnificaţiile
coloanelor (capul de tabel) începând din celula A3 până în celula F3.
 Semnificaţiile coloanelor 2, 3, şi 4 ale situaţiei pot fi completate automat, fiind vorba de

o serie recunoscută de Excel (MAG.1, MAG.2, MAG.3). Prin urmare se tastează doar
MAG.1 în celula B3 şi folosind mânerul de umplere se trage în dreapta peste celulele
C3 şi D3.
2. Se trece la centrarea titlului faţă de capul de tabel prin selectarea

domeniului A1:F1 şi acţionarea butonului Merge and Center
( ) din panglica cu comenzi aferente filei Home,
grupul Alignment.
3. Completarea primei coloane cu zilele săptămânii se va face în mod
automat:
• în celula A4 se tastează Luni;
• folosind mânerul de umplere al celulei A4 se trage în jos peste 5 celule
până la apariţia cuvântului Sâmbătă în celula A9 (vezi Figura 1.4);
Figura 1.4 – Umplerea automată a domeniului A4:A9 cu elemente dintr-o lista definită de utilizator
3
 Mânerul de umplere se află în partea din dreapta-jos a celulei, iar atunci când are loc
poziţionarea fix pe el, cursorul mouse-ului ia forma unei cruciuliţe.
 Dacă se continuă tragerea în jos se observă repetarea listei.
 Dacă atunci când se trage în jos mişcarea este mai lentă se observă un indicator care
arată cu ce valoare se umple celula curentă.
 Dacă se realizează umplerea a prea multor celule, se face deplasarea înapoi (în sus)
fără a elibera butonul stâng al mouse-ului. Urmărind indicatorul cu valoarea celulei
curente se poate realiza oprirea exact acolo unde se doreşte.
 În cazul în care nu funcţionează umplerea automată cu valorile din

seria de zile ale săptămânii în limba română (apare Luni în mod
repetat), înseamnă că Excel-ul nu deţine această listă şi va trebui să se
treacă la crearea ei.
 Modul de tratare a elementelor care ţin de anumite zone geografice (cursul valutar
implicit, separatorul zecimal, formatul de dată calendaristică etc.), în care se
încadrează şi denumirile zilelor săptămânii pot fi influenţate de configurările regionale
ale sistemului de operare. Având în vedere că adesea aceste modificări pot influenţa
şi alte programe (în mod nedorit), vom prezenta în continuare modalitatea de a utiliza
aceste liste fără a interveni la sistemul de operare.
 Pentru a crea în Excel o listă

definită de utilizator, se
procedează astfel:
• din meniul butonului Microsoft
Office se acţionează
butonul Excel Options (Figura
1.5);
• se alege meniul Popular, iar apoi
în partea dreaptă, în cadrul
grupului de configurări Top
options for working with Excel
se apasă butonul
;
• va apărea fereastra Custom Figura 1.5 – Meniul butonului Microsoft Office
4
Lists, în care se apasă butonul Add pentru crearea unei liste noi
(Figura 1.6);
Figura 1.6 – Fereastra de dialog Custom Lists, în etapa creării unei liste definite de utilizator
• cursorul de inserţie va apare în caseta de text List entries, în care se

tastează elementele din care este formată lista dorită (în cazul nostru,
numele zilelor săptămânii, în română), astfel: Luni, apoi se apasă tasta
Enter; se tastează Marţi, se apasă tasta Enter etc. După ce se tastează
Duminică, se acţionează din nou butonul Add (Figura 1.6), după care
se observă adăugarea listei nou create la cele existente anterior în zona
din stânga ferestrei;
• se iese din fereastra Options prin apăsarea tastei OK;
• pentru a folosi lista definită anterior se procedează conform
indicaţiilor date anterior la pasul 3 şi ilustrate în Figura 1.4 (de data
aceasta umplerea automată zilele săptămânii sigur va funcţiona!);
4. Se completează celulele A10, A11, E3 şi F3 cu semnificaţia calculelor ce
vor fi efectuate pe coloane, respectiv pe rânduri (totaluri şi medii)
 Dacă anumite cuvinte depăşesc lăţimea coloanei, se poate face
redimensionarea coloanei A, astfel:
5
• sepoziţionează cursorul mouse-ului în zona antetelor de coloană,

exact între butoanele cu literele A şi B, (cursorul de mouse va arăta
astfel: );
• pentru a lăţi coloana se deplasează mouse-ul în dreapta atât cât este
nevoie.
 Pentru redimensionarea automată a lăţimii unei coloane astfel încât să se

încadreze toate valorile din celulele aparţinătoare coloanei respective, se poate face
dublu clic pe marginea din dreapta a etichetei coloanei respective (în cazul de faţă
butonul aferent etichetei coloanei A)
5. Toate explicaţiile fiind scrise, se poate trece la completarea valorilor

din tabel (domeniul B4:D9). Se va proceda astfel:
• se începe din celula B4, apoi se apasă tasta Enter pentru a completa pe
verticală valorile pentru Magazinul 1, sau se foloseşte săgeata la
dreapta pentru a completa pe orizontală valorile din ziua de Luni;
• astfel se introduc toate cele 18 valori numerice care vor fi aliniate
automat la dreapta (spre deosebire de texte care se observă că s-au
aliniat automat la stânga).
 Dacă s-a introdus vreo valoare greşită, se poate reveni prin selectarea celulei
respective, după care se va apăsa tasta F2 pentru a intra în editare. Ieşirea din modul
de editare se face apasând tasta Enter;
6.Pentru calcularea totalurilor şi a mediilor se pot utiliza mai multe metode:

 Pentru calcularea totalului din E4, se selectează această celulă şi se
apasă apoi butonul (din fila Home, grupul Editing). După
acţionarea acestuia se observă completarea celulei cu formula:
=Sum(B4:D4) (vezi Figura 1.7). Dacă referinţa este corectă (şi este în
acest caz!), se apasă tasta Enter.
 Pentru a completa restul formulelor de calcul (totaluri) din coloana E, se foloseşte

mânerul de umplere al celulei E4.
6
•O altă modalitate de a calcula totalurile constă în folosirea butonului

Insert Function (de pe bara de formule). Se selectează celula B10
şi apoi butonul . Pentru a avea acces la toate funcţiile oferite de
Excel, din lista de lângă explicaţia Or select a category, se alege
categoria All, apoi din lista Select a Function se alege funcţia Sum
(vezi Figura 1.8).
Figura 1.7 – Realizarea totalului livrării pe ziua de Luni în celula E4, utilizând
butonul AutoSum
Figura 1.8 – Selectarea funcţiei Sum din caseta de dialog Insert Function
7
După apăsarea butonului OK, în casetă se va observa domeniul sursă al

totalului (Figura 1.9). Dacă acesta este corect, se apasă butonul OK.
Figura 1.9 – Stabilirea domeniului sursă al totalului
• Pentru a completa restul formulelor din linia 10 se foloseşte mânerul

de umplere al celulei B10, trăgând de el până în celula D10, eventual şi
în E10 (dacă n-a fost calculată după modelul formulelor de total pe
linie).
 În acest moment, dacă se selectează oricare din celulele completate cu un total, pe

bara de formule se observă apariţia formulei după care este calculată suma, pe când
în celulă va fi afişat doar rezultatul.
•O altă modalitate de calcul (mai „rudimentară”) este tastarea formulei

de calcul: de exemplu, în celula B10 se poate tasta
= SUM(B4:B9)
(bara de formule din Figura 1.10), după care se apasă tasta sau butonul Enter:
Figura 1.9 – Butoanele pentru editarea formulelor, din bara de formule
8
Figura 1.10 – Tastarea/editarea funcţiei SUM pentru celula B10
 De menţionat faptul că o formulă introdusă într-o celulă poate fi ulterior modificată fie
selectând celula unde a fost introdusă şi modificând-o în cadrul barei de formule, fie
cu dublu-clic în celulă -- ceea ce va face ca formula să fie afişată direct pe foaie.
Ambele variante au fost evidenţiate în Figura 1.10.
• Ultimamodalitate ar fi aceea în care în celula B10 se tastează o

formulă în care se folosesc operatori matematici:
=B4+B5+B6+B7+B8+B9
şi apoi se apasă tasta Enter. Rezultatul trebuie să fie acelaşi.
 Pentru a calcula mediile livrărilor

săptămânale (celule B11, C11, D11)
şi mediile livrărilor zilnice (celulele
F4, F5, F6, F7, F8, F9), se poate
folosi din nou butonul Insert
Function , sau lista aferentă
butonului AutoSum (Figura 1.11),
alegând apoi funcţia Average. Se Figura 1.11 – Alegerea funcţiei Average din
procedează apoi ca şi în cazul lista butonului AutoSum
totalurilor descrise anterior.
 Se impune atenţie la alegerea domeniului (a nu se introduce în medie şi totalul!).
9
 Formulele din celulele B11 şi F4 pot fi folosite ca model pentru mediile artimetice
similare, folosind procedeul de copiere cu ajutorul mânerului de umplere.
7. Pentru a rotunji rezultatele obţinute din formulele de calcul (vezi

domeniul B11:D11) se formatează celulele respective în formatul
numeric simplu, fără zecimale, astfel:
• se selectează domeniul dorit, apoi din fila Home → grupul Cells
→ opţiunea Format → Format Cells; din fila Number, lista Category,
se alege formatul Number, iar pentru a seta numărul de zecimale se
aleg 0 zecimale în caseta Decimal places (Figura 1.12).
Figura 1.12 – Stabilirea formatului numeric de afişare (Number)
• acelaşi rezultat se poate obţine utilizând meniul contextual al celulelor

(când se poziţionează cursorul pe zona selectată şi se apasă butonul
10
drept al mouse-ului), după

care se alege opţiunea
Format Cells (Figura 1.13).
• o altă posibilitate este
folosirea butoanelor
Increase Decimal, respectiv
Decrease Decimal (fila
Home, grupul Number), care
vor acţiona asupra zonei de
celule anterior selectate.
8. Pentru a formata tabelul
obţinut, dându-i rapid un aspect
1.13 – Alegerea opţiunii Format Cells
mai deosebit, se pot folosi Figura din meniul contextual al celulelor selectate
şabloanele de formate tabelare
furnizate de Microsoft Excel 2007, astfel:
 se selectează tabelul, apoi din
cadrul meniului Home se alege
opţiunea Format as Table aflată
în grupul Styles (Figura 1.14);
• din lista cu stiluri predefinite
de formatare se alege stilul Figura 1.14 – Butonul pentru alegerea opţiunii
de formatare rapidă a tabelelor Format as Table
de formatare dorit (pentru
situaţia din Figura 1.1, s-a
ales un model din grupul
Medium);
• înainte ca Excel să aplice

formatul ales, se va afişa o
fereastră ca cea din Figura
1.15, în care se poate
Figura 1.15 – Confirmarea zonei de tabel
confirma sau modifica: zona pentru formatarea rapidă Format as Table
de date, sau dacă selecţia
include ori nu şi capul tabel (prin intermediul casetei de validare My
table has headers);
11
• la apăsarea butonului OK (Figura 1.15), zona de celule A3:F11 va primi

aspectul din Figura 1.16.
 De notat este faptul că Excel 2007 introduce un nou concept de lucru cu tabelele de
date, lucru care poate fi observat şi în urma aplicării formatării descrise anterior. Astfel,
domeniul de celule al tabelului primeşte noi funcţionalităţi. În figura 1.16 pot fi
observate câteva dintre acestea: linie de antet înzestrată cu filtre şi diferite comenzi de
sortare.
Figura 1.16 – Funcţionalităţi adăugate de comanda Format as Table (lista aferentă celulei F3)
zonei de celule A3:F11, precizate în fereastra din Figura 1.15
9. Formatarea suplimentară a titlului (care a fost aliniat la pasul 2), se

poate face manual, utilizând de exemplu butoanele din fila Home
(îngroşarea şi mărirea caracterelor):
• se poziţionează cursorul pe celula A1, în care s-a scris iniţial titlul;
• se acţionează comenzile din grupul Font.
12
10. Pentru a realiza graficul din Figura 1.2, se procedează astfel:

• se selectează domeniul A3:D9;
• din fila Insert, din cadrul grupului Charts, se alege tipul de grafic dorit
(Column, Line, Bar, Pie etc.) – în cazul nostru, Column (Figura 1.17).
Figura 1.17 – Alegerea tipului de grafic dorit (Column)
 implicit, graficul va arăta ca în Figura 1.18, grafic ce va necesita

„ajustări”, realizarea lor putându-se face folosind filele Design, Layout
şi Format, grupate sub denumirea de Chart Tools.
 În Excel 2007, aceste file apar doar atunci când este selectat un grafic, fiind practic
nişte file contextuale.
• în
fila Design, grupul Chart Styles se va alege formatul cu efect de
buton (Style 26, de exemplu);
13
• în fila Layout,
grupul Labels, se
va alege Chart
Title, apoi Above
Chart (titlul se
poate tasta sau se
poate prelua din
celula A1, tastând
în bara de formule
=A1);
• în fila Layout,
grupul Labels, se
Figura 1.18 – Tipul de grafic Column selectat în Figura 1.17
va alege Axis
Titles, apoi
Primary Horizontal Axis Title, apoi Title Below Axis (Figura 1.19),
după care se va tasta în caseta de text ce apare pe grafic titlul „Zilele
săptămânii”;
Figura 1.19 – Adăugarea titlurilor de axe (axa orizontală)
14
• asemănător se procedează pentru titlul axei verticale (fila Layout,

grupul Labels, Axis Titles, Primary Vertical Axis Title, apoi Rotated
Title, după care se va tasta titlul „Cantităţi livrate” ).
11. Pentru trasarea graficului care urmăreşte ponderea livrărilor pe zile, în
totalul săptămânii (Figura 1.3)
se poate proceda asemănător
modului de lucru descris la
gaficul anterior:
• se selectează doar domeniile
de celule A3:A9 şi E3:E9;
• din cadrul grupului Charts al
filei Insert (vezi Figura 1.17),
se alege tipul Pie, rezultând
graficul din Figura 1.20. Figura 1.20 – Tipul de grafic Pie aplicat selecţiei
de la pasul 11
 Pentru a selecta domenii de celule

neadiacente se utilizează tasta CTRL.
 se ajustează aspectul graficului

obţinut, după modelul de la
pasul 10:
• formatul (fila Design, grupul
Chart Styles);
• titlulde grafic (fila Layout,

grupul Labels, comanda
Chart Title, şi Above Chart);
• adăugarea etichetelor (ziua şi

ponderea ei în total) în
dreptul fiecărei „felii” se face
folosind fila Layout, grupul
Labels, comanda Data
Labels, apoi More Data Label
Options..., rezultând fereastra
Figura 1.21 – Ataşarea etichetelor şi afişarea
de dialog din Figura 1.21; procentuală a datelor
15
• pentru afişarea etichetelor se vor valida din grupul Label Options,

zona Label Contains: Category Name (zilele săptămânii, preluate din
prima coloană selectată la începutul acestui pas), respectiv Percentage
(pentru a genera cotele procentuale aferente fiecărei zile, raportate la
întreaga săptămână = 100%; cotele se calculează pe baza fiecărei
valori, preluate din a doua coloană selectată la începutul acestui pas);
• mai jos, în zona Label Position se alege Outside End (pentru afişarea
în afara zonei desenate);
• după apăsarea butonului Close graficul va prelua precizările făcute şi
va arăta ca în Figura 1.3.
 Modalităţile descrise la paşii 10 şi 11 urmează pe cât posibil modul de lucru descris în

versiunea anterioară a acestei cărţi, poate mai uşor de urmat pentru cei care au
cunoştinţe anterioare de lucru cu Excel. Pentru noua versiune au fost introdusă însă şi
opţiuni specifice pe care le vom exemplifica pentru obţinerea ultimului grafic.
12. Obţinerea graficului din

Figura 1.3, folosind mai
mult din posibilităţile
oferite de versiunea 2007:
• fila Insert, grupul Charts
(nu se selectează înainte
domeniul de celule de
reprezentat), se alege tipul
Pie;
• fila Design, grupul Data, se Figura 1.21 – Fereastra de dialog pentru

alege butonul Select Data; alegerea datelor de reprezentat
• în fereastra Select Data Source (Figura 1.21) se apasă butonul Add şi

se selectează de pe foaia de calcul celulele cu valorile de reprezentat
E4:E10, pentru a apare în caseta Series values (Figura 1.22);
16
Figura 1.22 – Selectarea valorilor de reprezentat în grafic
• fereastra din
Figura 1.21 va
deveni ca în
Figura 1.23;
• se va edita seria
precizată,
folosind
butonul Edit din
partea dreaptă a
ferestrei (din
zona Horizontal
(Category Axis
Labels)) – în
Figura 1.24 este Figura 1.23 – Figura 1.21, după precizarea valorilor (E4:E9) pentru o
afişat contextul serie de date (Series1)
în care se
precizează explicaţiile care să apară pe grafic;
• după acţionarea butonului OK, graficul va arăta ca în figura 1.25.
17
Figura 1.24 – Selectarea elementelor explicative (Labels) care să apară în grafic (A4:A9)
• în continuare se vor urma etapele enumerate după Figura 1.20.
Figura 1.25 – Tipul de grafic Pie
 Varianta aceasta este utilă pentru reprezentări grafice a datelor situate în diferite locuri (foi de calcul sau
zone de celule de pe aceeaşi foaie, dar care nu se pot selecta de la început cu uşurinţă). De asemenea,
ferestrele de dialog Select Data Source sunt utile atunci trebuie modificate axele, denumirile unor serii
ş.a.m.d.
• scoaterea în evidenţă a ponderii minime se poate face atât prin

tragerea în afară a ”feliei” corespunzătoare, cât şi prin ataşarea unui
comentariu de tip Callouts din Shapes (vezi modelul din Figura 1.3).
18
Aplicaţia 2
FACTURĂ SIMPLIFICATĂ. OBŢINEREA DE INFORMAŢII
REFERITOARE LA UN ANUMIT PRODUS
Să se realizeze o factură simplificată conform Figurii 2.1.

