1.

Ion Neculce a fost un cronicar moldovean, mare boier, care a ocupat diferite funcții

importante în perioada domniei lui Dimitrie Cantemir. Ion Neculce (1672-1746) pe
bună dreptate poate fi socotit primul prozator între istoricii (cronicarii) moldoveni şi
primul, cel mai înzestrat, istoric între scriitorii moldoveni pînă în a doua jumătate a
secolului XIX.

Contributia sa la dezvoltarea istoriei:

 a pus bazele istoriografiei romanesti

 transmit informatii pretioase cu privire la istoria medievala (domnii &

evenimente);

 informatii in legatura cu etnogeneza romanilor (originea latina a limbii si a

poporului roman, unitatea romanilor si continuitatea existentei pe acest teritoriu.);

 contribuie in mod esential la formarea constiintei nationale;

 scopul scrierilor nu este numai unul informativ, ci si unul educativ.

Contributia in domeniul limbii:

 in cronici exista primele dovezi ale limbii romane in diferite perioade ale
evolutiei;

 oglindeste eforturile de transformare a limbii dintr-un mijloc de comunicare intr-

un mijloc de transmitere a culturii.

Ion Neculce: limba folosita tn operele lui este imaginea scrisa a limbii vorbite in
prima jumatate a sec XVIII –lea

3) Contributia in domeniul literaturii:

 cronicile reprezinta primele incercari ale unei literaturi romanesti originale.

  Ion Neculce:

 Realizeaza o opera personala bazata pe evenimente traite de el insusi sau

auzite.

 Creeaza personaje de fictiune.

 Este uneori impersonal ca un adevarat scriitor.

 Detine arta povestirii & cea a portretului (cei 14 domnitori).

 Realizeaza tablouri de epoca.

  Este prezent hazul & ironia.

 Relateaza intamplari anecdotice.

CONCLUZII:

 Cronicarul realizeaza prin operele lor un act de cultura.

 Ofera surse de inspiratie pentru scriitorii de mai tarziu.

 A contribuit la dezvoltarea istoriografiei limbii si literaturii.

 A comtribuit la formarea constiintei nationale.

2. Inflăcărat patriot, ca şi inaintaşii săi –Grigore Ureche şi Miron Costin- dar şi profun
observator al fenomenului social-politic, Ion Neculce are o concepţie onfluenţată de
apartanenţa sa de clasă, de eopca in care trăieşte, precum şi de stadiul la care se afla
istoriografia in acea perioadă. Dar Neculce are darul portretizării mai dezvoltat decat
cel al inaintaşilor săi. De aceia, personajele sale istorice sunt, de cele mai multe ori,
eroi de roman. Chiar dacă nu toate personajele lui Neculce sunt personalităşi de
marcă ale istoriei, cronicarul reuşeşte să le creioneze fizionomia şi să le sugereze
caracterul fie printr-un gest, fie printr-un obicei , tic sau acţiune simplă.
Dragostea fata de tara a cronicarului strabate ca un fier rosu letopisetul si nu
pierde nici un prilej de a se manifesta. Important pentru literatura este ca patriotismul
lui Neculce nu se rezuma la simple declaratii, ci ia forma unor strigate de durere,
psalmodice: „Oh! oh! oh! saraca tara a Moldovei, ce narocire de stapani c-acestia ai
avut! Ce sorti de viata ti-au cazut! Cum au mai ramas om traitor in tine, de mirare
este, cu atatea spurcaciuni de obiceiuru ce sa trag pana astadzi in tine, Moldova!”„[...]
oh, oh, oh! vai, vai, vai di tara! Ce vremi cumplite au ajunsu si la ce cumpana au
cadzut. Doar Dumnedzau di a faci mila precum au facut cu israiliteni, cu Moise
proroc, de-au despicat Marea rosie.”