Se va realiza în plus o machetă de căutare în care se pot obţine
informaţii despre un anumit produs facturat, căutarea făcându-se
după denumirea produsului (vezi Figura 2.2).
Se va realiza şi un grafic sugestiv care să permită urmărirea ponderii
valorilor pe fiecare produs în totalul facturii (vezi Figura 2.3).
OBIECTIVE
 Crearea automată a seriilor numerice (Fill Series)

 Formatarea valorilor monetare (Currency). Copierea formatului
(Format Painter).
 Stabilirea setărilor regionale pentru România (Regional and
Language Options pornind din Control Panel).
 Funcţia de calculare directă a valorii totale (SUMPRODUCT).
 Ordonarea alfabetică a unei liste în vederea căutării după un anumit
câmp (Sort) şi căutarea pe verticală într-un tabel (VLOOKUP).
SITUAŢII FINALE
19
Figura 2.2 – Macheta de căutare după denumirea produsului
REZOLVARE
 Pentru a obţine situaţia tabelară din Figura 2.1 se începe cu scrierea

titlului în celula A1, făcându-se ulterior centrarea lui deasupra capului
de tabel.
 Coloanele de Denumire şi de Cantitate se tastează normal.
 Pentru a nu tasta seria crescătoare de numere 1, 2, 3, 4, este suficient să
tastăm în prima celulă, A4, primul element al seriei, după care se ţine
apăsată tasta Ctrl şi se foloseşte mânerul de umplere.
 Pentru a nu scrie de patru ori cuvântul “buc.” se tastează în celula D4
cuvântul dorit, apoi se foloseşte mânerul de umplere, se trage în jos
ţinând apăsat butonul mouse-ului, până când celulele dorite vor fi
umplute (vezi Figura 2.4).
20
Figura 2.4 – Umplere domeniu de celule cu un cuvânt dorit
 După tastarea coloanei de Preţ, pentru a formata numerele de pe

această coloană, cât şi cele de pe coloana Valoare, se procedează astfel:
• acestea vor fi selectate (adică E4:F7), apoi folosind meniul contextual
(clic cu butonul din dreapta al mouse-ului, cursorul fiind poziţionat pe
zona selectată), se alege opţiunea Format Cells… (vezi Figura 2.5)
Figura 2.5 – Alegerea opţiunii Format Cells din meniul contextual
• se
selectează eticheta Number, din caseta Category se alege opţiunea
Currency, iar la opţiunea Decimal Places se scrie 0 (vezi Figura 2.6).
21
Figura 2.6 – Stabilirea formatului valutar de afişare fără zecimale
 A nu se omite ca în caseta Symbol să se precizeze lei!
 Dacă în caseta cu simboluri monetare (Symbol) nu există opţiunea LEI,

se modifică setările calculatorului, astfel:
• se salvează aplicaţia şi se închide Excel-ul, pentru că schimbarea
setărilor implică resetarea calculatorului;
• se selectează din meniul Start opţiunea Control Panel, deschizându-se
astfel fereastra din Figura 2.7;
• din fereasta Control Panel se activează icon-ul Clock, Language and
Region, iar apoi icon-ul Regional and Language Options, prin care se
deschide fereastra de dialog din Figura 2.8;
• pentru a folosi setările româneşti în Regional and Language Options
se selectează din lista derulantă Romanian, apoi butonul OK.
22
Figura 2.7 – Fereastra de dialog Control Panel
Figura 2.8 – Fereastra de dialog Regional and Language Options
23
 Revenind la cazul concret al aplicaţiei prezentate, pentru a calcula

coloana Valoare, se procedează astfel:
• se selectează celula F4 în care se tastează următoarea formulă:
=D4*E4, conform Figurii 2.9;
Figura 2.9 – Introducerea formulei pentru calculul valorii în celula F4
 La apăsarea tastei Enter se observă completarea celulei cu rezultatul formulei.
• pentru completarea restului coloanei se foloseşte mânerul de umplere;

 Pentru totalizarea valorilor în celula F8, formula de calcul se poate
obţine în două moduri:
• se poate utiliza butonul AutoSum , domeniul de însumare fiind

F4:F7;
• se poate folosi funcţia SUMPRODUCT. Pentru aceasta se selectează
celula F8 , după care se acţionează butonul Paste Function , se

selectează funcţia SUMPRODUCT. În următoarea castă de dialog
(Figura 2.10) se stabilesc parametrii funcţiei, astfel: pentru parametrul
Array1 se selectează valorile din coloana Cantitate (fără capul de
tabel), iar pentru Array2 se selectează valorile din coloana de Pret, apoi
se apasă butonul Ok.
24
Figura 2.10 – Fereastra de dialog Function Arguments
 Pentru a formata celula F8 astfel încât simbolul monetar lei să fie ataşat
automat valorii 23700, se poate prelua formatul dorit (în acest caz e
vorba de Currency)din alte celule formatate anterior, procedând astfel:
• se selectează una dintre celulele formatate anterior de tip Currency,
apoi se apasă butonul Format Painter din grupul Clipboard (Figura
2.11);
Figura 2.11 – Localizarea butonului Format Painter
• se selectează celula F8 şi se execută clic cu mouse-ul. Implicit formatul

celulei se va schimba, pentru a fi identic cu cel ales anterior.
25
 Pentru formatarea automată a tabelului se utilizează opţiunea Format

as Table din cadrul grupului Styles din fila Home.
 Titlul situaţiei se aliniază folosind butonul Merge and Center.
 Pentru a realiza o a doua listă în care produsele să apară în ordine
alfabetică, se procedează astfel:
• se selectează domeniul de celule B3:F7, se activează meniul contextual
pentru a alege opţiunea Copy, se poziţionează cursorul sub grafic în
celula B23 şi se alege opţiunea Paste din meniul contextual al celulei
selectate;
• se poziţionează cursorul mouse-ului oriunde în tabelul copiat şi se
selectează din cadrul grupului Editing din fila Home opţiunea Custom
Sort ;
• ordinea de sortare fiind dată de câmpul Denumire produs, acesta se

alege din lista derulantă Sort By, iar ca tip de ordonare se alege A to Z
din lista derulantă Order (vezi Figura 2.12);
Figura 2.12- Sortare alfabetică (crescătoare) după Denumirea produsului
• efectuând clic pe butonul OK se va observa rearanjarea liniilor

tabelului în ordinea dorită.
 Pentru a realiza macheta de căutare din Figura 2.2
• se realizează întâi construcţia machetei (vezi Figura 2.13, scriind
numele câmpului cheie de căutare (Denumire produs) în celula B30,
apoi etichetele pentru informaţiile de interes (Cantitate, Preţ, Valoare)
în domeniul B31:B33;
26
Figura 2.13 Macheta de căutare pentru obţinerea informaţiilor despre produsul cu denumirea introdusă
• în
dreptul denumirii produsului (în celula C30) se tastează unul din
numele produselor facturate (de exemplu: Scanner).
 Pentru a umple automat macheta cu informaţiile despre produsul al
cărui denumire se află tastată în celula C30, în celulele C31, C32 şi C33
se va folosi funcţia VLOOKUP, procedând astfel:
• se selectează celula C31 şi se acţionează butonul Paste Function;
• după selectarea funcţiei VLOOKUP se apasă butonul Ok;
• se completează parametrii funcţiei (vezi Figura 2.14), în felul următor:
1. Lookup Value – reprezintă valoarea care se caută. Aceasta se poate
modifica, deci nu se tastatează de exemplu “Scanner”, ci vom selecta
celula C30 care conţine denumirea produsului, adică chiar celula de
deasupra celulei în care ne aflăm;
2. Table array – reprezintă tabelul în care se caută valoarea dorită, deci în
cazul de faţă domeniul B23:F27;
 În mod obligatoriu prima coloană a tabelului trebuie să conţină tipul de informaţie
după care se face căutarea (în cazul de faţă e vorba despre câmpul Denumire
produs). De aceea, dacă se foloseşte tabelul iniţial (cel după care s-a făcut copia fără
coloana Nr.crt.) se va selecta domeniul B3:F7.
3. Col_index_num – reprezintă numărul coloanei din care se doreşte

aflarea răspunsului. În cazul celulei în care ne aflăm (C31), se doreşte să
se găsească cantitatea corespunzătoare denumirii din celula C30, deci se
va tasta numărul coloanei care conţine Cantitatea din tabelul precizat
la pasul anterior. Numărul coloanei în care se află cantităţile va fi 3.
 Numărarea coloanelor începe de la prima coloană a domeniului precizat la pasul 2!
4. Range_lookup – dacă tabelul nu este ordonat după prima coloană se

tastează 0, iar în care contrat se poate ignora completarea acestui
27
parametru (dacă nu se precizează, acest argument se presupune că are

valoarea 1).
• după completarea tuturor parametrilor funcţiei (vezi Figura 2.14), se
acţionează butonul OK;
• după cum se poate observa pe bara de formule, funcţia rezultată
pentru celula C31 va arăta astfel: =VLOOKUP(C30;B23:F27;3;True), iar
răspunsul afişat în celulă va fi 1 ( adică 1 scanner).
Figura 2.14 - Precizarea argumentelor pentru funcţia VLOOKUP
 În mod analog se completează restul celulelor din macheta de căutare:

• informaţia despre preţ se obţine în celula C32 cu formula
= VLOOKUP(C30;B23:F27;4;True), în care se schimbă doar numărul
coloanei (în loc de 3 va fi 4);
• informaţia despre valoare se obţine în celula C33 folosind formula
= VLOOKUP(C30;B23:F27;5;True), în care se schimbă doar numărul
coloanei (în loc de 3 va fi 5).
 Pentru a realiza graficul din Figura 2.3 se procedează astfel:
• se selectează zona A3:A7 şi F3:F7
• din fila Insert se activează tipul de grafic Pie folosind butonul
corespunzător acestuia din grupul Charts, subtipul Pie.
• restul opţiunilor de formatare a graficului se regăsesc în cadrul filei
Chart Tools.
28
Aplicaţia 3
SITUAŢIA STUDENŢILOR DUPĂ O SESIUNE DE EXAMENE
Să se realizeze o situaţie cu ajutorul căreia să se ţină evidenţa
studenţilor după prima sesiune de iarnă. În cadrul situaţiei vor fi
evidenţiate atât datele personale ale studenţilor, cât şi cele
referitoare la rezultatele obţinute.
Se va calcula media fiecărui student, în urma rezultatelor obţinute la
disciplinele studiate.
Se vor realiza două situaţii, amplasate pe o foaie de calcul diferită,
numită Funcţii logice:
1. situaţia studenţilor bursieri (media peste 8,5) –începând cu
linia 21;
2. situaţia finală a studenţilor după sesiune: integralişti şi
restanţieri – începând cu linia 39.
Pe o foaie de calcul numită Funcţii de text se vor folosi funcţiile
specifice pentru a realiza o zonă de explicaţii privind numele,
prenumele şi media fiecărui student, de forma: „Studentul NUME
Prenume are media…”.
Se va pregăti pentru tipărire foaia de calcul conţinând lista situaţiei
finale a tuturor studenţilor după sesiune (ultima listă obţinută la
punctul anterior), zona de celule A39:M51, astfel:
1. foaia de imprimat să fie fixată pe formatul A4, orientată
vertical, cu cele 4 margini de bază de 3 cm;
2. în antetul paginii să apară numele instituţiei (facultatea),
centrat şi o imagine (sigla);
3. în subsolul paginii să apară: în partea stângă – data
întocmirii, iar în partea dreaptă textul „Aprobat de:”.
OBIECTIVE
 Formatarea celulelor (stiluri de scriere, colorare, aliniere etc.) folosind

meniul contextual al celulelor şi comenzile grupate în fila Home.
29
 Folosirea facilităţii de validare a datelor (Data Validation) pentru a

restricţiona introducerea notelor (ca valori numerice, întregi,
cuprinse între 1 şi 10).
 Folosirea funcţiei AVERAGE, pentru determinarea unei medii.
 Folosirea funcţiilor pentru text UPPER, PROPER (pentru a
transforma caracterele din/în litere mari/mici) şi CONCATENATE
(pentru a alătura mai multe şiruri de caractere într-unul singur).
 Folosirea funcţiilor logice AND şi IF.
 Folosirea formatării condiţionate (Conditional Formatting) pentru a
pune în evidenţă, selectiv, anumite valori sau celule.
 Pregătirea pentru listare a unei zone de celule.
 Personalizarea antetului/subsolului foii de imprimat.
SITUAŢII FINALE
Figura 3.1 – Calcularea mediei obţinute în urma susţinerii examenelor
30
Figura 3.2 – Lista studenţilor bursieri
Figura 3.3 – Situaţia studenţilor restanţieri
31
REZOLVARE
 Pentru a putea realiza prima situaţie, unde este calculată media

obţinută de către studenţi în urma susţinerii sesiunii de examene din
primul semestru este necesar, se pot impune reguli pentru
introducerea datelor, şi anume: nota introdusă să nu fie mai mare ca
10, sau mai mică de 1.
 Aceste reguli pot fi impuse cu ajutorul facilităţii de validare a datelor
din cadrul Excel. Se va selecta domeniul de celule unde se regăsesc
notele obţinute de studenţi pentru materiile studiate (în cazul nostru
F6:J16, de la materia microeconomie până la limba străină, pentru
toţi studenţii din listă) şi se apelează opţiunea de validare a datelor.
 Validarea datelor se regăseşte în cadrul filei Data, grupul Data Tools,
opţiunea Data Validation. Se va deschide fereastra Data Validation
unde vor fi efectuate următoarele setări:
1. La nivel de pagină Settings:
• Allow - se setează tipul de date (numeric, text, dată
calendaristică) ce este permis să fie introdus în cadrul
domeniului de celule. În cazul acesta va fi selectată opţiunea
Whole number, ceea ce înseamnă ca pot fi introduse doar valori
întregi ale numerelor;
• Data - folosind opţiunile ce se regăsesc în cadrul acestei liste
combinate se va seta intervalul de valori aferent domeniului de
celule (mai mic, mai mare, între, mai mic şi mai mare). Se va
opta pentru between (între), pentru a putea introduce valori
din cadrul unui interval de valori;
• Minimum - se setează valoarea minimă acceptată;
• Maximum - se setează valoarea maximă acceptată.
32
Figura 3.4 – Validarea datelor – pagina Settings
1. La nivel de pagină Error Alert:

• Title - se introduce titlul casetei de dialog;
• Error Message - reprezintă mesajul care va fi afişat în
momentul în care este introdusă o valoare care nu respectă
condiţia definită anterior, în fila Settings (intervalul 1…10).
Figura 3.5 – Validarea datelor – pagina Error Alert
33
Figura 3.6 – Caseta de dialog aferentă introducerii unei valori ce nu aparţine intervalului de valori setat
 După ce sunt introduse notele ce au fost obţinute de către studenţi în

urma susţinerii examenelor, se trece la calcularea mediei obţinute
folosind funcţia AVERAGE. Pentru a calcula media obţinută de fiecare
student în parte se vor lua în considerare doar valorile numerice
aferente notelor obţinute (nu şi cele aferente grupei şi seriei din care
fac parte).
Figura 3.7 – Folosirea funcţiei AVERAGE() pentru calcularea mediei
Funcţiile pentru text ce vor fi folosite pentru a realiza situaţia din Figura 3.11:
• UPPER - ce converteşte un şir de caractere scris cu litere mici, într-un
şir de caractere scris cu majuscule(Figura 3.8);
34
Figura 3.8 – Funcţia UPPER()
• PROPER - funcţie folosită pentru a scrie un şir de caractere astfel:

prima literă cu majusculă şi restul şirului cu litere mici (Figura 3.9);
Figura 3.9 – Funcţia PROPER()
35
• CONCATENATE - este o funcţie cu ajutorul căreia se pot alătura mai

multe şiruri de caractere într-unul singur. Se va folosi pentru a scrie
următoarea propoziţie: "Studentul nume prenume are media medie.".
Sintaxa funcţiei este: =CONCATENATE("Studentul ";B23;" ";C23;" are
media ";K23;"."). Funcţia este copiată în jos pentru a pentru crea
propoziţiile care caracterizează fiecare (Figura 3.10).
Figura 3.10 – Argumentele funcţiei CONCATENATE
Figura 3.11 – Rezultatul funcţiei CONCATENATE
36
 Realizarea unei situaţii cu studenţii bursieri, presupune ca pentru acei

studenţi care au o medie peste 8,5 să fie afişat cuvântul "Bursier".
Această situaţie va fi realizată cu ajutorul funcţiei logice IF.
 Argumentele funcţiei IF sunt:
• Logical_test (testul logic) - se va testa dacă media obţinută de către un
student este mai mare decât 8,5 (media> 8,5).
• Value_if_true - va fi trecută valoarea pe care o va lua funcţia în cazul
în care rezultatul testului logic este adevărat (true).
• Value_if_false - va fi trecută valoarea pe care o va lua funcţia în cazul
în care rezultatul testului logic este fals (false).
Figura 3.12 – Argumentele funcţiei IF pentru afișarea studenţilor bursieri
• Pentru a crea lista cu studenţii astfel încât să fie afişată situaţia la

sfârşitul sesiunii de examene, se vor folosi două funcţii logice: AND şi
IF.
• Cu ajutorul funcţiei logice AND va fi testat dacă există studenţi care au
note sub limita impusă de 5, ceea ce înseamnă că nu au promovat
examenele.
• Conform logicii matematice, ne reamintim următoarele:
37
Propoziţia P Propoziţia Q P AND(ŞI) Q

1 (TRUE) 1 (TRUE) 1 (TRUE)
1 (TRUE) 0 (FALSE) 0 (FALSE)
0 (FALSE) 1 (TRUE) 0 (FALSE)
0 (FALSE) 0 (FALSE) 0 (FALSE)
Figura 3.13 – Argumentele funcţiei AND() pentru testarea studenţilor care au note sub 5
• În cazul în care studenţii au toate notele de la examene mai mari

decât 4 (adică de la 5 până la 10), rezultatul funcţiei AND va fi TRUE,
în caz contrar rezultatul funcţiei va fi FALSE.
• Pentru a afişa cuvântul "Integralist" pentru acei studenţi ce au
promovat toate examenele şi "Restanţier" pentru cei care au cel
puţin un examen nepromovat, se va folosi funcţia IF cu ajutorul
căreia se va verifica dacă în urma testului funcţiei s-a obţinut
rezultatul TRUE sau FALSE (Figura 3.14).
• Se doreşte ca pentru studenţii integralişti, cuvântul "Integralist" din
cadrul celulei respective să fie pe fond galben deschis cu scris galben
închis, iar pentru cei restanţieri cuvântul "Restanţier" să fie pe fond
roşu deschis şi cu scris roşu închis. Pentru aceasta se vor folosi
formatările condiţionate (Conditional Formatting), astfel: din fila
Home, grupul Styles se alege opţiunea Conditional Formatting.
38
Figura 3.14 Funcţia IF folosită pentru a afişa situaţia studenţilor: integralişti şi restanţieri
Figura 3.15 – Alegerea formatării condiţionale
Această opţiune trebuie accesată de două ori, o dată pentru restanţieri, o dată
pentru integralişti, aşa cum se vede în Figura 3.16.
39
Figura 3.16 – Folosirea formatării condiţionate (Conditional Formatting)
 Pentru formatarea tabelului nu se va folosi opţiunea de Format as

Table, ci următoarele opţiuni:
• Adăugarea liniilor (borders) tabelului prin intermediul butonului
din cadrul filei Home, grupul Font. La apăsarea săgeţii va fi disponibilă
o listă de unde va fi aleasă opţiunea All Borders.
• Culorile şi stilurile aferente tabelului vor fi setate cu ajutorul opţiunii
Cell Styles , din cadrul filei Home, grupul Styles.

• Orientarea denumirii disciplinelor pe direcţie verticală se poate realiza
selectând domeniul de celule care conţin denumirile, iar apoi:
a) fie folosind butonul din cadrul filei Home, grupul
Alignment. Se deschide o listă de unde poate fi ales stilul de
scris dorit.
b) fie cu ajutorul meniului contextual, opţiunea Format Cells, iar
apoi din cadrul ferestrei cu acelaşi nume, în cadrul paginii
Alignment vom efectua setările dorite (Figura 3.17).
40
Figura 3.17 – Schimbarea orientării textului în celule

• Centrarea scrisului în cadrul celulelor se poate face folosind butonul
din cadrul grupului Alignment, fila Home sau în fereastra de dialog
Format Cells (din Figura 3.17), zona din stânga-sus (Text alignment -
Horizontal).
 În continuare vom pregăti pentru tipărire foaia de calcul conţinând

lista situaţiei finale a tuturor studenţilor după sesiune (lista obţinută la
punctul anterior), zona de celule A39:M51, astfel:
2. Se selectează zona ce se doreşte a fi imprimată (A39:M51);
3. Din fila Page Layout, se alege comanda Print Area, apoi Set Print
Area;
4. Alegerea celorlalte opţiuni se pot face pornind de la fereastra de
dialog Page Setup, astfel:
• formatul A4, orientarea verticală – în fila Page a ferestrei (figura 3.19);
41
Figura 3.18 – Butonul pentru afişarea ferestrei de dialog Page Setup

• fixarea celor 4 margini de bază de 3 cm – în fila Margins a ferestrei
(figura 3.20);
 În cazul în care unitatea de măsură afişată de Excel nu este centimetrul, aceasta se

va schimba alegând din meniul butonului Office butonul Excel Options, pagina
Advanced, apoi Ruler units, ca în figura 3.21.
42
Figura 3.21 – Schimbarea unităţii de măsură (în centimetri)
43
5. Personalizarea antetului paginii se poate face intuitiv, folosind noul

mod de vizualizare oferit de versiunea 2007 – Page Layout (din fila
View, grupul de comenzi Workbook Views) (Figura 3.22).
Figura 3.22 – Modul de vizualizare Page Layout şi posibilităţile de vizualizare

a anteturilor şi subsolurilor de pagină oferite
44
• La clic în zona de antet se vor marca trei zone, dintre care vom selecta
zona din mijloc, în care vom tasta numele instituţiei (facultatea), apoi
zona din dreapta (Figura 3.23) – în care se va folosi butonul
din fila Design pentru a alege o imagine (sigla) salvată ca fişier grafic;
Figura 3.23 – Modul de vizualizare Page Layout şi posibilităţile de vizualizare

a anteturilor şi subsolurilor de pagină
• în subsolul paginii (zona footer din Figura 3.24), se va selecta zona din
partea stângă, apoi se va folosi butonul din fila Design,
pentru a insera informaţia privind data întocmirii, apoi în zona din
dreapta se va tasta textul „Aprobat de:”; rezultatul la tipărire este afişat
în Figura 3.24.
45
 Elementele informative introduse în anteturile/subsolurile de pagină folosind butoanele

din fila Design au caracter volatil, adică ele se actualizează în funcţie de informaţiile
primite din sistemul de operare în momentul deschiderii fişierului sau la comanda de
actualizare a informaţiilor din fişier. Data curentă afişată astfel se va schimba de la o
zi la alta. Pentru a avea informaţia neschimbată (aceeaşi dată, indiferent de data
sistemului), respectiva dată se va tasta.
Figura 3.24 – Modul de vizualizare Print Preview, cu vizualizarea anteturilor

şi subsolurilor de pagină personalizate
46
Aplicaţia 4
GENERAREA UNUI TABEL DINAMIC
Să se realizeze un tabel dinamic cu un număr variabil de linii şi
coloane. Dacă numărul de studenţi şi de examene se modifică, în
mod automat tabelul va avea dimensiunile dorite. Pentru a nu
depăşi zona cu formule, să se facă validarea dimensiunilor tabelului.
OBIECTIVE
 Realizarea tabelelor dinamice cu funcţiile IF, ROWS şi COLUMNS.

 Validarea datelor introduse (Validation).
SITUAŢIA FINALĂ
Figura 4.1 – Realizarea unui tabel dinamic cu dimensiuni validate
47
REZOLVARE:
 Se vor tasta în colţul din stânga sus al foii de calcul valorile de

dimensionare care vor fi folosite la stabilirea dimensiunii tabelului
dinamic (vezi domeniul A3:C4).
 În celula B7 se scrie eticheta pentru primul examen („Nota 1”), apoi în
C7 se introduce formula:
=IF(COLUMNS($B7:C7)<=$C$4;"Nota "&COLUMNS($B7:C7);"")
 Formula din C7 se va copia în dreapta peste un număr de 5 celule
(7celule ptr. nr. max. de note - 2 completate!):
 În celula A8 se va tasta numărul 1, apoi în celula A9 se va introduce

formula:
=IF(ROWS(A$8:A9)<=$c$3;ROWS(A$8:A9);"")
 Formula din A9 se va copia în jos peste un număr de 23 celule (25
celule pentru nr. maxim de studenţi – 2 celule completate!).
48
 Formulele de mai sus au avut la bază următoarele raţionamente:

• Funcţia COLUMNS returnează numărul de coloane cuprinse între
celulele din paranteze. De exemplu, Columns(B6:F6) are ca rezultat
numărul 5 (adică între B şi F sunt cinci coloane: B, C, D, E, F).
• Funcţia ROWS are ca rezultat numărul de linii dintre cele două celule
din domeniu.
• Pentru ca în capul de tabel să apară scris Nota 2, Nota 3, Nota 4, s-a
făcut următorul test: dacă numărul de coloane dintre prima coloană şi
cea pe care ne aflăm este mai mic sau egal decât numărul de note,
trebuie să apară scris „Nota” urmată de numărul coloanei. Pentru
aceasta, pe ramura de TRUE a funcţiei IF se tastează între ghilimele
cuvântul care vrem să apară exact aşa pe fiecare celulă, adică „Nota”,
urmată de numărul coloanei. Acesta este furnizat tot de numărul de
coloane dintre prima celulă şi celula pe care ne aflăm, iar operatorul &
este operatorul de concatenare. Dacă s-a depăşit deja numărul de
examene, va trebui să se scrie peste tot şirul nul „”, adică nimic.
• Acelaşi raţionament e valabil şi pentru numerotarea liniilor.
 Semnul $ reprezintă referinţa absolută, adică prin umplerea celulelor în jos cu

mânerul de umplere, acea celulă rămâne fixă. Dacă se doreşte fixarea doar a liniei
sau a coloanei, se pune semnul $ doar în faţa literei sau cifrei dorite (referinţă mixtă).
 Pentru a verifica modul de funcţionare a tabelului dinamic proiectat, se

vor modifica numărul de studenţi şi nr. de examene şi se va observa
ajustarea imediată şi implicită a tabelulul.
 Pentru a nu permite depăşirea „zonei inteligente” pe care se poate
întinde tabelul (zona cu formule!), s-a folosit facilitatea de validare a
dimensiunilor tabelului dinamic.
 Astfel, pentru validarea numărului de linii ale tabelului (vezi
comentariu în care se specifică valoarea maximă – 25), se selectează
celula C3 şi se activează comanda Data Validation din cadrul filei Data,
grupul Data Tools. Apare caseta de dialog care va fi completată ca în
Figura 4.2 (vezi câmpurile Allow, Data, Minimum şi Maximum din foaia
Settings).
 Pentru validarea numărului de coloane ale tabelului (vezi comentariul
în care se specifică valoarea maximă – 7) se validează introducerea
49
datelor în celula C4 tot cu comanda Data Validation, setările fiind 2

pentru Minimum şi 12 pentru Maximum.
Figura 4.2 – Validarea pentru celula cu numărul de studenţi
 Dacă se introduc valori nepermise în celulele respective, va apărea o casetă de

avertizare de forma celei din Figura 4.3. Nu va fi persisă decât o valoare care respectă
condiţiile de validare.
Figura 4.3 – Caseta de avertizare în cazul introducerii de valori invalide
 O altă modalitate de a evita introducerea unor dimensiuni ale tabelului

dinamic care exced zona automatizată, se poate realiza prin explicaţii
ataşate celulelor C3 şi C4 de tip Comments. Inserarea unui
”comentariu” (o traducere discutabilă) se face folosind comanda
New Comment aflată în grupul Comments din cadrul filei Review.
50
Aplicaţia 5
EVIDENŢA ANGAJAŢILOR UNEI FIRME
Să se realizeze un tabel cu angajaţii unei firme (vezi Figura 5.1), în

care coloanele Vârsta şi Vechime se vor calcula folosind funcţiile de
dată şi timp oferite de Excel.
Se vor realiza două variante de sortare a tabelului iniţial, de fiecare
dată rezultatul copiindu-se sub tabelul anterior:
• lista angajaţilor după vechime (ordonată descrescător);
• lista alfabetică după numele angajaţilor;
Se vor filtra datele ordonate anterior, astfel:
• se vor afişa doar economiştii, apoi se vor copia datele
rezultate mai jos;
• revenind la situaţia anterioară filtrării precedente, se va
realiza o filtrare personalizată, în care se vor reţine doar
angajaţii care au vârsta cuprinsă între 30 şi 40 de ani.
În final, se va realiza o machetă de căutare (vezi Figura 5.7), în care
pe baza unei mărci cunoscute anterior (se introduce de către utilizator),
se vor actualiza automat celelalte informaţii ale angajatului respectiv
(numele, prenumele, data naşterii, funcţia şi salariul).
OBIECTIVE:
 Folosirea funcţiilor pentru dată şi oră: NOW, YEAR

 Sortarea listelor Excel (Sort)
 Realizarea unei filtrări automate după o valoare din cadrul unui câmp
sau după o condiţie personalizată (Filter)
 Folosirea funcţiilor de căutare şi referinţă (VLOOKUP)
51
REZOLVARE:
 Se introduc datele în foaia de calcul, aşa cum se poate observa în

Figura 5.1.
Figura 5.1 – Situaţia iniţială a listei
 Pentru a formata celulele cu date calendaristice:

1. se selectează celulele (D3:E8);
2. din meniul rapid ce rezultă executând un clic cu butonul drept al
mouse-ului în selecţia făcută, se alege Format Cells…;
3. se selectează eticheta Number şi se alege formatul numeric Date
(dată calendaristică), iar din lista Type se alege formatul dorit.
 Coloana Vârstă şi Vechime se calculează folosind funcţiile implicite
ale Excel-ului, astfel:
1. în celula F3 se introduce formula: =YEAR(NOW()) - YEAR(D3)
 Funcţia Year returnează anul dintr-o celulă de tip dată calendaristică.
 Funcţia Now furnizează data din calculator în ziua curentă.
în celula G3 se introduce formula: =YEAR(NOW())-YEAR(E3)

2.
se copiază cele două formule şi în liniile următoare (de la 4 la 8).
3.
 Se formatează lista astfel completată, folosind unul dintre stilurile de
formatare automată:
52
 Se va realiza o altă listă, în care angajaţii vor fi ordonaţi descrescător

după vechimea lor (Figura 5.2), astfel:
Figura 5.2 – Lista din Figura 5.1 ordonată descrescător după vechimea angajaţilor
1. se va copia tabelul dedesubt;

2. se selectează o celulă a tabelului, iar din meniul Data se alege din
grupul Sort&Filter comanda Sort;
3. din lista Sort By se alege Vechime, apoi opţiunea Largest to
smallest.
 Pentru ordonarea rapidă se poate folosi unul dintre butoanele (ordonează
crescător), sau (ordonează descrescător), după ce în prealabil a fost selectată o

celulă din coloana după care se doreşte efectuarea ordonării (în cazul anterior, din
coloana Vechime).
 Pentru a ordona alfabetic angajaţii ca în tabel din Figura 5.3 este

nevoie de specificarea unor opţiuni suplimentare, astfel:
Figura 5.3 – Lista din Figura 5.1 ordonată alfabetic după numele angajaţilor
53
se va copia una din cele două liste mai jos;

1.
se selectează o celulă din ultima listă, iar din meniul Data se alege
2.
comanda Sort;
3. ordinea de sortare va fi crescătoare după nume (din lista Sort By se
alege Nume, apoi opţiunea A to Z), iar dacă există persoane care au
acelaşi nume, trebuie apoi reordonate alfabetic folosind un al doilea
criteriu: prenumele lor (pentru aceasta se alege din lista Then By
câmpul Prenume, apoi opţiunea A to Z).
 În continuare, trebuie găsiţi din lista angajaţilor doar economiştii.
Pentru aceasta se va proceda în felul următor:
1. se va selecta o celulă din interiorul ultimului tabel;
2. din meniul Data se alege comanda Filter, apoi AutoFilter (în partea
dreaptă a fiecărei celule din capul de tabel vor apare nişte mici
săgeţi, aşa cum se poate vedea în Figura 5.3);
3. pentru a filtra lista astfel încât să fie vizibile numai înregistrările care
conţin angajaţii cu funcţia de economist, se execută un clic pe
săgeata din cadrul coloanei în care apare funcţia, iar din lista care
apare se alege economist (astfel, rândurile care conţin celelalte
funcţii vor fi ascunse).
 În continuare, pentru a păstra tabelul astfel filtrat, se va copia mai jos
pe foaia de calcul, selectând în prealabil înregistrările afişate anterior
(Figura 5.4).
Figura 5.4 – Lista rezultată după filtrarea celor care au funcţia de economist
În cadrul opţiunii AutoFilter sunt disponibile mai multe opţiuni de filtrare

automată, astfel:
• pentru a vedea din nou întreg tabelul, şi a face o nouă filtrare se alege
din nou săgeata din dreapta cuvântului Funcţie din capul de tabel şi se
alege opţiunea (All).
54
• pentru a vedea înregistrările care sunt primele sau ultimele, în funcţie

de un anumit criteriu, se alege opţiunea (Top 10…);
• pentru a crea filtre proprii, se poate utiliza opţiunea (Custom…), se
alege condiţia care trebuie îndeplinită, apoi valoarea cu care se
compară conţinutul coloanei la care s-a ales filtrul.
 Se pot crea condiţii compuse, utilizând operatorii AND (şi) sau OR (sau).
 Se vor aplica opţiunile descrise anterior pentru a realiza selectarea

tuturor angajaţilor cu vârsta cuprinsă între 30 şi 40 de ani, astfel:
1. se selectează săgeata din dreapta cuvântului Vârsta;
2. se alege opţiunea Number Filters apoi Custom Filters;
3. în fereastra de dialog Custom AutoFilter se selectează opţiunile ca în
Figura 5.5;
4. se acţionează butonul OK.
Figura 5.5 – Fixarea opţiunilor de filtrare personalizată
Rezultatul acestei ultime filtrări se copiază în liniile următoare, ca în Figura 5.6.
Figura 5.6 Rezultatul filtrării personalizate
55
 Spre deosebire de versiunile anterioare, în Excel 2007 activarea săgeţilor de filtrare

(aflate în dreapta fiecărei coloane a tabelului) se face printr-un simplu click în interiorul
tabelului, iar eliminarea lor se face printr-un click în afara tabelului.
 În continuare, trebuie realizată o machetă de căutare, ca în Figura

5.7. Elementele pe fond gri se introduc, iar celelalte din coloana C
sunt rezultatul aplicării funcţiilor Excel de căutare. Se poate folosi
funcţia VLOOKUP.
Figura 5.7 Machetă de căutare după marcă
Pentru a verifica dacă formulele din celulele C42:C46 sunt corecte, se

introduce în celula C41 o altă marcă, după care se confruntă rezultatul cu datele
din tabel.
 Dacă data calendaristică din celula C44 nu apare ca un număr în format de tip dată
calendaristică, se selectează comanda de formatare numerică a celulei, în funcţie de
forma în care se doreşte a fi afişată data.
56
Aplicaţia 6
VARIANTE DE EŞALONARE A UNUI ÎMPRUMUT
Să se realizeze situaţia eşalonării unui împrumut cu posibilitatea de
fixare a unor condiţii variabile de plată:
• suma variabilă;
• numărul de rate variabil;
• procentul de dobândă variabil;
Aplicaţia se va rezolva în două variante:
1. achitarea împrumutului să se facă cu rate de plată fixe;
2. achitarea împrumutului să se facă cu ramburs fix.
Situaţiile privind eşalonarea împrumutului se vor realiza în tabele
dinamice – tabele ale căror dimensiuni variază. În acest caz variază
numărul de linii din tabele, corespunzător numărului de rate fixate
pentru achitarea împrumutului
Pentru ambele cazuri se vor realiza reprezentări grafice cât mai
sugestive, care să se reflecte condiţiile de eşalonare a datoriei:
numărul de rate, valoarea dobânzii şi a rambursului pe fiecare rată,
ponderea dobânzii în rata de plată.
OBIECTIVE
 Utilizarea funcţiei financiare PMT pentru calcularea ratelor fixe de

plată.
 Crearea de tabele dinamice cu un număr variabil de linii/coloane
folosind funcţia logică IF şi funcţiile de referinţă ROWS/COLUMNS.
 Crearea unor grafice COLUMNS în care să se evidenţieze
ponderea/valoarea dobânzilor şi a rambursurilor în rata de plată
(subtipul 100% Staked Columns / subtipul Staked Columns).
 Folosirea comentariilor (Comment) pentru a da explicaţii suplimentare
sau clarificatoare la situaţiile întocmite.
57
SITUAŢII FINALE
CAZUL 1 – SI TUAŢI A EŞALONĂRI I UNUI Î MPRUMUT CU
RATE DE PLATĂ FI XE
Figura 6.1 – Situaţia privind eşalonarea împrumutului în cazul unor rate de plată constante (Cazul I)
58
Figura 6.2 – Grafic cu ponderile dobânzilor şi rambursarilor în rata de plată fixă
Figura 6.3 – Graficul valoric al dobânzilor şi a rambursarilor în rata de plată fixă
59
RAMBURS FIX
Figura 6.4 – Situaţia privind eşalonarea împrumutului în cazul unui ramburs fix (Cazul II)
60
Figura 6.5 – Grafic cu ponderile dobânzilor şi rambursarilor în rata de plată variabilă
Figura 6.6 – Graficul valoric al dobânzilor şi a rambursarilor în rata de plată variabilă
61
REZOLVARE
RATE DE PLATĂ FI XE
 Pentru a rezolva această problemă se construieşte întâi zona cu

condiţii iniţiale (vezi domeniul B3:C9 din figura 6.1), în care se vor
introduce variabilele problemei:
• suma împrumutată;
• numărul de ani;
• numărul de rate pe an;
• procentul de dobândă pe an.
 Pe baza acestor informaţii se poate trece la calcularea ratei de plată
fixe folosind funcţia PMT din categoria funcţiilor financiare. Astfel în
celula C9 se introduce formula:
=-PMT(C7/C6;C5*C6;C4;0)
 Cunoscând toate datele iniţiale se poate trece la întocmirea situaţiei
eşalonării împrumutului.
 Se proiectează întâi capul de tabel (vezi domeniul A12:E12 din figura
6.1)
 Fiind vorba despre un tabel dinamic, el va conţine atâtea rânduri câte
rate de plată s-au stabilit iniţial.
 Pentru început, se va completa primul rând al tabelului în felul următor:
• având rata de plată fixă calculată în celula C9, ea va fi preluată în
celula D13 folosind formula:
=$C$9
• apoi se completează celula B13, calculând dobânda la prima rată după
formula:
=$C$4*($C$7/$C$6)
• pentru a completa valoarea ramburs-ului la prima rată, în celula C13
se va scrie formula:
=$D$13-$B$13
62
• soldul rămas după prima rată se va calcula în celula E13 cu formula:

=$C$4-$C$13;
• în celula A13 se va tasta cifra 1 – numărul primei rate.
 Numerotarea restului de rate se va face automat (atâta cât e necesar) pe bază de

formulă
 Al doilea rând va conţine formule puţin diferite faţă de primul, dar el va

constitui modelul pentru restul de rânduri ale tabelului. Astfel:
• pentru a completa coloana cu numărul ratei (celula A14) se va folosi o
formula:
=IF(ROWS(A$13:A14)<=($C$5*$C$6);ROWS(A$13:A14);"")
 Cu ajutorul funcţiei logice IF se verifică dacă numărul de rate s-a ajuns (dat de funcţia
ROWS) e mai mic sau egal cu numărul total de rate, completându-se numărul ratei
numai dacă mai este cazul.
• pentru a completa coloana cu rata de plată, care este fixă, în celula

D14 se va introduce formula:
=IF(A14<>"";$C$9;"")
• pentru completarea coloanei de dobândă, în celula B14 se va introduce
formula:
=IF(A14<>"";E13*($C$7/$C$6);"")
• calcularea rambursului (celula C14) se va face scăzând din rata de plată
dobânda:
=IF(A14<>"";D14-B14;"")
• pentru soldul rămas (celula E14) se foloseşte formula:
=IF(A14<>"";E13-C14;"")
 Pentru restul de rânduri ale tabelului se vor copia formulele din rândul al
doilea folosind mânerul de umplere.
 Probarea funcţionării tabelului dinamic creat anterior se va face modificând numărul
de ani sau numărul de rate/an. Numărul de rânduri înscrise în tabel va fi întotdeauna
egal cu numărul total de rate, restul rândurilor rămânând necompletate. O altă cheie
de verificare o reprezintă soldul 0 pe ultimul rând al tabelului !
 Formulele din rândul al doilea trebuiesc copiate pe un număr suficient de rânduri,

astfel încât să nu se ajungă cu numărul de rate peste „zona inteligentă” a foii.
63
 Verificarea formulelor introduse (ca în Figura 6.7) se poate face

solicitând afişarea lor în celule activând opţiunea Formulas de pe
pagina View a ferestrei Options.
Figura 6.7 – Modul de vizualizare a formulelor (Cazul 1 – Rate de plată fixe)
 Situaţia fiind corectă, se poate trece la reprezentările grafice.

 Graficul din figura 6.2 se realizează astfel:
• se selectează coloanele cu dobânda şi ramburs pentru cele două serii
de valori, iar coloana cu numărul ratelor pentru etichetele axei X.
Astfel, domeniul selectat pentru grafic va fi A12:C24;
• se activează pagina Insert de pe panglică
• din grupul de butoane Charts se selectează tipul de grafic Column,
apoi din lista de subtipuri 2-D Column se alege subtipul 100% Staked
Column – care permite urmărirea ponderilor dobânzii şi a rambursului
în rata de plată fixă;
 În acest caz barele verticale obţinute prin reprezentarea suprapusă a ponderilor celor
două serii vor fi egale – reprezentând procentul de 100%.
• se alege stilul de bare din din Chart Styles (Style 26);

• se trece la inserarea tilului graficului folosind butonul Chart Title
(varianta Above Chart) din grupul Labels de pe pagina Layout a
panglicii;
• folosind ultimul buton Move Chart Location de pe pagina Design a
panglicii, apare fereastra din Figura 6.8, în care se alege opţiunea New
sheet,pentru a vedea graficul pe o foaie separată, cu posibilitatea de
denumire sugestivă a foii respective.
64
Figura 6.8 – Fereastra pentru stabilirea locației graficului
• Laacţionarea butonului OK apare o foaie nouă cu graficul din figura

6.2, foaie care va fi redenumită sugestiv: Cazul 1- grafic procentual (vezi
etichetele foilor în Figura 6.1)
 Pentru trasarea graficului care urmăreşte valoric evoluţia împrumutului
cu rate fixe, se procedează în mod asemănător, diferenţele fiind
următoarele:
• se alege subtipul Staked Column – care permite urmărirea valorii
efective a dobânzii şi a rambursului în rata de plată fixă;
 În acest caz barele verticale obţinute prin reprezentarea suprapusă a valorilor celor
două serii vor fi tot egale – datorită faptului că avem de-a face cu o valoare
constantă a ratelor de plată.
• graficul
apare tot pe o foaie nouă (vezi figura 6.3), foaie care va fi
redenumită sugestiv: Grafic1b-valoric (vezi etichetele foilor în Figura 6.1)
RAMBURS FIX
 Şi în acest caz se începe tot cu construirea zonei cu condiţii iniţiale .

Pentru a nu mai pierde timpul se poate face o copie a foii cu numele
Rate fixe, care se va redenumi Ramburs fix.
65
 În noua foaie se modifică celula B9 cu eticheta ramburs constant, iar

celula C9 va conţine formula următoare:
=-$C$4/($C$5*$C$6)
 Având datele iniţiale se trece la corectarea formulelor din tabel (capul
de tabel este identic cu cel din cazul anterior)
 În primul rând al tabelului se fac următoarele modificări:
• valoarea ramburs-ului se preia din macheta cu date iniţiale, în celula
C13 scriindu-se formula:
=$C$9
• în celula B13 rămâne formula neschimbată, dobânda calculându-se la
fel:
=$C$4*($C$7/$C$6)
• având rambursul şi dobânda calculate, rata de plată din celula D13 va
fi suma acestora:
=C13+B13
• soldul rămas după prima rată se va calcula în celula E13 folosind
aceeaşi formulă:
=$C$4-$C$13;
• în celula A13 rămâne tot cifra 1 – numărul primei rate.
 Numerotarea restului de rate se va face automat (atât cât e necesar) pe bază de

formulă.
 Al doilea rând va suferi câteva modificări, astfel:

• pentru a completa coloana cu numărul ratei (celula A14) se va folosi
aceeaşi formulă:
=IF(ROWS(A$13:A14)<=($C$5*$C$6);ROWS(A$13:A14);"")
• pentru a completa coloana cu rambursul, care este constant, în celula
C14 se va introduce formula:
=IF(A14<>"";$C$9;"")
• pentru completarea coloanei de dobândă, în celula B14 va rămâne
formula:
=IF(A14<>"";E13*($C$7/$C$6);"")
• calcularea ratei de plată (celula D14) se va face adunând rambursul şi
dobânda:
=IF(A14<>"";C14+B14;"")
66
• pentru soldul rămas (celula E14) rămâne formula:

=IF(A14<>"";E13-C14;"")
 Pentru restul de rânduri ale tabelului se vor copia formulele din rândul al
doilea folosind mânerul de umplere.
 Şi în acest caz cheia de verificare este soldul 0 pe ultimul rând al tabelului !
 Formulele din rândul al doilea trebuiesc copiate şi în acest caz pe un număr suficient
de rânduri, astfel încât să nu se ajungă cu numărul de rate peste „zona inteligentă” a
foii.
 Verificarea formulelor introduse pentru Cazul al II-lea (vezi Figura

6.8)se poate face solicitând afişarea lor în celule activând opţiunea
Formulas de pe pagina View a ferestrei Options.
Figura 6.8 – Modul de vizualizare a formulelor (Cazul 2 – Ramburs constant)
 Situaţia fiind corectă, se poate trece la cele 2 reprezentări grafice

aferente cazului al II-lea.
 Graficele din figura 6.5 şi figura 6.6 se realizează în acelaşi mod cu cele
de la cazul I:
• domeniul selectat îl reprezintă în ambele cazuri primele 3 coloane ale
tabelului;(Nr. Rate, Dobânda şi Ramburs);
• tipurilede grafice sunt Columns, cu subtipurile 100% Staked Column
procentual şi Staked Column pentru graficul valoric;
• foile noi de tip Chart vor fi redenumite Grafic2a-procentual şi Grafic2b-
valoric.
67
 În cazul graficului din foaia Grafic2a-procentual barele verticale obţinute prin

reprezentarea suprapusă a ponderilor celor două serii vor fi evident tot egale –
reprezentând procentul de 100%.
 În acest cazul graficului din foaia Grafic2b-valoric barele verticale obţinute prin
reprezentarea suprapusă a valorilor celor două serii nu vor mai fi egale – datorită
faptului că avem de-a face doar cu ramburs constant, dobânda fiind variabilă (mai
mare la început şi mai mică spre final).
 Precizăm în final că pentru o mai bună întelegere a situaţiilor din

Figura 6.1 şi Figura 6.4, s-au inserat explicaţii de tip ”comentariu” la
anumite celule, ca de exemplu:
• în cazul I – celula C9 va conţine funcţia PMT de calcul a ratei de plată
fixe;
cazul al II-lea – aceeaşi celulă C9 va conţine formula de calcul a
• în
rambursului constant.
 Asemenea comentarii se pot introduce folosind comanda New
Comment din grupul Comments de pe pagina Review.
 Odată adăugat comentariul la o celulă, acesta poate fi:
• modificat, folosind comanda Edit Comment din meniul contextual al
celulei ce conţine comentariul respectiv (vezi Figura 6.9);
• şters, folosind comanda Delete Comment din acelaşi meniu contextual
(Figura 6.9);
• ascuns/afişat, folosind comenzile Hide Comment/Show Comment din
acelaşi meniu contextual (Figura 6.9);
Figura 6.9 Grupul de comenzi Comments în Excel 2007
 Există posibilitatea de afişare a tuturor comentariilor inserate folosind opţiunea Show

All Comments din cadrul grupului de butoane Comments.
68
Aplicaţia 7
INTEROGAREA BAZELOR DE DATE EXTERNE
Să se realizeze în Microsoft Access o bază de date, cu numele

ciorapi, care să conţină o tabelă numită caracteristici, având
următoarea structură (vezi Figura 7.2 şi Figura 7.3):
• Produs: de tip text, 20 caractere;
• Categorie: de tip text, 30 caractere;
• Nume: de tip text, 25 caractere;
• Grosime: de tip numeric, întreg;
• Cusatura: de tip text, 15 caractere;
• Elastan: de tip numeric, simplă precizie, format
procentual, fără zecimale;
• Poliamida: de tip numeric, simplă precizie, format
procentual, fără zecimale;
• Ambalaj: de tip text, 30 caractere.
Asupra datelor introduse în această tabelă să se realizeze pe o foaie
de calcul, folosind facilitatea Query Wizard disponibilă în Excel 2007,
următoarea interogare (Figura 7.17):
• se reţin toate câmpurile, cu excepţia câmpului Cusatura;
• înregistrările trebuie să conţină doar produsele MARYGOLD
care au grosimea sub 60 DEN (inclusiv);
• să se realizeze ordonarea crescătoare după grosime a
datelor astfel alese; dacă sunt mai multe înregistrări având
aceeaşi grosime să se ordoneze după ponderea elastanului în
compoziţie, iar pentru aceeaşi pondere a elastanului să se
ordoneze şi după ponderea poliamidei.
Se va salva definirea interogării descrise anterior (sub numele Query
din baza Ciorapi.dqy), iar rezultatul interogării va fi afişat pe o foaie de
calcul, ca în Figura 7.17.
69
OBIECTIVE
 Noţiuni fundamentale privind bazele de date şi crearea lor (sub

Microsoft Access).
 Folosirea facilităţii Query Wizard din Excel 2007, pentru crearea de
interogări asupra unei baze de date externe aplicaţiei Excel.
 Salvarea unei interogări.
 Afişarea rezultatului unei interogări în Excel, pe o foaie de calcul.
REZOLVARE
 Se creează tabela caracteristici în baza de date ciorapi (Figura 7.1), cu

structura descrisă în enunţul aplicaţiei.
Figura 7.1 Tabela caracteristici din cadrul bazei de date ciorapi
70
 Se creează structura tabelei cu numele caracteristici, aşa cum se poate

observa în Figura 7.2;
Figura 7.2 Structura tabelei caracteristici
 Se introduc datele în tabela numită caracteristici, aşa cum se poate

observa în Figura 7.3.
Baza de date externă (creată cu Microsoft Access) fiind creată, poate fi

interogată folosind facilitatea Query Wizard a Excel-ului, astfel:
 se deschide o mapă de lucru, iar din pagina Data se alege din grupul
Get External Data meniul From Other Sources opţiunea From
Microsoft Query (vezi Figura 7.4);
71
Figura 7.3 Datele din cadrul tabelei caracteristici
Figura 7.4 Opţiunile comenzii From Other Sources, din fila Data, grupul Get External Data
72
 Din acest moment se poate observa pe bara de task-uri un nou buton (un nou
task se lansează în execuţie), aferent aplicaţiei Microsoft Query. Atunci când s-a
selectat o altă aplicaţie sau o altă fereastră de pe ecran, revenirea în procesul de
creare a interogării (la faza rămasă) se poate face acţionând acest buton.
 în fereastra de dialog Choose Data Source (Figura 7.5) se specifică

următoarele:
Figura 7.5 Fereastra pentru alegerea sursei de date
tipul bazei de date care urmează a fi interogată (în cazul nostru, este
1.
vorba de Access);
2. dacă nu este activată, se validează opţiunea de la baza ferestrei Use
the Query Wizard to create/edit queries (care permite utilizarea în
continuare a asistentului Query Wizard în procesul de creare a
interogării);
3. se acţionează butonul OK pentru închiderea ferestrei de dialog
Choose Data Source şi trecerea la următoarea etapă;
 în mijlocul ecranului apare o fereastră Connecting to data source…, şi
fereastra de dialog Select Database (Figura 7.6), care permite
alegerea bazei de date de interogat, astfel:
1. din caseta Drives se alege discul în care se află stocată baza de date;
2. în caseta Directories se alege folderul în care s-a salvat baza de date;
3. în caseta Database Name se alege numele bazei de date (în exemplul
nostru – ciorapi.mdb);
73
4. se alege OK pentru închiderea ferestrei şi trecerea la pasul următor;
Figura 7.6 Conectarea la fişierul cu date
 din acest moment începe rularea programului Query Wizard, care

afişează caseta de dialog ce permite alegerea coloanelor (câmpurilor)
de interogat (Figura 7.7):
1. din lista Available tables and columns se aleg, pe rând, numele
câmpurilor dorite (vezi Figura 7.8), asupra lor putându-se realiza
următoarele operaţii:
2. acţionând butonul se mută câmpul ales din stânga în lista (din
dreapta) ce afişează câmpurile ce vor apare în Query;
3. acţionând butonul se poate elimina un câmp din lista
Columns in your query (se mută înapoi în lista cu câmpurile
disponibile Available tables and columns);
4. acţionând butonul pot fi eliminate toate câmpurile alese în
lista Columns in your query (sunt mutate toate înapoi, în lista cu
câmpurile disponibile Available tables and columns);
74
Figura 7.7 Alegerea coloanelor de inclus în interogare
5. folosind butoanele de derulare din dreptul listei Columns in your

query se poate schimba ordinea câmpurilor alese în acea listă Query;
6. executând clic pe butonul se pot vizualiza în caseta

Preview of data in selected column datele pe care le conţine
câmpul ales din lista Columns in your query;
7. se acţionează butonul Next pentru a trece la pasul următor;
Figura 7.8 Vizualizarea datelor dintr-o coloană aleasă pentru a apare în interogare
75
 în fereastra de dialog care permite filtrarea datelor, se introduc

condiţiile pentru alegerea produselor care au marca MARYGOLD
(Figura 7.9) şi a căror grosime nu depăşeşte 60 DEN (Figura 7.10):
Figura 7.9 Specificarea modalităţii de filtrare a datelor din coloana Produs
Figura 7.10 Specificarea modalităţii de filtrare a datelor din coloana Grosime
1. se alege din lista Column to filter coloana după care se va realiza

filtrarea datelor;
2. în partea dreaptă se alege:
76
• condiţia de filtrare (equals – egal cu, pentru câmpul Produs, respectiv

is less then or equal to – este mai mic sau egal cu, pentru câmpul
Grosime);
• valoarea cu care se compară (MARYGOLD – pentru câmpul Produs,
respectiv 60 – pentru câmpul Grosime);
 Specificarea valorii cu care se face comparaţia aleasă poate fi realizată fie alegând din
lista corespunzătoare elementul dorit, fie tastând o altă valoare în caseta respectivă.
 Pot fi specificate similar condiţii multiple pentru acelaşi câmp, folosind butoanele
aferente operatorilor logici And (ŞI) şi Or (SAU).
se acţionează butonul Next pentru a trece la pasul următor;

3.
 în următoarea casetă de dialog se poate preciza ordinea de sortare a
datelor; pentru aplicaţia curentă, conform cerinţelor formulate în
enunţ, trebuie specificată o condiţie compusă din trei chei de ordonare a
datelor, aşa cum se poate observa în Figura 7.11, după care se
acţionează butonul Next;
Figura 7.11 Specificarea modalităţii de sortare a datelor din coloanele Grosime, Elastan şi Poliamidă
 Pot fi precizate până la şapte chei de sortare.

 Dacă nu se doreşte ordonarea datelor, ele pot fi înscrise în ordinea în care se află în
baza de date din care sunt extrase, trecând direct la pasul următor cu butonul Next.
77
 în următoarea fereastră de dialog (Figura 7.12) se poate opta pentru

salvarea interogării făcute şi alegerea locului în care se doreşte rularea
Query-ului şi afişarea datelor rezultate:
Figura 7.12 Fereastra de dialog din finalul procesului de creare a unei interogări cu Query Wizard
• pentru salvarea Query-ului se procedează astfel:
1. se acţionează butonul , care determină afişarea

ferestrei de dialog Save As;
2. în caseta Save in (Figura 7.13) se alege locul în care se doreşte
salvarea Query-ului (discul şi folder-ul);
3. în caseta File name se introduce numele sub care se doreşte
salvarea;
4. se acţionează butonul OK.
• pentru alegerea locului în care se doreşte rularea Query-ului şi afişarea
datelor rezultate în fereastra de dialog din Figura 6.12, în care se revine
se procedează astfel:
1. se alege opţiunea Return Data to Microsoft Excel;
2. se acţionează butonul OK, care determină afişarea ferestrei de dialog
din Figura 7.14;
78
Figura 7.13 Fereastra de dialog ce permite salvarea interogării definite, sub numele Query din baza Ciorapi
Figura 7.14 Specificarea locului de amplasarea a datelor ce rezultă din interogare
3. se alege opţiunea Existing Worksheet, pentru a afişa rezultatul

interogării pe o foaie de calcul existentă (implicit, Sheet1);
 Se poate opta şi pentru afişarea pe o nouă foaie de calcul (alegând opţiunea New
Worksheet) sau pentru crearea unui raport PivotTable (alegând opţiunea PivotTable
report).
79
4. în caseta următoare se alege celula de unde să înceapă crearea

tabelului care rezultă (am ales A2);
 Se pot modifica, dacă este cazul, diferite opţiuni grupate într-o fereastră ce rezultă
executând clic pe butonul (Figura 7.15).
5. se efectuează clic pe butonul OK pentru închiderea ferestrei şi

realizarea chestiunilor specificate;
Rezultă situaţia afişată în Figura 7.16, care se ajustează ulterior în vederea
obţinerii situaţiei ca în Figura 7.17, astfel:
 Se şterge coloana A:
1. se selectează coloana A (clic pe eticheta ei);
2. din meniul Edit se alege comanda Delete.
 Se adaugă titlu tabelului:
1. în celula A1 se introduce textul titlului (vezi Figura 7.17);
2. se selectează celulele A1:F1;
Figura 7.15 Specificarea diferitelor opţiuni legate de domeniul de date rezultat
80
Figura 7.16 Situaţia implicită afişată pe foaia de calcul
Figura 7.17 Situaţia din Figura 7.16 formatată
3.se acţionează butonul Merge and Center (pentru centrarea

titlului faţă de lăţimea tabelului).
 Se formatează automat tabelul cu date:
1. se selectează domeniul de celule A2:F16;
81
2.din meniul Format se alege comanda Format as Table;

3.din lista modelelor de formatare automată disponibile se alege un
model (de ex. Table Syle Medium 1).
 Se ajustează capul de tabel, astfel:
1. se completează textul din celula C2 cu explicaţia (DEN);
3. se alege comanda Cells… din meniul Format;
4. se activează pagina Alignment, unde:
• se centrează textul pe orizontală şi pe verticală, alegând din grupul
de controale Text alignment opţiunea Center din ambele liste
(Horizontal – aliniere pe orizontală, respectiv Vertical – aliniere pe
verticală);
• se validează caseta Wrap text (pentru a trece textul ce nu mai
încape în lăţimea unei celule dedesubt – pentru celula C2);
5. se îngustează coloana C, astfel încât să nu încapă decât cuvântul
Grosime şi se înalţă linia 2, astfel încât să încapă două linii de text.
 Se centrează valorile numerice din celule:
2. se selectează butonul Center .
 Se aplică formatul numeric procentual, fără zecimale, celulelor care
conţin ponderi:
1. se selectează domeniul de celule D3:E16;
2. din meniul Format se alege comanda Cells…;
3. se activează pagina Number, unde:
• din lista Category, ce conţine formatele numerice disponibile, se
alege Percentage;
• în caseta Decimal places se introduce 0 (fără zecimale).
82
Aplicaţia 8
PROBLEMĂ DE OPTIMIZARE A TRANSPORTURILOR
O firmă dispune de o cantitate de 380 tone de marfă, aflată în trei

baze de aprovizionare Bi (i=1, 2, 3), în cantităţi de 100, 120, respectiv
160 tone. Această cantitate trebuie transportată la cinci centre de
desfacere Cj (j=1, 2, 3, 4, 5), care necesită următoarele cantităţi: 40, 50,
70, 90 respectiv 130 tone. Cheltuielile de transport pentru o tonă, de la
fiecare bază la fiecare centru, sunt date de matricea:
40 10 20 60 90
t ij = 60 40 30 50 70
50 20 60 40 100
Se cere să se stabilească un plan de transport, astfel încât cheltuielile de
transport să fie minime.
OBIECTIV
 Rezolvarea unei probleme de transport folosind aplicaţia Solver.
REZOLVARE
 Rezolvarea unei probleme de transport se poate face folosind

aplicaţia Solver. Înainte de începerea rezolvării trebuie verificat dacă
este instalat programul Solver – dacă apare în fila Data:
83
 Dacă nu apare atunci, trebuie adăugată componenta astfel.
• Se apasă butonul pentru a se deschide meniul din Figura 8.1.

Din cadrul acestui meniu se acţionează butonul Excel Options
pentru a se deschide fereastra cu acelaşi nume.
Figura 8.1 Meniul Office Button
• În cadrul ferestrei Excel Options (Figura 8.2) se va alege pagina

Add-Ins pentru a fi vizibilă lista cu elemente ce pot fi adăugate în
cadrul Excel.
• Pentru a instala Solver se va selecta elementul Solver A dd-In din
cadrul listei cu add-in-uri inactive aferente aplicaţiei.
• Odată ce a fost selectat Solver Add-In se va apăsa butonul Go
pentru a se instala Solver.
84
Figura 8.2 Fereastra Excel Options
• Sedeschide fereastra Add-Ins (Figura 8.3) în care se selectează

opţiunea Solver Add-in. Se apasă butonul OK.
Figura 8.3 Fereastra Add-Ins
85
• În cazul în care Solver nu este instalat va fi afişată căsuţa de dialog

din Figura 8.4 pentru a se confirma instalarea acestuia.
Figura 8.4 Fereastra de confirmare a instalării
În continuare, paşii de parcurs sunt:

 mai întâi trebuie transpuse datele problemei pe foaia de calcul, într-o
formă cât mai clară (vezi Figura 8.5);
Figura 8.5 Situaţia iniţială, cu valorile iniţiale ale elementelor variabile
 se introduce apoi şablonul planului de transport, astfel încât să poată

fi realizate calculele pe baza relaţiilor dintre diferitele date (vezi
formulele pentru Figura 8. în Figura 8.7);
86
Figura 8.6 Datele problemei (variabile, condiţii) transpuse pe foaia de calcul
Figura 8.7 Situaţia din Figura 8.6, cu afişarea formulelor aferente
 din meniul Data se apelează comanda Solver…, iar în fereastra de

dialog Solver Parameters se introduc elementele necesare optimizării,
aşa cum se arată în Figura 8.8;
87
Figura 8.8 Fereastra pentru introducerea parametrilor necesari Solver-ului pentru rezolvarea problemei
Lista completă a condiţiilor este următoarea:
1. pentru adăugarea restricţiilor se folosesc butoanele din dreptul listei

Subject to the Constraints după cum urmează:
• Add (pentru adăugarea unei noi condiţii – Figura 8.9),
Figura 8.9 Fereastra pentru adăugarea unei noi condiţii
88
• Change (pentru modificarea uneia deja introduse – Figura 8.10),
Figura 8.10 Fereastra pentru modificarea unei condiţii
• Delete (pentru ştergerea unei condiţii);
2. în fereastra de dialog care apare se specifică cele trei elemente

necesare pentru fixarea unei condiţii (vezi Figura 8.10):
• se selectează de pe foaie celulele supuse restricţiilor (caseta Cell
Reference);
• operatorul de comparaţie;
• termenul cu care se compară (caseta Constraint).
 Condiţia trebuie să fie introdusă pe foaie, pentru a putea fi selectată ca o celulă.

3. se execută clic pe butonul Solve (pentru această problemă nu este
cazul să se schimbe opţiunile implicite) şi apare caseta de dialog din
Figura 8.2, în care s-a optat pentru afişarea soluţiilor găsite pe foaia
de calul în care s-au introdus datele problemei.
Figura 8.2 Fereastra de dialog în care se poate opta pentru diferite moduri de afişare a rezultatului
89
Drept urmare, situaţia din foaia de calcul iniţială devine cea afişată în
Figura 8.3.
Deci, soluţia este de 17.100 u.m. – cheltuielile minime de transport.
Figura 8.3 Situaţia finală, cu datele iniţiale ale problemei şi rezultatul oferit de Solver
90
Aplicaţia 9
PROBLEMĂ DE PROGRAMARE NELINIARĂ CU SCENARII
1.Să se determine minimul funcţiei f=2lgx+3lgy, în următoarele
condiţii:
x + 2y ≤ 8,
- x + y ≤ 1,

2x + y ≥ 3,
1,5 ≤ x ≤ 5,

 y ≥ 1
2. Să se salveze valorile oferite de Solver într-un scenariu numit

Solutie Solver 1.
3. Să se creeze un alt scenariu, numit solutie Solver2, în care să se
salveze valoarea 2 pentru cele două variabile x şi y din problemă.
OBIECTIVE
 Rezolvarea unei probleme de programare neliniară reductibilă la o

problemă de programare liniară, folosind aplicaţia Solver.
 Salvarea unor date într-un scenariu.
 Apelarea unui scenariu salvat, în vederea modificării sau înlocuirii
datelor din foaia de calcul cu cele salvate în scenariu.
REZOLVARE
După ce s-a verificat dacă este instalată componenta Solver (dacă apare
în meniul Tools vezi Aplicaţia 8) se parcurg următorii paşi:
 se introduc pe foaia de calcul datele problemei (vezi Figura 9.1), cu
formulele aferente calculelor de realizat (Figura 9.2):
91
Figura 9.1 Situaţia cu datele problemei expuse pe o foaie de calcul
Figura 9.2 Situaţia din Figura 9.1, cu formulele aferente
• celulele B5 şi C5 conţin valorile de pornire ale variabilelor

problemei;
• celulele F4:F6 conţin formule calculate pe baza valorilor iniţiale ale
celor două variabile, conform condiţiilor specificate în enunţ;
• celula A9 conţine formula de calcul a funcţiei ce trebuie să fie
optimizată, calculată pe baza celulelor B9 şi C9 (care conţin
formulele de calcul a celor doi termeni ai funcţiei obiectiv);
 din meniul Tools se apelează comanda Solver…, iar în fereastra de
dialog Solver Parameters se introduc elementele necesare optimizării,
aşa cum se arată în Figura 9.3;
1. în caseta Set Target Cell se introduce (se poate selecta direct de pe
foaie) celula A9, care conţine formula de calcul a funcţiei de
optimizat (funcţia-obiectiv);
2. fiind vorba despre o minimizare, se alege opţiunea Min din grupul
de opţiuni Equal To;
92
Figura 9.3 Fereastra pentru specificarea parametrilor necesari Solver-ului pentru a rezolva problema
3. valorile variabilelor (care se vor schimba în funcţie de rezultatul

optimizării) se află în celulele B5:C5, domeniu care trebuie specificat
în caseta By Changing Cells;
4. se adaugă restricţiile problemei, folosind butoanele din dreptul listei
Subject to the Constraints (vezi aplicaţia precedentă):
• Add (pentru adăugarea unei noi condiţii),
• Change (pentru modificarea uneia deja introduse),
• Delete (pentru ştergerea unei condiţii);
5. se execută clic pe butonul Solve (pentru această problemă nu este
cazul să se schimbe opţiunile implicite), care va afişa caseta de
dialog din Figura 9.4;
Figura 9.4 Soluţia găsită de Solver şi fereastra de dialog Solver Results
93
 Pentru a nu înlocui în foaia de calcul valorile găsite, se alege opţiunea

Restore Original Values;
 Pentru salvarea valorilor aflate într-un scenariu:
6. se acţionează butonul , care determină afişarea
casetei de dialog din Figura 9.5;
Figura 9.5 Fereastra în care se specifică numele scenariului în care să se salveze soluţia oferită de Solver
7. se specifică în caseta de dialog Save Scenario numele care se

doreşte a fi dat scenariului (Solutie Solver 1);
8. se acţionează butonul OK care determină închiderea ferestrei şi
salvarea valorilor găsite de Solver pentru cele două variabile într-un
scenariu cu numele specificat anterior.
Ulterior, scenariul poate fi utilizat pentru a revedea valorile variabilelor în foaia
de calcul, astfel:
 din fila Data se alege comanda What-If
Analysis, apoi opţiunea Scenario
Manager… (Figura 9.6), care determină
afişarea unei ferestre care conţine lista
scenariilor definite pe foaia de calcul
activă;
 în fereastra de dialog Scenario Manager Figura 9.6 Apelarea
Managerului de scenarii
(Figura 9.7) se alege din lista scenariilor
existente cel în care s-au salvat datele ce se doresc a fi vizualizate
(Soluţie Solver 1);
 în fereastra de dialog Scenario Manager se poate opta printre altele,
pentru:
• afişarea pe foaia de calcul a datelor salvate în cadrul scenariului
respectiv, acţionând butonul (are loc înlocuirea datelor
din celulele corespunzătoare);
94
 Pentru a reveni la datele afişate anterior pe foaia de calcul, după închiderea ferestrei
Scenario Manager se acţionează butonul Undo sau comanda corespunzătoare
din bara de acces rapid.
Figura 9.7 Fereastra cu lista scenariilor definite pe foaia curentă
• adăugarea unui nou scenariu, prin acţionarea butonului

(de exemplu, soluţie Solver 2);
• modificarea unui scenariu, acţionând butonul .
În cazul în care s-a optat pentru una din ultimele două posibilităţi enumerate
anterior, apare caseta de dialog Add Scenario sau Edit Scenario, unde:
1. se pot alege noi celule a căror valoare să fie modificată (se
precizează în caseta Changing cells);
2. se poate specifica un (nou) nume pentru scenariul ales (în caseta
Scenario name);
3. la acţionarea butonului OK apare fereastra de dialog Scenario
Values (vezi Figura 9.8), în care se pot introduce (noi) valori pentru
celulele având conţinut variabil (în Figura 9.8 s-a introdus valoarea 2
pentru ambele celule modificabile);
4. OK, pentru a reveni în fereastra de dialog Scenario Manager;
95
Figura 9.8 Specificarea valorilor de salvat în scenariu
 În Figura 9.8 se poate observa modul în care se modifică datele din celulele (B5:C5)
specificate în scenariul numit soluţie Solver2, conform valorilor precizate în Figura 9.9
(după acţionarea butonului Show).
5. se acţionează butonul Close, pentru închiderea ferestrei de dialog

Scenario Manager.
 Pentru un scenariu ales în listă pot fi observate rapid celulele pentru care au fost
salvate anumite valori (caseta Changing cells), precum şi data creării (şi modificării
lui, dacă a avut loc).
Figura 9.9 Afişarea pe foaia de calcul a valorilor salvate în scenariul numit soluţie Solver2
96
A P L I C A Ţ I A 1 0
Aplicaţia 10
SITUAŢII CENTRALIZATOARE DESPRE FIRME
Să se realizeze o situaţie a microîntreprinderilor şi a întreprinderilor
mici, în care să se determine:
1. profitul mediu aferent anului 2006, respectiv 2007, pentru
societăţile de tip SRL ce îşi au sediul în judeţul Timiş;
2. numărul de societăţi din judeţul Timiş ce au minim 10 angajaţi,
şi care este ponderea acestor firme în totalul firmelor din judeţ;
3. câte societăţi de tip SRL din judeţul Timiş au obţinut în anul
2007 profit de maxim 28000 lei;
4. valoarea minimă a profitului obţinut în anul 2006 de firmele
care întrunesc (cumulativ) următoarele condiţii:
a) se află în judeţul Timiş sau Arad;
b) sunt de tip SRL sau SA;
c) care au minim 20 de angajaţi;
5. localitatea în care se află firma care a realizat profitul aflat la
punctul anterior.
6. Să se realizeze, două grafice, astfel:
• într-o foaie de grafic denumită GraficProfit, o reprezentare
grafică în care să fie pusă în evidenţă variaţia profitului
obţinut de societăţi (diferenţa dintre profitul obţinut în anul
2006 şi cel obţinut în anul 2007), folosind tipul de grafic
Line With Markers, ce reflectă trendul în timp al unor serii
de date;
• creaţi o dublură a foii de calcul iniţiale, în care lăsaţi doar
tabelul iniţial de date; creaţi aici un grafic combinat, în care
să reprezentaţi valoarea profitului înregistrat în 2006
comparativ cu numărul de angajaţi ai fiecărei firme din listă.
7. Într-o nouă foaie de calcul, denumită Centralizări, puneţi în
evidenţă pe lista firmelor câte societăţi de fiecare tip sunt în
fiecare dintre judeţele cuprinse în listă.
97
OBIECTIVE:
 Utilizarea funcţiilor tip „bază de date” pentru realizarea de prelucrări

la nivelul câmpurilor (coloanelor) dintr-o listă (DAVERAGE,
DCOUNT, DCOUNTA, DGET, DMIN, DMAX).
 Realizarea unui grafic prin intermediul căruia să fie pusă în evidenţă
variaţia în timp a unor serii de date. Amplasarea pe foi de grafic.
 Realizarea graficelor complexe, cu axă secundară de valori. Editarea
componentelor.
 Crearea liniilor de informaţii centralizatoare, care să grupeze
înregistrările unei liste (Subtotal).
SITUAŢII FINALE:
Figura 10.1 – Situaţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici
98
Figura 10.2 – Punerea în evidenţă a răspunsurilor şi condiţiile puse pentru rezolvarea cerinţelor 1-5
99
Figura 10.3 – Grafic pentru urmărirea variaţiei profitului obţinut de societăţi în 2006 şi 2007
Figura 10.4 – Grafic pentru urmărirea profitului în 2006 comparativ cu numărul de angajaţi
ai fiecărei societăţi
100
Figura 10.5 – Urmărirea numărului de societăţi din fiecare tip pe judeţe
REZOLVARE:
Pentru rezolvarea cerinţelor 1-5 se impune utilizarea funcţiilor care permit

aplicarea selectivă a unor funcţii cunoscute (de numărare, de însumare, de calcul a
mediei aritmetice etc.), doar asupra unor înregistrări din listă care îndeplinesc
anumite condiţii. Grupul de funcţii Database răspunde în general foarte bine
acestor cerinţe.
Forma generală a unei funcţii din acest grup este:
Dfuncţie (lista; câmp; zona_condiţie),
unde:
 lista este tabelul de date (inclusiv capul de tabel) la care se aplică
funcţia;
101
 câmp este coloana la care se aplică funcţia (poate fi numărul de

ordine, denumirea sa sau celula care conţine denumirea sa);
 zona_condiţie este zona de celule în care se descrie condiţia ce
trebuie să o îndeplinească înregistrările din listă pentru a fi luate în
considerare.
Tipurile de condiţii pot fi1:
Pentru o Pentru mai multe condiţii, ce trebuie Pentru mai multe
condiţie: îndeplinite simultan („şi”): condiţii din care
cel puţin una
trebuie să fie
adevărată („sau”):
 Atenţie la introducerea numelui de câmp şi a condiţiei! Adesea se poate greşi dacă

acestea se tastează, fapt pentru care se recomandă preluarea prin copiere a
conţinutului celulelor respective din lista asupra căreia se lucrează.
 Pentru a afla profitul mediu aferent anului 2006, pentru societăţile de

tip SRL ce îşi au sediul în judeţul Timiş procedăm astfel:
1. faptul că trebuie aflată o valoare medie implică utilizarea funcţiei
DAVERAGE, iar zona de condiţii care se va crea este:
Figura 10.6 – Zona de condiţie pentru a rezolva cerinţa 1
2. în celula C15 (vezi Figura 10.2) se va introduce formula, iar pentru

a facilita acest lucru şi a evita eventuale erori ce pot apare la tastare (cum ar fi,
spre exemplu, tastarea greşită a numelui funcţiei, confundarea separatorului de
1 Acestea pot fi însă combinate în condiţii mai complexe
102
argumente cu separatorul zecimal etc.), vom exemplifica folosind facilitatea de

inserare a funcţiilor Excel. Pentru aceasta, cel mai rapid, ar fi să se folosească
butonul fx de pe bara de formule (Figura 10.7), după care se alege categoria
din care face parte funcţia (Database), respectiv numele funcţiei dorite
(DAVERAGE) – Figura 10.8.
 Dacă nu se ştie exact cărui grup de funcţii îi aparţine o funcţie, se poate alege
categoria All, care reuneşte toate funcţiile Excel-ului, indiferent de categorie,ordonate
alfabetic.
Figura 10.7 – Butonul Insert Function de pe bara de formule
Figura 10.8 – Fereastra de dialog Insert Function de pe bara de formule
3. elementele de precizat pentru fiecare argument sunt (Figura 10.9):

 lista este tabelul de date (inclusiv capul de tabel) B3:K13;
 câmp este coloana 9 (coloana care conţine profitul pe 2006);
 zona_condiţie este zona de celule C16:D17 (Figura 10.6).
103
Figura 10.9 – Fereastra de dialog pentru precizarea argumentelor funcţiei
4. pentru a ataşa caseta explicativă (Comment) la celula C13, se va

apela din meniul său contextual comanda . Editarea
textului din această casetă de text se face apoi folosind regulile obişnuite de
editare (selectare, ştergere, copiere etc.) şi comenzile grupate în fila Home (de
colorare a textului, de aliniere) sau în meniul său contextual, comanda Format
Comment.
 Asemănător se va proceda pentru a determina profitul mediu pentru
anul 2007, obţinut de SRL-urile din judeţul Timiş. Deosebirea va
surveni la numărul coloanei câmp (care va fi acum coloana 10, ea
conţinând profitul pe 2007);
 Pentru a rezolva cerinţa numărul 2 se va folosi o funcţie de numărare:
DCOUNT.
1. Pentru a afla numărul de societăţi din judeţul Timiş ce au minim
10 angajaţi se vor preciza ca argumente:
 câmp poate fi practic orice coloană cu valori numerice (având în
vedere că orice societate are completate toate câmpurile tabelului),
de exemplu 1 – orice firmă având un număr de ordine în listă;
 zona_condiţie este zona de celule C20:D21 (Figura 10.10).
104
Figura 10.10 – Zona de condiţii şi rezultatele pentru cerinţa 2
2. Pentru a afla ponderea societăţilor aflate la pasul anterior în total

firme din judeţul Timiş, se va folosi funcţia DCOUNT (pentru a
afla totalul societăţilor din Timiş). Se va aplica regula de trei
simplă pentru a afla ponderea, iar rezultatul va fi exprimat
procentual. Mai jos este afişată această regulă şi modul în care s-a
aplicat, pentru a rezulta formula de calcul ce va reda rezultatul din
celula D19.
Figura 10.11 – Aplicarea regulii de trei simplă pentru aflarea ponderii de la cerinţa 2
și explicarea formulei de calcul aferente celulei D19
 Cerinţa numărul 3 presupune crearea următoarei zone de condiţii:
105
Figura 10.12 – Zona de condiţii şi rezultatele pentru cerinţa 3
Vom aplica funcţia DCOUNTA. Elementele de precizat pentru fiecare

argument sunt:
 câmp poate fi practic orice coloană completată în întregime (orice
societate are completate toate câmpurile tabelului), de exemplu 3 –
orice firmă având o denumire;
 zona_condiţie este zona de celule C24:E25.
 Cerinţa 4 implică o zonă mai complexă de condiţii (C28:E30). Aici se
reunesc practic ambele tipuri de zone (de reuniune şi de intersecţie), aşa
cum se poate observa în Figura 10.13.
Figura 10.13 – Zona de condiţii şi rezultatele pentru cerinţele 4 şi 5
Pentru rezolvarea cerinţei 4, fiind vorba despre aflarea unui minim,

vom aplica în celula C27 funcţia DMIN. Elementele de precizat pentru
fiecare argument al acestei funcţii sunt:
106

 câmp poate fi celula J3 – în care este scrisă denumirea câmpului care
conţine profitul obţinut în 2006 (sau valoarea 9 – această coloană
este a noua din domeniul precizat la argumentul lista);
 zona_condiţie este zona de celule C28:E30.
 Pentru rezolvarea cerinţei 5:
1. am creat zona de condiţii F28:F29, unde în celula F29 am preluat
cu formula =C27 rezultatul calculat la pasul anterior (Figura 10.13);
2. pentru a extrage o informaţie dintr-o listă se foloseşte funcţia
DGET, pentru care vom stabili următoarele argumente:
 câmp poate fi celula G3 – în care este scrisă denumirea câmpului
care conţine profitul obţinut în 2006 (sau valoarea 6 – această
coloană este a noua din domeniul precizat la argumentul lista);
 zona_condiţie este zona de celule F28:F29.
 În continuare vom prezenta crearea graficului din Figura 10.3:
1. se selectează domeniul de celule D3:D13 (de conţinutul acestor
celule avem nevoie pentru ca graficul să afişeze denumirile), apoi se
ţine apăsată tasta Ctrl pentru a adăuga la selecţia făcută şi domeniul
J3:K13 (conţinutul acestui domeniu de celule reprezintă valorile
pentru cele două serii de date);
 Domeniul anterior trebuie să conţină şi celulele din linia 3 pentru că acestea dau
denumirile seriilor, denumiri care vor apare în legendă.
2. din fila Insert, grupul Charts, se alege tipul de grafic Lines, subtipul
Line With Markers;
3. având graficul selectat, se adaugă elementele explicative (titluri),
astfel:
 titlul graficului – din fila Layout, grupul Labels, butonul Chart Title,
opţiunea Above Chart;
 explicaţia de pe axa orizontală – din fila Layout, grupul Labels,
butonul Axis Titles, Primary Horizontal Axis Title, opţiunea Title
Below Axis;
107
 explicaţia de pe axa verticală din fila Layout, grupul Labels, butonul

Axis Titles, Primary Vertical Axis Title, opţiunea Rotated Title.
4. Pentru a muta graficul pe o foaie de grafic denumită GraficProfit,
se alege din fila Design, grupul Location, comanda Move Chart.
Rezultatul lansării acestei comenzi este afişarea ferestrei de dialog
cu acelaşi nume, în care se va alege opţiunea New sheet şi se va
tasta numele foii de grafic – GraficProfit (Figura 10.14).
Figura 10.14 – Fereastra de dialog pentru alegerea locului de afişare a graficului
 Crearea graficului din Figura 10.4 seamănă până la pasul 3 cu modul

descris pentru graficul anterior, cu diferenţa că domeniul de celule
selectat la primul pas este D3:D13 şi J3:K13. În continuare se
procedează astfel:
• se selectează seria de valori care va trebui transpusă pe axa secundară
(seria Număr de angajaţi) şi se alege opţiunea Secondary Axis în
fereastra de dialog Format Data Series, Series Options (Figura
10.15), ceea ce va genera transformarea graficului ca în Figura 10.16;
• pentru adăugarea explicaţiei ataşate celei de-a doua axe verticale se va
folosi din fila Layout, grupul Labels, butonul Axis Titles, Secondary
Vertical Axis Title, opţiunea Rotated Title (Figura 10.17);
108
…
Figura 10.15 – Alegerea transpunerii valorilor unei serii pe o a doua axă verticală
Figura 10.16 Grafic cu două scale verticale, fiecare cu propria unitate de măsură
109
Figura 10.17 – Adăugarea explicaţiei (titlului) pentru a doua axă verticală
• ultima acţiune este aceea de a schimba aspectul acestei serii

„proiectate” pe axa secundară: se poate alege comanda Change
Series Chart Type din meniul contextual al seriei care trebuie
modificate, apoi formatul Column din fereastra cu tipurile de grafic
afişate (Figura 10.18).
…
Figura 10.18 – Schimbarea formatului unei serii de date (din linie în coloană)
110
 Pentru a pune în evidenţă câte societăţi de fiecare tip sunt în fiecare

dintre judeţele cuprinse în listă:
1. se va adăuga fişierului o foaie numită Centralizări, în care se va
copia tabelul cu datele firmelor din prima foaie (Firme) (se poate
folosi din fila Home butonul Insert, apoi Insert Sheet).
2. Se impune ordonarea tabelului după Judeţ, iar pentru cele care
aparţin aceluiaşi judeţ, după Tip societate (ca în Figura 10.20):
• se va apela la comanda Custom Sort… (alegând-o, de exemplu,
din meniul contextual al unei celule din tabelul de date);
• în cadrul ferestrei Sort (Figura 10.19) se vor preciza cele două
chei de ordonare (sau niveluri – Level) – adăugarea de noi criterii
de ordonare se face folosind butonul .
Figura 10.19 – Precizarea a două chei (niveluri) de ordonare
Figura 10.20 – Situaţia după ordonare
111
3. se apelează comanda Subtotal din panglica ataşată filei Data, zona

grupului de comenzi Outline (Figura 10.21)
Figura 10.21 – Amplasarea comenzii Subtotal
4. în fereastra de dialog Subtotal care

apare, se fac următoarele precizări:
• la fiecare schimbare de nume de judeţ
(At each change in: se alege Judeţ),
• numără câte (Use function: se alege
Count – funcţia de numărare)
• tipuri de firme (Add subtotal to: se
validează Tip societate) sunt
• şi afişează o linie totalizatoare cu aceste
informaţii sub fiecare grup de
înregistrări (cu acelaşi judeţ) (validând Figura 10.22 – Configurarea
pentru a obţine situaţia din Figura 10.23
caseta Summary below data).
Figura 10.23 – Situaţia după aplicarea comenzii Subtotal cu precizările din Figura 10.22
112
5. Aplicăm apoi al doilea set linii de sinteză, în care:

• la fiecare schimbare de nume
a tipului de societate (At each
change in: se alege Tip
societate),
• să se numere câte (Use
function: se alege Count –
funcţia de numărare)
• tipuri de firme (Add subtotal
to: se validează Tip societate)
sunt,
• fără a elimina liniile cu
subtotalurile afişate anterior
(invalidând caseta Replace Figura 10.24 – Amplasarea comenzii
Subtotal
current subtotals).
Figura 10.25 – Situaţia după aplicarea comenzii Subtotal cu precizările din Figura 10.24
113
Afişarea selectivă, folosind butoanele de grupare care apar în marginea stângă

a etichetelor de foaie de calcul, este prezentată în Figurile 11.26 – 11.27.
Figura 10.26 – Afişarea doar a subtotalurilor, la nivel de judeţe şi per total listă (Grand Count)
Figura 10.27 – Afişarea subtotalurilor detaliate cu numărul de firme din fiecare tip,
existente la nivelul fiecărui judeţ
114
Aplicaţia 11
URMĂRIREA BURSEI BANCARE
Pe baza datelor obținute de pe site-ul BNR privind cursul
principalelor valute (USD si EURO) în perioada 1.12.2008-
5.12.2008 la patru banci (Bancpost, BCR, BRD si Raiffeisen) să se
realizeze 5 tabele cu aceeasi structura, cate unul pentru fiecare zi a
saptamanii, plasate în 5 foi diferite (vezi Figura 11.1), denumite
sugestiv: LUNI, MARTI, ... VINERI.
Pe baza datelor dinn primele 5 foi, să se realizeze următoarele
situatii centralizatoare:
• Într-o foaie de calcul nouă (Curs mediu la banci) să se
realizeze un tabel centralizator al cursului mediu la cele 4
banci în saptamana respectivă., conform modelului din
Figura 11.1
• Într-o altă foaie de calcul (Curs mediu pe zile) să se
realizeze situaţia centralizatoare din Figura 11.2.
Se vor realiza trei grafice sugestive care să permită:
• compararea cursurilor la cele 4 banci, separat pentru USD
si EURO. (Figura 11.3);
• evoluția cursului mediu al USD și EURO în perioada
analizată.
OBIECTIVE:
 Sintetizarea datelor din mai mule tabele identice prin consolidare pe

pozitie (Consolidate).
 Sintetizarea datelor din mai multe foi prin utilizarea numelor de
domenii (Defined Names).
 Inserarea de comentarii explicative (Comments)
 Crearea unor grafice sugestive in diverse formate (Chart Tools).
115
SITUAŢII FINALE:
Figura 11.1 – Situaţia centralizatoare a cursului mediu al valutelor la cele 4 bănci
Figura 11.2 – Situația centralizatoare a cursului mediu pe zile
116
Figura 11.3 – Grafice pentru urmărirea comparativă a cursurilor USD și EURO la cele 4 bănci comercialei
117
Figura 11.4 – Grafic pentru urmărirea evoluției cursurilor USD și EURO într-o săptămânăi
REZOLVARE:
 Pentru realizarea situaţiei centralizatoare din Figura 11.1 se poate se

inserează o foaie nouă prin copierea uneia cin cele 5 foi cu situatiile pe
cele 5 zile (Luni, Marti, Miercuri, Joi, Vineri). Se redenumeşte foaia în
mod sugestiv (Curs mediu la banci), la fel şi titlul tabelului (ultimul din
Figura 1.13). Se şterg datele din tabel, pentru a face loc celor obţinute
prin sintetizarea datelor din celelalte 5 tabele identice.
 Procedura de sistetizare a datelor prin consolidare consta în realizarea
următorilor paşi:
1. În tabelul centralizator se selectează zona ăn care se doreşte
obţinerea datelor sintetizand date din celelalte tabele (B7:E10),
după care se selectează fila Data, iar din grupul Data Tools se
lansează comanda Consolidate (Vezi Figura 11.5)
118
Figura 11.5 – Localizarea comenzii Consilidate
2. În ferestra de dialog Consolidate (vezi Figura 11.6) se alege în primul

rând din lista de funcții (Function) acea funcție corespunzătoare
operaţiei dorite a se efectua asupra datelor (Average – pentru medie),
iar apoi se adaugă pe rând în zona Reference domeniile
corespunzătoare datelor din cele 5 table, după cum urmează:
• din foaia Luni se selectează zona B7:E10, în bara Reference
apărând referința LUNI!$B$7:$E$10, după care se acționează
butonul Add pentru adăugarea primei referințe în lista de referințe
(All References);
• la fel se procedează pentru zonele B7:E10 din celelalte 4 foi
(MARTI; MIERCURI; JOI şi VINERI), toate aceste zone
adăugându-se în lista de referințe (vezi Figura 11.7);
• se acționează butonul OK.
 .Referin țele la celule sau domenii de celule aflate în alte foi presupune specificarea
numeului foii urmat de semnul ! în fața adresei domeniului referit. În cazul de față e
vorba de referin țele la distanță LUNI!$B$7:$E$10, MARTI!$B$7:$E$10,
MIERCURI!$B$7:$E$10, JOI!$B$7:$E$10 și VINERI!$B$7:$E$10 etc.
119
Figura 11.6 – Selectarea funcției Average pentru calcularea mediei
Figura 11.7 – Selectarea domeniilor de referință care vor intra în consolidare
3. Rezultatul consolidării datelor din cele 5 tabele în cel de-al şaselea tabel
centralizator este cel din Figura 11.1. Datele obținute reprezintă cursuri
valutare în lei, de aceea trebuiesc formatate corespunzător (formatul
Currency)
 Consolidarea pe pozi ție presupune ca tabelele sursă de date să fie identice.
120
 Pentru realizarea celei de-a doua situaţii centralizatoare (Figura 11.2) se

inserează o foaie nouă care va fi redenumită Curs mediu pe zile. În
acestă foaie se va pregăti tabelul sintetizator conform modelului
prezentat în figură. Obţinerea datelor din zona de sinteză B3:C7 se
poate realiza astfel:
4. Folosind facilitatea Name Manager din grupul Defined Names localizat
pe foaia Formulas, se denumesc rând pe rând zonele care vor fi
utilizate ca surse de date pentru situaţia centralizatoare (vezi Figura
11.8); astfel:
Figura 11.8 – Fereastra de inserare a unui nume nou de domeniu
121
• se acţionează butonului New care conduce la apariţia ferestrei New

Name (vezi Figura 11.9);
Figura 11.9 – Fereastra New Name activată de butonul New
• în cadrul ferestrei se asociază numele tastat în zona Name de

domeniul din zona Refers to, putând face în mod opțional şi un
comentariu privind semnificaţia zonei respective(zona Comment);
• se iese din fereastra New Name prin apăsarea tastei OK;
• se repetă procedura pentru toate celelalte domenii:
• având 5 tabele sursă a câte 4 coloane, vor rezulta 20 de nume de
domenii (vezi Figura 11.8);
5. Se revine în foaia de sinteză pentru introducerea formulelor de calcul
în zona B3:C7 conform indicaţiilor din Figura 11.10.
 Activarea / dezactivarea comentariilor se poate face cu ajutorul op țiunii Show All

Comments din grupul de comenzi dedicate gestionării facilitîâilor de tip note
explicative ata șate la celule pentru a explicita conținutul acestora Comments).
(
 În versiunea Microsoft Excel 2007 grupul Comments este pozi ționat pefila Review,
spre deosebire de versiunile anterioare în care se afla în meniul Insert
6. După cum se poate observa, se foloseşte funcţia AVERAGE() având ca

argument numele unuia din cele 20 de domeniile care au primit nume
(sugestive!) la pasul 4.
122
Figura 11.10 – Indicații privind formulele de calcul ale cursurilor medii pe zile
7. Pentru a ajunge la forma finală a situaţiei centralizatoare din Figura

11.2, mai rămâne de completat rândul suplimentar cu media
săptamânală. Aceasta se realizează folosind tot funcţia AVERAGE().
Formula din celula B8 (=AVERAGE(B3:B7) se poate copia în celulele
C8, D8 şi E8(vezi Figura 11.11).
Figura 11.11 – Indicații privind formulele de calcul ale cursurilor medii pe zile
123
 Realizarea celor 3 grafice din Figura 11.3 şi 13.4 se face pe baza

informaţiilor din situaţiile centralizatoare obţinute anterior. Primul
grafic se bazează pe datele din domeniul A6:C10 din cadrul situaţiei
centralizatoare de pe foaia Curs mediu la banci (Figura 11.3 – tabel
final), cel de-al doilea grafic se obţine selectând zona necontiguă A6:A10,
D6:E10, iar cel de-al treilea grafic pe baza datelor din domeniul A2:E7
din situaţia centralizatoare a cursului mediu pe zile (Figura 11.2)
 Mai multe informații despre realizarea diagramelor în Excel 2007 găsiți pe site-ul
Microsoft, care pune la dispozitia utilizatorilor o serie de cursuri on line.
Pentru partea de grafică va recomadăm cursul "Diagramele transforma datele in
imagini":
http://office.microsoft.com/training/training.aspx?AssetID=RC101757361048
 O serie de alte link-uri utile le veti găsi pe site-ul căr ții de față:
http://sites.google.com/site/aplicatiieconomice
124
Aplicaţia 12
AUTOMATIZAREA FACTURĂRII
Să se realizeze o factură cu articolele vândute unui client al unui
magazin Metro.
Informaţiile referitoare la produse, clienţi, casieri şi case de marcat
se crează ca liste în cadrul foilor de calcul.
Aplicaţia va fi astfel proiectată încât să permită implementarea
următoarelor operaţii:
• pe baza codului produsului se va realiza căutarea în lista
corespunzătoare şi se vor extrage date care vor fi afişate şi
salvate mai apoi pe foaia de calcul;
• se calculează valoarea f ără TVA, TVA-ul, valoarea cu
TVA, eventual se rotunjesc valorile obţinute;
• se calculează valoarea totală, se introduce suma dată de
către client şi se afişează restul;
• toate informaţiile sunt introduse în celulele foii de calcul
Factură;
• se permite listarea situaţiei finale la imprimantă prin
intermediul meniului Factură, comanda Tipărire.
OBIECTIVE:
 Utilizarea formelor tip UserForm şi a controalelor de formă (Label,

Text Box, Combo Box, Command Button);
 Referinţele la obiectele din ierarhia de obiecte a Excel-ului

(Application, Cells, Range, Sheets);
 Utilizarea structurilor de control (Do ... Loop Until);
 Folosirea tehnicii de validare a datelor prin program.
125
REZOLVARE:
 În Figura 12.1 se prezintă varianta de factură realizată cu ajutorul

facilităţilor de automatizare a aplicaţiilor oferite de limbajul VISUAL
BASIC.
Figura 12.1 - Forma finală a facturii
 Fiecare foaie de calcul va fi denumită ca în figură, introducându-se

informaţiile necesare. Pe foaia de calcul Produse, din celula A3 se va
tasta capul de tabel format din cod produs, denumire produs, unitate de
vânzare, mod de ambalaj, preţ unitar şi poşta Metro.
 Foaia de calcul Clienţi va conţine, începând din celula A3, un tabel cu
următorul cap de tabel: codul clientului, numele şi adresa.
126
 Foaia de calcul Casier şi Casa vor conţine ambele câte un tabel cu

cţmpurile cod casier şi nume, respectiv casa, acestea fiind tastate începând
cu celula A3.
 Foaia de calcul Factura va arăta ca în Figura 12.1, adăugând obiectele
grafice WordArt (pentru numele firmei) şi Text Box (pentru informaţiile
legate de firmă);
 Pentru a introduce numărul casei de marcat pe foaia de calcul, se
proiectează în mediul Visual Basic următoarea formă.
Figura 12.2 – Fereastra care permite introducerea de la tastatură a casei
 Aceasta va fi denumită frmCasa şi conţine un control de tip Text Box,

unul de tip Label şi două Command Button-uri. Acestor controale li se
vor modifica proprietăţile, apoi se va tasta codul în procedura
corespunzătoare:
 Codul asociat formei frmCasa şi controalelor acesteia este următorul:
Private Sub cmdIesire_Click()
frmCasa.Hide
End Sub
Private Sub cmdOk_Click()

txtCasa.Text = ""
frmCasa.Hide
frmCas.Show
End Sub
Private Sub txtCasa_AfterUpdate()
l=3
rr = 0
127
With Sheets("Casa")
Do
l=l+1
If Val(txtCasa.Text) = .Cells(l, 1).Value Then
Sheets("Factura").Cells(14, 11).Value = txtCasa.Text
rr = 1
End If
Loop Until .Cells(l, 1) = ""
If rr <> 1 Then MsgBox ("Casa inexistenta" & Chr(13) & "Apasati Iesire" & Chr(13) &_
"Apelati meniul Introducere Casa")
End With
End Sub
Private Sub UserForm_Activate()

txtCasa.Text = ""
End Sub
 Casa va fi salvată în celula K14 de pe foaia de calcul Factura.
 Dacă casa care a fost introdusa nu există, se va apela o altă formă,
denumită frmIntrCasa (vezi Figura 12.3).
 Această formă va permite introducerea de la tastatură a unei noi case.
Figura 12.3 – Forma ce permite introducerea de la tastatură a unei noi Case
 Codul pentru formă va fi:

Private Sub cmdRevenire_Click()
frmIntrCasa.Hide
End Sub
Private Sub cmdSalvare_Click()

l=3
128
With Sheets("Casa")
Do
l=l+1
.Cells(l, 1) = txtcodCas.Text
End With
txtcodCas.Text = ""
End Sub
Private Sub txtcodcas_AfterUpdate()

l=3
rr = 0
With Sheets("Casa")
Do
l=l+1
If Val(txtcodCas.Text) = .Cells(l, 1).Value Then
Sheets("Factura").Cells(14, 11).Value = txtcodCas.Text
rr = 1
End If
If rr = 1 Then MsgBox ("Casa existenta!")
End With
End Sub

txtcodCas.Text = ""
End Sub
 Pentru a introduce codul casierului, atunci când se acţionează butonul

Ok al formei frmCasa se apelează o nouă formă denumită frmCasier.
 Aceasta va conţine aceleaşi controale ca şi forma precedentă (vezi
Figura 12.4).
129
Figura 12.4 – Fereastra ce permite introducerea codului casierului
 Codul casierului se va salva în celula F14 de pe foaia de calcul Factura;

 Se va tasta codul asociat formei frmCasier şi controalelor aferente:
Private Sub cdmOk_Click()

frmCas.Hide
frmCodClient.Show
End Sub

frmCas.Hide
End Sub
Private Sub txtcodcas_AfterUpdate()
With Sheets("Casier")
rr = 0
l=3
Do
l=l+1
If Val(txtcodCas.Text) = .Cells(l, 1) Then
Sheets("Factura").Cells(14, 6).Value = txtcodCas.Text
rr = 1
End If
If rr <> 1 Then MsgBox ("Cod casier inexistent!" & Chr(13) & _
"Apasati butonul Iesire" & Chr(13) & "Apelati meniul Casier - Casier nou")
End With
End Sub
130

txtcodCas = ""
End Sub
 Dacă se doreşte adăugarea unui nou casier, din meniul Casier se va

alege comanda Casier nou. Această comandă va apela forma de
introducere a unui client nou pe foaia de calcul Casier:
Figura 12.5 – Fereastra ce permite introducerea unui nou casier
 Dacă se doreşte ştergerea unui casier din listă, se va utiliza o formă de

tipul celei din Figura 12.6.
Figura 12.6 – Fereastra ce permite ştergerea unui casier
131
 Codul pentru forma din Figura 12.6 şi controalele sale este următorul:

frmStergcas.Hide
End Sub
Private Sub cmdStergere_Click()

l=3
Do
l=l+1
If Val(cboCodcasier.Text) = .Cells(l, 1).Value Then
.Cells(l, 1).Delete
.Cells(l, 2).Delete
End If
Loop Until .Cells(l, 1).Value = ""
Sheets("Casier").Select
Selection.Sort Key1:=.Range("A4"), Order1:=xlAscending, Header:=xlGuess, _
OrderCustom:=1, MatchCase:=False, Orientation:=xlTopToBottom
cboCodcasier.Clear
a=3
Do
a=a+1
casier = .Cells(a, 1)
cboCodcasier.AddItem casier, a - 4
Loop Until .Cells(a, 1) = ""
End With
End Sub

Sheets("Casier").Select
.Range("A3").Select
cboCodcasier.Clear
a=3
Do
a=a+1
casier = .Cells(a, 1)
132
cboCodcasier.AddItem casier, a - 4
End With
End Sub
 Pentru a prelua în foaia de calcul, adică pe factură, datele referitoare la
client, se va permite alegerea dintr-un Combo Box a codului clientului,
făcându-se apoi o căutare a acestuia în tabelul Clienţi.
Figura 12.7 – Fereastra ce permite alegerea numărului de client
 Valorile pentru codul clientului, numele şi adresa acestuia vor fi

trecute în celulele J4, J5, respectiv J6. Forma va fi denumită frmcodClient;
Figura 12.8 – Fereastra de alegere a codului clientului în execuţie
133
 Codul scris pentru această formă şi controalele sale se prezintă în

continuare:
frmCodClient.Hide
Sheets("Factura").Select
End Sub

a=3
With Sheets("Clienti")
Do
a=a+1
If .Cells(a, 1) = Val(cboCodCl.Value) Then
Sheets("Factura").Cells(5, 10).Value = .Cells(a, 1).Value
End If
End With
frmCodClient.Hide
frmIntroducere.Show
End Sub

MsgBox ("Daca clientul nu apare in lista, va rugam" & Chr(13) & "apasati butonul
Cancel" & Chr(13) & "apelati meniul Clienti - Adaugare client"), vbExclamation
Sheets("Clienti").Select
.Range("A3").Select
End With
cboCodCl.Clear
a=3
Do
a=a+1
client = Sheets("clienti").Cells(a, 1)
cboCodCl.AddItem client, a - 4
Loop Until Sheets("Clienti").Cells(a, 1) = ""
End Sub
134
 Dacă se doreşte adăugarea unui nou client, se apasă butonul Cancel şi

se selectează meniul Clienţi, comanda Client nou. Forma care va fi
apelată în urma acestei comenzi este:
Figura 12.9 – Fereastra de introducere a unui nou client
 Codul pentru această formă şi controalele aferente este:

Private Sub cmdRevenire_Click()
frmClient.Hide
End Sub

l=3
Do
l=l+1
.Cells(l, 1).Value = txtcodcl.Text
.Cells(l, 2).Value = txtnumecl.Text

.Cells(l, 3).Value = txtAdr.Text
End With
txtcodcl.Text = ""
txtnumecl.Text = ""
txtAdr.Text = ""
End Sub
135
Private Sub txtcodcl_AfterUpdate()

l=3
Do
l=l+1
If .Cells(l, 1).Value = Val(txtcodcl.Text) Then MsgBox ("Introduceti alt cod!")
End With
End Sub

txtcodcl.Text = ""
txtnumecl.Text = ""
txtAdr.Text = ""
End Sub
 La apăsarea butonului Ok de pe forma frmCodClient va fi apelată forma

de introducere a primului articol, forma denumită frmIntroducere;
 După ce se introduce codul produsului, acesta va fi căutat în foaia

Produse, datele referitoare la acesta fiind afişate în cadrul Text Box-
urilor. După inserarea cantităţii, se calculează toate celelalte valori
automat. Pentru a se salva datele pe foaia de calcul se apasă butonul
Salvare. Pentru a şterge datele din tabel se apasă butonul Continuare.
Pentru a se opri inserarea de noi articole se apasă butonul Sfarsit
introducere. Odată cu apăsarea acestui buton, se va calcula suma totală de
plată, care va fi afişată într-o nouă formă denumită frmRest.
136
Figura 12.10 – Formă pentru culegerea datelor despre un articol (codul şi cantitatea)
Figura 12.11 – Forma în execuţie care afişează automat restul datelor referitoare la articolul
al cărui cod şi cantitate au fost tastate
137
 Codul asociat formei şi controalelor de pe aceasta se prezintă în

continuare:
Public s1
Private Sub cmdCont_Click()
txtCodul.Text = ""
txtDenumire.Text = ""
txtUnitvanz.Text = ""
txtModamb.Text = ""
txtCantit.Text = ""
txtPretu.Text = ""
txtPretc.Text = ""
txtValfTva.Text = ""
txtProcTva.Text = ""
txtValTva.Text = ""
txtValctva.Text = ""
End Sub
l = 17
With Sheets("Factura")
Do
l=l+1
Loop Until Sheets("Factura").Cells(l, 1) = ""
.Cells(l, 1).Value = txtCodul.Text
.Cells(l, 2).Value = txtDenumire.Text
.Cells(l, 3).Value = txtUnitvanz.Text
.Cells(l, 4).Value = txtModamb.Text
.Cells(l, 5).Value = txtCantit.Text
.Cells(l, 6).Value = txtPretu.Text
.Cells(l, 7).Value = txtPretc.Text
.Cells(l, 8).Value = txtValfTva.Text
.Cells(l, 9).Value = txtProcTva.Text
.Cells(l, 10).Value = txtValTva.Text
.Cells(l, 11).Value = txtValctva.Text
End With
End Sub
Private Sub cmdSfarsit_Click()

t1 = 0
s2 = 0 : s3 = 0
contor = 0
138
l = 17
Do
l=l+1
t1 = t1 + .Cells(l, 11).Value
s2 = s2 + .Cells(l, 8).Value : s3 = s3 + .Cells(l, 10).Value
contor = contor + 1
.Cells(l + 1, 7).Value = "Val. tot. incl. TVA"
.Cells(l + 1, 11).Value = t1
.Cells(l + 1, 2).Value = s2 : .Cells(l + 1, 4).Value = s3
.Cells(l + 2, 2).Value = contor
.Cells(l + 2, 5).Value = "Rotunjire"
.Cells(l + 3, 7).Value = "Numerar"
.Cells(l + 4, 7).Value = "Total partial"
.Cells(l + 2, 7).Value = "Total de plata"
.Cells(l + 5, 7).Value = "Rest de primit"
.Cells(l + 1, 1).Value = "Val. tot. fara TVA"
.Cells(l + 1, 3).Value = "Total TVA 19%"
.Cells(l + 2, 1).Value = "Total cant:"
.Cells(l + 6, 7).Value = "Plata numerar:"
impart = .Cells(l + 1, 11).Value / 100
rest = impart - Round(impart)
.Cells(l + 2, 6).Value = Abs(rest * 100)
.Cells(l + 2, 11).Value = .Cells(l + 1, 11).Value - (rest * 100)
txtCodul.Text = ""
txtDenumire.Text = ""
txtUnitvanz.Text = ""
txtModamb.Text = ""
txtCantit.Text = ""
txtPretu.Text = ""
txtPretc.Text = ""
txtValfTva.Text = ""
txtProcTva.Text = ""
txtValTva.Text = ""
txtValctva.Text = ""
frmIntroducere.Hide
frmRest.Show
End With
End Sub
139
Private Sub txtCantit_AfterUpdate()

txtPretc.Text = Val(txtPretu.Text) * Val(txtUnitvanz.Text)
txtPretc.Locked = True
txtValfTva.Text = Round(Val(txtPretc.Text) * Val(txtCantit.Text))
txtValfTva.Locked = True
txtValTva.Text = Round((19 / 100) * Val(txtValfTva.Text))
txtValTva.Locked = True
txtValctva.Text = Round(Val(txtValfTva.Text) + Val(txtValTva.Text))
txtValctva.Locked = True
cmdCont.SetFocus
End Sub
Private Sub txtCodul_AfterUpdate()

With Sheets("Produse")
k=3
rr = 0
Do
k=k+1
If .Cells(k, 1) = txtCodul.Text Then
txtDenumire.Text = .Cells(k, 2)
txtDenumire.Locked = True
txtUnitvanz.Text = .Cells(k, 3)
txtUnitvanz.Locked = True
txtModamb.Text = .Cells(k, 4)
txtModamb.Locked = True
txtPretu.Text = .Cells(k, 5)
txtPretu.Locked = True
txtProcTva.Text = "19"
txtPost.Text = .Cells(k, 6)
txtPost.Locked = True
rr = 1
End If
Loop Until .Cells(k, 1) = ""
If rr <> 1 Then MsgBox ("Cod inexistent!!!")
End With
txtCantit.SetFocus
End Sub
140

txtCodul.SetFocus
End Sub
 Forma frmRest din Figura 12.12 permite afişarea automată a sumei de

plătit şi a restului de plată
Figura 12.12 – Forma ce afişează suma de plată şi calculează restul
 Codul pentru această formă şi controalele aparţinătoare este:

Private Sub cmdAfis_Click()
ActiveWindow.SelectedSheets.PrintOut Copies:=1, Collate:=True
frmRest.Hide
End Sub

l = 17
Do
l=l+1
.Cells(l + 3, 11).Value = Val(txtSumadata.Text)
141
.Cells(l + 5, 11).Value = Val(txtRest.Text)

End With
frmRest.Hide
End Sub
Private Sub txtSumadata_AfterUpdate()

txtRest.Text = Val(txtSumaPl.Text) - Val(txtSumadata.Text)
End Sub

l = 17
Do
l=l+1
txtSumaPl.Text = .Cells(l + 2, 11).Value
txtSumaPl.Enabled = True
End With
txtSumadata.Text = ""
txtRest.Text = ""
End Sub
 Forma frmRest în execuţie arată ca în Figura 12.12:
Figura 12.13 – Forma frmRest în execuţie
142
 La apăsarea butonului Ok de pe forma frmRest, pe foaia de calcul se vor

afişa rezultatele finale – zona de total a facturii:
 Fiecărei opţiuni din meniul creat de către utilizator pe bara de butoane
asociată foii de calcul i se ataşează o anumită macrocomandă. Acestea
vor fi salvate separat, într-o foaie de modul a aplicaţiei.
Public s1
Sub fact_noua()
s1 = 0
s2 = 0
s3 = 0
.Cells(4, 10).ClearContents
.Range("A18:M2000").ClearContents
.Cells(14, 4).Value = Now()
End With
frmCasa.Show
End Sub
Sub casier_nou()
frmCasier.Show
End Sub
Sub client_nou()
frmClient.Show
End Sub
Sub listare()
ActiveWindow.SelectedSheets.PrintOut Copies:=1, Collate:=True
End Sub
143
Sub sterg_casier()
frmStergcas.Show
End Sub
Sub iesire()
Application.Quit
End Sub
Sub Casa()
frmCasa.Show
End Sub
Sub sterg_cl()
frmStergcl.Show
End Sub
Sub Intr_casa()
frmIntrCasa.Show
End Sub
144
Aplicaţii propuse
A P L I C A Ţ I I P R O P U S E
Aplicaţia 1P
URMĂRIREA PRODUCŢIEI TRIMESTRIALE
1 Utilizând tehnicile de lucru învăţate în Aplicaţia 1 rezolvată, să
se realizeze o aplicaţie asemănătoare (vezi figura 1P.1), în care pe
lângă totaluri şi medii pe linii şi coloane, se vor determina şi valorile
maxime şi valorile minime.
Se vor realiza două grafice sugestive care să permită:
1. urmărirea ponderii produselor în totalurile trimestriale
(vezi Figura 1P.2);
2. urmărirea producţiei anuale pe fiecare tip de produs (vezi
Figura 1P.3).
OBIECTIVE:
 Crearea şi utilizarea listelor definite de utilizator.

 Formatarea celulelor (stiluri de scriere, colorare, aliniere etc.).
 Folosirea unor funcţii simple (SUM, MIN, MAX, AVERAGE).
 Crearea unor subtipuri de grafice COLUMNS.
SITUAŢII FINALE:
Figura 1P.1 – Situaţie centralizatoare privind producţia anuală
145
Figura 1P.2 – Grafic pentru urmărirea ponderii produselor în totalurile trimestriale
Figura 1P.3 – Grafic privind producţia anuală din fiecare tip de produs
146
Aplicaţia 2P
URMĂRIREA CURSURILOR VALUTARE
2 Utilizând tehnicile de lucru învăţate în Aplicaţia 2 rezolvată, să se
realizeze tabelul din Figura 2P.1 conţinând evoluţia cursului la
principalele valute.
Se vor realiza două grafice sugestive (Figura 2P.2 şi Figura 2P.3)
care să permită:
1. compararea evoluţiei cursurilor celor două valute
(Dolar SUA şi Euro) ;
3. urmărirea separată a cursului bancar Leu-Euro.
Să se realizeze o machetă de căutare a cursului celor 2 valute în
două variante (vezi Figura 2P.4):
4. după numărul zilei (chiar prima coloană în tabel);
5. după numele zilei săptămânii (a doua coloană în tabel).
OBIECTIVE:
 Crearea şi utilizarea listelor definite de utilizator (Custom Lists) – lista

cu lunile anului în română.
 Formatarea tabelelor folosind comanda Format Cells:
• stiluri de scriere;
• aliniere text în celulă atât pe verticală, cât şi pe orizontală,
• încadrare în chenare;
• colorare fundal;
• scriere pe mai multe rânduri într-o celulă etc.
 Realizarea de calcule simple folosind funcţiile AVERAGE, MIN, MAX.

 Crearea unor grafice tip Lines.
 Folosirea funcţiei VLOOKUP în două variante.
147
SITUAŢII FINALE:
CURSUL VALUTELOR
în perioada 10.11.2008-14.11.2008
Nr. Crt. Ziua Dolar SUA Euro

1 Luni 2,96 lei 3,73 lei
2 Marţi 2,95 lei 3,75 lei
3 Miercuri 3,04 lei 3,83 lei
4 Joi 3,04 lei 3,84 lei
5 Vineri 3,05 lei 3,82 lei
curs mediu 3,01 lei 3,79 lei
cursul minim 2,95 lei 3,73 lei
cursul maxim 3,05 lei 3,84 lei
Figura 2P.1 – Tabel cu evoluţia principalelor valute pe parcursul unei săptămâni
EVOLUȚIE COMPARATIVĂ $ - EURO

perioada 10-14 noiembrie 2008
5.00 lei
4.00 lei
3.00 lei
2.00 lei
1.00 lei
0.00 lei
Luni Marţi Miercuri Joi Vineri
Dolar SUA Euro
Figura 2P.2 – Grafic comparativ pentru urmărirea cursurilor leu-$ şi leu-Euro
148
Evoluția cursului bancar leu-Euro

3,85 lei
3,80 lei
3,75 lei
3,70 lei
3,65 lei
Luni Marţi Miercuri Joi Vineri
Euro
Figura 2P.3 – Grafic pentru urmărirea separată a cursului Leu-Euro
Machete de căutare
ZIUA (nr. crt) 2
Curs Leu-$ 2,95 lei
Curs Leu-Euro 3,75 lei
ZIUA (în litere) Marți

Curs Leu-$ 2,95 lei
Curs Leu-Euro 2,95 lei
Figura 2P.4 – Machete de căutare după numarul zilei și după ziua în litere
149
Aplicaţia 3P
CALCULAREA ŞI REPREZENTAREA GRAFICĂ A CERERII PIEŢEI
Să se realizeze situaţia din Figura 3P.1, în care celulele pe fond gri

reprezintă rezultatul unor calcule, astfel:
• cererea pieţei Q p (suma cererilor individuale);
• valorile medii ale preţurilor (p M) şi cantităţilor (Q M ) din
tabel;
• coeficientul de elasticitate directă EC/P pentru fiecare preţ,
QP − QM
QM
unde EC / P = .
PP − PM
PM
Să se reprezinte grafic cererea pieţei.
OBIECTIVE:
 Formatarea datelor din foaia de calcul (alinieri, format numeric

valutar, formatarea textului);
 Folosirea funcţiilor uzuale ale Excel-ului (Sum, Average);
 Construirea de formule de calcul folosind operatori matematici (-, /);
 Crearea unui grafic încorporat într-o foaie de calcul;
 Formatarea unui grafic creat (formatul titlului, inversarea axelor,
modificarea aspectului marcatorilor de date).
150
SITUAŢII FINALE:
Figura 3P.1 – Model de rezolvare
151
Aplicaţia 4P
INDICATORI DE PRODUCTIVITATE
Să se realizeze tabelul din Figura 4P.1, în care zonele gri reprezintă

rezultatul unor calcule:
• productivitatea marginală a factorului variabil = ΔQ/ΔK;
• productivitatea medie a factorului variabil = Q/K.
Să se calculeze valoarea din celula E17 şi pe baza ei să se caute
valoarea din celula E19.
Să se reprezinte comparativ, pe o foaie de grafic numită Grafic
Productivitate, productivitatea marginală, medie şi producţia totală,
pentru fiecare cantitate de factor variabil (vezi Figura 4P.2).
OBIECTIVE:
 Diferite formatări în foaia de calcul (alinierea textului în celule,

încadrarea celulelor, format numeric procentual);
 Folosirea funcţiilor uzuale ale Excel-ului (SUM, AVERAGE, MAX);
 Construirea de formule de calcul folosind operatori matematici (-, /);
 Căutarea de date într-un tabel, folosind funcţia VLOOKUP;
 Crearea unui grafic separat, pe o foaie de grafic;
 Formatarea unui grafic creat (fundal, adăugarea unui tabel de date).
152
SITUAŢII FINALE:
Figura 4P.1 – Model de rezolvare
Figura 4P.2 – Grafic comparativ, realizat pe o foaie de grafic
153
Aplicaţia 5P
PRELUCRAREA ŞI ANALIZAREA OFERTEI DE CURSURI
Să se realizeze tabelul din Figura 5P.1, iar pe baza acestor

informaţii să se efectueze următoarele:
1. să se ataşeze celulei F4 o casetă explicativă, cu informaţiile:
A – Atestat
C – Certificat
D – Diplomă (vezi şi Figura 5P2)
2. să se adauge înainte de coloana cu denumirile cursurilor o
coloană numită Cod curs, în care să se genereze pentru
fiecare dintre cursurile din listă, un cod format din:
• primele două litere din denumire (cu litere majuscule);
• nr. crt.;
• iniţiala corespunzătoare documentului obţinut la finalizarea
cursului;
• numărul aferent lunii din data de începere a cursului;
• caracterul - ;
• 2 cifre, reprezentând anul din data de începere a cursului.
(Exemplu – pentru primul curs, codul care rezultă ar fi:
IN1A09-08 – vezi şi Figura 5P2).
3. să se afişeze data începerii cursurilor într-un format în care
luna să apară ca text (denumirea completă sau prescurtată),
spre exemplu: 30-Sep-2008 (Figura 5P2);
4. să se copieze tabelul anterior pe o foaie de calcul numită
Certificate, şi să se pună în evidenţă (fără a şterge restul
informaţiilor) înregistrările aferente cursurilor care se
finalizează cu certificate (C) şi numărul total de ore alocate
acestora (Figura 5P3);
5. reprezentaţi, într-o foaie de grafic numită Preţ-ore, care este
raportul dintre preţul cursurilor şi numărul de ore alocat
acestora (Figura 5P.4).
154
OBIECTIVE:
 Explicarea informaţiilor dintr-o celulă prin intermediul casetelor

ataşate;
 Utilizarea funcţiilor pentru text (LEFT, RIGHT, CONCATENATE);
 Formatarea datelor calendaristice;
 Sintetizarea datelor prin subtotaluri;
 Realizarea graficelor combinate şi formatarea unui grafic creat.
SITUAŢII FINALE:
Figura 5P.1 – Lista iniţială privind cursurile
155
Figura 5P.2 – Foaia de calcul din Figura 5.P1 după rezolvarea cerinţelor 1-3
Figura 5P.3 – Punerea în evidenţă a înregistrărilor aferente cursurilor care se finalizează cu certificate (C) şi
numărul total de ore alocate
156
Figura 5P.4 – Grafic combinat, pentru a pune în evidenţă raportul dintre preţul cursurilor
şi numărul de ore alocat acestora
157
Aplicaţia 6P
GESTIUNEA REZULTATELOR OBŢINUTE DE STUDENŢI
LA O DISCIPLINĂ
Să se realizeze o situaţie sintetică privind rezultatele studenţilor la

disciplina de informatică (vezi Figura 6P.1). Pentru aceasta se vor
determina:
1. media grupelor şi a anului atât la teste, cât şi la nota finală;
2. nota minimă şi nota maximă a fiecărei grupe, cât şi a
întregului an;
3. marcarea cu fundal galben(gri deschis) a notelor sub 5 şi
marcarea cu fundal roşu (gri închis) a absenţilor .
4. clasamentul grupelor.
Se vor folosi două tehnici de sinteză a datelor:
• centralizarea datelor cu comanda Subtotals;
• sintetizarea datelor cu ajutorul funcţiilor speciale pentru
baze de date (vezi tabelul din Figura 6P.2 şi Figura 6P.4).
5. Se vor realiza grafice sugestive care să permită urmărirea:
• ponderii notelor la Testul 1 (vezi Figura 6P.3);
• mediilor pe grupe la Testul 1 şi clasamentul grupelor după
media realizată la acest test (vezi graficul din Figura 6P.4).
OBIECTIVE:
 Crearea unei situaţii centralizatoare asupra datelor dintr-o bază de

date cu ajutorul comenzii Subtotals.
 Formatarea condiţională (Conditional Formatting).
 Obţinerea unor informaţii sintetice dintr-o bază de date cu ajutorul
funcţiilor pentru baze de date (DCOUNT, DSUM, DMIN, DMAX,
DAVERAGE).
158
 Crearea unor grafice sugestive pe baza situaţiilor centralizatoare

obţinute (PIE şi COLUMNS).
SITUAŢII FINALE:
Figura 6P.1 – Situaţia centralizatoare a rezultatelor Seriei 2 la disciplina de Informatică
Figura 6P.2 – Situaţie statistică privind plaja notelor la Testul1
159
Figura 6P.3 – Ponderea notelor la Testul 1
Figura 6P.4 – Situaţia centralizatore privind media grupelor la disciplina de Informatică

şi clasamentul final reprezentat grafic
160
Aplicaţia 7P
REZOLVAREA UNEI PROBLEME DE PROGRAMARE NELINIARĂ
Să se determine valoarea maximă a expresiei E=2x+4y, în

următoarele condiţii:
OBIECTIVE:
 Folosirea aplicaţiei Solver pentru rezolvarea unei probleme de

programare neliniară. Folosirea aplicaţiei Solver pentru rezolvarea
unei probleme de programare neliniară.
 Crearea unei restricţii stricte (folosind funcţia IF).
SITUAŢII FINALE:
Pentru crearea restricţiilor x>1, y>0 se poate folosi funcţia IF.

În Figura 7P.1 este afişat un model de transpunerea a datelor
problemei pe foaia de calcul, iar în Figura 7P.2 este afişat rezultatul
oferit de Solver, cu valorile înlocuite pe foaia de calcul.
161
Figura 7P.1 – Situaţia iniţială a foii de calcul cu datele problemei
Figura 7P.2 – Situaţia finală, cu rezultatul oferit de Solver, înlocuit în celulele foii de calcul
162
Aplicaţia 8P
REALIZAREA UNEI FACTURI AUTOMATIZATE
1. Într-o foaie de calcul denumită Produse introduceţi lista

produselor oferite de firma dvs., în structura afişată ca în Figura 8P.1.
Imobilizaţi primele două coloane şi capul de listă, astfel încât să o puteţi
parcurge cu uşurinţă, chiar dacă numărul de elemente din care este
formată depăşeşte numărul de linii/coloane care pot fi afişate într-un
singur ecran. Utilizaţi pe cât posibil, criterii de validare corespunzătoare,
astfel încât să evitaţi introducerea de date eronate.
2. Într-o altă foaie de calcul, denumită ModelFactura, creaţi un
formular de factură, după modelul prezentat în Figura 8P.4. Modelul de
factură va fi creat astfel încât să fie completat cât mai uşor, doar cu
datele care diferă în general, în funcţie de client. Astfel, modelul va avea
gata completate datele firmei emitente, formulele de calcul aferente şi
pregătirea pentru tipărire pe format A4. Completarea cu produse se va
face prin validare, alegând produsele care fac parte din lista din foaia de
calcul Produse. Celelalte informaţii privind produsele alese (unitate de
măsură, preţ unitar) se vor completa direct, folosind funcţii Excel de
căutare. De asemenea, numerotarea intrărilor din factură se va face
direct, în urma alegerii numelui produsului de completat în coloana a
doua. Celulele subliniate cu linie întreruptă vor fi completate ulterior, la
emiterea fiecărei facturi pe baza modelului. Celulele cu semnul # conţin
formulele de calcul aferente. Ele vor fi construite astfel încât să nu
afişeze valori nule în cazul în care nu sunt completate celulele pe a căror
bază au fost construite.
3. În partea superioară a foii ModelFactura se va crea un buton de
comandă, numit Factura nouă (vezi Figura 8P.5). La acţionarea sa
utilizatorul va fi întrebat, prin intermediul unei ferestre de dialog, ce
nume doreşte să aibă foaia care va conţine noua factură emisă. După
acţionarea butonului OK, macrocomanda va crea automat o foaie de
calcul copie a foii ModelFactura, în care utilizatorul va completa doar
celulele subliniate şi care au fond alb.
163
4. Tot în partea superioară a foii ModelFactura se va insera o

imagine ilustrând o imprimantă (Figura 8P.5). Aceasta va avea rolul de
buton de declanşare a operaţiei de tipărire a facturii aflată pe foaia de
calcul curentă.
OBIECTIVE:
 Gestionarea foilor de calcul şi a domeniilor de celule;

 Gestionarea unei liste Excel (crearea, adăugarea rapidă de noi
înregistrări folosind formularul pentru introducerea datelor – Figura
8P.2 şi Figura 8P.3, căutarea/editarea şi parcurgerea cu uşurinţă);
 Validarea datelor ce urmează a fi introduse în celule; utilizarea
numelor de domenii, pentru a permite crearea listelor de validare ale
căror elemente se află în altă foaie de calcul (Produse);
 Utilizarea funcţiilor de căutare pentru a extrage dintr-o listă (din foaia
de calcul Produse) informaţiile referitoare la un produs ales şi a le
afişa automat într-o altă listă (foaia de calcul care conţine factura);
 Lucrul cu celule (unirea/divizarea, aranjarea textului în celule,
formatarea);
 Utilizarea obiectelor grafice în care se poate edita un text, pentru
introducerea textului care este independent de celulele foii de calcul
(datele furnizorului, menţiuni) şi formatarea acestora;
 Utilizarea formulelor Excel: operatori (de scădere, înmulţire, adunare)
şi funcţii ale foilor de calcul (de adunare – SUM, de decizie – IF, de
rotunjire – ROUND);
 Pregătirea pentru tipărire (format de pagină, zonă de tipărit,
încadrarea şi centrarea conţinutului);
 Crearea butoanelor de comandă pentru lansarea macrocomenzilor.
164
 Crearea unor macrocomenzi simple, pentru copierea unei foi de

calcul şi pentru tipărire. Gestionarea macrocomenzilor (creare,
editare, ataşare) şi lucrul în mediul de dezvoltare Microsoft Visual
Basic Editor.
SITUAŢII FINALE:
Figura 8P.1 – Foaia de calcul Produse
Figura 8P.2 – Adăugarea butonului Form… la bara de acces rapid,

pentru gestionarea datelor din liste cu ajutorul formularului
165
Figura 8P.3 – Formularul pentru gestionarea datelor din foaia de calcul Produse
Figura 8P.4 – Foaia de calcul ModelFactura
166
Figura 8P.5 – Foaia de calcul ModelFactura cu cele două butoane de declanşare a macrocomenzilor de
creare a unei noi facturi (butonul Factură nouă), respectiv pentru tipărirea facturii curente (imaginea imprimantei)
167
Aplicaţia 9P
PRELUCRAREA ŞI TIPĂRIREA UNEI OFERTE DE PRODUSE
În Anexa 1 este prezentată o listă de componente, pentru care sunt

oferite următoarele informaţii: marca producătorului (coloana Brand),
codul produsului (coloana Cod produs), categoria de componente din
care face parte (coloana Categorie), numărul de componente – în stoc
sau în aşteptare (coloana Cantitate), preţul unitar (coloana Preţ),
perioada de garanţie acordată produsului (coloana Garanţie), starea
produselor – în stoc sau în aşteptare (coloana Stare).
Într-o nouă foaie de calcul, denumită Funcţii (Figura 9P.1), aflaţi:
1. Câte celule completate conţine acest tabel de date?
2. Din câte celule este format acest tabel de date?
3. Câte dintre aceste celule conţin valori numerice?
4. Câte celule din acest tabel conţin valori nenumerice?
5. Câte celule din acest tabel conţin valori numerice care nu
depăşesc valoarea 100?
Deasupra listei de produse, realizaţi următoarele:
a) În celula B1, introduceţi explicaţia „Data curentă”, iar dedesubt
aflaţi acest lucru utilizând funcţii Excel. Coloraţi cele două celule (B1 şi
B2 cu galben). Afişaţi rezultatul într-un format explicit (luna să apară
scrisă în litere, pentru a nu face confuzie între zi şi lună).
b) În celula C1, introduceţi explicaţia „Data şi ora curentă”, iar
dedesubt aflaţi acest lucru utilizând funcţii Excel. Coloraţi cele două
celule (C1 şi C2 cu portocaliu). Afişaţi rezultatul într-un format în care
ora să fie afişată în stilul de 12 ore PM/AM.
c) În celula E1, introduceţi explicaţia „Anul curent”, iar alăturat, în
celula F1 aflaţi acest lucru utilizând funcţii Excel. Coloraţi cele două
celule (E1 şi F1 cu verde).
d) În celula E2, introduceţi explicaţia „Luna curentă”, iar alăturat,
în celula F2 aflaţi acest lucru utilizând funcţii Excel. Coloraţi cele două
168
celule (E2 şi F2 cu verde deschis).

e) Dacă este cazul, adăugaţi linii goale, pentru a nu uni celulele cu
datele listei, apoi, în celula E3, introduceţi explicaţia „Ziua curentă”.
Alăturat, în celula F3 aflaţi acest lucru utilizând funcţii Excel. Coloraţi
cele două celule (E3 şi F3 cu verde şi mai deschis).
A) Ataşaţi fiecărei celule care conţine formule (vezi cerinţele 1 - 5 şi
a) - e) formulate anterior) câte o casetă explicativă (comentariu) în care
să precizaţi funcţiile Excel folosite în acea celulă (Figura 9P.4,
Figura 9P.5).
B) Ordonaţi informaţiile din tabel alfabetic, după codul produselor.
• adăugaţi la lista existentă o coloană numită Observaţii;
• scrieţi formula care permite completarea rapidă a acestei
coloane cu:
 semnul minus (–) dacă preţul componentelor care nu
sunt în stoc sau sunt în stoc limitat este sub
100RON,
 iar în caz contrar cu textul: Discount#2 dacă luna
curentă este martie, iunie, decembrie şi garanţia
este de maxim 2 ani, respectiv cu textul Discount#1
în celelalte luni ale anului;
• ataşaţi capului de coloană Observaţii o casetă explicativă
care să fie permanent vizibilă, în care să precizaţi funcţiile
Excel folosite pentru completarea acelei coloane (Figura
9P.6).
C) Ordonaţi informaţiile din tabel crescător, după cantitate.
• din foaia de calcul cu lista de produse astfel ordonată,
pregătiţi pentru tipărire zona de celule care conţine
informaţiile şi calculele privind data curentă şi toate
informaţiile iniţiale din ofertă;
169
• faceţi setările corespunzătoare pentru a încadra această

zonă în lăţimea formatului de pagină A5*, orientată
orizontal, cu margini de 3 cm (Figura 9P.7, Figura 9P.8).
D) Personalizaţi antetul şi subsolul paginilor care alcătuiesc acest
document astfel:
 în subsolul fiecărei pagini, aliniat la dreapta, să apară
textul: Realizat de: şi numele dvs. (nu are importanţă
numărul de pagini),
 în antetul fiecărei pagini, să apară Numărul acestei
aplicaţii (în stânga), iar în partea dreaptă pagina
curentă din totalul de pagini (exemplu: 1 din 4 –pe
prima pagină, dacă documentul va avea 4 pagini).
E) Configuraţi repetarea capului de tabel pe fiecare pagină (Figura
9P.7, Figura 9P.8).
F) Configuraţi tipărirea casetelor explicative la sfârşitul
documentului (Figura 9P.9).
OBIECTIVE:
 Utilizarea diferitelor categorii de referinţe sau a numelor de domenii;

 Utilizarea funcţiilor de referinţă (ROWS, COLUMNS);
 Folosirea funcţiilor de numărare (COUNT, COUNTA, COUNTIF);
 Utilizarea funcţiilor de timp (NOW, TODAY, YEAR, MONTH, DAY);
 Observarea modului în care lucrează funcţiile cu rezultat volatil
(NOW, TODAY);
 Aplicarea formatelor numerice de tip Date, Time, Custom;
 Utilizarea funcţiilor logice (IF, AND, OR);
* formatul de pagină A5 are practic jumătate din dimensiunile unui format A4
170
 Combinarea funcţiilor şi/sau operatorilor pentru a crea formule

complexe;
 Fixarea unei zone de celule dintr-o foaie de calcul pentru tipărire.
 Configurarea formatului de foaie pentru imprimare (dimensiuni,
margini, orientare)
 Personalizarea antetului şi subsolului paginilor de imprimat cu
informaţii introduse (constante – în acest exemplu, numele) sau
generate de Excel (variabile – în exemplu).
 Utilizarea facilităţii de scalare a zonei de tipărit.
 Precizarea repetării unor informaţii din foaia de calcul pe fiecare
pagină tipărită (capul de tabel).
 Utilizarea casetelor explicative de tip Comment (crearea, editarea şi
formatarea, modalităţile de vizualizare şi imprimare).
SITUAŢII FINALE:
Figura 9P.1 – Un model de organizare a foii de calcul pentru afişarea răspunsurilor la întrebările 1-5
171
Figura 9P.2 – Rezultatele returnate pentru cerinţele formulate în întrebările 1-5
Figura 9P.3 – Rezultatele returnate pentru cerinţele formulate în întrebările a)-e)
172
Figura 9P.4 – Casetele explicative ataşate situaţiei din figura9P.2, vizibile permanent
173
Figura 9P.7 – Foaia de calcul OfertaLista la tipărire, cu antetul şi subsolul personalizat. Pagina1
Figura 9P.8 – Foaia de calcul OfertaLista la tipărire, cu antetul şi subsolul personalizat. Pagina 2
174
Figura 9P.8 – Foaia de calcul OfertaLista la tipărire, cu antetul şi subsolul personalizat. Pagina4 – modul de
imprimare la sfârşitul documentului a casetelor explicative ataşate celulelor tipărite
175
Aplicaţia 10
SINTETIZAREA, CĂUTAREA ŞI ANALIZAREA INFORMAŢIILOR DIN
OFERTA DE PRODUSE
Pentru lista de componente din Anexa 1, aflaţi, într-o nouă foaie

de calcul, denumită FuncţiiBD, folosind funcţiile pentru baze de date,
următoarele informaţii (Figura 10P.1):
1. Câte tipuri de hard-discuri având brandul Samsung sunt în listă?
2. Care este preţul mediu al produselor de tip DVD care sunt
momentan în stoc (nelimitat)?
3. Care este preţul minim al memoriilor care au garanţia maximă?
4. Afişaţi într-o celulă brand-ul şi codul de produs corespunzător
memoriei având preţul minim aflat anterior.
5. Aflaţi câte tipuri (coduri) de produse având brand-ul ASUS sau
Sapphire există în această listă.
6. Extrageţi cât mai direct, pe o foaie de calcul denumită
ASUS&Sapphire înregistrările aferente produselor care au caracteristicile
descrise la punctul anterior (Figura 10P.2).
7. În foaia de calcul anterioară, creaţi subtotaluri centralizatoare
pentru a evidenţia preţul minim, maxim şi mediu al produselor din fiecare
categorie, pentru fiecare din cele două branduri (Figura 10P.3).
8. Pe o foaie de calcul denumită Consolidare-Informare creaţi o
interfaţă în care, în funcţie de codul unui produs ales dintr-o listă şi
numărul de bucăţi precizat, să se afişeze preţul unitar, valoarea totală şi
reducerea oferită (de 5% din preţ dacă valoarea produselor depăşeşte
100RON). Folosiţi facilităţile oferite de comanda de validare şi de
funcţia de decizie, pentru a evita introducerea unor valori incorecte sau
de calcule eronate (vezi Figurile 10P.4 – 10P.8).
176
OBIECTIVE:
 Utilizarea funcţiilor din categoria Database;

 Filtrarea avansată, în care afişarea rezultatelor filtrării apare automat
pe o altă foaie de calcul decât sursa de date iniţială;
 Utilizarea subtotalurilor multiple.
 Completarea unei celule alegând datele dintr-o listă stabilită ca
restricţie de validare a datelor, sau ca şi control de tip formular;
utilizarea altor facilităţi oferite de comanda de validare;
 Utilizarea funcţiilor de căutare.
SITUAŢII FINALE:
Figura 10P.1 – Un model de organizare a foii de calcul pentru afişarea răspunsurilor la întrebările 1-5
177
Figura 10P.2 – Un model de organizare a foii de calcul pentru afişarea cerinţei numărul 6
178
Figura 10P.3 – Un model de organizare a foii de calcul pentru afişarea rezolvării cerinţei 7
179
Figura 10P.4 – Alegerea codului de produs (la cerinţa 8)
Figura 10P.5 – Mesaj de avertizare afişat la selectarea celulei pentru introducerea unei cantităţi
Figura 10P.6 – Mesaj de avertizare la introducerea unei cantităţi necorespunzătoare
180
Figura 10P.7 – Afişarea informaţiilor finale (în cazul fără reducere)
Figura 10P.8 – Afişarea informaţiilor finale (în cazul cu reducere)
181
Aplicaţia 11P
GESTIUNEA MĂRFURILOR ŞI A DATORIILOR FAŢĂ DE FURNIZORI
PENTRU UN MAGAZIN DE DESFACERE CU AMĂNUNTUL
Să se realizeze o aplicaţie de gestiune a mărfurilor şi situaţia datoriilor

faţă de furnizori pentru un magazin de desfacere cu amănuntul.
Meniul aplicaţiei va conţine următoarele operaţii:
• introducerea facturilor;
• recepţia mărfurilor;
• jurnalul de cumpărări;
• situaţia furnizorilor neachitaţi;
• afişarea informaţiilor referitoare la numărul de facturi
primite/achitate emise de un anumit furnizor precum şi
informaţii despre prima factura scadentă neachitată a unui
anumit furnizor.
OBIECTIVE:
 Crearea unei interfeţe grafice de tip meniu utilizând butoane de

comandă de pe bara de unelte Control Toolbox (Figura 11P.1) care
fie activează o formă, fie fac trecerea pe o altă foaie de calcul;
 Crearea unei forme definite de utilizator în mediul Visual Basic care
să permită introducerea de la tastatură a informaţiilor legate de
furnizor (Figura 11P.2);
 Salvarea datelor introduse în formă pe foile de calcul (Figura 11P.3);
 Realizarea unei machete de căutare care să extragă datele despre
furnizorii neachitaţi, numărul de facturi neachitate şi suma primei
facturi neachitate. Pentru afişarea furnizorilor să se folosească un
182
control de tip List Box care să se actualizeze la cerere. La selectarea

unui nume din listă, se va afişa (Figura 11P.4).
SITUAŢII FINALE:
Figura 11P.1 – Interfaţa aplicaţiei de gestiune mărfuri
Figura 11P.2 – Formular pentru introducere factură
183
Figura 11P.3 – Situaţii de ieşire
184
Figura 11P.4 – Obţinerea de informaţii despre furnizorii neachitaţi
185
Bibliografie
1. Airinei, D., Filip, Maria, Grama, Ana ș.a. – Instrumente software pentru afaceri,
Editura Sedcom Libris, Iași, 2007
2. Airinei, D., Oprea, C. ș.a. – Modele de aplicații practice în Microsoft Excel și
Visual FoxPro, Editura Sedcom Libris, Iași, 2003
3. Bandu, I.; Margea, Camelia; Margea, R. – Repere actuale în utilizarea computerelor,
Editura Mirton, Timişoara, 2007
4. Bandu, I., Margea, Camelia Elemente de birotică cu aplicaţii – Microsoft Office XP
(Microsoft Word 2002, Microsoft Excel 2002) ediţia a II-a, Editura
MIRTON, Timişoara, 2005
5. Bandu, I., Margea, Camelia – Elemente de birotică cu aplicații – Microsoft Office
XP, Ediția a II-a, Editura Mirton, Timişoara, 2005
6. Băbăiţă, I., Duţă, Alexandrina – Microeconomie, Editura Mirton, Timişoara, 2000
7. Bebea, N. – Metode pentru rezolvarea problemelor de optimizare. Aplicaţii, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1978
8. Blattner, U. – Totul despre Microsoft Excel 2000, Editura Teora, Bucureşti, 1999;
9. Brady, J., Monk, Ellen – Problem-Solving Cases in Microsoft Access and Excel, 5nd
Edition, Course Technology; 2007
10. Curteanu, Silvia – Excel prin exemple, Editura POLIROM, Iaşi, 2004;
11. Dănăiaţă, Doina, Margea, Camelia, Târnăveanu, Diana.– EXCEL 2000.
Aplicații economice rezolvate pas cu pas, Editura Mirton, 2001
12. Dănăiaţă, Doina, Margea, Camelia, Mogoșanu, Diana, Popovics, Alexandra.–
BIROTICĂ. Instrumente softvare, Vol. 2 – EXCEL, Editura Mirton, 2001
13. Dixon, Helen – Excel 2007: Beyond the Manual, Springer-Verlag New York,
2007;
14. Fotache, M. – Baze de date relaţionale. Organizare şi interogare, Editura Junimea,
Iaşi, 1996;
15. Grama, Ana, Filip, Maria – Facilități Excel în aplicațiile economice, Editura
Sedcom Libris, Iași, 2000
16. Hawley, David and Raina – Excel Hacks, O'Reilly, 2007
186
17. Hurbean, Luminița, Dănăiață, Doina, Negovan, Ana-Maria – Baze de date. De
la teorie la practică utilizând Access 2007, Editura Mirton, 2008
18. Jelen, B. – Learn Excel from Mr Excel, Holy Macro! Books, Uniontown, 2005;
19. Knight, G. – Analyzing Business Data with Excel, O'Reilly, 2006
20. MacDonald, M. – Excel 2007: The Missing Manual, O'Reilly, 2006
21. Margea, R.; Margea, Camelia – Repere informatice actuale, Editura Mirton,
Timişoara, 2006
22. Murray, Katherine – First Look Microsoft Office 2003, Microsoft Press 2003
23. Nossiter, J. – Utilizare Microsoft Excel 97, Editura Teora, Bucureşti 1998;
24. Parsons, June, Oja, D., Carey, P., Ageloff, R. – New Perspectives on Microsoft Office
Excel 2003, 2nd Edition, Thomson Course Technology; 2005
25. http://www.microsoft.com/ro/ro – Site-ul Microsoft Romania
187
ANEXA 1
188
View publication stats

Excel 2007 Aplicatii Economice Rezolvate Pas Cu Pas Danaiata Margea Tarnaveanu Negovan Timisoara 2008

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Excel 2007 Aplicatii Economice Rezolvate Pas Cu Pas Danaiata Margea Tarnaveanu Negovan Timisoara 2008

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

Excel 2007: aplicatii economice rezolvate pas cu pas

Book · December 2008

Doina Danaiata Camelia Margea

SEE PROFILE SEE PROFILE

Social Media in Banking View project

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Enunţul aplicaţiei cu solicitările de prelucrare enumerate:

Pentru realizarea efectivă a aplicaţiei se prezintă etapele de parcurs:

Figura X.Y Explicaţie pentru o figură Y din aplicaţia X

De asemenea, în aplicaţiile care cuprind macrouri, exemplificarea porţiunilor de cod

Suntem conştiente de faptul că lucrarea poate fi îmbunătăţită, astfel încât să cuprindă şi

 Crearea şi utilizarea listelor definite de utilizator.

Figura 1.1 – Situaţia livrărilor medii zilnice şi săptămânale

Figura 1.2 – Grafic comparativ pentru urmărirea livrărilor la cele 3 magazine

1. Pentru realizarea situaţiei din Figura 1.1 se poate începe cu scrierea

 Semnificaţiile coloanelor 2, 3, şi 4 ale situaţiei pot fi completate automat, fiind vorba de

2. Se trece la centrarea titlului faţă de capul de tabel prin selectarea

 În cazul în care nu funcţionează umplerea automată cu valorile din

 Pentru a crea în Excel o listă

• cursorul de inserţie va apare în caseta de text List entries, în care se

• sepoziţionează cursorul mouse-ului în zona antetelor de coloană,

 Pentru redimensionarea automată a lăţimii unei coloane astfel încât să se

5. Toate explicaţiile fiind scrise, se poate trece la completarea valorilor

6.Pentru calcularea totalurilor şi a mediilor se pot utiliza mai multe metode:

 Pentru a completa restul formulelor de calcul (totaluri) din coloana E, se foloseşte

•O altă modalitate de a calcula totalurile constă în folosirea butonului

După apăsarea butonului OK, în casetă se va observa domeniul sursă al

Figura 1.9 – Stabilirea domeniului sursă al totalului

• Pentru a completa restul formulelor din linia 10 se foloseşte mânerul

 În acest moment, dacă se selectează oricare din celulele completate cu un total, pe

•O altă modalitate de calcul (mai „rudimentară”) este tastarea formulei

Figura 1.9 – Butoanele pentru editarea formulelor, din bara de formule

Figura 1.10 – Tastarea/editarea funcţiei SUM pentru celula B10

• Ultimamodalitate ar fi aceea în care în celula B10 se tastează o

 Pentru a calcula mediile livrărilor

 Se impune atenţie la alegerea domeniului (a nu se introduce în medie şi totalul!).

7. Pentru a rotunji rezultatele obţinute din formulele de calcul (vezi

Figura 1.12 – Stabilirea formatului numeric de afişare (Number)

• acelaşi rezultat se poate obţine utilizând meniul contextual al celulelor

drept al mouse-ului), după

• o altă posibilitate este

• înainte ca Excel să aplice

• la apăsarea butonului OK (Figura 1.15), zona de celule A3:F11 va primi

9. Formatarea suplimentară a titlului (care a fost aliniat la pasul 2), se

10. Pentru a realiza graficul din Figura 1.2, se procedează astfel:

Figura 1.17 – Alegerea tipului de grafic dorit (Column)

 implicit, graficul va arăta ca în Figura 1.18, grafic ce va necesita

Figura 1.19 – Adăugarea titlurilor de axe (axa orizontală)

• asemănător se procedează pentru titlul axei verticale (fila Layout,

 Pentru a selecta domenii de celule

 se ajustează aspectul graficului

• titlulde grafic (fila Layout,

• adăugarea etichetelor (ziua şi

• pentru afişarea etichetelor se vor valida din grupul Label Options,

 Modalităţile descrise la paşii 10 şi 11 urmează pe cât posibil modul de lucru descris în

12. Obţinerea graficului din

• fila Design, grupul Data, se Figura 1.21 – Fereastra de dialog pentru

• în fereastra Select Data Source (Figura 1.21) se apasă butonul Add şi

Figura 1.22 – Selectarea valorilor de reprezentat în grafic

• în continuare se vor urma etapele enumerate după Figura 1.20.

Figura 1.25 – Tipul de grafic Pie

• scoaterea în evidenţă a ponderii minime se poate face atât prin